Satul Socialist, octombrie 1970 (Anul 2, nr. 436-462)

1970-10-27 / nr. 458

• Angelo Miculescu, ministrul agriculturii şi silviculturii al Republicii Socialiste România, a sosit la Teheran, unde întreprinde o vizită ofi­cială la invitaţia guvernului iranian, de colaborare dintre cele două ministere, pre­cum şi modalităţile de realizare a acesteia. Trei daneze va avea întrevederi cu ministrul de externe al Turciei, Ihsan Sabri Caglayangil şi cu alte oficialităţi asupra unor probleme interna­ţionale actuale, precum şi cu privire la relaţiile bilaterale. $AN­I SICMUSI Cotidian editat de Uniunea Raţională a Cooperativelor Agricole de~Prod«ct»o!­­11to'tHfc'iVihY.'n'fi»^VmiYViii’iriii'i-''i.v.^Wv.rAh-E^M'iVfaVrA'Matotfl^Vto«VAW»ViViViaja,>ч .­ши . ■ ■ u... ч. I—0­— ir ifirel - IM UI- 1U'U)11..VJ- J)l' Г-ЧГí I ANUL II Nr. 458 ii MARȚI 27 OCTOMBRIE 1970 4 pagini — 30 bani • Președintele Comitetului de Stat pentru Cul­tură şi Artă, Pom­piliu Macovei, a plecat în Re­publica Populară Polonă pentru a face o vizită în această ţară, la invitaţia ministrului culturii şi artei, L. Molyka. • La invitaţia Ministerului Muncii, o dele­gaţie a Ministerului Muncii din Republica Popu­lară Ungară, condusă de Imre Nagy, adjunct al ministrului muncii, a făcut o vizită în ţara noastră. în timpul vizitei, delegația a avut con­vorbiri cu membri ai conducerii­ Ministerului Muncii, cu care punct au fost stabilite domeniile • Ministrul afacerilor externe al Danemarcei, Poul Hartling va face o vizită oficială în Tur­cia între 11 şi 17 noiembrie, s-a anunţat luni la Copenhaga, în capitala Turciei şeful diploma­• Ieri s-a deschis la Florenţa reuniunea co­mună a Consiliilor generale ale sindicatelor italiene — C.G.I.L., C.I.S.L. şi U.I.L., pentru a discuta problemele referitoare la perspectivele realizării unităţii sindicale. Alegerea capitalei Toscanei, ca loc al acestei întîlniri, nu este în­­tîmplâtoare. In urmă cu 23 de ani, între 1 şi 7 iunie 1947, aici a avut loc primul congres uni­tar al Confederaţiei Generale a Muncii. UN IMPERATIV AL CAMPANIEI : FIECARE ORĂ, FIECARE ZI BUNĂ DE LUCRU -folosite cu eficienţă maximă! VIZITA PREŞEDINTELUI NICOLAE CEAUŞESCU LA WILLIAMSBURG WASHINGTON 26 (Agerpres). — Trimişii speciali transmit : Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi soţia, Elena Ceauşescu, şi-au pe­trecut ziua de duminică în oraşul Williamsburg, din statul Virginia. Distinşii oaspeţi români, împreună cu Dumitru Popescu, membru al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., deputat în Marea Adunare Naţională, Corneliu Mă­­nescu, ministru al afacerilor exter­ne, Maria Groza, vicepreşedintă a Marii Adunări Naţionale, şi Cor­neliu Bogdan, ambasadorul Ro­mâniei la Washington, au sosit aici cu un elicopter al marinei de coastă, pus la dispoziţie de Casa Albă, fiind însoţiţi de W. Codus, reprezentant al Departamentului de Stat. La amiază, elicopterul a aterizat în marele parc natural din apro­pierea oraşului. In întîmpinarea şefului statului român au venit Vincent M. Geddy, primarul ora­şului, Carlisle Humelsine, preşedin­tele societăţii care patronează bo­gatul fond muzeistic existent în a­­ceastă originală localitate. Prima­rul şi celelalte persoane oficiale, au salutat pe preşedintele Nicolae Ceauşescu, pe soţia sa, pe toţi oas­peţii români, cu multă stimă şi căl­dură, cu manifestări de prietenie. Preşedintele şi soţia sa au fost con­duşi apoi la „Allen Byrd House" — edificiu datînd din secolul al 18-lea, restaurat recent — reşedin­ţa şefului statului român pe timpul şederii sale în Williamsburg. Timp de aproape două ore au fost vizitate monumentele şi locu­rile istorice care conferă vechiului oraş — prima capitală a statului Virginia — o semnificaţie cu totul deosebită pentru începuturile isto­riei biseculare a Statelor Unite ale Americii. Astăzi muzeu, cu multă putere de atracţie pentru vizita­tori, oraşul Williamsburg îşi dato­rează­ celebritatea aşezării pe a­­ceste locuri a primelor grupuri de colonişti englezi, faptului că tot de aici au pornit mişcarea pentru in­dependenţă, lupta împotriva domi­naţiei engleze, încununată de con­stituirea statului american. Pe a­­ceste meleaguri şi-au desfăşurat activitatea politică George Wa­shington, Thomas Jeferson, Patrick Henry şi alte personalităţi din acea epocă tumultuoasă a procesului de închegare a naţiunii americane, întreaga localitate, al cărei original centru însumează circa 100 de clă­diri vechi, a fost restaurată avînd astfel aceeaşi înfăţişare ca şi în urmă cu două secole. Au fost vizi­tate vechile străzi, Capitoiliul, casa patriotului George Wythe, micile ateliere unde se mai practică şi as­tăzi meşteşuguri care evocă în imagini vii timpuri de mult trecu­te, greu de imaginat în cadrul ac­tual al vieţii economice, al Indus­triei americane. In onoarea şefilor de state şi de guverne prezenţi la sesiunea jubi­liară a Organizaţiei Naţiunilor Unite, preşedintele Statelor Unite, Richard Nixon, şi soţia sa au ofe­rit sîmbătă seara un dineu în sa­loanele Casei Albe. Un deosebit interes a suscitat vi­zitarea unui atelier de turnătorie, unde tînărul meşter Dan Berg a făcut o interesantă demonstraţie de utilizare a unui arhaic cuptor me­talurgic. Exprimîndu-şi satisfacţia de a fi cunoscut pe şeful statului român, urîndu-i sănătate şi o şe­dere plăcută la Williamsburg, el i-a oferit obiecte de artizanat tur­nate în acest cuptor. Dan Berg a declarat ziariştilor că a lucrat a­­ceste obiecte din proprie iniţiativă pentru preşedintele român, a cărui vizită o aştepta şi că le-a dăruit „din toată inima marelui om de stat român­". Asemenea manifestări de priete­nie, de stimă şi preţuire l-au însoţit pe preşedintele Nicolae Ceauşescu de-a lungul întregului traseu al vizitei. Mulţi oameni s-au apropiat, i-au adresat cuvinte de salut, unii dintre ei însoţind grupul român la toate obiectivele vizi­tate. In onoarea preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi a soţiei sale, primarul oraşului, Vincent M. Geddy, a ofe­rit un dejun la care au participat oficialităţi locale şi persoanele care-l însoţesc pe şeful statului român. Răspunzînd invitaţiei preşedin­telui Nixon, la dineu a luat parte Nicolae Ceauşescu, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, împreună cu soţia sa, Elena Ceauşescu. RAIDUL NOSTRU în judeţul OLT . SUNTEM ÎN 27 OCTOMBRIE . SEMĂNATUL ÎNCĂ NU S-A ÎNCHEIAT. DE ASEMENEA, LANURI ÎNTINSE DE PORUMB ÎŞI MAI AŞTEAPTĂ CULEGĂTORII . CÎMPUL ESTE PLIN DE FURAJE, ÎN CAMARILE DE IARNĂ ALE ZOOTEHNIEI AU INTRAT INSA CANTI­TĂŢI MICI. NU LĂSAŢI CA ZAPADA SĂ TROIENEASCĂ FURAJELE PE CÎMP ! Printre judeţele rămase în urmă cu semănatul cerealelor păioa­­se se numără şi Oltul, unde această lucrare a fost efectuată în pro­porţie de numai aproximativ 70 la sută. Din situaţiile operative reiese că viteza zilnică la semănat a fost, în medie, de 3 500 hec­tare, faţă de aproape 6 000 hectare cit se prevăzuse. „Cu toate că există mari suprafeţe eliberate de plantele premergătoare — ne-a spus tovarăşul director adjunct Dincă, de la direcţia agricolă — pregătirea terenului se desfăşoară anevoie datorită umidităţii scă­zute din sol“. Intr-o anumită măsură argumentul corespunde reali­tăţii dar, aşa cum am avut prilejul să constatăm, rămînerea în urma la semănat nu trebuie pusă doar pe seama terenului greu. Ea se datorează şi defecţiunilor existente în diferite cooperative agricole în organizarea activităţii cotidiene. UNITĂŢI ÎNVECINATE: • REZULTATE DIFERITE Un argument în favoarea afir­maţiei de mai sus­ ni l-a oferit si­tuaţia întîlnită în două unităţi a­­propiate, cu condiţii asemănătoare, dar în care rezultatele înregistrate­­pînă acum în ce priveşte semăna­tul sunt complet diferite. Este vor­ba de cooperativele agricole din Grădinari şi Pleşoiu. La Grădi­nari, datorită unei organizări judi­cioase a muncii lucrările sunt in­tr-un stadiu avansat. Sîmbătă mai rămăseseră de semănat ultimele 50 de hectare. „In următoarele 3 zile — spunea ing. Tudor Predescu, preşedintele cooperativei — spe­răm că vom putea raporta înche­ierea acestei lucrări". Cu totul altfel se prezintă si­tuaţia la Pleşoiu. Deşi există des­tul teren eliberat, lucrările de pre­gătire avansează foarte greu, ceea ce, fireşte, a făcut ca şi semănatul să rămînă in urmă. Aşa se face că din 530 hectare planificate s-au în­sămânţat numai 330 hectare. „Te­renul este foarte tare şi din aceas­tă cauză se lucrează greu" — ne-a spus Marin Catrina, contabilul şef al cooperativei. De altfel, justifi­cări asemănătoare am auzit în ma­joritatea unităţilor rămase în urmă. Crede însă cineva că la Gră­dinari — şi nu numai acolo — au existat altfel de condiţii ? Desigur că nu. Cauza întîrzierii trebuie căutată mai degrabă în slaba orga­nizare a muncii din unităţi, în mo­dul defectuos cum sunt utilizate maşinile şi utilajele din dotarea EMIL BUNEA (Continuare In pag. a 3-a) Printre miile de me­canizatori care sunt in aceste zile, pe întreg teritoriul tării, bazele recol­tei viitoare se nu­mără şi Ion Ilaicu de la I.M.A. Movi­­leni, secţia Cimpoia pe care îl vedeţi în imagine Foto 1 N. RUSU Una dintre cele mai moderne în­treprinderi din Bucureşti, uzina „Vulcan", şi-a sporit capacitatea cu o nouă secţie Foto : GH. VINTILĂ CARNET Dacă toată lumea ar şti să rida ori de cite ori e de ris, am putea spune că civilizaţia acestei planete a ajuns pe pla­toul înalt de unde se vede cosmosul cu ochiul liber. Dar nu toată lumea ştie să rîdă. Mai întâi, să examinăm Despre rîs funcţia rîsului. Nici pisica, nici porcul, nici lăcusta sau cioara nu au acest har. Nici toate fiinţele omeneşti. A rîde la vreme nu înseamnă a fi ne­serios. Dimpotrivă ! Cînd un birocrat te supune chinului drumurilor irosite ca să co-VICTOR KERNBACH (Continuare în pag. a 4-a) 'uvwwvwwwvwv^ I I TOAMNA, CEL MAI BUN SEZON PENTRU PLANTĂRI Dr. ing. G. STANCIU director în Ministerul Agriculturii şi Silviculturii Cum se ştie, în ultimul deceniu, zonele pomicole ale ţării au cu­noscut o intensă acţiune înnoitoare. Datorită sprijinului acordat de stat refacerii livezilor şi dezvoltării, în continuare, a acestora, anual au fost plantate însemnate suprafeţe, astfel încît suprafaţa ocupată cu pomi fructiferi a ajuns în prezent la peste 420 000 de hectare. în baza tradiţiei şi a condiţiilor naturale de care dispunem, noile plan­taţii au fost concentrate îndeosebi în bazinele consacrate, fără să se neglijeze, însă, şi alte zone de perspectivă, unde pomii reuşesc să valorifice cel mai bine terenurile agricole. Datorită acestei orientări, astăzi dispunem de o puternică zonă po­micolă — ea cuprinde peste 40 la sută din plantaţiile ţării — în re­giunea colinară a Carpaţilor meri­dionali (judeţele Buzău, Prahova, Dîmboviţa, Argeş, Vîlcea, Gorj), de o alta, la fel de importantă ca tradiţie şi aport economic, însă si­tuată pe locul doi ca întindere (este vorba despre livezile din ju­deţele Bistriţa-Năsăud, Maramu­reş, Cluj, Sălaj, care însumează a­­proape 60 000 hectare de livezi) şi, în sfîrşit, de o a treia zonă ce se edifică în partea su­d-vestică a ţă­rii, mai exact spus în judeţele Ca­­raş-Severin, Hunedoara şi Timiş, unde se află circa 35 000 de hecta­re de livezi, în baza sarcinilor izvorîte din planul de stat, livezilor existente li se vor adăuga, în toamna acestui an şi in primăvara viitoare, noi suprafeţe. în această perioadă în unităţile agricole socialiste vor fi efectuate plantări pe aproximativ 10 000 de hectare, din care 8 000 de hectare în cooperativele agricole, iar alte două milioane de pomi vor fi destinaţi sădirii în gospodăriile populaţiei. Din cele 10 000 de hec­(Continuare in pag. a 3-a) ! Halal „judecător “! I­I Toată lumea ştie, cu excepţia celor din Nit­chidorf din judeţul Ti­miş, că preşedintele co­misiei de judecată de pe lingă consiliul popular comunal sau cooperati­va agricolă de producţie trebuie să fie un exem­plu de cinste şi corectitu­dine, un om care să se bucure de respect din partea locuitorilor comu­nei. Din păcate, şi vom vedea de ce, se mai în­­tîmplă şi altfel. Dar mai bine să ascultăm o fa­bulă, povestită de Strîm­­bă-lemne în ultima lui deplasare. Cică, vulpea a fost nu­mită judecător al prici­nilor animalelor din pă­dure. Cum s-a desfăşurat prima şedinţă de judeca­tă, în care împricinaţii erau iepurele, ursul şi lupul, vom vedea în rîn­­durile ce urmează. „Vei fi condamnat — a spus vulpea — cum îţi permiţi să furi cîrtiţei un morcov. Asta e găină­rie. Dacă luai o găină era cu totul altceva. Noi în­ţelegem, animalul mai are şi el lipsuri, dar să aibă lipsuri serioase...". A urmat apoi judeca­rea ursului. „Tu, animal în toată firea, — a zis vulpea — îţi permiţi să-ţi bagi laba în urdiniş şi să furi o strachină cu miere. De ce nu ai luat mă, tot stupul ?... Ţi-au înţepat albinele ?.... Şi tu vei fi pedepsit !“ Bietul lup, gîrdîia de frică, îi venea lui rîndul. Vulpea, judecător, a în­trebat ■ — Cîte oi erau în tur­mă ? — Vreo patru sute ! — Şi cîte ai mîncat ? POVESTE CU STRÎMBAIEMNI — Un miel, luminăţia, ta '■ — Cinci ani vei mînca numai rădăcini de copac. Trebuia să-l măninci şi pe cioban. Ai auzit ? Toţi vinovaţii au fost aspru pedepsiţi. La fabula de mai sus, Strîmbă-lemne are de concretizat faptul că S. Simion, din Nitchidorf, judeţul Timiş, gestionar, magaziner şi preşedin­tele comisiei de judecată are... grave antecedente penale. GH. NEAGU 1 ЛЛЛЛЛАЛЛЛЛЛЛЛЛЛАЛЛЛЛЛЛЛЛЛЛЛЛЛЛЛЛЛЛЛАЛ O viaţă în slujba belşugului Pămîntul Vrancei, leagăn de istorie fi legendă, nu are poate fertilitatea Bărăganului. Cîmpiile de aici nu se îngemănează în zări nesfirşite cu cerul. De oriunde ai privi dealurile fi munţii îţi ondulează orizontul. Solurile zonei, argiloase fi pod­­zolice, par a se sustrage mari­lor culturi cerealiere. Bogăţiile născute din lutul, soarele şi apa acestor lacuri au fost căutate multă vreme nu în lanurile de grîu şi porumb, ci în chihlimbarul strugurilor cu renume greu de egalat. Hărnicia plugarilor se dovedea neputincioasă. Stăteau stavilă muncii şi perseverenţei, condiţiile­ naturale vitrege, im­provizaţia şi hazardul care au dirijat secole de-a rîndul destinul a­­griculturii noastre. Astăzi însă, recolte­le Vrancei, fi nu numai de struguri, ci din toate sectoa­rele agricole, nu sînt cu nimic mai prejos decit re­coltele Bărăganului, Dobrogei şi Banatului. Rod al politicii partidului şi statului, considerabile investiţii materiale alături de masive infu­zii de inteligenţă, gîndire şi ac­ţiune ştiinţifică, au stat la baza treptelor dezvoltării urcate de agricultura Vrancei. Cuvintele de ordine au fost : mecanizare şi chimizare, diversificare şi inten­sificare, cercetare şi experiment. Şi toate acestea sub ochiul com­petent fi mina pricepută a agro­nomilor, a acestor „doctori ai ogoarelor" — cum îi numea Ion Ionescu de la Brad — specialişti a căror activitate condiţionează in măsură însemnată progresul satului nostru pe coordonatele bunăstării. — Aici la noi, poate mai rrfu­lt ca oriunde în ţară, imi mărtu­risea ing. Nicolae Negruţac, in­tervenţia noastră este cerută plenar, rezultatele activităţii apărînd mai clare şi mai evi­dente d­ iplome onorat şi neonorate li cer să-mi vorbească despre exigenţele şi satisfacţiile profesiei sale. Ne oprim la marginea tar­lalei unde se seamănă grîu pe ultimul din cele 200 de hectare prevăzute. Pe tarlaua de alături, sub soarele blind al toamnei, răsar fragede dar semețe primele fire de grîu, aruncind o palidă umbră de verde pe brunul întu­necat al brazdelor. Inginerul Ne­gruțac are 66 de ani. Părul îi este alb, vorba , domoală și sfă­toasă, de bătrîn, dar gesturile i-au rămas vioaie, agere, ner­voase. — Trebuia să ies la pensie în 1965. Dar n-am putut, nu pot. Locul meu este aici pe cîmp, pe acest ogor de peste o mie de hectare, pe care-l cunosc ca-n palmă , și-l lucrez de a­­proape douăzeci de ani. Am venit aici, la cooperativa din Jariștea prin 1952. Firește, pe atunci , cooperativa nu avea ca ,astăzi un venit anual de 40 de milioane de lei, retribuţia pentru o normă convenţională nu se ridica la 42 de lei, cit va fi în acest an. Eram la început : pămîntul încăpăţînat, aproape sterp şi supus eroziunilor , oa­menii nehotărîţi şi greoi. Am înţeles atunci că numai dra­gostea de muncă şi de profesie nu-i suficientă d­­e nevoie de pasiune şi înverşunare, de iniţia­tivă şi dăruire necontenită. Am înţeles atunci că nu-i suficient să munceşti de unul singur, ci că trebuie să ştii să-i deprinzi şi pe alţii cu munca, că rostul şi menirea agronomului nu constă numai în organizarea producţiei şi în introducerea progresului tehnic, In măsura în care eşti un bun specialist, trebuie să fii şi un bun fiu al satului, util locui­torilor pe care cunoscîndu-i şi DUMITRU ATANASIU (Continuare în pag. a 3-a) Frumuseţi ale naturii care rămîn eterne ÎN PAG. A 3-a: Prevederile contractuale — literă de lege pentru ambii parteneri Graba (nu) strică treaba, iar încetineala nici măcar nu am ce strica

Next