Satul Socialist, aprilie 1971 (Anul 3, nr. 590-615)

1971-04-08 / nr. 596

I V CE ŞTIM ŞI CE TREBUIE SĂ NE REAMINTIM DESPRE CULTURA PORUMBULUI CAMPANIA AGRICOLĂ DE PRIMĂVARĂ Densitate optimă la hectar — uniformitate pe fiecare rînd! Un element important în obţinerea producţiilor mari de porumb este asigurarea densităţii optime. Aceasta presupune nu numai realizarea unui anumit număr de plante la hectar, ci şi pe fiecare rînd, pe fiecare metru pătrat. Pe bună dreptate specialiştii din producţie afir­mă că la fiecare 1 000 de plante în minus se pierd la hectar 100—200 kilograme de boabe. In multe cazuri, diminuarea densităţii se datoreşte executării incorecte a răritului. Rezultă, deci, că înlă­­turîndu-se această operaţie există posibilitatea ca pro­ducţia medie să crească considerabil. O dată cu introducerea în producţie a semănătorii SPC-1, care execută încorporarea porumbului în sol bob cu bob, în cantitatea şi la distanţa stabilită, lucrarea de rărit se exclude de la bun început. Avînd în vedere că numărul plantelor trebuie să fie egal — în mod nor­mal — cu cel al boabelor incorporate, este necesar ca specialiştii din unităţi să stabilească şi să aplice o nor­mă corespunzătoare de seminţe la hectar, reglînd se­­mănătorile şi folosind discurile adecvate. în acest fel, este posibil ca densitatea optimă să se realizeze încă de la semănat. Care este, însă, densitatea optimă la porumb ? Aceasta depinde de un întreg complex de factori printre care : nivelul de fertilitate, cantitatea de apă în sol şi, într-o mare măsură, particularităţile biologice ale hibrizilor. Din acest ultim punct de vedere, pe grupe, cele mai potrivite densităţi sunt următoarele : — La hibrizii timpurii (HD 98, 99, 101, 120) : 50 000 de mii plante de la hectar. Dr. ing. CONSTANTIN PINTILIE Institutul de cercetări pentru cereale şi plante tehnice — Fundulea (Continuare în pap. a 3-a) Solul va avea apă De totdeauna, pămîntul a avut nevoie de soare şi de apă, ca sămînţa aflată în căuşul ţărînei să-şi poată lega prin rădăcină de borangic alcătu­irea măruntă de glie, să se prindă trainic de ea şi să dea rod. Au fost ani cînd ploile au coborît cu nemiluita din înal­tul cerului, au fost vremi cînd soarele a dogorit fără milă, bobul auriu pierzîndu-şi răsu­flarea în chingile tari ale pă­­mîntului sau murvnd din pri­cina sevelor prea fluide şi duşmănoase în scurgerea lor. O agricultură modernă nu poate sta la cheremul cerului, aşteptînd din partea lui înţe­legeri şi dorinţe ce stau numai în puterea omului şi a voinţei lui. Dar ca voinţa omului să fie stăpînă se cerea înainte de toate ca el să fie stăpîn pe propriul lui destin. Zeci de ani ţinuturile secetoase, înrudite prin arşiţă şi lipsă de fertili­tate cu pustiurile Saharei — ţinuturi aşezate prin capriciile naturii la margine de Dunăre şi de Olt, de o parte şi de alta a Călmăţuiului s au rodit PETRE SALCUDEANU (Continuare în pag. a 3-a) ÎN JUDEŢUL HUNEDOARA Cele 250 000 hectare de pajişti naturale vor produce mai mult Sporirea producţiei animaliere este condiţionată, în cea mai mare măsură, de asigurarea cantitativă şi cali­tativă a bazei furajere. In judeţul Hunedoara, pajiştile naturale reprezintă sursa aproape integrală de hrană pentru bovine şi ovine. Cele 250 mii de hectare de pă­şuni şi fineţe existente, reprezintă aproape 70 la sută din totalul terenului agricol. Dar, producţia ce se ob­ţine pe aceste suprafeţe nu poate fi considerată satis­făcătoare. In funcţie de condiţiile petro-climatice, de zona în care se află acestea, pe pajiştile neîmbunătă­ţite s-au obţinut producţii între 2 500—9 000 kg de masă verde la hectar. Aceasta ca urmare a faptului că păşunile noastre nu sunt bine întreţinute, sunt invadate de vegetaţie lemnoasă, acoperite de muşuroaie înţele­­nite, spini, buruieni etc. De altfel, rezultatele pe care le-am obţinut în ultimii 2—3 ani pe păşunile îmbunătă­ţite de la Beriu, Pui, Sarmisegetuza, Turdaş, Demsuş, arată că se poate uşor ajunge la o producţie de iarbă de 18—20 mii kg la hectar, prin asigurarea unei compo­ziţii floristice valoroase, fertilizare şi exploatare raţio­nală. In ultimii ani, s-au efectuat asemenea lucrări de îm­bunătăţire a pajiştilor — majoritatea pe suprafeţele a­­parţinînd consiliilor populare — însă într-un volum destul de redus de numai 5—6 mii de hectare anual. Trebuie să recunoaştem că, în afară de lucrările exe-Ing. EUGEN CERNELEA directorul întreprinderii de îmbunătă­ţire şi exploatare a pajiştilor naturale din județul Hunedoara (Continuare in pag. a 3-a) Odată cu ivirea zorilor, ne aflam în fermele zootehnice ale coope­rativei agricole din Ianca, judeţul Brăila, unde activitatea era în toi : în grajduri, mulsul se desfăşura normal, respectîndu-se, cu stricte­ţe, regulile de igienă ; în halele cu păsări, îngrijitoarele strîngeau ouăle, iar benzile de distribuire a hranei funcţionau normal. Preocu­pări asemănătoare am întîlnit şi în celelalte sectoare. Fiecare coopera­tor ştia ce are de făcut şi se stră­duia să termine treaba la timp. Vă­­zîndu-i cum lucrează, aveam im­presia că, de fapt, nu era vorba de începutul unei noi zile de mun­că, ci — mai degrabă — se conti­nuau preocupările din timpul nop­ţii. Şi nu greşeam pentru că aici activitatea nu cunoaşte clipe de răgaz. Bunăoară, în noaptea prece­dentă au fătat 150 de oi, iar de la 16 scroafe s-au obţinut aproape 150 de purcei. Nu a fost simplu, dar prin măsurile ce s-au luat încă de seara — asigurîndu-se numărul ne­cesar de îngrijitori şi o asistenţă sanitar-veterinară corespunzătoare — totul a decurs în condiţii nor­male, fără să se înregistreze vreo mortalitate. Buna organizare a activităţii în zootehnie, dublată de un control sistematic şi eficient din partea consiliului de conducere, au deter­minat la Iancu obţinerea unor re­zultate meritorii, concretizate prin depăşirea producţiilor planificate. Ca urmare, în primul trimestru al anului, la capitolul „venituri" s-a înregistrat un spor de 500 000 lei. Raidul efectuat la primele ore ale dimineţii în sectoarele zooteh­nice ale cooperativelor agricole din judeţele Brăila şi Prahova ne-a o­ferit şi alte aspecte cu privire la felul cum s-a organizat munca, precum şi preocuparea care exista pentru asigurarea asistenţei sani­­tar-veterinare de specialitate. La Gropeni, spre exemplu, la ora 5 toţi îngrijitorii erau prezenţi la pro­gram. Vacile au fost mulse la timp, li s-au dat raţiile corespunzătoare de furaje, după care — aşa cum a stabilit conducerea fermei — au fost scoase în aer liber. La prima vedere s-ar părea că totul de­curge normal. Urmărind însă des­făşurarea activităţii, am constatat şi unele deficienţe, generate mai ales de modul ciudat în care înţe­leg unii să-şi facă datoria. Astfel, nu se respectă cu stricteţe una din normele elementare de igienă şi anume folosirea de către mulgători a halatelor. „N-avem de unde să le procurăm — a justificat Nicolae Ghirindoc, şeful fermei. Am fost de mai multe ori la Brăila să cumpă­răm şi ni s-a spus că nu au sosit". Nu contestăm afirmaţia medicului veterinar, dar nici nu o împărtăşim întrutotul, deoarece considerăm că s-ar fi putut lua măsuri ca acestea să fie confecţionate în cadrul uni­tăţii. Nu s-ar fi găsit cîteva coo­peratoare care să se priceapă la o asemenea treabă ? Mai degrabă în­clinăm să credem că nici conduce­rea fermei, nici consiliul de con­ducere, nu au privit această pro­blemă cu suficientă răspundere. De fapt, aceeaşi delăsare au dove­­dit-o şi în faţa unor acte de indis­ciplină. Spre exemplu, Costică Mo­­canu şi Radu Mînză şi-au făcut un obicei din a părăsi sectorul înda­tă ce s-a terminat mulsoarea, lă­­sînd în seama altora îngrijirea ani­malelor ce le sînt repartizate. Un alt cooperator — Nicolae Piroşcă — cu toate că a venit la ora 5, s-a învîrtit de colo-colo fără rost. Cînd a prins un moment prielnic s-a ur­cat într-o căruţă şi... s-a culcat. Acolo l-am găsit şi la ora 9, dor­mind fără grijă. Ceea ce ne-a sur­prins este faptul că nimeni nu a luat atitudine în faţa unor astfel de abateri. „Dacă-i sancţionăm — spunea şeful fermei — se supără EMIL BUNEA (Continuare tn pag. a 3-a) CE lAIDICĂ „ItARflITk­ ORGANIZĂRII PRODUCŢIEI A ieşit coiful ierbii ţi în scurt timp vitele vor­­ fi scoase din stabulafie. Pînă atunci, reame-­­ najarea de primăvară a adăposturilor tre-­­ buie să stea în atenfia tuturor celor ce lu-­­ creazâ în zootehnie, aţa cum procedează ţi cooperatorii din Perşinari, DîmboviţaL SAIULSOCIALISI ANUL III Nr. 596 •1101 8 APRILIE 1971 4 pagini — 30 bani ! Temperatura solului creşte pe zi ce trece. Deci, cu toate for­ţele la însâmânțarea florii-soa­­relui şi a celorlalte culturi din epoca a doua ! T­RAŢII FURAJERE AD­MINISTRATE CU... LIN­GURIŢA O RESPECTA­REA NORMELOR SA­­NITAR-VETERINARE, O TREABĂ FACULTATI­VA? SESIZÂND „MĂRUNŢIŞURILE" AU SCĂPAT DIN VEDERE ESENŢIALUL. CU PRILEJUL PARTICIPĂRII IA CONGRESUL fll XXIV-IEA Al P.C.U.S. Vizita delegaţiei Partidului Comunist Român în R. S. S. Azerbaidjană MOSCOVA 6 — Corespondentul Agerpres, Laurenţiu Duţă, trans­mite : Delegaţia Partidului Comu­nist Român, condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar gene­ral al Partidului Comunist Român, care participă la lucrările Con­gresului al XXIV-lea al P.C.U.S., a sosit marţi după-amiază într-o vizită în R.S.S. Azerbaidjană. Delegaţia este însoţită de G. Aliev, prim-secretar al C.C. al P.C. din Azerbaidjan, M.A. Leseciko, membru al C.C. al P.C.U.S., vice­preşedinte al Consiliului de Mi­niştri al U.R.S.S., V. M. Buşuiev, şef de secţie la C.C. al P.C.U.S., V. I. Drozdenko, ambasadorul U.R.S.S. în România. La aeroportul din Baku, capitala R.S.S. Azerbaidjene, solii poporu­lui român, în frunte cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu, au fost întîmpi­­naţi de G. Ibraghimov, G. Seidov, D. Guliev, secretari ai C.C. al P.C. din Azerbaidjan, S. Raşidzade, prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri al R.S.S. Azerbaidjene, alţi vicepreşedinţi ai Consiliului de Miniştri, miniştri, reprezentanţi ai organizaţiilor obşteşti. Un grup de pionieri oferă tova­răşului Nicolae Ceauşescu şi mem­brilor delegaţiei buchete de flori. Pe întregul traseu, de la aero­port pînă la reşedinţă, numeroşi locuitori au salutat cordial pe re­prezentanţii poporului român în frunte cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu. In aceeaşi zi, la sediul C.C. al P.C. din Azerbaidjan, delegaţia Partidului Comunist Român a avut o întîlnire la care au participat tovarăşul G. Aliev, prim-secretar al C.C. al P.C. din Azerbaidjan, secretari ai Comitetului Central, precum şi membri ai guvernului acestei republici. Tovarăşul G. A­­liev a făcut o succintă prezentare a istoriei poporului azerbaidjan, a vorbit despre succesele repurtate de această republică în domeniile economic, social şi cultural, despre hotărîrea oamenilor muncii de a îndeplini programul ce va fi adop­tat de Congresul al XXIV-lea al P.C.U.S. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a informat gazdele despre realizările obţinute de oamenii muncii din ţara noastră în dezvoltarea econo­miei, ştiinţei, culturii, în ridicarea nivelului de trai, despre modul în care întregul popor munceşte cu avînt pentru îndeplinirea sarcinilor trasate de Congresul al X-lea al Partidului Comunist Român. Oaspeţii sunt invitaţi apoi să vi­ziteze unele puncte ale oraşului Baku. Intrarea în parcul „Kirov“, cel mai înalt punct al capitalei azerbaidjene, feeric iluminată, este dominată de steagurile României şi R.S.S. Azerbaidjene. In limbile română şi azerbaidjană se putea citi inscripţia : „Bine aţi venit, dragi oaspeţi !“. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi membrii delegaţiei admiră de pe această colină panorama oraşului се-şi întinde dantelele de lumini de-a lungul Caspicei. Apoi, coloana de maşini a stră­bătut cîteva din marile artere ale oraşului. Vizita delegaţiei Partidului Co­munist Român în R.S.S. Azerbaid­jană continuă. DIALOG FESTE TIMP PIETROŞIŢA „Şoseaua care se ridică din Tîrgovişte spre munţi merge pe stînga Ialomiţa, de-a lun­gul văii ce se deschide ca o albie între două şiruri de dea­luri din ce în ce mai înalte... Intrăm pe la amiază în Pietro­­şiţa, sat mare cu mai multe cătune frumos revărsate pe brîiele plaiului"... A. Vlahuţă : ROMÂNIA PITOREASCA E omul pe Ialomiţa de sus cu su­fletul modelat de o glorioasă isto­rie. Ca şi cel de pe Argeş şi de pe Olt. Ca şi cel înconjurat de obci­­nele Bucovinei sau de murmurul Crişurilor. Urci pe valea Ialomiţii, pe acelaşi drum din stînga apei, şi te gîndeşti că spiritualitatea oame­nilor de aici îşi extrage seva din adîncuri de secole precum izvoare­le îşi extrag rouă veşnic mişcătoa­re din adîncuri de munte. In urmă rămîne Tîrgoviştea, vechea cetate de scaun a Basarabilor, atît de slă­vită de un Cîrlova, de un Alexan­­drescu. Lîngă turnul Chindiei spun istoricii că s-a zămislit semeaţa idee a lui Mihai Viteazul ce avea să o împlinească, cu tăria pe care numai iubirea de neam şi de ţară i-a dăruit-o, la Alba Iulia. Tîrgo­viştea încărcată de monumente is­torice, această aşezare care împli­neşte 575 de ani de la prima ates­tare documentară, are astăzi, bine­înţeles, o altă glorie. O glorie care o continuă totuşi pe cea de demult. E vorba de geniul constructiv al românilor. Utilajul petrolier făurit la Tîrgovişte se bucură de cîţiva ani de faimă mondială. In prezent, tîrgoviştenii au purces la zidirea unei impunătoare cetăţi industria­le, uzina de oţeluri înalt aliate, ce va produce în final 600 000 tone anual. Urci pe Valea Ialomiţii, ră­mîne în urmă şi mînăstirea Dea­lului, un loc de deosebit prestigiu cultural. Plecat de aici, Coresi va tipări la Braşov acele cărţi ce re­prezintă începuturile limbii nostre literare. Anul 1508 se cuvine să nu-l uităm. Tipografia din acea vreme de la mînăstirea Dealului era a patra din Europa, în ordinea înfiinţării lor. Luminatul Coresi, în drumul său spre Braşov, va fi atins şi Pietroşiţa. Localitatea a fost şi a rămas un punct de trecere peste munţi, în Transilvania. Punct de trecere şi în acelaşi timp de unire între românii de dincolo şi de dincoace de Carpaţi. Urci pe a­­ceastă vale şi sufletul ţi se încarcă de poezie pentru că, aşa cum măr­turisea un turist, nu poţi să nu te înfiori văzînd cum apa este sor­bită de cîmpie, cîmpia de deal, dealul de munte şi muntele de cer. In urmă rămîn şi vienii, vestiţi prin fabrica de ciment. Un cătun odinioară, un şir de cîteva case de o parte şi de alta a unei uliţi, a­­ceastă localitate s-a înscris în timpul nostru pe harta industrială a patriei. Fabrica de ciment l­a PETRE DINCU (Continuare în pag. a 3-a) F­APTELE - ce! mai convingător argument Cuvînt cu o largă circulaţie, ini­ţiativa desemnează însuşirea unui om sau a mai multor oameni de a întreprinde ceva nou. Aspectul etic al iniţiativei, latură a atitu­dinii socialiste faţă de muncă este redat de străduinţa oamenilor de a participa activ şi creator în pro­cesul de producţie, precum şi în alte domenii de activitate. Sinteti­­zînd viaţa faptelor de fiecare zi iniţiativa defineşte o concepţie, un stil de muncă, reflectă trans­formările petrecute în activitatea şi gîndirea oamenilor conştienţi că munca fiecăruia se oglindeşte în rezultatele tuturor. Toate aces­te lucruri ni s-au impus cu tăria fără de tăgadă a realităţii cunos­­cînd oamenii şi faptele lor din cooperativa agricolă de producţie Petroşani, comuna Pucheni, jude­ţul Prahova. Ceea ce impresionea­ză în activitatea de zi cu zi a aces­tor cooperatori este continua pre­ocupare de a munci astfel incit avuţia obştească să sporească con­tinuu. Ne-au rămas în minte cu­vintele brigadierului Dumitru Moise : „Este o vorbă care spune că pomul se cunoaşte după roade şi omul după fapte. Preşedintele Ion Stoica a devenit unul dintre cei mai iubiţi şi respectaţi fii ai satului. Şi aceasta pentru că ală­turi de o bună pregătire teoretică manifesta spirit organizatoric, cin­ste, corectitudine, iniţiativă". La înfiinţare, cooperativa din Petroşani nu se număra printre cele bogate. Avea atunci o supra­faţă de 780 de hectare şi un in­ventar agricol destul de sărac. Se cultiva în mare parte grîu şi po­rumb. Luînd în considerare con­diţiile existente, documentîndu-se, Ion Stoica a propus introdu­cerea cultivării sfeclei de zahăr. La început oamenii n-au fost des­tul de încrezători deoarece pe a­­ceste pămînturi nu se cultivase niciodată o asemenea cultură. Re­coltele obţinute chiar din primii ani au risipit însă orice urmă de îndoială. Rînd pe rînd s-a luat iniţiativa înfiinţării unor secţii anexe, devenite azi surse impor­tante de venituri. „Apropierea de oraşul Ploieşti ne-a îngăduit dezvoltarea unui puternic sector legumicol, ne spune Ion Stoica. Hărnicia, buna organizare, specializarea oamenilor au făcut ca recoltele să fie mulţu­mitoare. Numai în anul trecut am obţinut cantitatea de 20 500 kilo­grame legume la hectar. Venitu­rile obţinute au totalizat 922 000 lei ELENA SOLNNCA (Continuare in pag. a 3-a) Un nou lot de mașini centrifuge este în stadiul de finisare la uzina „Teh­­nofrig" din Cluj. Peste puțin timp, alte centre de colectare vor fi do­tate cu astfel de mașini i*

Next