Satul Socialist, martie 1970 (Anul 2, nr. 256-281)

1970-03-28 / nr. 279

• Delegaţia P.C.R. condusă de tovarăşul Gheorghe Pană, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., care face o vizită în Anglia la in­vitaţia P.C. din Marea Britanie, s-a întîlnit şi a avut convor­biri cu conducători ai organizaţiilor de partid şi sindicate din oraşele Leeds, Newcastle-on-Tyne, Sunderland şi a vizi­tat primăria din Newcastle. • Uniunea Scriitorilor, în colaborare cu Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă, a organizat la Ateneul Român o sea­ră omagială închinată lui V. I. Lenin. Au luat cuvîntul acad. Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor, şi scriitorul Nicolae Breban în continuare, numeroşi poeţi au citit din versurile lor închinate lui Lenin şi revoluţiei, patriei noastre socialiste, partidului şi păcii. La manifestare au luat parte şi reprezentanţi ai ambasadei Uniunii Sovietice la Bucureşti, in aceeaşi zi, la Muzeul de istorie a partidului comunist, a mişcării revoluţionare şi democratice din România, prof univ. dr. docent Ioan Ceterchi a conferenţiat despre „Con­tribuţia lui V. I. Lenin la elaborarea teoriei marxiste despre statul socialist. Rolul şi funcţiile statului nostru socialist în etapa actuală". • La reşedinţa guvernamentală „Lozeneț" din Sofia se desfăşoară începînd de miercuri lucrările celei de-a 8-a se­siuni a comisiei mixte interguvernamentale româno-bulgare pentru colaborare economică şi tehnico-ştiinţifică. Joi dupâ­­amiazâ, tovarăşul Todor Jivkov, prim-secretar al C.C. al P.C. Bulgar, preşedintele Consiliului de Miniştri al R.P. Bul­garia, l-a primit pe tovarăşul Emil Dragonescu, membru al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., vicepreşedinte al Con­siliului de Miniştri, preşedintele pârtii române la lucrările ce­lei de-a 8-a sesiuni a Comisiei mixte interguvernamentale româno-bulgare. EVENIMENTE m­ate Odată cu primele zile prielnice semănăturilor din urgenta întîi pe ogoarele cooperativelor agricole au reapărut maşinile şi tractoarele ce pregătesc noua recoltă Foto : P. TANJALA CARTE POŞTALĂ In ordinea etică şi social-po­­litică a lucrurilor, nu cunosc, pentru flăcăii noştri, un alt moment mai plin de semnifi­caţii şi răspunderi ca acela al jurămîntului militar. In a­­ceastă zi tinerii leatului ’70 rostesc în faţa drapelului cu­vintele simple, solemne şi emo­ţionante ale jurămîntului. A­­ceasta conferă, o dată în viaţa fiecărui tînăr, statutul viu de apărător al patriei noastre so­cialiste, de sentinelă a mari­lor noastre cuceriri democrati­ce, de slujitor neabătut şi har­nic al înfloririi patriei. ЛЛАЛ/VVVVVVVVVVVVVI ANUL II Nr. 279 SÎMBĂTĂ 28 MARTIE 1970 4 pagini — 30 bani —SATUL SOCIAUST Cotidian editat de Uniunea Naţională a Cooperativelor Agricole de Producţie APA „Dacă un singur hectar de te­ren nu este amenajat corespunză­tor pentru irigaţii, acesta poate provoca multe şi mari neajunsuri în întregul sistem" — ne spunea, deunăzi, tov. Virgil Pascu, inginer şef la OFFGAIF Bacău. Ce a fă­cut, însă, OFFGAIF Bacău pentru a preintâmpina apariţia unor ase­menea neajunsuri, şi, totodată, pentru ca celor 6 600 hectare iri­gate să li se adauge, în 1970, încă 1 500 hectare, aşa cum prevede planul ? Documentaţia necesară a fost de mult întocmită. Constructorii sis­temelor locale Coţofăneşti, Pirjol, Blăgeşti, Scorţeni, Racova şi Pră­jeşti, bunăoară, au avut la dispo­ziţie, încă din septembrie 1969 pro­iectele necesare. In ceea ce priveş­te celelalte sisteme, lucrurile s-au rezolvat, cu mici excepţii, în cursul acestui an. Un popas la cooperativa agrico­lă din Letea Veche avea să ne lă­murească taina „micilor, excepţii" de care ne vorbea interlocutorul. Aici, celor 905 hectare amenajate pentru irigaţii în 1969 urmează să li se adauge încă o sută în 1970. Aşa reiese din plan. Realitatea însă... „Nu putem­­să amenajăm nici măcar un metru pătrat, pen­tru că nu am primit documenta­ţia necesară de la OFFGAIF" , ne-a declarat tov. Gheorghe Bur­suc, tehnician cu probleme de iri­gaţii la cooperativa agricolă din Letea Veche. Mai mult decit atît , la Letea Veche sunt de amenajat nu 100 de hectare, ci 170. Dife­renţa reprezintă restanţele din a­­nul trecut. Conducerea cooperati­vei a ţinut să ne asigure că „în cîteva zile, totul va fi gata“. Nu cunoaştem, desigur, cît înseamnă la cooperativa Letea Veche „cîte­va zile", dar faptul că în ziua vi­zitei noastre, o zi frumoasă de pri­măvară, nici un cooperator nu lu­cra la amenajări ne-a îndreptăţit să ne îndoim că adevăratul mo­tiv al stagnării lucrărilor ar fi timpul nefavorabil, ci mai cu­­rînd neglijenţa, lipsa de preocu­pare a consiliului de conducere al cooperativei. Cum aveam să ne convingem cu prilejul raidului întreprins în ju­deţ, cooperativa agricolă din Letea Veche nu este singura „mică ex­cepţie" la capitolul realizarea su­prafeţelor irigate în sisteme lo­cale. Iată cum arată o altă „mică ex­cepţie", din Onişcani. „Avem 100 hectare amenajate din anul trecut şi alte 140 hec­tare de amenajat în acest an" — ne-a declarat Dumitru Brăescu, preşedintele cooperativei agricole din localitate (în treacăt fie spus, în statisticile direcţiei agricole, u­­nitatea respectivă figurează cu 160 de hectare amenajate, cărora tre­buie­­ să li se mai adauge încă 200, şi merită reţinut faptul că nu este singura neconcordanţă între datele înscrise în scripte, la ju­deţ, şi realitatea din teren). Inun­daţiile şi timpul nefavorabil ne-au pricinuit mari dificultăţi. Intr-adevăr, Siretul s-a revărsat peste cele 100 sau 160 hectare a­­menajate. Ni-au întreprins, însă, cooperatorii din Onişcani pentru refacerea amenajărilor distruse de ape ? Deocamdată, nimic. Doar in­ter-o perspectivă nedefinită se pre­vede săparea unor gropi. In ceea ce priveşte amenajările pentru 1970, nici vorbă nu poate fi de începerea lucrărilor. Pe întreg judeţul Bacău doar două cooperative agricole (Coţofă­neşti şi Pirjol) au trecut la ame­najarea suprafeţelor prevăzute pentru anul în curs. „Consiliile de conducere ale acestor unităţi ar trebui să fie evidenţiate neapărat", propunea inginerul şef al OFFGAIF MIRON ŞTEFANESCU coresp. „Satului socialist" element vital al producţiei agricole Pe şantierele din judeţul Bacau­­LINIŞTE DEPLINĂ LEATUL ’70 Adolescent pînă cînd îm­bracă haina militară — din momentul solemn al depunerii jurămîntului tînărul devine pe drept cuvînt nu numai un simbol al bărbăţiei, al cura­jului şi al simţămintelor pa­triotice, dar mai presus de orice el devine o expresie ne­mijlocită a tuturor acestor înalte îndatoriri şi calităţi mo­rale. Este cazul aici să amin­tim încă o dată cuvintele tova­răşului Nicolae Ceauşescu : „Avem un tineret minunat, care face în permanenţă do­vada multiplelor sale calităţi, capacităţii de a se dărui, de a săvîrşi fapte eroice, atît­­ în munca de construcţie socialis­tă, cît şi în pregătirea pentru a servi cauza poporului şi a­­părării patriei“. Moment de răscruce în viaţa fiecărui leat, dar şi în viaţa fiecărui tînăr în parte, clipa depunerii jurămîntului militar este aceea care dă tinereţii nu numai forţa şi curajul ce îi sînt atît de frumos caracteris­tice, dar care îi dă în primul rînd maturitate şi o înaltă conştiinţă cetăţenească. Din această zi, cel mai tînăr contingent al patriei, leatul '70, capătă personalitate şi chip propriu. Trecînd prin faţa glorioaselor drapele ale uni­tăţilor militare, prin faţa ace­lor steaguri ce s-au acoperit de glorie la Plevna, Mărăşeşti, Păuliş şi Tatra, tinerii leatu­lui '70 devin bărbaţi maturi, cetăţeni, devin la rîndu-le, în­tocmai ca părinţii, bunicii şi străbunicii lor, simbolul forţei care apără, cu abnegaţie leagă­nul fiinţei româneşti în lume. PETRU VINTILA . ..,i '.*..,­■■,■ .им...................«« ^„^„..м^^.мап. J­.' ■■■'... ^m­l.Vi .,*,«...,е»а^ «им*» «*.............................................­*■....................... ..........►*-'■' (Continuare hb pjg. a 3-wJ doi. VIITORII MOTOPOMPIŞTI N-AU LUAT ÎNCĂ LOC IN BĂNCI Cum se ştie, Doljul este unul dintre judeţele în care suprafeţele amenajate pentru irigat au sporit în ritm rapid in ultimii ani, ajungînd în 1969 la 44 855 hectare. Creşteri şi mai importante, decurgînd din Programul naţional adoptat de recenta plenară a C.C. al P.C.R., se vor înregistra în anii care vin. In aceste condiţii, o excepţională însemnătate prezintă pregătirea temeinică, din vreme, a cadrelor de moto­­pompişti care vor deservi utilajele de irigat atît în vechile, cît şi în noile sisteme, ştiut fiind că pri­ceperea acestora condiţionează în foarte mare mă­sură exploatarea eficientă a incintelor amenajate, realizarea unor producţii mari. Cum stau lucrurile în această privinţă în judeţul Dolj ? In unele cooperative — Teasc, Ciupercenii Vechi, Bechet, Cernele, Filiaşi şi altele — situaţia este bună. La Teasc, spre exemplu, asigurarea motopompiştilor nu mai constituie o problemă de cîţiva ani. Preocu­parea consiliului de conducere de a asigura acestor cadre condiţii de lucru în tot timpul anului, deci şi în perioadele dintre udări, i-a determinat pe Flo­rian Raicovici, Marin Vlad, Nicolae Vişan, Gheor­ghe Pavel, Nicolae Bădoi şi pe ceilalţi motopompişti să se stabilizeze în cooperativă. Sunt şi cooperative unde, ce-i drept, consiliile de conducere s-au îngrijit să recruteze oameni, să-i tri­mită la cursurile de calificare pentru meseria de motopompişti. Din păcate, însă, preocuparea lor s-a limitat mimai la atît. Cînd cooperatorii şcolarizaţi s-au întors în unitate nu li s-au creat — aşa cum s-a întîmplat la Teasc — condiţii corespunzătoare de muncă.­ Ca urmare, multe dintre cadrele şcolarizate au părăsit unitatea. Aşa stau lucrurile la cooperativa din Sadova. Aici, pentru cele 822 hectare irigate sunt necesari 30 de motopompişti. După cum afirma, însă, contabilul şef Aurel Ceapă, în prezent se poate con­ta numai pe 12 oameni, cu toate că în ultimii patru ani, unitatea a trimis la şcolarizare 41 de coopera­tori. Unde sunt ceilalţi ? Majoritatea au părăsit cooperativa, iar alţii, printre care Gheorghe Nicolae şi Toma Dima, au preferat să lucreze ca şef de e­­chipă şi, respectiv, îngrijitor de animale. In aseme­nea condiţii nu sunt de mirare rezultatele slabe ob­ţinute la culturile irigate. Pe cele 350 hectare culti­vate cu porumb „la irigat" s-au realizat, anul tre­cut, doar 2 850 kg boabe la hectar La Sadova a reţinut atenţia încă un fapt conclu­dent pentru dezinteresul pe care-l manifestă const- A. SURUGIU (Continuare în pag. a 3-a) Rostind înaltul legămînt NICOLAE TAUTU Solemn jurămîntul străbate în zare, drapelul se-nalţa cu stema de azi, şi-n tinere piepturi de-oţel sclipitoare continuă munţii cu sonde şi brazi. Cuvintele urcă spre-nalturi albastre, soldaţii cei tineri desprinşi din baladă duc demni mai departe legendele noastre din vremi ctitorite cu plug şi cu spadă. Rostind jurămîntul azi arma in­mină o strînge urmaşul viteazului care, în August de aur, cu forţa-i stâpînâ ne-a pus temelie în drumul spre soare. Să apere ţara cu vaste furnale nestinsa-i lumină aprinsă pe schele, cuvintele mele, cuvintele tale se-aud peste larguri, se-aud în drapele ! Se aud şi în inimi adine profilate, în veghea de­ onoare, prezentă mereu ca peste întinsul cu holde bogate să stăruie paşnic adînc curcubeu ! Moment solemn Lucrările sesiunii Marii Adunări Naţionale Cea de-a treia zi a lucrărilor sesiunii Marii Adunări Naţionale a fost consacrată dezbaterii politicii internaţionale a Republicii Socia­liste România. în sală se aflau deputaţii ma­relui sfat al ţării, precum şi nu­meroşi invitaţi — conducători de instituţii centrale şi organizaţii obşteşti, activişti de partid şi de stat, personalităţi ale vieţii econo­mice, ştiinţifice şi culturale, zia­rişti. Printre invitaţi se aflau şefi ai misiunilor diplomatice acreditaţi la Bucureşti şi numeroşi cores­pondenţi ai presei străine. Deputaţii şi invitaţii au întîm­­pinat cu vii şi puternice a­­plauze pe conducătorii partidu­lui şi statului, tovarăşii : Nicolae Ceauşescu, Ion Gheorghe Mau­rer, Emil Bodnaraş, Paul Nicu­­lescu-Mizil, Gheorghe Rădulescu, Virgil Trofin, Ilie Verdeţ, Maxim Berghianu, Florian Dănălache, Constantin Drăgan, János Fazekas, (Continuare în pag. a 4-a) ŞI Să cunoaştem gustul cerinţa cumpărătorului M. C. DEMETRESCU membru corespondent al Academiei de ştiinţe sociale şi politice Acum, în preajma celui de-al V-lea Congres al ,cooperaţiei de consum, se manifestă o vie preo­cupare pe linia modernizării co­merţului sătesc, chemat să răs­pundă cerinţelor din ce în ce mai exigente ale milioanelor de cum­părători din mediul rural, în mii de adunări populare, în cele ale cooperativelor şi în conferinţele uniunilor judeţene ale cooperati­velor de consum, s-au criticat o seamă de deficienţe care se mai constată în buna aprovizionare a unităţilor comerciale, făcîndu-se propuneri şi sugestii pentru o te­meinică studiere a cererii de con­sum, astfel incit aprovizionarea să ţină seama de solicitări. Se impu­ne, deci, ca şi în activitatea coo­peraţiei de consum, problema stu­dierii cererii să ocupe un loc im­portant. Se pune însă şi întreba­rea dacă în momentul de­ faţă există posibilităţi ca lucrătorii din cooperaţia de consum să îndepli­nească acest deziderat. Răspunsul e unul, singur. Există posibilităţi, dar ele nu sunt utili­zate. Din constatările mele de pe teren rezultă că cei mai mulţi lu­crători din unităţile de desfacere de la sate cunosc bine pulsul ce­rerii, întrucît se află în contact permanent cu cumpărătorii şi, ca atare, întocmesc note de comandă către depozite, în general în con­cordanţă cu solicitările populaţiei. Necazul provine însă de acolo că la stabilirea planurilor de aprovi­zionare şi la încheierea contracte­lor între industrie şi comerţ nu se prea ţine seama de ceea ce soli­­­­cită unităţile de desfacere cu e­­. 'măm­intul,' tiu este valorificată ex­perienţa miilor de lucrători care cunosc în detaliu cererea de con­sum, dar nu sunt suficient consul­taţi. Urmarea e lesne de constatat: în multe unităţi sunt cantităţi im­portante de produse peste plafonul stabilit, lipsind în acelaşi timp o seamă de mărfuri solicitate de populaţie. De aici şi situaţia că o mare parte din mărfurile necesare satelor sunt achiziţionate din ma­gazinele orăşeneşti. Această situaţie (mărfuri multe şi în acelaşi timp cerere neacope­rită) dăinuie mai de mult timp în comerţul sătesc. Sunt magazine şi depozite înţesate de mărfuri care, susţin cei ce răspund de ele, n-au cău­ture. Aşa să fie ? Nu. Trebuie să subliniez că nu există produse fără căutare, excluzîndu-le bine­înţeles pe cele degradate sau de calitate necorespunzătoare. Există însă produse care nu se cer în­­tr-o anume localitate, dar care sîr ft căutate în altă localitate. Un exemplu : anul trecut cooperaţia de consum din judeţul Buzău dis­(Continuare în pag. a 2-a) Magazinul universal din comuna Independenţa, judeţul Ialomiţa Toaletă de primăvară I / I Pe meridianele globului DEZARMAREA, problemă majoră a omenirii Evoluţia tot mai primejdioasă a înarmărilor provoacă îngrijorarea legi­timă a tuturor popoarelor, a forţelor păcii de pretutindeni, a opiniei pu­blice mondiale, care reclamă cu toată vigoarea să se treacă neîntîrziat la fapte, la măsuri eficiente de reducere efectivă a poverii înarmărilor și de dis­trugere a mijloacelor de purtare a răz­boiului, a armelor nucleare în primul rînd, pentru a avansa, astfel, pe calea dezarmării generale. România consideră că nu există în­datorire mai înaltă a Comitetului pen­tru dezarmare de la Geneva, a tuturor membrilor săi decît aceea de a exa­mina cu toată răspunderea situaţia tra­tativelor de dezarmare şi a înarmări­lor, de a face totul pentru înfăptuirea unor măsuri concrete de dezarmare, în conformitate cu cerinţele pe deplin legitime şi voinţa nestrămutată a po­poarelor. Aşa cum sublinia recent tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedin­tele Consiliului de Stat, „este timpul ca toate popoarele, toate guvernele, toţi oamenii politici să gîndească cu cea mai mare răspundere la pericolul care ameninţă planeta noastră şi să ac­ţioneze în modul cel mai hotărît pen­tru a pune capăt înarmărilor şi, în pri­mul rînd, pentru distrugerea arma­mentului nuclear, chimic şi bacterio­logic". România se pronunţă cu toată fer­mitatea pentru dezarmarea generală. MARIUS ODOBESCU (Continuare în pag. a 4-a) POVESTE CU STRÎMBÂ-LEMNE Răpirea lui Sfredeluş ! Cine-i Sfredeluş ? Un grăsun de vreo 30 de kg, care pînă nu de mult tră­ia alături de alţi purcei — cărora Strimbă-lemne tiu le reţine numele — la cooperativa din com­una Văleni, judeţul Vaslui. In­tr-o bună dimineaţă — de fapt nu a fost prea bună pentru îngrijitori — s-a constatat că Sfredeluş a dispărut fără urmă. Toţi şi-au pus întrebarea : „Cum a fost posibil ?". Aceeaşi întrebare îl fră­­mînta şi pe Strîmbă­­lemne. Şi ca să se con­vingă a mers în noaptea următoare la locul unde erau „găzduiţi" purceii. Era întuneric beznă şi grăsunii nu erau păziţi de nimeni. Strimbă-lemne ar fi putut să ia toţi pur­ceii fără ca cineva să îl vadă, dar el nu pentru asta venise. Şi totuşi unde e Sfrede­luş ? Nu cumva s-a trans­format în niscaiva antri­­coaie şi piftii într-o zi, la întreprin­derea industria cărnii din Vaslui Strîmbă-lemne l-a întîlnit pe Mihai Perișoa­­ră din comuna Pădureni. Venise omul să contracte­ze un purcel, pentru care a încasat suma de 300 de lei. Cînd a ajuns acasă și-a dat seama că a con­tractat un purcel pe care de fapt nici nu îl avea. De unde să procure (a se ci­ti : fure) un grăsun ? Și-a amintit că la cooperativa agricolă din Văleni, pur­ceii sînt la îndemîna oricui. Mergi noaptea, iei unul, nu te întreabă nimeni nimic. Aşa a­ şi făcut. Făptaşul a fost prins şi Sfredeluş a re­venit printre semenii săi. Cu acest prilej, poate or fi învăţat şi tovarăşii din conducerea cooperativei că avutul obştesc nu tre­buie să fie la dispoziţia­.. „contractanţilor“ tâlhari. GH. NEAGU: li

Next