Scînteia Tineretului, septembrie 1969 (Anul 25, nr. 6312-6337)

1969-09-12 / nr. 6322

Pag. 2 Elevi pe ogoare „M-am bucurat mult şi iată-mă prezentă“ In bătaia razelor piezişe de toamnă, pe terenul cul­tivat cu cartofi al între­prinderii agricole de stat Orăştie se mişcă o mulţime însufleţită. Pîlcuri de bă­ieţi şi fete — să tot fie vreo 200 — păşesc în urma maşinilor de recoltat, adu­­nînd cartofii scoşi de sub brazdă, lângă drum flutură tricolorul, anunţîndu-i pe trecători că lucrătorii de aici sunt tineri brigadieri.’ Primul întîlnit, inginerul Ion Fîntînă, şeful fermei nr. 4, ne explică : „ Sunt elevi ai liceului „Aurel Vlaicu“, care, la ini­ţiativa organizaţiei U.T.C., au cerut să sprijine ferma noastră la recoltatul carto­filor de pe cele 33 hectare insămînţate cu această cul­tură. Elevul Ioan Roca, secre­tarul comitetului U.T.C. pe liceu, se alătură şi el dis­cuţiei : — De aici — ne infor­mează el — ne vom muta la ferma nr. 3, unde ne-am propus să strîngem cartofi de pe încă 47 hectare. Apoi, pînă la 30 septembrie, cînd ne­­vom întoarce la școală, vom trece la recoltarea po­rumbului. Strîngerea carto­filor de pe cele 80 de hec­tare va dura — ne-am pro­pus noi — cel mult 10 zile. Pilcurile de tineri se de­plasează în șiruri paralele pe tarlale. între grupe şi brigăzi s-a declanşat încă de la începerea lucrului o întrecere înverşunată. în­­cepînd chiar cu a doua zi echipei care va obţine cele mai bune rezultate azi i se va înmîna fanionul de fruntaşi şi va avea drep­tul să poarte drapelul bri­găzii. Toţi brigadierii au fost informaţi că în final echipa fruntaşă pe şantier va face o excursie gratuită în ţară. După 1,2 oire de lucru este prematur să în­cerci un bilanţ. Şeful fer­mei priveşte însă încîntat în urma tinerilor pentru că aceştia lucrează repede şi bine. Ne spune, printre pi­cături, că prezenţa lor aici este binevenită. Asta îi va ajuta să termine mai re­pede recoltatul şi să poată începe însămînţările de toamnă. Feţele elevilor ra­diază veselie şi bună dis­poziţie. S-au întors din va­canţă cu forţe proaspete, dornici de muncă şi învă­ţătură. — Vacanţa — ne-a de­clarat Edith Goldstein, din clasa a XI-a A, ne-a oferit multe satisfacţii, printre altele şi datorită faptului că anul trecut am partici­pat consecvent la acţiuni de muncă patriotică iniţia­te de organizaţia noastră. In iulie am fost în tabăra de instruire şi odihnă de la Gioagiu Băi. Alte două săp­­tămîni le-am petrecut la Costinești pe litoral ca răs­plată a muncii depuse toamna trecută la recolta­tul cartofilor tot la I.A.S. Orăștie. Cînd am auzit că vom veni din nou aici, m-am bucurat mult și ia­tă-mă prezentă. — Și eu — ni s-a adre­sat Ilie Doru, din clasa a XI-a C, mai păstrez încă in palme urmele muncii pres­tate în vară pe şantierul ti­neretului de la canalizarea oraşului. Am lucrat acolo două săptămîni. La săpatul şanţurilor a fost destul de greu. Dar asta m-a călit. Recoltarea a 400 kg de cartofi pe zi, norma noas­tră, de aici, este floare la ureche pentru mine. O voi realiza şi depăşi. I-am părăsit pe entuziaş­tii brigadieri cu promisiu­nea că le vom face o nouă vizită peste cîteva zile, cînd vom efectua şi pri­mul bilanţ al muncii lor. Al. BALGRADEAN ACCESIBILITATE ŞI VALOARE (Urmare din pag. l) de orice gînd, Orientîndu-se spre şi in realităţile noastre uneori după „orientări“ care nu sînt ale noastre. Estetica unor astfel de lucrări pare inventată numai pentru ascun­derea vidului. Farsa este ridi­cată la rangul unui monument literar. E necesar să risipim acest climat astfel incit cine are ceva­ de spus limpede să o spună, să nu caute cu orice preţ să o comunice ast­fel incit să nu mai înţelegi nimic. Să vorbim, deci, des­pre cărţile în care pulsează realitatea epocii noastre, şi să nu facem cor în genunchi ridicind în slăvi după crite­rii adesea obscure, cutare sau cutare creaţie. Dar trebuie să ne ferim în acelaşi timp a pune semnul egalităţii între­ valoare şi ba­nalitatea spusă clar şi dis­­tinct, ori clamată lozincard, nici sâ denunţăm ca non-va­­loare ceea ce ne cere la început un minim e­­fort de gîndire şi tot­deauna un anumit grad de cultură. Un Nichita Stă­­nesc­u, un Leonid Dimov sînt poeţi autentici, chiar dacă uneori dificili, şi o literatură variată şi liberă le poate găsi raţiunea nu numai estetică, dar şi naţională. Căci oare trebuie să optăm pentru Scrisoarea III excluzînd Noaptea de mai ? Un om a­­l unei societăţi, socialiste mul­tilateral dezvoltate are el însuşi nevoi spirituale multi­laterale, şi acestor nevoi trebuie să-i corespundă o li­teratură variată. Rostul cri­ticii literare, al acestei me­serii ca oricare alta, care cere un minim grad de competenţă este tocmai de a veghea să nu se producă confuziile de valori. Acolo unde ea dezertează de la misiunea sa, devenind o biată slujnică la porunca unui grup literar sau altul, se creează un vid pe care îl umplu inevitabil cei care nu posedă nici măcar rudi­mentele raeserei. Această substituire trebuie evitată fiindcă, oricum, este mai binne să fii operat de un chirurg prost decit de cineva care n-a învăţat niciodată­­ să ţină un mină bisturiul. „STAPâN PE VOLAN“ (Urmare din pag. I) largă aderenţă, la o permanentă per­fecţionare a pregă­tirii profesionale, concretizată nemij­locit în activitatea practică la locul de muncă. Prin aceasta acţiunea a fost nu numai atractivă, ci şi deosebit de efici­entă. Mtine, finaliştii pe ţară vor fi puşi in faţa unui examen oarecum diferit. Ei vor da o probă care constă in completa­rea formularului tip de circulaţie con­form normativelor ce reglementează a­­ceasta operaţiune, o probă de conducere pe un teren necu­noscut, o probă de mecanică care în­seamnă depistarea şi remedierea intr-un timp record a unei defecţiuni. Primii clasaţi vor parti­cipa, apoi, la un concurs cu public „Cine ştie, cîştigă“ , care va decide ciş­­tigătorul. Evident, cei mai buni vor primi premii în obiecte şi excursii în ţară şi străinătate prin B.T.T. Cu ocazia finalei va avea loc şi o con­sfătuire a tinerilor conducători auto în cadrul căreia vor fi abordate probleme legate de munca şi viaţa acestei cate­gorii de tineri, de circulaţie , se va dis­cuta despre perso­nalitatea omului de la volan, responsa­bilitatea lui. Artizanat Foto: O. ARCADIE SCI UT EI A TINERETULUI Viaţa Unirii din Iaşi N-am înţeles niciodată de­dicaţiile — restricţii de pe frontonul anumitor cărţi. Unii autori par să se înspăi­­mînte de agasanta năvală a cititorilor către opera lor şi, în disperare de cauză, indică, anticipat, destinata­­rul : „Versuri pentru Dani­ela“. Văzînd dedicaţia, am ezitat îndelung, în intenţia mea de a citi volumul lui Mihai Duţescu. O naivitate absolut depăşită mă făcea să cred că publicul (deci, şi cri­ticul) este beneficiarul actu­lui artistic Contrariat, am schiţat un rudiment de cal­cul al probabilităţilor : dacă versurile sînt numai pentru cineva anume, să întorc, dis­cret, ochii şi să-mi văd de treabă; dacă au fost tipărite, atunci, cu siguranţă, se adre­sează la circa 740 de cititoare cu acest nume (tiraj me­diu). Nu pot concepe că ele ar viza — în 740 de copii — aceeaşi muză. De altfel, cine s-ar încumeta să accepte un asemenea omagiu ? Ar aban­dona totul după al șaptelea exemplar. Mihai Duţescu, ,NOAPTEA NUNŢII“ Şi ar fi păcat, din cinci in cînd. Căci „Noaptea nunţii“ nu este cu nimic mai rău decit media debuturilor din ultima vreme. Dimpotrivă, este tot atit de bun (sau tot atît de rău) ca ele.­­ Poet autentic — şi chiar de talent — se dovedeşte Mihai Duţescu în instantaneele sale, pe care doar metrica mă împiedică să Ie numesc (elogios) parnasiene : „fintî­­nile arteziene au îngheţat / cu cozile stufos răsfirate / cu gîtul cald în pămînt / as­cuns / / nişte trecători care priveau / au rămas cu mîi­­nile întinse / aplecaţi / ca nişte figurine de ceară / / nu­mai soarele se umfla 7 sin­gur / că o inimă pentru ex­perienţă" („Cataclism"). Fără eşuarea „barnaraiană” din fi­nal, poezia rămîne excelentă. După cum, o uşoară m­îhnire şi percepţia directă a ab­stractului proiectează „Ora de pictură" în planul unui timp artistic fertil : „Se ofi­lesc sunetele / miroase lumi­na omorîtă pe jos / şi el pune încă o linie / fragedă şi uşor tremurată / / tirziu tabloul s-a făcut urît / fiindcă nu l-a văzut nimeni / şi e! şi-a ars mîinile“. Tonul major al cărţii este cel nostalgic, cu lunecări (preluate din Lor­ca ?) spre bocet: „dibuind ca un orb / mă caută ochiul meu în oglinzi / nu azi nu veni să mă vezi / lasă-mă să-mi scot / masca de mă­tase" („Fără titlu“). Impresia de ansamblu se menţine în perimetrul graţiosului şi su­avităţii. Cu efecte nota­bile în „Trandafirii decapi­taţi", „Rugăciune păgină", „Nesomn", „Azi-noapte a nins" şi „Capricii“, dar cu rateuri, la fel de notabile, În rest. Cînd Mihai Duţescu se mulţumeşte să fie doar un meşteşugar (de valoare mij­locie) al versului — şi se mulţumeşte adeseori — ver­sul devine inexpresiv, devi­­talizat, ocolit de scurt-circu­­itul surprizei lirice. Nu, însă, şi de obsesia clişeelor, bana­lizate incă o dată, aici, după ce au fost preluate banali­zate de-a gata. „Căţelul pămîntului“, „duminica cli­pei“, „dreapta tăcerii“, „fă­ceam un pas — fată / un pas — băiat“ sînt, de-acum, produse de serie, cu cote ex­trem de scăzute la bursa contemporană a valorilor. Şi dacă tot e vorba de serie, de ce nu s-ar război şi Mi­hai Duţescu cu „cuvintele“ ? Cu „cuvintele simple / nefă­cute de oameni / neauzite de nimeni“ şi cu „cîntecele nespuse“ (pentru că, uneori, nu e nimic de spus) ? „Tra­gedia limbajului", denatu­rată puţin, prea fascinează şi prea produce insomnii liniare tuturor debutanţilor, pentru ca s-o mai poţi lua în serios, de fiecare dată. Din fericire, autorul volu­mului „Noaptea nunţii" nu se­­ menţine un cadru mi­metic, ci îşi caută, cu fe­brilitate, propria personali­tate artistică. De nu şi-a gă­sit-o încă, pe deplin, nu tre­buie să ni se pară atît de grav. Cartea de debut des­chide, de fapt, ambele por­tiţe : a succesului şi a eşe­cului. Sperăm ca următoa­rele vor forţa numai pe cea dinţii. NICOLAE BALTAG • MY FAIR LAUV : rulează la Patria (orele 12,43; 16,30; 20,13), Stadionul Dinamo (orele 19,30). • ANGELICA ȘI SULTANUL : ru­lează la Republica (orele 8,15; 10,15; 12,30; 14,30; 10,45; 19, 21,15). • SOARELE VAGABONZILOR : Melodia (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30), Gloria (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30), Flamura (o­rel( 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30). • UN GLONTE PENTRU GENE­RAL : rulează la Luceafărul (orele 8,30; 11; 13,30; 16; 16,30; 20,45), Bucu­rești (orele 8,30; 11; 13,30; 16; 18,30; 21), Favorit (orele 10; 13; 15,30; 18; 20,30). • OMUL, ORGOLIUL, VENDETA , rulează la Festival (orele 9; 11,15; 13,30; 10; 18,30; 21), Grădina Festi­val (ora 19,30). • TIGRUL rulează la Victoria (orele 8,46; 11,30; 14,30; 17,30; 20,30) , Excelsior (orele 9; 11,15; 15,30; 16; 18,30; 21), Feroviar (orele 8,30; 11; 13,30; 16; 18,30; 21), Modern (orele 9 30; 11,45; 14; 10,15; 18,30; 20,45), Arenele Romane (ora 20), Grădina Doina (ora 19,30) • MICII LUPTĂTORI : rulează la Central (orele 9, 11; 13; 15; 17; 19, 21). • CREOLA, OCHII-TI ARD CA FLACARA : rulează la Lumina (orele 9,30—15,45 în continuare ; 18,15; 20,30), Cosmos (orele 15,30; 18; 20,15). • CAVALERII AERULUI : rulea­ză la Doina (orele 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20,30), Arta (orele 9,15—15,45 în continuare : 18), Grădina Arta (ora 20). • TOTUL DE VâNZARE : rulează la Union (orele 18; 20,30). • SINGURĂTATE IN DOI : ru­lează la Union (ora 15,30). • TOTUL PENTRU RIS : rulează la Timpuri Noi (orele 9—21 în con­tinuare). • VTRSTA INGRATA : rulează la Grivita (orele 9; 11;15; 13,30; 16; 18,15; 20,30), Tomis (orele 9; 11; 13; 15; 17,30), Grădina Tomis (ora 20). • CONTESA COSEL : rulează la înfrățirea (orele 15,30; 19). • O CHESTIUNE DE ONOARE : rulează la Buzești (orele 15,30; 18), Volga (orele 9,30—14,30 în conti­nuare : 17,30; 20.15), Grădina Bu­zești (ora 20). • NOAPTEA GENERALILOR : rulează la Dacia (orele 6—20,30 în continuare). Popular (orele 15,30; 19). • OMUL MOMENTULUI : rulează la Bucegi (orele 9, 11;15; 13,30; 16; 18,15), Mioriţa (orele 9,30—13,30 în continuare : 16; 13,15; 20.30), Grădi­na Bucegi (orele 20). • AM DOUA MAME SI DOI TAŢI : rulează la Unirea (orele 15,30; 18), Grădina Unirea (ora 20). • ARUNCAŢI. BANCA IN AER : rulează la Lira (orele 15,30; 18), Grădina Lira (ora 20). • A TRAI PENTRU A TRAI : rulează la Drumul Sării (orele 15; 17,30; 20). • ICONOSTAS­­ rulează la Giu­­lești (orele 15,30; 18; 20,30). • LA DOLCE VITA : rulează la Cotroceni (orele 15,30; 18 ; 20,30). • DRAGOSTE LA LAS VEGAS : rulează la Moşilor (orele 15,30; 18; 20,30). Pacea (orele 15,45; 13; 20,15), Grădina Moșilor (ora 19,30). • NEIMBLINZITA ANGELICA : rulează la Crîngași (orele 15,30; 18; 20,15), Rahova (orele 15,30, 18), Grădina Rahova (ora 20). • SHERLOCK HOLMES : rulează la Floreasca (orele 8; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30), Aurora (orele 9; 11,15; 13,30, 16; 18,15), Grădina Au­rora (ora 20). • COMISARUL X SI BANDA TREI CTINI VERZI : rulează la Viitorul (orele 15.30; 18; 20.30), Vi­tán (orele 15.30; 18), Grădina Vitán (ora 19.30). • TINERETE FARA BATRINE­TE : rulează la Munca (orele 16; 18; 20), Progresul (orele 15.30; 18), Progresul Parc (ora 20). • IN UMBRA COLTULUI : rulea­ză la Flacăra (orele 15,30; 18; 20,30). • BUN PENTRU SERVICIUL AUXILIAR : rulează la Ferentari (orele 15,30; 18, 20,15). VINERI, 12 SEPTEMBRIE 1969 Teatrul „Lucia sturdza Bu­­landra“ (Schitu Măgureanu) : LI­VADA CU VIȘINI, ora 20 ; Teatrul Giulești (la Teatrul de vară „Herăstrău") : VISUL UNEI NOPTI DE IARNA, (ora 20) ; Tea­trul „­ Tănase" (Sala Savoy) : BIRLIC, ora 19,30, (la grădina Bo­ema) : NU TE LASA STROE !, ora 20. VINERI, 12 SEPTEMBRIE 1969 • 19,00 Limba rusă (reluare) • 10,25 Limba spaniolă (reluare) • 10,50 închiderea emisiunii de dimineaţă g 17,30 Buletin de ştiri • 17,35 Lanterna magică — filme pentru copii g Iedul care numără pină la zece : 9 Mihaela­­ g Peti la atelierul de reparaţii g 18,05 Nuntă în Maramureş. Emisiune pentru tineret realizată cu con­cursul Ansamblului artistic al U.T.C. Solişti : Maria Butaciu-Dragu, Titiana Pop, Nicolae Sabău • 18,35 Seară de balet. Chore — studio de balet contemporan. Co­regrafia Alex. Schneider • 19,00 Transmisiune de la Expoziţia Realizărilor Economiei Naţionale România ’69 • 19,30 Telejurnalul de seară . Buletin meteorologic • 20,00 Film artistic : „O poveste ca în filme" — comedie muzicală cu Cliff Richard şi Susann Hamshire © 21,20 Reflector • 21,35 Muzică uşoară • 22,05 Mult e dul­ce şi frumoasă — emisiune de limbă română de conf. dr. Sorin Statt o 22,30 Telejurnalul de noap­te şi buletinul meteorologic • 22,45 Publicitate • 22,5# Varietăţi pe peliculă • „Ploaia de vară“ — pro­ducţie a studiourilor de televiziu­ne din Leningrad • 23,2# închide­rea emisiunii. UN MARE DASCĂL ŞI SAVANT: G. G. LONGINESCU Şcoala românească de chi­mie s-a făcut cunoscută, încă de la sfîrşitul secolului trecut, dincolo de hotarele ţării. Ea a dat o pleiadă de mari chimişti, cum ar fi Petru Poni, C. I. Is­­trati, Anastase Obregia, C. V. Gheorghiu, V. Costăchescu, Gh. Spacu, P. Bogdan şi R. Cernă­­tescu. Alături de aceştia, un loc de frunte ocupă şi G.G. Longi­­nescu, de la a cărui naştere se împlinesc astăzi 100 de ani. A­­mintirea lui a rămas totdeauna puternică în sufletele şi mintea noastră, a celor care i-am fost studenţi sau colaboratori. Acest mare dascăl şi om de ştiinţă ră­mîne un exemplu pentru toate generaţiile de cercetători. A­­proape orb fiind spre sfîrşitul vieţii, acest „rege Lear“ al geo­metricelor formule structurale nu s-a lăsat înfrînt, rămînînd la cîrma catedrei universitare pînă la vîrsta pensionării. Născut la 12 septembrie 1869, Gheorghe G. Longinescu ur­mează cursurile primare şi cele dinţii clase de liceu la Focşani, după care trece bursier la Liceul Naţional din Iaşi, unde îşi ia strălucit bacalaureatul, la sfir­­şitul anului 1888. Urmează, apoi, anii de studenţie, la facultatea de ştiinţe din Bucureşti, în 1892 îşi ia licenţa în ştiinţele fizico­­chimice. După terminarea facultăţii, G. G. Longinescu pleacă în Ger­mania. Aici, în virtutea recoman­dării date de profesorul Dr. C. I. Istrati, este primit în laboratorul celebrului chimist Emil Fischer, unde îşi dă doctoratul în iulie 1896. Proaspăt doctor în ştiinţe, se întoarce în acelaşi an în ţară, fiind numit suplinitor la liceul „Sfîntul Sava“ din Bucureşti. Aşa începe glorioasa lui carieră de dascăl, în care pune, pe lîngă bogăţia unei minţi luminate, o pasiune cu totul deosebită. De calităţile pedagogice înnăs­cute ale acestui minunat clas-Prof. Ioan Zugrăvescu, membru corespondent al Academiei R.S.R. căi m-am împărtăşit şi eu. Ai­doma lui C. I. Istrati, el căuta să le insufle elevilor săi dra­gostea pentru ştiinţă şi adevăr. „Toată taina unei lecţii bune, spunea el, stă în căldura su­fletului, după cum reacţiile chi­mice se fac mai bine la tempe­raturi mai ridicate“. Cursurile lui au pasionat zeci de generaţii de elevi ai liceului „Sf. Sava“, unde a profesat între anii 1896-1900, ai Şcolii Nor­male „Vasile Lupu“, ai „Liceului Internat“ şi ai Şcolii de Comerţ din Iaşi. După perioada ieşeană se înapoiază în Bucureşti, unde predă din nou la „Sf. Sava”, apoi la liceele „Mihai Viteazul“ şi „Gh. Lazăr“. In această pe­rioadă, dascălul şi îndrumătorul său, Dr. Istrati, îl cheamă la ca­tedra de chimie organică ca a­­sistent, însărcinîndu-1 totodată să predea şi cursul de chimie generală. în urma unei activi­tăţi pline de succese, este nu­mit, în 1906, profesor agregat de chimie anorganică la Uni­versitatea din Bucureşti. Dar o necruţătoare boală de ochi îl loveşte, făcîndu-1 să-şi piardă aproape total vederea, învingînd însă infirmitatea, el rămîne mai departe un profesor de înaltă ținută. Tot atit de apreciat a fost G.G. Longinescu și în activita­tea de cercetare, prima sa lu­­care originală fiind teza de doc­torat : „Asupra acizilor aminici din seria alifatică“, realizată sub îndrumarea lui Wilhelm Traube, în laboratorul lui E. Fischer. în continuare, după întoarcerea în ţară, activitatea sa de pasio­nat cercetător s-a canalizat cu predilecţie pe făgaşul chimiei a­­nalitice şi al chimiei fizice. Una din cele mai apreciate din con­tribuţiile sale în chimia fizică este relaţia pe care a stabilit-o între temperaturile de fierbere ale lichidelor organice, densita­tea lor şi numărul de atomi din moleculă, relaţie caracterizată printr-o mare simplitate. Cu aju­torul ei, se poate realiza cal­culul gradului de asociaţie şi al greutăţii moleculare a lichide­lor pure. Tot atât de importante sunt şi lucrările efectuate de G. G. Lon­­ginescu în domeniul analizei gra­vimetrice. De acest lucru ne dăm seama atit din articolul prof. A. Boutaric, publicat în „Revue Scientifique“, cît şi din cel al lui Eugene Lemaire, înserat în pa­ginile revistei „Le génie civil“. Primul, după ce face un elogiu generos contribuţiilor aduse de savantul român, arată că : „Con­cluziile la care a ajuns profeso­rul Longinescu constituie, desi­gur, unul din cele mai mari pro­grese realizate, de o sută de ani, în acest domeniu, şi par suscep­tibile de a interesa, prin simpli­tatea ca şi prin generalitatea lor, un mare număr de cercetători. Astfel, graţie cercetărilor ex­trem de precise ale lui Longi­­nescu, o cale nouă şi fecundă a fost deschisă în analiza gravime­trică“. Astăzi, cînd aniversăm 100 de ani de la naşterea acestui mare înaintaş al ştiinţei româneşti, nu poate exista un omagiu mai sincer şi mai profund faţă de profesorul şi savantul G. G. Lon­­ginescu, decit ridicarea conti­nuă a prestigiului şcolii româ­neşti de chimie, legarea ei cît mai organic de nevoile produc­ţiei, pentru desăvîrşirea construc­ției socialiste. ANUNŢ Duminică, 14 septembrie, din motive tehnice „EXPO­ZIŢIA REALIZĂRILOR ECO­NOMIEI NAŢIONALE" se deschide pentru public la ora 12. (Urmare din pag. D un an...) circa două luni. Evi­dent, Editura didactică şi peda­gogică a întîrziat 60 de zile, să zicem (de altfel, asupra lipsurilor editurii vom reveni), dar dacă tot sîntem puşi pe statistici, amintim să direcţia de învăţămînt din Ministerul Invătămîntului (însăr­cinată special cu întocmirea pro­gramelor) a „facilitat“ „obţinerea“ unei întîrzieri de circa 300 de zile... Există aici şi un motiv obiectiv: recenta restructurare a învăţă­­mîntului profesional şi tehnic, care a făcut ca anumite amă­nunte privind programele să se precizeze după termenul pre­văzut iniţial, dar el este departe de a fi singurul. Oare direcţia departamentului susnumit din Ministerul învăţămîntului a în­treprins vreun demers eficient pe lingă direcţiile de învăţămînt din ministerele beneficiare, sau s-a grăbit, ea însăşi, în vreun m­alului de istorie a literaturii române pentru cl. a XH-a). Ori­cum, se impune o mai strînsă co­laborare a editurii cu autorii, mai multă decizie din partea acesteia cînd un colectiv nu-şi onorează termenul. în sfîrşit, se cere ca autorii înşişi (creatori de manuale superioare, lucru pentru care me­rită toată stima­ să-şi organizeze în aşa fel munca încît cărţile să fie gata la timp numai astfel pu­ţind fi, de la început, integral valorificate. —­ Pe de altă parte. Editura didactică şi pedagogică nu a ur­mărit într-o măsură corespunză­toare felul în care tipografiile îşi respectă contractele. Intre secţiile redacţionale ale editurii se im­pune o colaborare mai strînsă, doar în felul acesta fiind posibilă deplina punere în concordanţă a termenelor de livrare (în funcţie de profilul manualelor, de gradul lor de dificultate la tipărire). Se impune, în sfîrșit, o urmărire pe­riodică, mai sistematică a autori- IA 15 SEPTEMBRIE fel ? ! Aflăm cu satisfacţie, fără să ne putem consola însă în faţa prezentului, că pentru anul şcolar viitor direcţia a trimis deja adrese omologilor din cele 25 de minis­tere economice, prin care li se cere acestora să prezinte pînă la 20 septembrie propunerile de plan şi tiraj pentru anul şcolar viitor, (1970—1971) ceea ce ar face, să sperăm, ca planul şi pro­gramele să fie prezentate Edi­turii didactice şi pedagogice cu trei luni înainte de termenul pre­văzut. — Autorii nu-şi respectă terme­nele de predare. Primul colectiv de autori ai manualului „Maşini şi utilaje tipografice“ (pentru li­ceele de specialitate) lucra în­­tr-un ritm necorespunzător. Edi­tura a dispus înlocuirea colecti­vului, ceea ce, evident, a produs întîrziere. Alteori, în cazul noilor manuale, îndeosebi, autorii sunt depăşiţi ca timp (cazul ma­jor, a modului concret în care a­­ceştia lucrează la prototipuri, o colaborare cu adevărat eficientă între editură, direcţiile departa­mentelor din Ministerul Invăţă­­mîntului, direcţiile de învăţămînt din ministerele economice. Este necesar ca fiecare din aceste or­gane să privească nu numai în­spre problemele personale, iar cînd acest lucru se face, să se facă cu mai mult spirit de răs­pundere, cu un real simţ al pers­pectivei şi consecinţelor (nu nu­mai imediate). Editura didactică şi pedago­gică, face, e drept, în aceste zile eforturi considerabile pentru ca la 15 septembrie sutele de mii de manuale şcolare să fie la locul potrivit. îi dorim succes şi să nu uite experienţa acestui an, pentru ca în viitor, să nu mai fie nece­sare asemenea eforturi în ultimele săptămîni.

Next