Satul Socialist, mai 1970 (Anul 2, nr. 308-332)

1970-05-26 / nr. 327

smut sacinisi ANUL II Nr. 327­­ MARȚI 26 MAI 1970 11­4 pagini — 30 bani P­uhoaiele au revenit OAMENII LUPTĂ CU ÎNVERŞUNARE Din nou, stihia naturii atacă­­ în unele localităţi în care se depuneau eforturi susţinute pentru şterge­rea cit mai grabnică a urmelor dezastrului, apele s-au revărsat ia­răşi, inundînd zeci de localităţi, avariind întreprinderi, distrugînd recoltele de pe zeci de mii de hec­tare. Străzile unor oraşe au fost inundate. Pentru a doua oară, lo­cuitorii Sighişoarei şi Mediaşului au auzit semnalul de alarmă şi apelul comandamentului orăşenesc pentru combaterea inundaţiilor, de a-şi părăsi casele şi a se evacua in locurile mai ferite. Lupta a crescut în intensitate, momentele sunt tot mai dramatice. Viitura declanşată pe Tîrnava Mare a reinundat nu numai oraşul Sighişoara, dar a pus în primejdie multe sate. Revărsarea unor pir­ate locale, ale căror debite au crescut considerabil în urma ploilor, a inundat parţial localităţile Eremita şi Vînâtori, de unde au fost eva­cuate 182 de familii, în Alba Iulia mai sunt inundate 3 străzi. Pom­pierii militari continuă acţiunea de evacuare a apei cu motopompe, în judeţul Alba, sunt inundate încă 6 localităţi rurale. Apele rîurilor Tîrnava Mare şi Tîrnava Mică au început să inunde terenuri agricole din raza comunei Cetatea de Baltă şi şoseaua Copşa Mică-Blaj, în apropierea cartieru­lui Mănărade, oraşul Blaj, în ju­deţul Hunedoara, ploile recente au determinat revărsarea unor rîuri care au provocat inundaţii în raza localităţilor Lunca, Boşcorod şi Grădiştea de Munte. Se află sub apă şi o porţiune din calea ferată îngustă. Circulaţia feroviară în­tre localităţile Ilia şi Dobra conti­nuă să fie întreruptă, terasamentul fiind deteriorat pe 7—8 km. Circa 30 000 de hectare — aceas­ta este suprafaţa inundată în jude­ţul Timiş, ca urmare a abundenţei de precipitaţii. Mai bine de 22 000 de hectare din suprafaţa inundata sunt terenuri cultivate. Pe lingă inundaţii, în unele ju­deţe se produc alunecări de teren,­ la fel de dezastruoase, în judeţul Harghita, de pildă, ca urmare a unei alunecări de teren în raza oraşului Cristuru-Secuiesc, conduct­­te de gaze ce leagă Transilvania de Moldova s-au rupt. Paguba este enormă, dacă avem in vedere căi această conductă alimentează cu gaze obiective industriale de im­­­portanţă republicană. Pînă cînd stricăciunea va fi înlăturată — şi­­au fost luate de urgenţă toate mă­surile, în această privinţă — obiec­tivele industriale sînt alimentate numai cu gaze din Moldova şi cu combustibil lichid trimis acolo. O altă alunecare de teren s-a’ semnalat in judeţul Caraş-Severin, — unul din cele două judeţe nea­fectate pînă acum de calamitate — în urma căreia o porţiune a liniei ferate Oraviţa—Berzovia, mai e­­xact la kilometrul 19 şi 150, a fost avariată. Pînă şi apele în aparenţă ino­­­fensive s-au dovedit capabile de­ mari stricăciuni. Rîul Berheci, de , pildă, din judeţul Vrancea, a inun-­­­dat în revărsarea sa 32 de case ale satului Feldioara (familiile au fost la timp evacuate) şi 500 de hectare in comuna Corbiţa. Un pirîu, un simplu pirîu că­ruia, în condiţii meteorologice normale, abia i se aude murmurul, ameninţă să inunde nu mai puţin de 150 de gospodării şi întreprin­deri industriale din oraşul Bacău. E vorba de piriul Negel, ale că­rui ape sunt în creştere. S-au luat insă toate măsurile pentru supra­­inălţarea digului şi oprirea infil­traţiilor. Populaţia din zonele ex­puse se află în stare de alarmă. Bîrladul şi afluenţii săi s-au re­vărsat producind inundaţii în raza comunei Ghidigeni, din judeţul Galaţi. Se continuă,, cu aceeaşi bărbăţie şi dăruire de sine, lucră­rile de consolidare şi supraînălţare a digurilor de pe Prut şi a digului provizoriu de apărare în zona de jos a municipiului Galaţi. Veşti despre efectele nefaste ale revărsării apelor ne-au mai fost transmise din judeţele Constanţa­­şi Ialomiţa. Aşa, de pildă, aflăm că digul local I.A.S. Medgidia, ferma Seimeni a fost înmuiat de ploaie şi este un pericol de­ rupere. S-a început evacuarea oamenilor şi animalelor din incintă, în ceea ce priveşte judeţul Ialomiţa, se semnalează inundarea drumului naţional Slobozia — Buzău în raza comunei Miloşeşti. Aşadar, din nou stihia naturii atacă. Noul val de inundaţii ii găseşte insă pe oameni la posturi, la fel de dîrzi, de neobosiţi şi cu aceeaşi neclintita voinţă de a în­vinge­! © PLOILE AU REÎNCEPUT ATACUL DISTRUCTIV © ÎN MUNICIPIUL MEDIAŞ AU FOST REINUNDATE 11 UNI­TĂŢI ECONOMICE © CONTINUĂ LUCRĂRILE DE CON­SOLIDARE A DIGURILOR DE PE PRUT © APĂRAREA ORAŞULUI — DEVIZA TUTUROR GĂLĂŢENILOR Trimişii noştri transmit Alarmă în Deltă! Noaptea, la ora 1 cînd am coborît din tren la Tulcea, sute de oameni lucrau la înălţarea digurilor. Aici, Dunărea e cunoscută. Puhoaiele ei s-au mai năpustit peste maluri. Oa­menii au luat de astă dată din timp măsuri pentru a preveni pierderile. Utilizînd zeci de ambarcaţiuni ei au izbutit să evacueze cîteva mii de persoane şi numeroase bunuri ma­teriale. Au fost trimise în locuri fe­rite de primejdie aproape 15 000 de animale. In toate satele prin care am tre­cut, chiar şi în cele primejduite de inundaţii, e un calm desăvîrşit. Peste digurile „inundaţiilor obiş­nuite" s-au ridicat şi continuă să se ridice alte diguri, mai înalte. Aici, pe meleagurile judeţului Tulcea, toţi oamenii sînt pregătiţi pentru noi încercări. Dunărea nu şi-a spus încă ultimul cuvînt. Ape­le furioase, care au făcut ravagii in nordul ţării, vor ajunge in Deltă peste cîteva zile. Ce va fi ? Pînă duminică dimineaţa coope­ratorii din acest judeţ efectuaseră, în zonele ferite de inundaţii, prima praşilă mecanică, pe întreaga su­prafaţă de peste 19 000 ha cultivata cu floarea-soarelui şi se apropia de sfîrşit şi prima praşilă manuală. Această lucrare s-a terminat, de asemenea, pe întreaga suprafaţă de 1 317 ha isâmînţată cu cartofi şi pe mai bine de 15 000 ha cu po­rumb. Pentru diminuarea pagubelor provocate de inundaţii, pe circa 4 000 ha teren arabil din zona Del­tei Direcţia agricolă judeţeană a hotărît ca, pe măsura retragerii a­­pelor, această suprafaţă să fie cul­tivată cu legume şi în mod deose­bit cu plante de nutreţ. De aseme­nea, pentru obţinerea unor produc­ţii agricole suplimentare va fi în­­sămînţată cu porumb, iarbă de Su­dan şi legume întreaga suprafaţă de peste 1 100 ha din sistemele de irigaţii semănate iniţial cu pă­ioase şi plante furajere, în calea apelor ameninţătoare se ridică, intr-un uriaş efort, noi ener­ ШЕМ ACORDAT DE TOVARĂŞUL ПАЕ CEAU­ŞESCU, SECRETAR GENEREL al PARTIDULUI COMUNIST ROMÂNI. PREŞEDINTELE CONULUI DE STAT Al REPUBLICII -­ SOCIALISTE ROMA, ZIARULUI „L'M­ITE“ După cum s-a anunţat la 8 mai, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a primit pe Marie Rose Pineau, secretar gene­ral de redacţie la ziarul „L’Hu­manité", căreia i-a acordat un in­terviu. Interviul a fost publicat în ziarul „L’Humanité" din 25 mai a.c. ÎNTREBARE : România este o ţară în care ritmul de creştere a produc­ţiei a fost deosebit de important în ultimii ani. Puţini contestă aceasta, chiar în ţările capitaliste. Ceea ce se uită să se menţioneze este starea în care regimul capitalist lăsase o ţară care, deşi înzestrată cu importante bogăţii naturale, se caracteriza în ajunul celui de-al doilea război mon­dial printr-un fel de statut semi­colonial. RĂSPUNS : România era atunci o ţară care avea o economie slab dez­voltată. Industria se afla într-o fază incipientă şi chiar agricultura — din care cea mai mare parte era în ma­rile marilor proprietari funciari — se găsea într-o stare de înapoiere. Mo­nopolurile străine deţineau o parte importantă din bogăţiile ţării, în in­dustriile petrolieră, carboniferă, chi­mică, metalurgică, precum şi în in­dustria alimentară, îndeosebi, în ra­finăriile de zahăr. Toate acestea con­tribuiau la accentuarea exploatării clasei muncitoare, a poporului român, care, se poate afirma, avea în acel moment unul din nivelurile de trai cele mai scăzute din Europa. Această situaţie s-a agravat şi mai mult in cursul celui de-al doilea război mondial, ca urmare a jafului exercitat în economia ţării noastre de Germania hitlerista şi distrugeri­lor cauzate de război. La sfîrşitul conflictului, producţia scăzuse cu 50 la sută faţă de nivelul existent îna­inte de dezlănţuirea lui. Pierind de la această situaţie, cla­sa muncitoare, puterea populară au trecut, după eliberare, la reorganiza­rea economiei şi la transformarea so­cialistă a ţării. ÎNTREBARE : Ce a întreprins partidul dumneavoastră pentru ca bo­găţiile naturale să fie exploatate în mod judicios ? RĂSPUNS : In anii care au trecut de la cucerirea puterii de către clasa muncitoare, Partidul Comunist Ro­mân, în colaborare cu celelalte forţe democratice şi progresiste din ţară a pus pe primul plan problema in­dustrializării României pe baze socia­liste, precum şi cea a transformării socialiste a agriculturii. Acum, producţia industrială globa­lă este de peste 16 ori mai mare de­cât cea dinainte de război. România este astăzi în măsură să satisfacă din producţia sa proprie aproape 70 la sută din necesarul de maşini şi utilaje al întregii economii naţiona­le ; ea dezvoltă o întreagă serie de ramuri moderne, ca electronica, fo­losirea energiei nucleare in scopuri paşnice, chimia — îndeosebi produc­ţia de fibre sintetice şi cea de ma­teriale plastice ; ea exportă în numeroase ţări o serie de maşini şi utilaje. La ora actuală, preocuparea esen­ţială a partidului nostru în domeniul economiei este asigurarea unui ritm înalt de dezvoltare a industriei. In ultimii 20 de ani, ritmul mediu anual de creştere a fost de circa 14 la sută ; pentru cincinalul următor prevedem o creştere medie anuală de peste 10 la sută, accentul fiind pus îndeo­sebi pe introducerea tehnicii moder­ne în toate ramurile economiei. ÎNTREBARE : Şi agricultura ? Ul­tima plenară a Comitetului Central şi-a consacrat lucrările acestei pro­bleme. RĂSPUNS : Doresc să subliniez în primul rînd că, în urma încheierii colectivizării, în 1962, agricultura ro­mână a reuşit nu numai să satis­facă necesităţile consumului intern, dar şi să permită o serie de expor­turi de produse agroalimentare. Desigur, în ciuda progreselor evi­dente obţinute, noi considerăm că a­­vem încă mult de făcut pentru ca să se poată afirma că posedăm o agri­cultură modernă, avansată. Avem în vedere o serie de măsuri foarte im­portante, urmărind extinderea iriga­ţiilor, mecanizării şi folosirii desco­peririlor ştiinţei, măsuri care vor a­­sigura un progres mai rapid al pro­(Continuare în pag. a 4-a) gii omeneşti. Digul suplimentar înălţat pe faleza portului Tulcea a oprit năvala apelor pe străzile oraşului. Locuitorii şi, împreună cu ei ostaşii, consolidează digul, pre­­lungindu-i pe alte sute de metri, spre zona industrială şi uzina de apă, în jurul gurilor de canali­zare din apropierea falezei se con­struiesc ziduri din beton şi ciment, pentru a împiedica pătrunderea apei în oraş. Pompe şi cisterne sunt permanent folosite în această Duminică, 24 mai. Străbatem una din multele zone lovite de fu­ria apelor. Plouă mărunt, în rafale reci, ca în noiembrie. La Copşa Mică, Tîrnava ni se pare ridicolă, retrasă în albie. Dacă pe zidurile halelor uriaşe ale uzinelor chimi­ce, la o înălţime de peste doi me­tri, n-ai vedea urme adinei săpate de apă, ar fi imposibil să crezi că rîul domol a fost în stare să o­­prească pentru un timp activitatea acestui gigant industrial. Dar as­tăzi, la 10 zile de la catastrofă, co­zonă pentru evacuarea apelor pro­venite din infiltraţii. Pe braţul Sul­ina, la Crişan, unde în noaptea de joi spre vineri digul de apărare a fost străpuns în mai multe locuri, cetăţenii au sărit în număr mare să astupe breşele. Tot pe acest braţ, în oraşul Sulina, apa a pătruns pe străzi. D. TARNĂUCEANU (Continuare în pag. a 2-a) şurile fabricilor caligrafiază cerul plumburiu cu obişnuiţii nori de, fum. Erau aici grădini... La numai 6 km — comuna Tîr­nava. Proporţiile dezastrului sunt greu de cuprins. Case răsturnate, pur­tate în lanurile de grîu, ziduri de grajduri şi locuinţe surpate, butuci purtaţi de cine ştie unde, de pe po­­vîrnişurile munţilor, conducte de apă rupte, gropi adinei săpate de viitură. Furia apelor n-a iertat ni­mic. Grajdurile pline de nămol, triste, dezolante, îşi bălăbănesc uşile în bătaia vîntului. Ilie Papară înoată în clisă pînă la genunchi cu 0 găleată de lapte. într-un capăt de grajd erau două vaci care au fătat ieri şi pe care nu le-a putut evacua dincolo de ape. Adăpostu­rile păsărilor sînt prăvălite într-o rină, gardurile de plasă — cu stîlpi cu tot — stau aninate într-un plop plecat de ape. Mai sus, la cîteva sute de metri, au existat sere — 1 700 mp, sere înmulţitor, răsadni­ţe, o grădină de 20 hectare. Au fost aici roşii, varză, garoafe, morcovi, ardei, cale, gulioare... Ana Oinăcar, o brigadieră, Ion Ludwig — respon­sabilul serelor, Ana Tomnac, Eca­­terina Glazer, Aurelia Teodorescu, spală într-o găleată cu apă un coș de roșii, cîteva gulioare — tot ce s-a mai putut salva. în lunca Tîrnavei cooperatorii de aici au pierdut culturile anuale de pe 110 hectare. Le-au fost dis­truse aproape 200 de hectare de trifoliene şi fineţe mănoase, toate reprezentînd la un loc o treime din terenul agricol al cooperativei. Dar furia apelor a lovit cu şi mai mare putere locuinţele oamenilor. Din zece case n-au mai rămas de­cit grămezi de moloz, iar multe al­tele se mai ţin doar în 2—3 pereţi. Familiile cooperatorilor Nicolae Şerban, Ion Şerban, Dumitru Ro­man, Mihai Matiu, Mihai Snaider, Ileana Dumoi, Maria Durea, au pierdut toată agoniseala unei vieţi. Case ,lucruri, amintiri. Peste tot, din sutele de case peste care a tre­cut urgia, apa este pompată din pivniţe, din curţi. Se spală lucru­rile, se curăţă de mii mobilierul în parte distrus. Este o muncă is­tovitoare, dar oamenii nu dau înapoi. Nu-i timp de plîns. Totul trebuie refăcuţi Cit mai repede. Autocamionul cooperativei, sur­prins de dezastru dincolo de rîu, a plecat să aducă sămînţă de fa­sole, de castraveţi de toamnă, de morcovi şi Varză, 100 kg de po­rumb. Cîmpul trebuie iar însămîn­­ţat , se pregătesc şi legumiculto­rii. Poate mîine sau poimîine vor primi de la Ploieşti 52 000 fire de răsad de roşii. După 5 zile de în­trerupere ferma zootehnică a în­ceput să livreze din nou lapte. Tîrnava, ai fost cinice şi ai devenit bocet în faţa cumplitei nenorociri a­­bătute peste familii din cartierul Uzinei „Automatica" din Mediaş e greu să-ţi reţii lacrimile. Au fost aici case mari, frumoase, durate să le moştenească multe generaţii, au fost gospodării de oameni har­nici­ , în gorganele de moloz, pe care autocamioanele şi remorcile nu mai prididesc să le care, zac case — cele de la 25 A şi 25 B ale familiilor Aurel Crăciun şi Aurel Vamvulea, terminate doar cu două ION SERBU EMIL BUNEA (Continuare în pag. a 2-a) Pe Valea Tîrnavei urgie şi dirzenie Fascine, cît mai multe fascine pentru supraînălţarea digului de protecţie a insulei Mari a Brăilei ÎNALTA comiim­e * ИС1ШШЙ afiș simplu : „Mîine, duminică, ' 24 mai, zi normală de lucru".­­ Nu ne mai întrebăm ce în-. seamnă zi normală. — Trebuie să ne grăbim, ne­­ spune Oprescu Sergiu, mai-1 stru turnător, singurul pe ca- J re-l putem întreba ceva, în | fugă. Se grăbesc Stan Mircea, I Șerbănescu Paul, Drăghici Pe-­­­tre, se grăbesc toţi să termine­ ceea ce au început astăzi, ca­­ mîine să reînceapă. , V. M. BASARAB (Continuare în pag. a 3-a) F ax­­ 24 milioane de braţe Încordate INTR-O TOTALA DĂRUIRE Fără nici un răgaz Peste 60 de muncitori ai sec­ţiei turnătorie de la uzinele „Semănătoarea" alături de alte cîteva sute din alte secţii au un drum precis. Foarte pre­cis. încarcă. Toarnă. Manipu­lează. La atelierul de topitorie se vor turna peste 14 tone pes­te plan. Trecem prin hale, prin secţii, din loc în loc în împrejurările ne obligă să renun­ţăm la agendă în forma de pînă acum. Ar fi, de altfel, şi imposi­bil de enumerat lucrări care să se potrivească pentru zone cît de cît întinse, în timp ce înspre Corabia unii cooperatori prăşesc sfecla de zahăr a treia oară, în judeţul Mu­reş urmează să se reînsămînţeze cu această plantă suprafeţe destul de mari. Calendarul lucrărilor agricole a fost brutal modificat de năprasni­cele calamităţi. Astăzi aproape fie­care cooperativă trebuie să-şi în­tocmească un calendar propriu. Din nenumăratele lucrări, acţiuni, măsuri etc., ce trebuie efectuate, una mai presantă decit cealaltă, e bine să reţinem cîteva care au o importanţă decisivă în obţinerea — şi în aceste condiţii deosebit de vitrege — a unei producţii sufici­ente pentru nevoile populaţiei şi ale economiei noastre­ ÎN ZONELE NECALAMITATE — Continuarea cu toate forţele a lucrărilor de întreţinere a cul­turilor de cereale, plante tehnice, legume, a viilor şi pomilor : — urmărirea apariţiei bolilor şi dăunătorilor şi combaterea lor imediată cu toate mijloacele ; — plantarea legumelor pe supra­feţele care au fost repartizate să fie cultivate suplimentar ; — strîngerea neîntîrziată a lu­­cernei, secarei, borceagului, fine­­ţelor naturale şi însilozarea sau transformarea în fin a masei verzi care prisoseşte ; — însămînţarea imediată a tere­nurilor eliberate de culturi fura­jere ; — recoltarea ritmică şi livrarea întregii producţii de legume ; — livrarea tuturor produselor animaliere contractate potrivit graficelor încheiate cu beneficiarii. ÎN ZONELE CALAMITATE Toate terenurile de pe care s-au retras apele pînă astăzi trebuie introduse în circuitul producţiei (Continuare în pag. a 3-a) Cu dirzenie şi ab-­­ negaţie, muncesc şi membrii cooperative-­­ lor agricole din jude­ţul Satu-Mare. Ei re­cuperează materiale­le fermelor zootehni­ce distruse, repară a­­dăposturile grav ava­riate, pregătesc tere­nurile pentru a fi re­­însămînţate. Impresionează pro­fund solidaritatea frăţească a coopera­torilor, ajutorul pe care îl primesc uni­tăţile sinistrate din partea celor care nu au fost lovite de ur­gia inundaţiilor. Ast­fel, echipe de con­structori de la coo­perativele agricole din Urziceni, Pir­belu, Dîndeşti, Fo­­eni, Cărei, Petreşti şi alte localităţi lucrează alături de meseriaşii din O­­doreu, Apa, Botiz, Dorolţ şi Berindan, la refacerea adăpos- Reînvie cîmpul turilor de animale, magaziilor şi a celor­lalte obiective dis­truse. Au reînceput, în numeroase locuri, şi lucrările de evacuare a apelor care băltesc pe ogoare, repararea utilajelor deteriorate­­ de inundaţii, a podu­rilor rupte de ape. Reparînd podul ce leagă comuna de pă­şune, cooperativa din Apa a putut să scoa­tă animalele în tabă­ra de vară, singurul loc unde există mo­mentan, posibilităţi de furajare. Cu fie­care oră ce trece, încep lucrările agri­cole propriu-zise. Ieri, bunăoară, se lucra la reînsămînţări în toa­te cooperativele din judeţ, cu excepţia ce­lor care aveau încă terenurile sub apă. Peste tot se mun­ceşte greu, nespus de greu, dar cu hotărîre şi abnegaţie. AL. PERIDE A. HANDREA Foate că niciodată ca in aceste zile grele, rostul proşitului n-a fost atît de bine înţeles. După mecanizatorii secţiei I.M.A., urmează cooperatorii din Dîlga, judeţul Ialomiţa

Next