Satul Socialist, mai 1970 (Anul 2, nr. 308-332)

1970-05-31 / nr. 332

\| SATUL SOCIALIST , у ..я..-... m­imn. ними у.. - - мщ '■ |СЫкЯг,2_ editat de Vm^eg Nst.;Wa a Cooperativelor Agricole da IVnd­rii&| [ ANUL II Nr. 332 || DUMINICĂ 31 MAI 1970 || 4 pagini — 30 bani A VIZITA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU IN JUDEŢUL IALOMIŢA Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreuna cu tovărăşii Paul Niculescu-Mizil şi Ilie Verdeţ, a făcut vineri o vizită de lucru în judeţul Ialomiţa. Secretarul general al partidului şi ceilalţi conducători de partid şi de stat au vizitat lucrările ce se desfăşoară în incinta îndiguita Borcea pentru a stăvili apele Dunării în creştere, precum şi întreprinderi industriale, unităţi agricole de stat şi cooperatiste, au stabilit la faţa locului măsurile ce trebuie luate în continuare pentru apărarea de inundaţii, pentru ridicarea activităţii economice la nivelul şi cerinţele impu­se acestui ultim an al cincinalului. Mii şi mii de oameni au întîmpinat pe conducătorii de partid şi de stat cu un pu­ternic entuziasm, i-au aclamat îndelung, exprimîndu-şi dragostea, încrederea neţărmurită faţă de Partidul Comunist Român, hotărîrea lor fermă de a contribui cu toate forţele la recuperarea grabnică a daunelor pricinuite de calami­tăţi, pentru a îndeplini planul pe acest an, asigurînd astfel o temelie trainică viitorului cincinal. Acum, cînd aşternem pe hîrtie reportajul acestei zile,­­cînd ne străduim să selecţionăm din ne­­sfîrşitul şir al faptelor, al impre­siilor pe cele mai grăitoare, ni se impune o puternică imagine : a­­ceea care înfăţişează poporul nos­tru ca o unică şi trainică familie, sudată prin voinţa unanimă de a munci cu dăruire, cu abnegaţie pentru progresul neîntrerupt al patriei, prin dragostea profundă şi neţărmurita încredere în parti­dul nostru comunist, în secreta­rul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. De-a lungul digurilor ce se ridică în calea apelor Du­nării, în halele uzinelor moderne, care ridică la putere fertilitatea dintotdeauna a Bărăganului, con­­ferindu-i dimensiunea industrială, în fermele cooperativelor agricole de producţie şi ale întreprinderilor de stat, pe schelele şantierelor pe care se desenează cu beton şi oţel viitoarea hartă a judeţului Ialomiţa, pe tot traseul străbătut în timpul vizitei, am simţit bă­tăile unei uriaşe şi generoase inimi, inima poporului român. Ini­mă al cărei puls s-a simţit cu aceeaşi intensitate în Transilvania şi în Maramureş, în Moldova şi în Muntenia, în toate ţinuturile care, în ultimele săptămîni, l-au primit pe conducătorul partidului şi sta­tului nostru. Ţara întreagă asigură partidul, prin secretarul său general, că tot ceea ce ne-am propus înainte ca forţele oarbe ale naturii să se dez­lănţuie, că tot ceea ce am vrut să înfăptuim în acest ultim an al cincinalului vom înfăptui. Iar asi­gurarea poartă un nume concret : Munca. Bărăganul agricol. Bărăganul industrial Bărăganul, vatra de pîine a ţării, ţinut al lanurilor nesfîrşite,­­ ipos­tază solară a pămîntului românesc, trece, în anii socialismului, prin spectaculoasă prefacere. Orizon­tala cîmpie şi-a cîştigat dreptul la cea de-a treia dimensiune, cea care ii conferă, alături de atribu­tele roadelor pămîntului, şi pe a­celea ale retortelor chimiei, ale halelor industriale. La Călăraşi s-au ridicat noi în­treprinderi ale industriei chimice, industriei uşoare şi materialelor de construcţii. La Feteşti a intrat nu de mult în funcţiune o modernă fabrică de conserve. La Slobozia, pe lîngă noua fabrică de ulei, care valorifică bogăţia de materii prime din judeţ, se ridică două noi în­treprinderi : o filatură de bumbac, care va produce 4 600 tone fire pe an, şi Combinatul de îngrăşăminte chimice, cu o capacitate de 600 000 tone anual, şi altele pentru care s-au investit an de an sume tot mai mari. Numai in acest an, pen­tru dezvoltarea economică a jude­ţului s-au investit peste 2 miliarde lei, sumă de aproape două ori mai mare decit cea investită în 1969. Realizarea acestor mari obiective industriale, la care se vor adăuga construcţiile viitorului­­ cincinal, va spori, în 1975, producţia globa­lă a judeţului de 2,1 ori faţă de cea realizată la sfîrşitul anului trecut. Aceste moderne obiective industriale, de mare importanţă pentru economia naţională, ridicate în această zonă, sunt expresia vie a preocupării partidului şi statului nostru de a asigura dezvoltarea multilaterală, armonioasă, a tuturor judeţelor şi localităţilor ţării, de a repartiza proporţional forţele de producţie şi a valorifica plenar forţa de muncă pe întregul teri­toriu, de a ridica din punct de ve­dere economic, social, cultural toa­te judeţele ţării. E o dimineaţă caldă, cu soare văratic, cum nu ne-a fost dat să mai avem în această lună mai, încă de la primele ore, tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi ceilalţi con­ducători de partid şi de stat se îndreaptă spre meleagurile Ialo­­miţei. Sub ochiul de lumină al ferestrelor elicopterului, totul se vede foarte bine : cîmpii întinse, învăluite în verdele crud al griu­lui şi porumbului. Pe măsură ce ne apropiem de pămînturile ialomiţene, apar ici­­colo, pe cîmpurile pline de rod, ochiuri de apă, mai mari, tot mai mari, pînă cînd cuprind în viitoa­rea lor sate, şosele, livezi, Lunca, Brăiliţa, Piua Petrii — trei sate se succed aproape unite de apele Ialomiţei, refuzate de prea plinul Dunării. Elicopterul aterizează chiar în această zonă, pe un drumeag înăl­ţat, unde apele nu au putut ajun­ge. Sîntem în faţa sediului fermei nr. 4 a întreprinderii agricole de stat Vlădeni — mare unitate de producţie, ale cărei pămînturi se află în zona îndiguită dintre Du­năre şi braţul Borcea. In întîmpinarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a celorlalţi con­ducători de partid şi de stat au sosit aici tovarăşii Vasile Marin, prim-secretar al Comitetului ju­deţean Ialomiţa al P.C.R., I. Manţ, secretar general al Ministerului Agriculturii şi Silviculturii, ingi­nerul Valentin Georgescu, direc­torul I.A.S. Secretarul general al partidului se interesează de măsurile care au fost luate pentru apărarea acestei incinte îndiguite, de situaţia ac­tuală. Se porneşte de îndată, la bordul unei şalupe, la cercetarea stării digului care împrejmuieşte ogoa­rele întreprinderii, ferindu-le de năvala apelor. Cît vezi cu ochii, de-a lungul malului Borcei, mii şi mii de saci de polietilenă plini cu nisip sau pămînt, stivuiţi cu grijă, în unele locuri depăşind înălţimea de 1 metru. De fapt, digul adevărat nu se mai vede, apele sînt de mult la înălțimea sa. De cîteva zile, cota , undelor Borcei este de 714 centi­metri, cea mai înaltă cunoscută pînă acum. (Continuare în pag. a 3-a) Grîul a dat în spic, recolta va fi bogată In zona digului Vlădeni i CONDUCĂTORULUI NOSTRU ÎNCERCAT, PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN, adîncă recunoştinţă pentru puternicul ajutor, pentru grija deosebită pe care ne-o poartă Din prima zi după apariţia Hotărîrii C.C. al P­.R., a Consiliului de Miniş­tri şi a Consiliului Naţional al Frontu­lui Unităţii Socialiste privind unele măsuri de ajutorare a populaţiei şi a cooperativelor agricole care au avut de suferit din cauza calamităţilor natu- WWWWW­AA/Wo­ rale, numeroşi oameni ai muncii ne-au adresat scrisori prin care îşi exprimă le­calda recunoştinţă faţă de partid, în­­crederea şi hotărîrea de a-şi spori efor­­turile în muncă, pentru a reface ce s-a distrus, pentru ca viaţa să reintre cît ja mai grabnic în normal. ? . члллл/wwww' Alături de partid,cu inima și fapta După trecerea puhoiului de ape am găsit, din ceea ce a fost pînă de curînd casa mea, doar o uşă și un toc de fereastră. Atunci, pe loc, m-a cuprins o deznădejde cumpli­tă. Fără casă, cu cinci copii de hră­nit, îmi­­apărea în fața ochilor ima­ginea acelor oameni cărora în tre­cut, dacă îşi pierdeau agoniseala, nu le rămînea altceva de făcut de­cit să plece în lume, după cerşit. Gîndurile­ acestea apăsătoare nu au avut vreme să-mi zdrobească ini­ma. Mi le-au spulberat a două zi după dezastru cooperatorii din sa­tele vecine care ne-au adus de-ale gurii şi îmbrăcăminte. Apoi, în co­muna noastră au sosit ajutoare ve­nite din Zalău, Bucureşti şi din alte localităţi. Am început să-mi refac şi casa. Vestea publicării Hotărîrii C.C. al P.C.R., a Consiliului de Miniştri şi a Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste privind unele mă­suri de ajutorare a populaţiei şi a cooperativelor agricole care au avut de suferit din cauza inundaţiilor m-a găsit la cîmp. Eram la lucru, fiindcă noi toţi ne dăm seama cît de important este în aceste momen­te să ne ocupăm deopotrivă de re­facerea cooperativei agricole, a cul­turilor. Profund recunoscători partidului şi statului nostru care ne poartă o grijă părintească, eu şi ceilalţi locui­tori sinistraţi vom izbuti să ne re­facem chiar în acest an casele dis­truse ori avariate, să ne reconstruim gospodăriile. Ajutorul bănesc, pro­curarea materialelor la preţuri de livrare, scutirea de o serie de taxe, sînt tot atîtea îndemnuri la muncă neprecupeţită pentru a reconstrui satul mai frumos de cum a fost, pentru a lucra exemplar ogoarele. Eu şi consătenii mei, cărora le-am GHEORGHE LESCHIAN, din satul Aluniş, comuna Benesat, județul Sălaj (Continuare în pag. a 2-a) Raid- 1 Eforturi mari, anchetă i-jp- a_ _ în judeţele aiîipu­f ICSte CU Dîmboviţa j fiecare oră şi zi Faptele de eroism şi de vrednicie, de muncă neobosită şi neîntre­ruptă, întîlnite în aceste zile în satele şi comunele judeţelor Ilfov şi Dîmboviţa, cu greu pot fi descrise. Toţi oamenii, de la mic la mare, se află pe cîmp, la evacuarea apelor de pe culturi, la însăm­înţat şi reîn­­sămînţat, la prăşit şi plivit, la plantat legume pe noi suprafeţe, la cosi­tul lucernei... Condiţiilor deosebit de grele in care se desfăşoară lucrările de întreţinere a culturilor li s-a răspuns printr-o nemaiîntîlnită în­cleştare. Iată doar cîţiva oameni şi cîteva fapte din această vastă bătă­lie, pentru pîine, carne, lapte... Cooperativa agricolă Ghimpaţi. Peste 800 de cooperatori efectuează praşila a doua pe ultimele 300 de hectare, din cele 1 442 de hectare cultivate cu porumb. înaintea lor lucrează intens, cu 10 cultiva­toare, membrii secţiei de mecani­zare. — Pe la noi nu s-au revărsat apele. A plouat însă săptămîni în şir. Porumbul ţipa în buruieni. Am prăşit pe ploie ; pe unele su­prafeţe am smuls buruienele cu mîna. Şi ce porumb frumos avem acum.­ — ne spune brigadierul Au­rică Nicolae. Am hotărît să facem totul pentru a spori producţia la hectar cu cel puţin 500 kg şi să vindem statului suplimentar 800 de tone de porumb, mai adaugă el. Forfotă mare şi pe cele 100 de hectare de legume. Solariile, peste două hectare, distruse de furtună, au fost refăcute, iar acum roşiile timpurii au rod bogat. Peste cîteva zile vor pleca de aici zeci de tone de roşii, împreună cu inginerul Ion Dobre, şeful fermei legumicole, sute de cooperatori prăşesc şi copi­­lesc roşiile de pe 25 hectare şi plantează cu legume, suplimentar, alte 25 de hectare. De aici, în ulti­mele zile, au plecat spre unităţile vecine, calamitate, zeci de mii de fire de diferite răsaduri de legu­me, în special roşii şi varză.­­ Ştim că în aceste zile, în multe localităţi oamenii ţin încă piept apelor, că pe multe culturi de le­gume bălteşte apa, ne relatează şeful de fermă. Pentru a veni în sprijinul zonelor calamitate am mărit suprafaţa de legume şi ne-am angajat ca la unele sorti­mente să dublăm producţia. ...Să dublăm producţia... Aceste cuvinte ni le-au rostit şi legumi­cultorii din Naipu, Bălăceanca, Schitu, Tangîru şi Călugăreni, tot din judeţul Ilfov. Să dublăm pro­ducţia. Aceste cuvinte, în cazul fermei din Ghimpaţi, ascund ore, zile şi nopţi de trudă, de veghe neîntreruptă lîngă plante, pentru a le feri de înecul apei. La Naipu, Schitu şi Tangîru, din prima zi după încetarea ploilor cîmpul se aseamănă cu un furni­car. S-au prăşit sute de hectare cu porumb şi floarea-soarelui, iar la Schitu, în cadrul fermei legumi­cole, oamenii au plantat răsadul de roşii pe suprafeţele calamitate, chiar şi la lumina felinarului şi a farurilor de la tractoare. Pe tarlalele cu porumb şi floa­rea-soarelui ale cooperativei agri­cole din Călugăreni nu se afla, la prăşit, nici un om. Nici nu era cazul, deoarece, la aceste culturi, se aplicaseră pînă acum patru pra­­şile — două mecanice şi două ma­nuale. Forţele unităţii le-am întîl­­nit concentrate, într-o organizare exemplară, la grădina de legume, în solarii, la întreţinerea culturi­lor, la plantatul a noi suprafeţe de legume şi la pregătirea şi expe­dierea către zonele calamitate a răsadului de roşii. 80 de coopera­tori lucrau la balotatul lucernei de pe 70 de hectare, la transportul şi depozitarea finului. De la Ghimpaţi la Letca Veche, Milcovăţ, Clejani, Ogrejeni şi Buc­­şani, tot din judeţul Ilfov, întîlnim aceleaşi eforturi pentru grăbirea întreţinerii culturilor şi reînsămîn­­ţarea grabnică a celor calamitate. Directorul I.M.A. Angheleşti, to­varăşul Carol Gachi, ne-a relatat fapte demne de laudă săvîrşite de cooperatori şi mecanizatori în bătă­lia cu apele, cu buruienile din cul­turi. Concretizate în cifre, ele în­seamnă aproape 10 000 de hectare de porumb şi de floarea-soarelui prăşite, mecanic și manual, în nu­mai cîteva zile, înseamnă strînsul M. BORZA (Continuare în pag. a 2-a) Mă uit pe calendar şi observ surprins o filă cu o creangă de iorgovan înflorit şi cu un chip surîzător. Şi uite-aşa, după ce de vreo douăzeci de zile în­coace am trăit sub zodia matu­rităţii, tragice şi eroice în gra­dul cel mai înalt, calendarul ne pune tuturora sub ochi o sărbă­toare suavă, sentimentală şi nu mai puţin emoţionantă : ZIUA COPILULUI. Dacă stau şi mă gîndesc bine, în acest an în ţara noastră ziua copilului a fost întîmpinată într-un mod cu totul deosebit, aş îndrăzni să spun, chiar patetic, fiindcă nu numai că ne-am apărat copiii cu o dragoste adîncă şi neabă­tută, dar am avut în aceste îm­prejurări eroice prilejul, mai greu dect orice alt examen, să descoperim că avem copii, mili­oane de copii, absolut desăvîr­­şiţi sub raport etic şi educativ. Sute şi mii de pionieri au luat parte, ca nişte adevăraţi soldaţi, la bătălia pentru salvarea uria­şului tezaur de bunuri materi­ale şi spirituale ameninţate de stihia apelor. Zeci şi sute de mii de copii şi-au golit fără ezi­tare puşculiţele cu economii, dăruind bani pentru ajutora­rea colegilor sinistraţi, l-am văzut cărînd la centrele de colectare pachete cu alimen­te şi baloturi cu îmbrăcă­minte. Ziarele au relatat des­pre clipele revelatoare şi emo­ţionante cînd, la desfacerea şi atribuirea coletelor, au fost des­coperite bilete de încurajare scrise de copii, batoane de cio­colată puse de către copii, ju­cării şi cărţi dăruite de copii. Comoara cea mai de preţ Tovarăşa Zina Sîrbu, direc­toarea Liceului Mihai Eminescu din Bucureşti, ca să dau un sin­gur exemplu, mi-a relatat des­pre electrizanta mişcare patri­otică a celor peste 1 000 de elevi ai liceului care, încă din pri­mele ore, au adunat 20 000 lei şi cîteva tone de haine şi ali­mente pe care au ţinut să le trimită colegilor lor de la Li­ceul Mihai Eminescu din Satu- Mare. Sute de şcoli au fost inundate, mii de cărţi şi de caiete au a­­dunat între filele lor atîta apă de pe Someş, Crişuri şi Mureş, cită au putut să reverse în la­crimile lor, veacuri întregi, ma­mele şi bunicile îndurerate din întreaga lume. Poate că apele in oarba lor furie au putut să î­­nece catalogele cu notele de la matematici şi fizică, de la chi­mie şi desen, dar n-au putut şterge milioanele de note 10 la purtare ale copiilor noştri, în sufletul cărora am descoperit la cote atît de înalte vrednicie şi curaj, cutezanţă şi seriozitate, fermitate şi încredere, speranţă şi voinţă de a învinge. Tuturor copiilor din ţară le transmitem din acest colţ de pagină recunoştinţa şi elogiul milioanelor de părinţi, fericiţi să descopere, într-o împrejurare atît de grea, cît de adine în­dreptăţite şi ofertile s-au dove­dit a fi speranţele şi gîndurile ce ni le punem de-o viaţă în copiii noştri, în comoara cea mai de preţ a României socia­liste. PETRU VINTILA ллллллллллл^ллллллллллллллллллллалллла\аллллллллллллллл: к i

Next