Satul Socialist, septembrie 1970 (Anul 2, nr. 410-435)
1970-09-17 / nr. 424
Mr. 424 — Joi 17 septembrie Din Argeş, iniţiativa cooperaţiei agricole şi a celei de consum se extinde în alte judeţe, amplificîndu-se In nr. 374 al ziarului nostru am relatat pe larg despre interesanta iniţiativă a cooperaţiei agricole şi a cooperaţiei de consum din judeţul Argeş, care au organizat în comun sectoare de producţie utile şi rentabile. Iniţiativa a fost preluată de alte judeţe, pentru că peste tot există teren propice pentru împletirea intereselor celor două organizaţii economice şi obşteşti de masă în realizarea unor obiective comune de mare productivitate. Unul dintre acestea este judeţul Olt, unde s-a trecut de curînd la o amplă şi eficientă acţiune de studiere a posibilităţilor de conlucrare între cooperaţia agricolă şi cea de consum în domeniul producţiei animaliere şi vegetale, precum şi în domeniul unor activităţi neagricole (împletituri de răchită, paie şi pănuşe, cărămidarii, secţii de construcţii etc.). In judeţul Olt s-a asociat la această acţiune — fapt inedit — şi cooperaţia meşteşugărească. Analizele întreprinse de reprezentanţii celor trei organizaţii, care au consultat numeroşi preşedinţi şi specialişti din cooperativele agricole, de consum şi meşteşugăreşti au evidenţiat largi posibilităţi de organizare în comun a unui număr mare de activităţi economice. Despre importanţa şi conţinutul acestor activităţi ne vorbeşte tovarăşul Ion Şandru , preşedintele Uniunii judeţene Olt a cooperativelor de consum. — Conlucrarea între cele trei organizaţii cooperatiste (agricolă, de consum şi meşteşugărească) este utilă tuturor părţilor. Colaborînd în cit mai multe domenii de activitate, sporim fondul de produse necesare pieţei şi puterea economico-financiară a propriilor noastre unităţi. Fiecare organizaţie are o seamă de resurse insuficient folosite şi care nu pot fi puse în valoare cu maximă eficienţă decit in cadrul cooperării complexe în producţie şi desfacere. Iată de ce fiecare din părţi este dornică să coopereze cit mai activ şi mai rodnic nn cit mai multe direcţii. — Ce direcţii aveţi în vedere cu prioritate ? — Potrivit studiilor şi analizelor de pînă acum vom colabora îndeosebi în organizarea şi exploatarea unor ferme de creştere a păsărilor. Cooperativa agricolă şi cea de consum din Stoicăneşti îşi propun să înfiinţeze un complexavicol, de 100 000 de găini ouătoare. Cooperativele agricole din Scorniceşti, Găvăneşti şi Mărgărităreşti vor creşte anual 680 000 de pui pentru care şi vor incuba cel puţin 70 000 de ouă pe serie. Unele cooperative agricole — cea din Mărgărităreşti, de exemplu — au spaţiile necesare, celelalte vor amenaja sau construi asemenea spaţii împreună cu cooperaţia de consum. Unităţile cooperatiste din Coteana, Vădastra, Dobrosloveni vor creşte cel puţin 45 000 de gîşte, anual, iar cele,din Găvăneşti, Mogoşeşti, Izbiceni şi „Voinţa" Corabia vor organiza, in comun, crescătorii de porumbei, mult solicitaţi la export. Prin asocierea a şapte cooperative agricole, între care cele din Şerbăneşti, Crîmpoaia, Brincoveni, ne-am propus să înfiinţăm o crescătorie de porci de tip industrial cu o capacitate de aproximativ 20 000 de capete. Vom mai organiza împreună cu cooperativele agricole Alimăneşti şi Izvoarele turme de ovine a cite 1 500 de capete, iar cu unitatea agricolă din comuna Iancu Jianu, o crescătorie de iepuri de casă cu 200 exemplare matcă. In cele mai multe din cazurile enumerate iau parte la aceeaşi acţiune nu cite o singură unitate agricolă şi de consum, ci asociaţii de cooperative. — In cooperativele agricole vizitate am auzit vorbindu-se despre creşterea unor animale cu blănuri scumpe. Ne-aţi putea da amănunte ? — Există condiţii pentru creşterea unor astfel de animale şi în viitor acesta va fi un sector de producţie important. Deocamdată însă vom crea numai două crescătorii de nutrii, una la Cezieni, alta la Strejeşti, fiecare cu cite o sută de exemplare-matcă. — Presupunem că şi în scopul creşterii volumului de plante medicinale necesare exportului s-a întreprins ceva... — Evident, în această direcţie, a plantelor medicinale, vom conlucra îndeosebi cu cooperativele agricole din Bărăşti, Făgeţelu, Sipeni şi Oteşti. In plus, în numeroase alte unităţi agricole, pe terenuri neproductive, care se ridică la circa 1 000 ha, precum şi în jurul viilor şi pe marginea unor drumuri vor fi cultivaţi măceşi. ’ Cooperaţia de consum şi-a însuşit şi propunerea tovarăşuluiDumitru Tudose, preşedintele cooperativei agricole din Stoicăneşti, om întreprinzător, plin de idei, care ne-a solicitat sprijinul în producerea parfumului de trandafiri. Cooperativa va planta arbuşti de trandafir pe diferite terenuri neproductive, care vor însuma 20 ha, iar cooperaţia de consum va procura instalaţia necesară prelucrării producţiei. Dacă vom fi sprijiniţi de organele centrale, consider că vom face o treabă foarte bună. S-a mai stabilit cooperarea în organizarea unor silozuri de fructe la Leleasca şi Dobroteasca, precum şi în popularea şi exploatarea unor bălţi şi eleştee. — Despre activităţile neagricole, ce ne puteţi spune ? — In comuna Oboga, de exemplu, cele trei organizaţii cooperatiste (agricolă, de consum şi meşteşugărească) vor construi în comun un complex de olărit, cahleteracotă şi cărămidărie. Vom mai înfiinţa şi exploata în comun o întreprindere judeţeană de împletituri de răchită, paie şi pănuşe, atît pentru export cît şi pentru cerinţele interne, întreprinderea va avea secţii în diferite localităţi ca Stoicăneşti şi Coteana, care dispun încă de pe acum de cite 20 hectare de răchită fiecare. De asemenea, împreună cu cooperaţia meşteşugărească şi cu cooperativa agricolă din comuna Iancu Jianu vom construi o fabrică de cărămidă. Vom mai coopera şi în organizarea unor balastiere la Greci, Celei, Crăciunei şi Slătioara. Cooperativele agricole Stoicăneşti, Bucinişu, Rusăneşti, Cilieni, Potlogeni şi Gostavăţu au secţii care produc dale, borduri şi garduri din prefabricate. Ni s-a propus să conlucrăm cu ele pentru dezvoltarea şi diversificarea producţiei din prefabricate. — Cînd se va concretiza studiul pe care ni l-aţi prezentat ? — In parte, chiar în acest semestru. Numai acele activităţi care pretind un volum mai mare de investiţii şi utilaje mai greu de procurat vor fi lăsate — mă refer la finalizare — pentru anul 1971, cînd vor intra în funcţiune şi capacităţi de producţie încă nestabilite pînă în prezent. In planurile economice în curs de întocmire vor fi prevăzute în amănunt toate mijloacele economice şi financiare necesare realizării obiectivelor prevăzute. Cât priveşte cooperaţia de consum, aceasta se va îngriji de contractarea şi desfacerea pe piaţa internă şi la export a întregii producţii-marfă obţinute. AURAS ALBU Sectoare de producţie UTILE şi RENTABILE, organizate in comun00 • MARI FERME DE PASARI PENTRU OUĂ ŞI CARNE • CRESCĂTORII DE NUTRII • PE TERENURILE NEPRODUCTIVE, PLANTE MEDICINALE • ÎNTREPRINDERE JUDEŢEANĂ PENTRU ÎMPLETITURI • POPULAREA SI EXPLOATAREA UNOR BĂLŢI ŞI ELESTEE • PARFUM DE TRANDAFIRI LA STOICANESTI Vine vremea semănatului (Urmare din pag. In calitate. „E cam tare" — ne spune mecanizatorul Ioan Goarna. Inexact, deoarece zilele trecute a plouat. Adevărul este că mecanizatorii nu-şi dau interesul, nefiind controlaţi nici de către conducerea cooperativei şi nici de întreprinderea de mecanizare, în unele unităţi o serie de deficienţe organizatorice determină folosirea incompletă a forţei mecanice. La cooperativa din Teaca, de exemplu, din 12 tractoare cate are secţia de mecanizare doar 5 lucrau la arat, restul fiind repartizate la lucrări mai puţin urgente. Din cele 280 de hectare destinate griului au fost executate arături doar pe 60 de hectare şi s-a pregătit terenul pe numai 40 de hectare. In alte locuri constatăm ca verificarea lucrărilor se face „din ochi", ca nu se acordă suficientă atenţie recepţiei, respectării indicatorilor calitativi. Am relatat doar cîteva din cauzele care au determinat ca pe ansamblul judeţului să fie arate 5 319 hectare şi pregătite 2481 hectare din suprafaţa de 21500 hectare prevăzută, să se însăminţeze în această toamnă. ARGEŞ : Firesc ar fi ca în această perioadă toată atenţia lucrătorilor de pe ogoare să fie îndreptată spre încheierea în cel mai scurt timp a arăturilor şi pregătirea unui pat germinativ de calitate. Aşa stau lucrurile, de altfel, la cooperativele din Şerbăneşti, Ştefan cel Mare, Topoloveni, Schitu Goleşti şi altele. Ne-am oprit şi la Ioneşti, unde se va semăna cu grîu în această toamnă o suprafaţă de 1100 de hectare. „în parcela de la Tomşanca sunt pregătite 127 de hectare" ne-a asigurat brigadierul Dumitru Stanciu. Urmărind felul cum se execută arătura şi discuirea, constatăm că se lucrează superficial, inegal în adîncime şi neuniform. Ii întrebăm pe mecanizatori ce cuprinde ordinul de lucru pe ziua respectivă. „De trei zile nu am mai primit ordinul de lucru", ni se răspunde. Cauza ? Inginerul şef, Iacob Parasca, a stat mai mult pe la Piteşti. Ne deplasăm şi la altă parcela. Mecanizatorii nesupravegheaţi (brigadierul Gheorghe Florescu lipseşte şi el) discuiesc la o adîncime ce nu depăşea 10 cm. Conducerea cooperativei nu a luat nici un fel de măsuri pentru asigurarea condiţiilor de lucru pentru tractorişti. De o săptămînă lucrează aici şi cîţiva mecanizatori de la Miroşi. Seara, însă, sunt nevoiţi să se întoarcă acasă, cale de 15 kilometri, deoarece nu li s-au creat condiţii de cazare şi masă. Iată cauze pentru care din cele 600 de hectare care urmează să fie însămînţate după grîu s-au pregătit numai 140 de hectare. La cooperativa din Mureş urmează să fie însămânţate 450 de hectare cu grîu. Din această suprafaţă 300 de hectare sunt arate iar ceva mai mult de 100 pregătite cu o discuire şi o tăvălugire. Şi aici o parte din lucrările efectuate de mecanizatori sunt de slabă calitate. Mecanizatorii Ilie Barbu, Gheorghe Smeu, Constantin Toader, Alexandru Dolofan şi Gheorghe Neacşu au fost puşi să refacă o parte din lucrare. Credem, însă, că mult mai eficiente ar fi fost măsurile de prevenire a acestor neajunsuri printr-un control susţinut, operativ din partea inginerului şef din cooperativă şi a conducerii întreprinderii de mecanizare. OLT: Pregătirea patului germinativ pentru grîu se desfăşoară cu intensitate în multe unităţi agricole. La cooperativa agricolă Urzica de exemplu din cele 570 de hectare destinate griului o mare parte sunt gata pentru semănat. Există, însă, un neajuns. După cum ne informează inginerul şef Ioan Goga, cele 339 de tone de îngrăşăminte planificate nu au sosit la timp, ca urmare acţiunea de fertilizare ,nu se poate face pe întreaga suprafaţă stabilită, acum cînd este nevoie. Exigenţa de care dă dovadă consiliul de conducere, inginerul şef, determină executarea unor lucrări de cea mai bună calitate. Terenurile eliberate de culturile timpurii au fost arate, discuite de două ori, tăvălugite şi grăpate. Recolta de porumb a fost strînsă de pe 125 de hectare, o parte din suprafaţă fiind eliberată pentru a începe grabnic arătura şi celelalte lucrări. Peste tot arătura s-a făcut la adîncimea de 26—28 cm. In fiecare seară recepţia lucrărilor se face conform indicilor calitativi cuprinşi în ordinul de lucru. Există, însă, în acest judeţ, şi cooperative rămase în urmă la aceste lucrări. La Obîrşia Veche, de exemplu, recoltarea culturilor prăşitoare de pe solele repartizate pentru griu întîrzie iar acolo unde porumbul s-a cules nu se acţionează operativ pentru eliberarea şi pregătirea terenului. Aşa se face că din cele 120 de hectare de pe care porumbul a fost recoltat nu au fost arate decît 23, deşi unitatea dispune de un număr suficient de tractoare. Este deci nevoie de o exigenţă deosebită din partea tuturor factorilor de răspundere pentru ca pregătirea patului germinativ pentru grîu să se facă peste tot la timp și la un bun nivel calitativ. SATUL SOCIALIST i contractuale, litera de lege pentru ambii parteneri . Prevederile: După culesul porumbului, cooperatorii din Topraisar, judeţul Constanţa au trecut la tăiatul şi tocatul mecanizat al cocenilor pentru a fi apoi însilozaţi. In acest fel, ei asigură un nutreţ de calitate bună care, în amestec cu fînuri şi concentrate va asigura şi în timpul stabulaţiei o producţie ridicată de carne şi lapte din sectorul zootehnic. Foto : N. RUSUu CU MIEII LA BAIE! Urmare din pagini voltare, aparţinînd unui număr de 40 de cooperative din judeţ, care au acoperit cu fondurile lor investiţia complexului care se ridică la aproape şapte milioane lei. In dreapta, şapte peluze ridicate pe picioare de beton adăpostesc 30 000 de miei ; în stânga, alte şapte peluze pentru alţi 30 000 de miei sunt in construcţie. In dreapta, se mai află în construcţie două mori şi un porumbar pentru 400 de vagoane. —Vă rugăm, tovarăşe doctor, cîteva date tehnico-economice privind intrarea şi ieşirea mieilor din complex. — Intră la greutatea de 10 kg şi ies la 35 kg, după cel mult trei luni de zile. Adică iau 6 kg pe lună sau 200 g pe zi. Fiecare miel va da în această perioadă cel puţin 900 grame de lună. Beneficiul net planificat este de 60 de lei de cap de miel. Ne străduim ca în cîţiva ani să amortizăm investiţia. Şi avem toate şansele să reuşim. Ciclul nostru de producţie este cit se poate de simplu. Acum îngrăşăm o serie de miei — 30 000 aici şi 15 000 la Giurgeni. La terminarea celei de-a doua construcţii, capacitatea complexului sporeşte cu încă 30 000. Toamna, după ce se livrează mieii, introducem la îngrăşat oile scoase la reformă, aşa că adăposturile şi instalaţiile vor fi folosite tot timpul. Două construcţii faţă-n faţă. Şapte baterii de miei în dreapta şi, în curînd, şapte baterii în stînga, plus patru baterii de miei la Giurgeni ; un director, un medic, doi tehnicieni, cite un îngrijitor la 1 500 de miei, adăpătoare automate (cu plutitori), jgheaburi de hrănire continuă şi baie. Acesta este Complexul intercooperatist ialomiţean a cărui deviză — rentabilitatea — are toate şansele de izbîndă. . PAGINA 3 Laptele, carnea şi derivatele lor nu pot fi substituite deocamdată din hrana populaţiei de nici un alt aliment. Lucrul acesta este ştiut şi de cooperativele agricole şi de beneficiarii de produse animaliere. Ambele părţi mai ştiu că de cîteva luni au fost substanţial îmbunătăţite preţurile de preluare la cele două produse de care consumatorii au nevoie zilnic. Iată, aşadar, argumente, de altfel arhicunoscute, care pledează pentru livrarea ritmică, cel puţin la nivelul prevederilor iniţiale, a produselor din sectorul zootehnic. S-au străduit cooperativele agricole din judeţul Dîmboviţa să se încadreze în prevederi ? Răspunsul este negativ pentru o parte din ele. De la Constantin Coman, inginerul principal cu valorificările la direcţia agricolă judeţeană aflăm că la carne şi lapte de vacă cooperativele agricole şi-au realizat planul anual doar în proporţie de 50 la sută. S-au livrat, în schimb, peste prevederi, o cantitate nu prea mare de lapte de oaie. Care este situaţia raportată la prevederile pentru primele opt luni ale anului ? Din faptul că s-a scurs circa 70 la sută din an şi s-a realizat abia jumătate din planul anual rezultă o situaţie nesatisfăcătoare. La livrarea bovinelor tinere s-a creat deja o restanţă de 427 de tone de carne în viu. Restanţe de ordinul zecilor de tone s-au creat şi la celelalte specii şi categorii de animale. Excepţie face carnea de porc, produs la care s-au livrat unele cantităţi, insuficiente, însă, pentru a atenua prea mult nerealizarea sarcinilor contractuale la celelalte categorii de carne. Tovarăşii de la direcţia agricolă nu se impacientează. Considerăm ca restanţele vor fi lichidate. Lăsînd la o parte faptul atît de cunoscut al necesităţii unei producţii ritmice, ne întrebăm, însă, dacă această atît de veche şi adesea atit de nereală poveste a recuperărilor mai poate fi luată în consideraţie ? ! Ceea ce nu ai realizat în opt luni este greu să realizezi un patru. Greu, dar nu imposibil. Lipsa de furaje, adusă ca argument pentru situaţia de pînă acum, nu mai poate fi invocată. Cu toate acestea, sporurile zilnice de creştere în greutate continuă să fie foarte mici. Cooperativa din Ungureni de Titu obţine un spor mediu zilnic de creştere în greutate de numai 163 g la taurinele tinere puse la îngrăşat. Sporul mediu planificat este de 700 g. Ce fac specialiştii din unitate, ce face consiliul de conducere pentru îndreptarea situaţiei ? Nici unul din cei întrebaţi nu a putut să-mi dea un răspuns. Aveam să aflu uimit că situaţia este cunoscută şi la direcţia agricolă, dar nici cei de aici nu întreprind nimic. A te împăca cu o stare de lucruri nesatisfăcătoare, mulţumindu-te doar cu faptul că o cunoşti, nu înseamnă conducere, ci neputinţă sau, în cel mai bun caz, nepăsare. Prea puţină atenţie se acordă planului de montă şi fătări. La cooperativa agricolă din Băleni — Sirbi, planul la carnea de miel a fost realizat doar în proporţie de 62 la sută din cauză că s-au obţinut numai 84 la sută din mieii prevăzuţi. In plus, în loc să fie grupate într-o perioadă scurtă, fătările s-au prelungit săptămâni de-a rîndul, cei mai mulţi miei fiind obţinuţi tîrziu. De aici a decurs înţărcarea prea devreme a unora, formarea de loturi neuniforme ca vîrstă şi greutate, imposibilitatea aplicării unei furajări cit mai raţionale. Toate aceste consecinţe au drept cauză primară modul defectuos de organizare a montelor la ovine. Vor începe în curînd monta şi însămînţările artificiale la oi. Cit priveşte furajele, a căror lipsă a fost sistematic reclamată ca argument al nerealizării planului, sîntem tocmai în perioada în care mai pot fi strînse mari cantităţi de nutreţuri. La livrarea celuilalt produs important, a laptelui, rezultatele sunt, aşa cum arătam sintetic la început, slabe. în primul trimestru conducerea şi specialiştii cooperativei din Băleni-Sîrbi explicau producţiile scăzute prin lipsa furajelor. Aceasta nu-i deranja prea mult pentru că, spuneau ei, „vine vara, scoatem animalele la păşune şi recuperăm, restanţele". Din tripla afirmaţie, doar primele două părţi s-au realizat. Cum stăm cu a treia parte a afirmaţiei ? Animalele au fost urcate la munte şi aproape abandonate, iar producţia în loc să crească, a scăzut. La cooperativa din Bolovani, unde planul la lapte nu a fost realizat cu mai bine de 15 procente, mi s-a replicat de către inginerul-şef Mircea Cehlărov că unitatea a livrat zeci de animale peste prevederi,fapt ce ar compensa neîmplinirea obligaţiilor contractuale la primul produs. Nu este, desigur, rău că s-a livrat mai multă carne, că, valoric, planul a fost depăşit, dar aceasta nu constituie un argument pentru partenerul de contract faţă de care nu ţi-ai îndeplinit obligaţia şi care este îndreptăţit să pretindă daune. N-o să stăruim prea mult asupra cauzelor care fac ca unităţile agricole cooperatiste din judeţul Dîmboviţa să livreze cantităţi de lapte inferioare celor din contracte. Cauzele sunt, aproape în totalitate, cele pe care le-am prezentat şi în alte rînduri. Ca şi în cazul livrării cărnii se aduce ca argument al rezultatelor slabe insuficienţa furajelor. Observând că era de datoria cooperativelor să producă furajele, ţinem să precizăm că nu lipsa furajelor este cauza principală a producţiilor mici. Toate cauzele pe care ni le-au prezentat specialiştii de la direcţia agricolă şi din unităţi decurg dintr-una singură : neglijarea sectorului zootehnic, în special sub raportul organizării muncii şi a producţiei. In cooperativele agricole din numeroase judeţe, sectorul zootehnic a fost redresat în 1970 prin aplicarea formelor perfecţionate de organizare, normare şi retribuire a muncii. Aceasta a dus la stabilitatea îngrijitorilor, la cointeresarea lor în obţinerea unor producţii cît mai mari. Retribuirea direct proporţională cu producţia obţinută nu poate să nu stimuleze. Or, din cite unităţi am vizitat în judeţul Dîmboviţa nu am găsit nici una în care îngrijitorii să fie retribuiţi pe bază de tarif la unitatea de produs sau pe bază de tarif la mia de lei producţie. Oamenii sînt retribuiţi îndeosebi pentru îngrijire — metodă nestimulativă. De aici marea fluctuaţie de îngrijitori. Atîta timp cit nu vor fi permanentizaţi şi nu vor fi învăţaţi să furajeze şi să îngrijească după carte animalele, cooperativele nu vor obţine rezultate mult mai bune decît în prezent. De omul care munceşte, de priceperea sa, dobîndită prin studiu şi practica, de simţul de răspundere al cooperatorului determinat, de permanentizare, de îngrijirea tot timpul a aceluiaşi lot de animale, de retribuirea fiecăruia diferenţiată, în funcţie de rezultate, depind, în primă şi în ultimă instanţă, rezultatele în producţie. FILON TODEROIU Cine cauta justificări, se alege cu restante (Urmare din pag. I) cooperative ca Butnăreşti,, Ţibucani, Bălţăteşti recoltează 10—12 tone de fructe la hectar, dintr-o livadă în sistem clasic, unele unităţi slab dezvoltate obţin producţii mult mai mici. Cooperative ca Filioara, Deleni, Ion Creangă, bunăoară, recoltează la hectar numai 2 pînă la 5 tone de fructe, adesea de calitate inferioară şi nu rareori din sursă de cîştig, cum ar fi normal, pomicultura se transformă în sursă de pierdere. In această categorie se includ în afara cooperativelor numite mai înainte şi cele din Valea Ursului, Cîndeşti, Băluşeşti care nu reuşesc să-şi acopere din venituri cheltuielile de producţie. Cooperativele din Bălţăţeşti, Gîrcina, Moldoveni, Ţibucani, Butnăreşti, Răuceşti şi multe altele nu numai că obţin venit net, dar şi demonstrează că pomicultura poate fi una din cele mai rentabile ramuri. Explicaţia rezultatelor diferite este cît se poate de simplă. In vreme ce cooperativa din Ţibucani a plantat în teren amenajat corespunzător, plantarea fiind considerată una din, cele mai importante investiţii cu specific pronunţat agricol — din acest fapt decurgînd executarea ei pe bază de documentaţii tehnice şi proiecte — alte unităţi au înfiinţat livezile fără să acorde atenţie amenajărilor antierozionale şi diferitelor lucrări de artă obligatorii. Documentaţiile tehnice — atunci cînd au existat un au fost ignorate. Din lucrările prevăzute în documentaţia de înfiinţare a livezii, cooperativa din Grevia nu a executat garduri vii şi şanţuri marginale pe 2 273 şi, respectiv, 1 350 ml. , drumuri de exploatare în lungime de 2,81 km, cinci podeţe tubulare, nouă bazine mici de stropit, şi două camere de captare., Cooperativele din Petricani, Filioara, Borleşti nu au executat perdelele de protecţie prevăzute în documentaţii, cele din Valea Ursului, Stăniţa, Mărgineni nu au protejat pomii împotriva rozătoarelor. Destul de mare este numărul unităţilor în care tăierile, stropirile, fertilizarea, mobilizarea solului etc., au fost necorespunzător efectuate. La Icuşeşti, Valea Ursului, Petricani, Stăniţa, Borleşti, Gîrcina, Bozienii de Jos, întîrzierea efectuării lucrărilor, neefectuarea lor în totalitate sau executarea necorespunzătoare sub raportul calităţii, a stropirilor şi tăierilor s-au soldat cu recolte miei în livezile pe rod, cu un număr mare de goluri în livezile tinere. In curînd va începe culesul şi valorificarea merelor. Intr-o serie de cooperative, recoltarea, sortarea şi stocarea fructelor s-au executat defectuos toamna trecută, obţinîndu-se produse de calităţi inferioare. Faptul s-a datorat slabei organizări a muncii în cooperative ca Budeşti, Bozienii de Sus, Icuşeşti şi Băluşeşti. In alte unităţi, printre care se numără cele din Rediu, Filioara şi Grumazeşti, la această cauză s-a adăugat şi lipsa spaţiilor de depozitare a fructelor în perioada dintre cules şi livrare. Nu este mai puţin adevărat că o seamă de unităţi cooperatiste au fost păgubite şi de beneficiar. Acesta a preluat cu mari întîrzieri faţă de graficele întocmite fructele cooperativelor din Petricani, Filioara, Văleni etc. Deficienţele semnalate sugerează limpede şi măsurile ce trebuie luate. De mulţi ani se insistă asupra plantării pomilor numai în tdamră. Insistenţele nu sunt urmate însă şi de măsuri organizatorice şi tehnice adecvate şi asistăm în continuare la plantări masive în primăvară care dau un procent de prindere mai mic. Credem că a venit timpul să plantăm pomii numai în toamnă. Pentru plantările din toamna aceasta trebuie făcute încă de pe acum lucrările pregătitoare. O atenţie deosebită trebuie acordată livezilor tinere existente. Este necesar ca în toamna aceasta să fie terminate amenajările antierozionale , în plantaţii şi completarea golurilor. Lucrările de combatere a eroziunii pot fi executate în bune condiţii acum, cînd vremea se menţine bună. Revenind la plantări, se cuvine să observăm că nu a existat decît o preocupare redusă pentru extinderea livezilor intensive. Acestea ocupă în total doar 93 de hectare care aparţin cooperativelor agricole din Bîrgăoani, Răuceşti şi Păstrăveni. O parte din livada intensivă a cooperativei din Răuceşti a intrat pe rod, dînd între 20 şi 40 de tone de fructe la hectar, recoltă care este de trei pînă la şase ori mai mare decît producţia medie a unei plantaţi obişnuite. Venitul net a variat între 40 şi 80 de mii de lei, depăşind într-o proporţie superioară producţiei beneficiul mediu pe care-l dă o plantaţie clasică bine îngrijită. Aceasta datorită faptului că recolta livezilorintensive este de calitate mai bună decît a plantaţiilor obişnuite, fapt ce permite realizarea unui preţ de vînzare mai mare la unitatea de produs. Marea eficienţă a livezilor intensive pledează convingător pentru extinderea lor. Pledoaria poate rămîne însă fără ecou în multe cooperative dacă organele agricole nu le vor îndruma să creeze livezi intensive, nu le vor acorda sprijin organizatoric şi mai ales tehnic în perioada înfiinţării plantaţiilor. Consiliile de conducere, toţi cooperatorii trebuie să fie convinşi că bine întreţinute livezile sunt un izvor de venituri. Iar livezile intensive sunt, fără exagerare, un izvor nesecat de cîştiguri mari. Dacă cele 4 000 de hectare de livezi în masiv ar fi plantaţii intensive, pe rod, ele ar asigura cooperativelor agricole, în condiţii normale de exploatare, peste 300 000 de lei venit net. Cu ce altceva ar putea fi cultivate 4 000 de hectare de teren în pantă ca să dea un cîştig curat — aşa spun moldovenii beneficiului — mai mare ? In condiţiile date, o cultură mai rentabilă decît cea a pomilor fructiferi nu există. Pe deasupra este şi o cultură necesară economiei naţionala Pierderi, nimic sau pină la 80000 de lei venit net 1.1