Satul Socialist, septembrie 1970 (Anul 2, nr. 410-435)

1970-09-17 / nr. 424

Mr. 424 — Joi 17 septembrie Din Argeş, iniţiativa cooperaţiei agricole şi a celei de consum se extinde în alte judeţe, amplificîndu-se In nr. 374 al ziarului nostru am relatat pe larg despre interesanta iniţiativă a cooperaţiei agricole şi a cooperaţiei de consum din jude­ţul Argeş, care au organizat în co­mun sectoare de producţie utile şi rentabile. Iniţiativa a fost preluată de alte judeţe, pentru că peste tot există teren propice pentru împle­tirea intereselor celor două orga­nizaţii economice şi obşteşti de masă în realizarea unor obiective comune de mare productivitate. Unul dintre acestea este judeţul Olt, unde s-a trecut de curînd la o amplă şi eficientă acţiune de stu­diere a posibilităţilor de conlucra­re între cooperaţia agricolă şi cea de consum în domeniul producţiei animaliere şi vegetale, precum şi în domeniul unor activităţi neagri­cole (împletituri de răchită, paie şi pănuşe, cărămidarii, secţii de con­strucţii etc.). In judeţul Olt s-a aso­ciat la această acţiune — fapt ine­dit — şi cooperaţia meşteşugă­rească. Analizele întreprinse de repre­zentanţii celor trei organizaţii, care au consultat numeroşi preşedinţi şi specialişti din cooperativele a­­gricole, de consum şi meşteşugă­reşti au evidenţiat largi posibili­tăţi de organizare în comun a u­­nui număr mare de activităţi eco­nomice. Despre importanţa şi con­ţinutul acestor activităţi ne vor­beşte tovarăşul Ion Şandru , preşedintele Uniunii judeţene Olt a cooperativelor de consum. — Conlucrarea între cele trei or­ganizaţii cooperatiste (agricolă, de consum şi meşteşugărească) este utilă tuturor părţilor. Colaborînd în cit mai multe domenii de acti­vitate, sporim fondul de produse necesare pieţei şi puterea econo­­mico-financiară a propriilor noas­tre unităţi. Fiecare organizaţie are o seamă de resurse insuficient fo­losite şi care nu pot fi puse în va­loare cu maximă eficienţă decit in cadrul cooperării complexe în pro­ducţie şi desfacere. Iată de ce fie­care din părţi este dornică să coo­pereze cit mai activ şi mai rodnic nn cit mai multe direcţii. — Ce direcţii aveţi în vedere cu prioritate ? — Potrivit studiilor şi analizelor de pînă acum vom colabora îndeo­sebi în organizarea şi exploatarea unor ferme de creştere a păsărilor. Cooperativa agricolă şi cea de con­sum din Stoicăneşti îşi propun să înfiinţeze un complex­­avicol, de 100 000 de găini ouătoare. Coope­rativele agricole din Scorniceşti, Găvăneşti şi Mărgărităreşti vor creşte anual 680 000 de pui pen­tru care şi vor incuba cel puţin 70 000 de ouă pe serie. Unele coo­perative agricole — cea din Măr­gărităreşti, de exemplu — au spa­ţiile necesare, celelalte vor amena­ja sau construi asemenea spaţii îm­preună cu cooperaţia de consum. Unităţile cooperatiste din Coteana, Vădastra, Dobrosloveni vor creşte cel puţin 45 000 de gîşte, anual, iar cele,din Găvăneşti, Mogoşeşti, Iz­­biceni şi „Voinţa" Corabia vor or­ganiza, in comun, crescătorii de porumbei, mult solicitaţi la export. Prin asocierea a şapte cooperati­ve agricole, între care cele din Şerbăneşti, Crîmpoaia, Brincoveni, ne-am propus să înfiinţăm o cres­cătorie de porci de tip industrial cu o capacitate de aproximativ 20 000 de capete. Vom mai orga­niza împreună cu cooperativele a­­gricole Alimăneşti şi Izvoarele turme de ovine a cite 1 500 de ca­pete, iar cu unitatea agricolă din comuna Iancu Jianu, o crescătorie de iepuri de casă cu 200 exempla­re matcă. In cele mai multe din cazurile enumerate iau parte la a­­ceeaşi acţiune nu cite o singură unitate agricolă şi de consum, ci asociaţii de cooperative. — In cooperativele agricole vi­zitate am auzit vorbindu-se despre creşterea unor animale cu blănuri scumpe. Ne-aţi putea da amă­nunte ? — Există condiţii pentru creş­terea unor astfel de animale şi în viitor acesta va fi un sector de producţie important. Deocamdată însă vom crea numai două cres­cătorii de nutrii, una la Cezieni, alta la Strejeşti, fiecare cu cite o sută de exemplare-matcă. — Presupunem că şi în scopul creşterii volumului de plante me­dicinale necesare exportului s-a întreprins ceva... — Evident, în această direcţie, a plantelor medicinale, vom conlucra îndeosebi cu cooperativele agricole din Bărăşti, Făgeţelu, Sipeni şi Oteşti. In plus, în numeroase alte unităţi agricole, pe terenuri nepro­ductive, care se ridică la circa 1 000 ha, precum şi în jurul viilor şi pe marginea unor drumuri vor fi cultivaţi măceşi. ’ Cooperaţia de consum şi-a în­suşit şi propunerea tovarăşului­­Dumitru Tudose, preşedintele coo­perativei agricole din Stoicăneşti, om întreprinzător, plin de idei, care ne-a solicitat sprijinul în producerea parfumului de tranda­firi. Cooperativa va planta arbuşti de trandafir pe diferite terenuri neproductive, care vor însuma 20 ha, iar cooperaţia de consum va procura instalaţia necesară prelu­crării producţiei. Dacă vom fi sprijiniţi de organele centrale, consider că vom face o treabă foarte bună. S-a mai stabilit coo­perarea în organizarea unor silo­zuri de fructe la Leleasca şi Do­­broteasca, precum şi în popularea şi exploatarea unor bălţi şi eleştee. — Despre activităţile neagricole, ce ne puteţi spune ? — In comuna Oboga, de exem­plu, cele trei organizaţii coopera­tiste (agricolă, de consum şi meş­teşugărească) vor construi în co­mun un complex de olărit, cahle­­teracotă şi cărămidărie. Vom mai înfiinţa şi exploata în comun o în­treprindere judeţeană de împleti­turi de răchită, paie şi pănuşe, a­­tît pentru export cît şi pentru ce­rinţele interne, întreprinderea va avea secţii în diferite localităţi ca Stoicăneşti şi Coteana, care dis­pun încă de pe acum de cite 20 hectare de răchită fiecare. De ase­menea, împreună cu cooperaţia meşteşugărească şi cu cooperativa agricolă din comuna Iancu Jianu vom construi o fabrică de cărămi­dă. Vom mai coopera şi în organi­zarea unor balastiere la Greci, Ce­lei, Crăciunei şi Slătioara. Coope­rativele agricole Stoicăneşti, Bu­­cinişu, Rusăneşti, Cilieni, Potlo­­geni şi Gostavăţu au secţii care produc dale, borduri şi garduri din prefabricate. Ni s-a propus să con­lucrăm cu ele pentru dezvoltarea şi diversificarea producţiei din prefabricate. — Cînd se va concretiza studiul pe care ni l-aţi prezentat ? — In­­ parte, chiar în acest semestru. Numai acele activităţi care pretind un volum mai mare de investiţii şi utilaje mai greu de procurat vor fi lăsate — mă refer la finalizare — pentru anul 1971, cînd vor intra în funcţiune şi ca­pacităţi de producţie încă nesta­­bilite pînă în prezent. In planu­rile economice în curs de întoc­mire vor fi prevăzute în amănunt toate mijloacele economice şi fi­nanciare necesare realizării obiec­tivelor prevăzute. Cât priveşte coo­peraţia de consum, aceasta se va îngriji de contractarea şi desface­rea pe piaţa internă şi la export a întregii producţii-marfă obţinute. AURAS ALBU Sectoare de producţie UTILE şi RENTABILE, organizate in comun00 • MARI FERME DE PASARI PENTRU OUĂ ŞI CARNE • CRESCĂTORII DE NUTRII • PE TERENURILE NEPRODUCTIVE, PLANTE MEDICINALE • ÎN­TREPRINDERE JUDEŢEANĂ PENTRU ÎMPLETITURI • POPULAREA SI EX­PLOATAREA UNOR BĂLŢI ŞI ELESTEE • PARFUM DE TRANDAFIRI LA STOICANESTI Vine vremea semănatului (Urmare din pag. In calitate. „E cam tare" — ne spune mecanizatorul Ioan Goarna. Inexact, deoarece zilele trecute a plouat. Adevărul este că mecani­zatorii nu-şi dau interesul, nefiind controlaţi nici de către conducerea cooperativei şi nici de întreprin­derea de mecanizare, în unele unităţi o serie de defi­cienţe organizatorice determină fo­losirea incompletă a forţei meca­nice. La cooperativa din Teaca, de exemplu, din 12 tractoare cate are secţia de mecanizare doar 5 lucrau la arat, restul fiind repartizate la lucrări mai puţin urgente. Din cele 280 de hectare destinate griului au fost executate arături doar pe 60 de hectare şi s-a pregătit terenul pe numai 40 de hectare. In alte locuri constatăm ca veri­ficarea lucrărilor se face „din ochi", ca nu se acordă suficientă atenţie recepţiei, respectării indi­catorilor calitativi. Am relatat doar cîteva din cauzele care au determinat ca pe ansamblul judeţului să fie arate 5 319 hectare şi pregătite 2481 hec­tare din suprafaţa de 21500 hec­tare prevăzută, să se însăminţeze în această toamnă. ARGEŞ : Firesc ar fi ca în această peri­oadă toată atenţia lucrătorilor de pe ogoare să fie îndreptată spre încheierea în cel mai scurt timp a arăturilor şi pregătirea unui pat germinativ de calitate. Aşa stau lucrurile, de altfel, la cooperativele din Şerbăneşti, Ştefan cel Mare, Topoloveni, Schitu Goleşti şi al­tele. Ne-am oprit şi la Ioneşti, unde se va semăna cu grîu în această toamnă o suprafaţă de 1100 de hec­tare. „în parcela de la Tomşanca sunt pregătite 127 de hectare" ne-a asigurat brigadierul Dumitru Stanciu. Urmărind felul cum se e­­xecută arătura şi discuirea,­­ consta­tăm că se lucrează superficial, ine­gal în adîncime şi neuniform. Ii întrebăm pe mecanizatori ce cu­prinde ordinul de lucru pe ziua respectivă. „De trei zile nu am mai primit ordinul de lucru", ni se răs­punde. Cauza ? Inginerul şef, Iacob Parasca, a stat mai mult pe la Piteşti. Ne deplasăm şi la altă par­cela. Mecanizatorii nesuprave­gheaţi (brigadierul Gheorghe Flo­­rescu lipseşte şi el) discuiesc la o adîncime ce nu depăşea 10 cm. Conducerea cooperativei nu a luat nici un fel de măsuri pentru asi­gurarea condiţiilor de lucru pentru tractorişti. De o săptămînă lucrează aici şi cîţiva mecanizatori de la Miroşi. Seara, însă, sunt nevoiţi să se întoarcă acasă, cale de 15 kilo­metri, deoarece nu li s-au creat condiţii de cazare şi masă. Iată cauze pentru care din cele 600 de hectare care urmează să fie însă­­mînţate după grîu s-au pregătit numai 140 de hectare. La cooperativa din Mureş ur­mează să fie însămânţate 450 de hectare cu grîu. Din această supra­faţă 300 de hectare sunt arate iar ceva mai mult de 100 pregătite cu o discuire şi o tăvălugire. Şi aici o parte din lucrările efectuate de mecanizatori sunt de slabă calitate. Mecanizatorii Ilie Barbu, Gheorghe Smeu, Constantin Toader, Alexan­dru Dolofan şi­ Gheorghe Neacşu au fost puşi să refacă o parte din lucrare. Credem, însă, că mult mai eficiente ar fi fost măsurile de pre­venire a acestor neajunsuri prin­­tr-un control susţinut, operativ din partea inginerului şef din coopera­tivă şi a conducerii întreprinderii de mecanizare. OLT: Pregătirea patului germinativ pentru grîu se desfăşoară cu inten­sitate în multe unităţi agricole. La cooperativa agricolă Urzica de exemplu din cele 570 de hectare destinate griului o mare parte sunt gata pentru semănat. Există, însă, un neajuns. După cum ne in­formează inginerul şef Ioan Goga, cele 339 de tone de îngrăşăminte planificate nu au sosit la timp, ca urmare acţiunea de fertilizare ,­­nu se poate face pe întreaga suprafaţă stabilită, acum cînd este nevoie. Exigenţa de care dă dovadă consi­liul de conducere, inginerul şef, de­termină executarea unor lucrări de cea mai bună calitate. Terenu­rile eliberate de culturile timpurii au fost arate, discuite de două ori, tăvălugite şi grăpate. Recolta de porumb a fost strînsă de pe 125 de hectare, o parte din suprafaţă fi­ind eliberată pentru a începe grab­nic­­ arătura şi celelalte lucrări. Peste tot arătura s-a făcut la adîn­­cimea de 26—28 cm. In fiecare seară recepţia lucrărilor se face conform indicilor calitativi cuprinşi în ordinul de lucru. Există, însă, în acest judeţ, şi cooperative rămase în urmă la a­­ceste lucrări. La Obîrşia Veche, de exemplu, recoltarea culturilor pră­şitoare de pe solele repartizate pentru griu întîrzie iar acolo unde porumbul s-a cules nu se acţio­nează operativ pentru eliberarea şi pregătirea terenului. Aşa se face că din cele 120 de hectare de pe care porumbul a fost recoltat nu au fost arate decît 23, deşi unita­tea dispune de un număr suficient de tractoare. Este deci nevoie de o exigenţă deosebită din partea tuturor facto­rilor­ de răspundere pentru ca pre­gătirea patului germinativ pentru grîu să se facă peste tot la timp și la un bun nivel calitativ. SATUL SOCIALIST i contractuale,­ litera de lege pentru ambii­­ parteneri . Prevederile: După culesul porumbului, coo­peratorii din Topraisar, judeţul Constanţa au trecut la tăiatul şi tocatul mecanizat al coce­nilor pentru a fi apoi însilo­­zaţi. In acest fel, ei asigură un nutreţ de calitate bună care, în amestec cu fînuri şi concen­trate va asigura şi în timpul stabulaţiei o producţie ridicată de carne şi lapte din sectorul zootehnic. Foto : N. RUSUu CU MIEII LA BAIE!­ ­Urmare din pagi­ni voltare, aparţinînd unui număr de 40 de cooperative din judeţ, care au acoperit cu fondurile lor in­vestiţia complexului care se ridi­că la aproape şapte milioane lei. In dreapta, şapte peluze ridicate pe picioare de beton adăpostesc 30 000 de miei ; în stânga, alte şap­te peluze pentru alţi 30 000 de miei sunt in construcţie. In dreap­ta, se mai află în construcţie două mori şi un porumbar pentru 400 de vagoane. —Vă rugăm, tovarăşe doctor, cî­teva date tehnico-economice pri­vind intrarea şi ieşirea mieilor din complex. — Intră la greutatea de 10 kg şi ies la 35 kg, după cel mult trei luni de zile. Adică iau 6 kg pe lună sau 200 g pe zi. Fiecare miel va da în această perioadă cel puţin 900 grame de lună. Beneficiul net planificat este de 60 de lei de cap de miel. Ne străduim ca în cîţi­va ani să amortizăm investiţia. Şi avem toate şansele să reuşim. Ci­clul nostru de producţie este cit se poate de simplu. Acum îngră­­şăm o serie de miei — 30 000 aici şi 15 000 la Giurgeni. La termina­rea celei de-a doua construcţii, ca­pacitatea complexului sporeşte cu încă 30 000. Toamna, după ce se li­vrează mieii, introducem la îngră­şat oile scoase la reformă, aşa că adăposturile şi instalaţiile vor fi folosite tot timpul. Două construcţii­­ faţă-n faţă. Şapte baterii de miei în dreapta şi, în curînd, şapte baterii în stînga, plus patru baterii de miei la Giur­geni ; un director, un medic, doi tehnicieni, cite un îngrijitor la 1 500 de miei, adăpătoare automa­te (cu plutitor­i), jgheaburi de hră­­nire continuă şi baie. Acesta este Complexul intercooperatist ialomi­­ţean a cărui deviză — rentabilita­tea — are toate şansele de iz­­bîndă. . PAGINA 3 Laptele, carnea şi derivatele lor nu pot fi substituite deocam­dată din hrana populaţiei de nici un alt aliment. Lucrul acesta este ştiut şi de cooperativele agricole şi de beneficiarii de pro­duse animaliere. Ambele părţi mai ştiu că de cîteva luni au fost substanţial îmbunătăţite preţurile de preluare la cele două pro­duse de care consumatorii au nevoie zilnic. Iată, aşadar, argumente, de alt­fel arhicunoscute, care pledează pentru livrarea ritmică, cel puţin la nivelul prevederilor iniţiale, a produselor din sectorul zootehnic. S-au străduit cooperativele agri­cole din judeţul Dîmboviţa să se încadreze în prevederi ? Răspun­sul este negativ pentru o parte din ele. De la Constantin Coman, ingi­nerul principal cu valorificările la direcţia agricolă judeţeană aflăm că la carne şi lapte de vacă coo­perativele agricole şi-au realizat planul anual doar în proporţie de 50 la sută. S-a­u livrat, în schimb, peste prevederi, o cantitate nu prea mare de lapte de oaie. Care este situaţia raportată la preve­derile pentru primele opt luni ale anului ? Din faptul că s-a scurs circa 70 la sută din an şi s-a rea­lizat abia jumătate din planul anual rezultă o situaţie nesatisfă­cătoare. La livrarea bovinelor ti­nere s-a creat deja o restanţă de 427 de tone de carne în viu. Res­tanţe de ordinul zecilor de tone s-au creat şi la celelalte specii şi categorii de animale. Excepţie face carnea de porc, produs la care s-au livrat unele cantităţi, insuficiente, însă, pentru a atenua prea mult nerealizarea sarcinilor contractua­le la celelalte categorii de carne. Tovarăşii de la direcţia agricolă nu se impacientează. Considerăm ca restanţele vor fi lichidate. Lăsînd la o parte faptul atît de cunoscut al necesităţii unei producţii rit­mice, ne întrebăm, însă, dacă a­­ceastă atît de veche şi adesea atit de nereală poveste a recuperărilor mai poate fi luată în considera­ţie ? ! Ceea ce nu ai realizat în opt luni es­te greu să realizezi un pa­tru. Greu, dar nu imposibil. Lipsa de furaje, adusă ca argu­ment pentru situaţia de pînă acum, nu mai poate fi invocată. Cu toate acestea, sporurile zilnice de creştere în greutate continuă să fie foarte mici. Cooperativa din Ungureni de Titu obţine un spor mediu zilnic de creştere în greutate de numai 163 g la tau­rinele tinere puse la îngrăşat. Spo­rul mediu planificat este de 700 g. Ce fac specialiştii din unitate, ce face consiliul de conducere pentru îndreptarea situaţiei ? Nici unul din cei întrebaţi nu a putut să-mi dea un răspuns. Aveam să aflu uimit că situaţia este cunoscută şi la direcţia agricolă, dar nici cei de aici nu întreprind nimic. A te împăca cu o stare de lucruri ne­satisfăcătoare, mulţumindu-te doar cu faptul că o cunoşti, nu înseam­nă conducere, ci neputinţă sau, în cel mai bun caz, nepăsare. Prea puţină atenţie se acordă planului de montă şi fătări. La cooperativa agricolă din Băleni — Sirbi, planul la carnea de miel a fost realizat doar în proporţie de 62 la sută din cauză că s-au obţi­nut numai 84 la sută din mieii prevăzuţi. In plus, în loc să fie grupate într-o perioadă scurtă, fătările s-au prelungit săptămâni de-a rîndul, cei mai mulţi miei fiind obţinuţi tîrziu. De aici a de­curs înţărcarea prea devreme a unora, formarea de loturi neuni­forme ca vîrstă şi greutate, im­posibilitatea aplicării unei fura­jări cit mai raţionale. Toate aceste consecinţe au drept cauză primară modul defectuos de organizare a montelor la ovine. Vor începe în curînd monta şi însămînţările artificiale la oi. Cit priveşte furajele, a căror lipsă a fost sistematic reclamată ca argu­ment al nerealizării planului, sîn­­tem tocmai în perioada în care mai pot fi strînse mari cantităţi de nutreţuri. La livrarea celuilalt produs im­portant, a laptelui, rezultatele sunt, aşa cum arătam sintetic la început, slabe. în primul trimes­tru conducerea şi specialiştii coo­perativei din Băleni-Sîrbi expli­cau producţiile scăzute prin lipsa furajelor. Aceasta nu-i deranja prea mult pentru că, spuneau ei, „vine vara, scoatem animalele la păşune şi recuperăm, restanţele". Din tripla afirmaţie, doar primele două părţi s-au realizat. Cum stăm cu a treia parte a afirmaţiei ? Animalele au fost urcate la munte şi aproape abandonate, iar pro­ducţia în loc să crească, a scăzut. La cooperativa din Bolovani, unde planul la lapte nu a fost realizat cu mai bine de 15 pro­cente, mi s-a replicat de către in­­ginerul-şef Mircea Cehlărov că unitatea a livrat zeci de animale peste prevederi,­­fapt ce ar com­pensa neîmplinirea obligaţiilor contractuale la primul produs. Nu este, desigur, rău că s-a livrat mai multă carne, că, valoric, planul a fost depăşit, dar­­ aceasta nu con­stituie un argument pentru par­tenerul de contract faţă de care nu ţi-ai îndeplinit obligaţia şi care este îndreptăţit să pretindă daune. N-o să stăruim prea mult asu­pra cauzelor care fac ca unităţile agricole cooperatiste din judeţul Dîmboviţa să livreze cantităţi de lapte inferioare celor din contrac­te. Cauzele sunt, aproape în totali­tate, cele pe care le-am prezentat şi în alte rînduri. Ca şi în cazul livrării cărnii se aduce ca argu­ment al rezultatelor slabe insufi­cienţa furajelor. Observând că era de datoria cooperativelor să pro­ducă furajele, ţinem să precizăm că nu lipsa furajelor este cauza principală a producţiilor mici. Toate cauzele pe care ni le-au prezentat specialiştii de la direc­ţia agricolă şi din unităţi decurg dintr-una singură : neglijarea­ sec­torului zootehnic, în special sub raportul organizării muncii şi a producţiei. In cooperativele agri­cole din numeroase judeţe, secto­rul zootehnic a fost redresat în 1970 prin aplicarea formelor per­fecţionate de organizare, normare şi retribuire a muncii. Aceasta a dus la stabilitatea îngrijitorilor, la cointeresarea lor în obţinerea unor producţii cît mai mari. Retri­buirea direct proporţională cu producţia obţinută nu poate să nu stimuleze. Or, din cite unităţi am vizitat în judeţul Dîmboviţa nu am găsit nici una în care îngri­jitorii să fie retribuiţi pe bază de tarif la unitatea de produs sau pe bază de tarif la mia de lei pro­ducţie. Oamenii sînt retribuiţi în­deosebi pentru îngrijire — metodă nestimulativă. De aici marea fluc­tuaţie de îngrijitori. Atîta timp cit nu vor fi permanentizaţi şi nu vor fi învăţaţi să furaj­eze şi să îngri­jească după carte animalele, coo­perativele nu vor obţine rezultate mult mai bune decît în prezent. De omul care munceşte, de pri­ceperea sa, dobîndită prin studiu şi practica, de simţul de răspun­dere al cooperatorului determinat, de permanentizare, de îngrijirea tot timpul a aceluiaşi lot de ani­male, de retribuirea fiecăruia di­ferenţiată, în funcţie de rezultate, depind, în primă şi în ultimă in­stanţă, rezultatele în producţie. FILON TODEROIU Cine cauta justificări, se alege cu restante (Urmare din pag. I) cooperative ca Butnăreşti,, Ţibu­­cani, Bălţăteşti recoltează 10—12 tone de fructe la hectar, dintr-o li­vadă în sistem clasic, unele unităţi slab dezvoltate obţin producţii mult mai mici. Cooperative ca Filioara, Deleni, Ion Creangă, bunăoară, recoltează la hectar nu­mai 2 pînă la 5 tone de fructe, adesea de calitate inferioară şi nu rareori din sursă de cîştig, cum ar fi normal, pomicultura se transfor­mă în sursă de pierdere. In aceas­tă categorie se includ în afara coo­perativelor numite mai înainte şi cele din Valea Ursului, Cîndeşti, Băluşeşti care nu reuşesc să-şi acopere din venituri cheltuielile de producţie. Cooperativele din Bălţăţeşti, Gîrcina, Moldoveni, Ţi­­bucani,­­ Butnăreşti, Răuceşti şi multe altele nu numai că obţin venit net, dar şi demonstrează că pomicultura poate fi una din cele mai rentabile ramuri. Explicaţia rezultatelor diferite este cît se poate de simplă. In vre­me ce cooperativa din Ţibucani a plantat în teren amenajat cores­punzător, plantarea fiind conside­rată una din, cele mai importante investiţii cu specific pronunţat a­­gricol — din acest fapt decurgînd executarea ei pe bază de documen­taţii tehnice şi proiecte — alte uni­tăţi au înfiinţat livezile fără să acorde atenţie amenajărilor antie­­rozionale şi diferitelor lucrări de artă obligatorii. Documentaţiile tehnice — atunci cînd au existat un au fost ignorate. Din lucrările pre­văzute în documentaţia de înfiin­ţare a livezii, cooperativa din G­r­­evia nu a executat garduri vii şi şanţuri marginale pe 2 273 şi, res­pectiv, 1 350 ml. , drumuri de ex­ploatare în lungime de 2,81 km­, cinci podeţe tubulare, nouă bazine mici de stropit, şi două camere de captare., Cooperativele din Petri­cani, Filioara, Borleşti nu au exe­cutat perdelele de protecţie pre­văzute în documentaţii, cele din Valea Ursului, Stăniţa, Mărgineni nu au protejat pomii împotriva rozătoarelor. Destul de mare este numărul unităţilor în care tăierile, stropirile, fertilizarea, mobilizarea solului etc., au fost necorespunză­tor efectuate. La Icuşeşti, Valea Ursului, Petricani, Stăniţa, Bor­leşti, Gîrcina, Bozienii de Jos, în­­tîrzierea efectuării lucrărilor, nee­­fectuarea lor în totalitate sau exe­cutarea necorespunzătoare sub ra­portul calităţii, a stropirilor şi tă­ierilor s-au soldat cu recolte miei în livezile pe rod, cu un număr mare de goluri în livezile tinere. In curînd va­­ începe culesul şi valorificarea merelor. Intr-o serie de cooperative, recoltarea, sortarea şi stocarea fructelor s-au executat defectuos toamna trecută, obţinîn­­du-se produse de calităţi inferioa­re. Faptul s-a datorat slabei orga­nizări a muncii în cooperative ca Budeşti, Bozienii de Sus, Icuşeşti şi Băluşeşti. In alte unităţi, prin­tre care se numără cele din Rediu, Filioara şi Grumazeşti, la această cauză s-a adăugat şi lipsa spaţiilor de depozitare a fructelor în peri­oada dintre cules şi livrare. Nu este mai puţin adevărat că o sea­mă de unităţi cooperatiste au fost păgubite şi de beneficiar. Acesta a preluat cu mari întîrzieri faţă de graficele întocmite fructele coope­rativelor din Petricani, Filioara, Văleni etc. Deficienţele semnalate sugerea­ză limpede şi măsurile ce trebuie luate. De mulţi ani se insistă asupra plantării pomilor numai în tdam­­r­ă. Insistenţele nu sunt urmate însă şi de măsuri organizatorice şi teh­nice adecvate şi asistăm în conti­nuare la plantări masive în primă­vară care dau un procent de prin­dere mai mic. Credem că a venit timpul să plantăm pomii numai în toamnă. Pentru plantările din toamna aceasta trebuie făcute încă de pe acum lucrările pregătitoare. O atenţie deosebită trebuie acor­dată livezilor tinere existente. Este necesar ca în toamna aceasta să fie terminate amenajările antierozio­­nale , în plantaţii şi completarea golurilor. Lucrările de combatere a eroziunii pot fi executate în bune condiţii acum, cînd vremea se men­ţine bună. Revenind la plantări, se cuvine să observăm că nu a existat decît o preocupare redusă pentru extin­derea livezilor intensive. Acestea ocupă în total doar 93 de hectare care aparţin cooperativelor agrico­le din Bîrgăoani, Răuceşti şi Păs­­trăveni. O parte din livada inten­sivă a cooperativei din Răuceşti a intrat pe rod, dînd între 20 şi 40 de tone de fructe la hectar, recol­tă care este de trei pînă la şase ori mai mare decît producţia me­die a unei plantaţi obişnuite. Ve­nitul net a variat între 40 şi 80 de mii de lei, depăşind într-o pro­porţie superioară producţiei bene­ficiul mediu pe care-l dă o plan­taţie clasică bine îngrijită. Aceas­ta datorită faptului că recolta li­vezilor­­intensive este de calitate mai bună decît a plantaţiilor obiş­nuite, fapt ce permite realizarea unui preţ de vînzare mai mare la unitatea de produs. Marea eficienţă a livezilor inten­sive pledează convingător pentru extinderea lor. Pledoaria poate ră­­mîne însă fără ecou în multe coo­perative dacă organele agricole nu le vor îndruma să creeze livezi in­tensive, nu le vor acorda sprijin organizatoric şi mai ales tehnic în perioada înfiinţării plantaţiilor. Consiliile de conducere, toţi coo­peratorii trebuie să fie convinşi că bine întreţinute livezile sunt un izvor de venituri. Iar livezile in­tensive sunt, fără exagerare, un izvor nesecat de cîştiguri mari. Dacă cele 4 000 de hectare de livezi în masiv ar fi plantaţii intensive, pe rod, ele ar asigura cooperative­lor agricole, în condiţii normale de exploatare, peste 300 000 de lei venit net. Cu ce altceva ar putea fi cultivate 4 000 de hectare de te­ren în pantă ca să dea un cîştig curat — aşa spun moldovenii be­neficiului — mai mare ? In condi­ţiile date, o cultură mai rentabilă decît cea a pomilor fructiferi nu există. Pe deasupra este şi o cul­tură necesară economiei naţionala Pierderi, nimic sau pină la 80000 de lei venit net 1.1

Next