Scînteia Tineretului, decembrie 1969 (Anul 25, nr. 6365-6390)
1969-11-21 / nr. 6382
ISCÎNTEIA TINERETULUI" pag. 2 ACTUALITATEA PENTRU TINERET VINERI 21 NOIEMBRIE 1969 ASISTENŢĂ TEHNICĂ LA DOMICILIU Începind de luni, 24 noiembrie, Automobil Clubul Român oferă membrilor săi asistenţă tehnică la domiciliu la preţuri convenabile, ba va fi acordată de mecanicii ce lucrează pe noile furgonete Renault4, dotate cu scule ce permit efectuarea unor reparaţii mici şi mijlocii. Asistenţa va fi acordată in Bucureşti, Oradea, Cluj, Sibiu, Braşov, Ploieşti, Constanţa, Timişoara, Suceava, Tg. Mureş, Piteşti, Iaşi, Galaţi, Craiova, Miercurea-Ciuc, Baia- Mare, Sătu-Mare. Pentru programare, în Capitală se primesc înscrieri între orele 8—20 la telefon 15.41.85 , pentru provincie între orele 8—13 la filialele A.C.R. locale. Efectuarea unor reparaţii la domiciliu nu exclude asistenta tehnică gratuită acordată pe şosele. A apărut: „TÎNĂRUL LENINIST“ revistă a C.C. al U.T.C. nr. 11, noiembrie 1969 DIN SUMAR » * * : Sunt tînăr cetăţean al României socialiste. Sociologia şi metodica muncii din educaţie AL. I. BEJAN : Cit trebuie sâ dureze perioada de adaptare ? DR. IONESCU. N. VINŢANU : Poticniri la primii naşi în meserie. V. NICOLAE : Formarea politică-ideologică a tânărului sătean. P. NIŢA : Adolescentul si filmul. TEME RECOMANDATE PENTRU PREGĂTIREA POLITICA-IDEOLOGICA A TINERI-ULUI IN ANUL isca—IS70 Stilul de muncă al organelor U.T.C. C. CHIRILA : Organizarea muncii aparatului. D. IOANA Analize de dragul analizelor. I. DUMITRU : Cit va mai dura anonimatul grupelor U.T.C. ? T. MARIAN, GH. ZARCU, V. VIZUREANU, E. OPREA, V. ROMIȚA : La ordinea zilei : Tinerilor săteni — cunoştinţe agrozootehnice multiple. Sugestii pentru organizatori N. NOVACI : îndrumarul Politico-ideologic. Cercul de economie agrară. Activitatea U.T.C. In școli A. PĂUN : Drumul spre Viitor. I. PROFETA, V. VESELOVSCHI, N. FRUNZETTI, G. DOMOKOS, T. MANESCU, TR. NITIESCU : Activitatea artistică a elevilor. (Urmare din pag. 1) la un pasaj în care se promitea nepoţilor noştri perspectiva de a locui în oraşe atît de silenţioase, incit — citez cu entuziasm nedisimulat — „în liniştea adincă a Bucureştiului vom auzi susurul odihnitor al Dîmboviţei..." Iubesc nepoţii — şi cu gîndul îndreptat spre seraficul climat sonor ce-l aşteaptă, citesc emoţionat articole de anticipaţie, dar, printre lacrimi de fericire, nu ştiu cine naiba imi strecoară şi această vinovată întrebare : există cineva — poate de la Institutul de cercetări ştiinţifice pentru protecţia muncii, poate din altă parte — care se pe străzile lor goana şi hodorogeala camioanelor şi autobasculantelor. Putem, chiar dacă au fost neglijate în codul internaţional al indicatoarelor de circulaţie, să inventăm noi nişte semne care să atragă atenţia motocicliştilor, camionagiilor, macro şi microbuziştilor ori dlubiştilor (ultimele adjective le-am compus ad-hoc, de !, tot mă aflu la capitolul invenţii !) că trec prin faţa unei biblioteci, a unui laborator. Putem, barem pe foarte tinerii neofiţi în meserii zgomotoase să-i protejăm, înzestrîndu-i cu căşti, aşa cum i-ani văzut pe alocuri şi cum ar fi bine să-i mai vedem şi prin altele. Putem, în sfîrşit, fi ceva mai • N-AU AVUT NOROC. Nicolae Ionescu (13 ani) din Buzău, strada Răscoalei 60 şi Gheorghe Constantin (15 ani) din Buzău, strada Transilvaniei nr. 60 obişnuiau să bage cam des mîinite prin buzunarele altora. Operau de preferinţă în pieţe, şterpelind banii de roşniţă ai gospodinelor venite după cumpărături. Intr-o zi le-a venit ideea să-şi încerce norocul şi altfel , s-au năpustit asupra unei vînzătoare de ,,Loz în plic“ căreia au încercat să-i smulgă borcanul cu lozuri. Dar de această dată n-au avut noroc, fiind prinşi de cetăţeni. Fapta lor întruneşte elementele infracţiunii de tîlhărie. • DUBĂ AU CĂUTAT, DUBA AU GĂSIT. Doi tineri din Prundul Bîrgăului, judeţul Bistriţa-Năsăud pe nume Adrei Canta şi Liviu Floren, minaţi de un nefiresc spirit de aventură au hotărît să fugă în lume. Cel mai potrivit mijloc pentru aşa ceva li s-a părut un autocamion al I. F. Bistriţa pe care l-au furat de sub nasul paznicilor şi au pornit cu el către Cluj. încâlcind regulile de circulaţie s-au văzut urmăriţi de miliţie dar au sărit din mers într-un lan cu porumb şi au scăpat cu fuga aproape de Turda. De aici, cu un I.M.S., tot de furat, ajung la Tirgu-Mureş apoi la Bistriţa şi Acasă, la Prundu Bîrgăului, unde Liviu rămîne obosit de hăituială. Indrei nu se lasă. Se mai plimbă o vreme, fură diferite maşini, profitînd de neglijenţa celor ce le păzeau, iar la Nepos lingă Năsăud, îşi încheie scurta carieră de „automobilist“ fiind prins la volanul unei autodube T.V. şi transportat apoi, mai departe, de miliţie. Bineînţeles, cu altă dubă. • TANTI „MIA“ LE LUA... MIA ! Popescu Maria zisă „Tanti Mia“ din Ploieşti, str. Al. Vlahuţă 54 se ocupa cu provocarea de întreruperi ilegale de sarcină. Clientela preferată , tinere femei, în special din mediul sătesc, convinse de „tanti" că e mai bine să procedeze aşa decît să-şi lase sarcina să evolueze normal. In schimbul „serviciului“ pe care li-1 făcea, cerea de la femeile „operate“ suma de 1000 de lei. Dacă nu putea obţine atît se mulţumea şi cu mai puţin, ba primea chiar şi retribuţii în natură : găini, ouă, vin etc. Recent infractoarea a fost prinsă şi condamnată la 1 an şi 8 luni închisoare. Recursul a fost respins de tribunalul judeţean. PREA MULT NIMIC PENTRU ZGOMOT gindeşte şi la nepoţii de azi ai bunicilor de ieri, adică la noi, cei ce vieţuim acum, împresuraţi şi asediaţi de zgomote de toate tăriile şi calibrele aflate în ierarhia decibelilor ? Poate că nu e chiar atît de anti-civic egoismul acesta al nostru, exprimat în cererea de a nu fi cu totul neglijaţi de dragul viitorului ! Nu mă gîndesc să forţez imposibilul şi nici măcar vag posibilul. Poate că, deocamdată, nu putem face prea mult, deşi pereţii din materiale fono-absorbante şi fundaţiile atenuatoare de zgomot n-au fost zămislite în epoca shake-ului, ci inventate in cea a valsului romantic. Mă gîndesc la lucruri mai simple. Putem, măcar in noile cartiere, să apărăm şcolile, orele de cursuri ale acestora, de zgomotul prea mare al traficului rutier, interzicînd receptivi la cîteva obiceiuri încetăţenite pe aiurea şi care dau (atît cit dau) nişte rezultate pozitive, totuşi. Astfel, pe pereţii unei cafenele clujene am citit : „La noi se vorbeşte în şoaptă. Vă rugăm şi pe dv. !“ Ce ne-ar costa dacă am multiplica acest afiş şi l-am agăţa şi prin alte locuri ? Un restaurant bucureştean îşi făcea reclamă, chemîndu-ne într-o ambianţă intimă, fără muzică (sublinierea îi aparţinea). De ce nu s-ar desfiinţa microfoanele orchestrelor din restaurantele mici, ori diminua volumul difuzoarelor din cele mari ? Iubesc nepoţii, dar iubind mai presus de orice adevărul, acesta îmi spune că pina la liniştea de mîine a oraşelor, e firesc să ne preocupăm şi de cea de azi. VA PLACE BRAHMS : rulează la Patria (orele 9; 11,30; 14; 16,30; 19; 21,30. FEMEIA ÎNDĂRĂTNICĂ : rulează la Festival (orele 9; 11,45; 15,30; 18,15; 20,45). PĂPUȘĂ : rulează la Sala Palatului R.S.R. (ora 20,00), Republica (orele 10; 13,30; 17; 20,30). CĂLDURĂ : rulează la Victoria (orele 9; 11,15; 13,30; ÎS: 18,30; 20,45) . IN imparaţia LEULUI DE ARGINT : rulează la Luceafărul (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 21), Bucureşti (orele 9; 11,15; 13,30; 16,15; 18,45; 21), Favorit (orele 10, 13; 15,30; 18; 20,30), BLOW-UP : rulează la Sala Palatului R.S.R. (ora 17.00), Capitol (orele 9,15; 12; 15;15; 18; 20,45), Cinemateca (în sala cinematografului Union) orele 10; 12,30). GALILEO GALILEI : rulează la Viitorul (orele 15,30; 18; 20,30). VIRIDIANA : rulează la Central (orele 9.30; 11.45; 14. 16;15; 18.30; 20.45) . LA NORD PRIN NORD-VEST : rulează la Grivita (orele 9,15; 12; 15,15), Bucegi (orele 9,30; 12, 15; 16,30; 19,30) BALTAGUL : rulează la Grivita (orele 18,15; 20,30), Floreasca (orele 9; 11,30; 15; 18; 20,30). ULTIMA LUNA DE TOAMNA : rulează la Doina (orele 13,15; 20,30). O SUTA UNU DALMATIEN! : rulează la Doina (orele 9—16 în continuare). „„ PROGRAM DE FILME DOCUMENTARE : rulează la Timpuri Noi (orele 9—21 în continuare). BERU ȘI COMISARUL SAN ANTONIO : rulează la Feroviar (orele 8,30; 11; 13,30; 16; 13,30; 21), Mlevodia (orele 9; 11,15; 13,80; 18; 18,30; 20,45), Modern (orele 9,15; 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20,30). MAI PERICULOASE DECIT BĂRBAŢII : rulează la Excelsior (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30) , Flamura (orele 9; 11,15; 16; 18,15; 20,30). OMUL MOMENTULUI : rulează la înfrăţirea (orele 15; 17,45; 20). RĂZBOI ŞI PACE : (seriile III şi IV) : rulează la Buzeşti (orele 15,30; 19). RĂZBOI ŞI PACE : (seriile I şi II) ; rulează la Unirea (orele 15,00; 19,30. OMUL, ORGOLIUL, VENDETA : rulează la Dacia (orele 8,30—21 în continuare). CORABIA NEBUNILOR : rulează la Mioriţa (orele 9,30; 12,30; 16,15; 19,30), Tomis (orele 8—14 în continuare; 17, 20). VIAŢA LUI MATHEUS : rulează la Lira (orele 20,15). ANGELICA ŞI SULTANUL : rulează la Lira (orele 15,30; 18), Cotroceni (orele 15,30; 20,30). CEIE TREI NOPŢI ALE UNEI IUBIRI : rulează la Cotroceni (ora 18). PARIA : rulează la Lumina (orele 8,45—16,15 în continuare; 18,30; 20,45), Drumul Sării (orele 15; 17,30, 20), Moşilor (orele 15,30, 18). TIGRUL : rulează la Ferentari (orele 15,30; 18, 20,15), Crîngaşi (orele 15,30; 18; 20,15). OAMENI ÎMPIETRIŢI: rulează la Moşilor (ora 20,30). LUPII ALBI : rulează la Gluteşti (orele 13,30; 18 ; 20,30), Volga (orele 9,30—15,45 In continuare : 18: 20,30) . UN GLONTE PENTRU GENERAL : rulează la Pacea (orele 15,45; 18, 21.15). TESTAMENTUL DOCTORULUI MARUSE: rulează la Gloria ferele 9; 11,15; 13,30; 18; 18,15; 20,3 1), Aurora (orele 9,13; 11;15; 13,30; 16, 18,15, 50,30). OMUL CARE VALORA MILIARDE : rulează la Popular (orele 15,30; 18), Vitán (orele 15,30; 18). NOAPTEA : rulează la Popular (ora 20,30). CRĂCIUN CU ELISABETA : rulează la Vitán (ora 20,30). STELELE DIN EGER : rulează la Munca (orele 16, 20). ADIO GRINGO : rulează la Flacăra (orele 13,30; 18; 20,30). MINA CU BRILIANTE : rulează la Arta (orele 9,15—15,45 în continuare; 18,15; 20,30). ATENTATUL DF. LA SARAJEVO : rulează la Rahova (orele 15,30; 18). DOMNIȘOARELE DIN ROCHEFORT : rulează la Rahova (ora 20,15). SOARELE VAGABONZILOR : rulează la Progresul (orele 15,30; 18). APELE PRIMĂVERII : rulează la Progresul (ora 20,30). VIRSTA INGRATA : rulează la Cosmos (orele 15,30; 18; 20,15). VINERI, 21 NOIEMBRIE 1969 Opera Română : RIGOLETTO — ora 19,30 ; Teatrul Naţional „I. L. Caragiale“ (Sala Studio) : CINE EŞTI TU ? — ora 19,30 ; Teatrul de Comedie : DISPARIŢIA LUI GALY GAY - ora 20 ; Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" (Schitu Măgureanu) : STRIGOII — premieră — ora 20 ; (Sala Studio) : TRANSPLANTAREA INIMII NECUNOSCUTE — ora 20 ; Teatrul Mic : TANGO — ora 20 ; Teatrul Giulesti ; PE 40 M LUNGIME DE UNDA — ora 19,30 ; Teatrul „C. I. Nottara" (B-dul Magheru) : VIJELIE IN CRENGILE DE SASSAFRAS — ora 19,30 ; (Sala Studio) : ENIGMATICA DOAMNĂ „M“ — ora 20 ; Teatrul „Ion Vasilescu“ : MANEVRELE — ora 19,30 ; Teatrul „Ion Creangă" : POVESTE NETERMINATA — ora 16 ; Teatrul Țăndărică (Cal. Victoriei) : PAPUCIADA — ora 16 ; (Str. Academiei) : CĂLUŢUL COCOŞAT — ora 17 ; Teatrul „C. Tănase“ (Sala Savoy) : CAFEAUA CU LAPTE DE ADIO — ora 18,30 ; (Cal. Victoriei) : FEMEI, FEMEI, FEMEI — ora 19,30 ; Circul de Stat : RITMURILE ARENEI — ora 19,30. # 17,00 Deschiderea emisiunii. Consultaţii pentru elevi. Limba română (clasa a VHI-a). Tema : Vasile Alecsandri — procedee de analiză literară • 17,30 Chimie (clasele a VIII-a și a XlI-a). Tema : Sistemul periodic • 18,00 Lumea copiilor • 18,20 Filmul „Martin în Antarctida" • 18,30 Podgoria de la Drăgășani. Anchetă economică • 19,00 Telejurnalul de seară • 19,20 La volan — emisiune pentru conducătorii auto • 19,30 Mai aveţi o întrebare ? Tema : Transplant de cord sau Inimă artificială ? • 20,15 Film artistic „Moartea lui Joe Indianul" — o producţie a studioului „Bucureşti“ • 21,55 Reflector — telefoileton cotidian • 22,05 Cadran — emisiune de actualitate internațională • 22.35 Studio dans. Ansamblul cubanez de dans modern • 23.05 Telejurnalul de noapte. VITRINĂ B. T. T. Revelion extern — 1970. In acest an Biroul de Turism pentru Tineret s-a ocupat şi de organizarea petrecerii revelionului în străinătate. Patru grupuri vor fi astfel oaspeţii tinerilor sovietici, după cum urmează : două din grupuri, formate din tineri din judeţele Iaşi, Sibiu, Cluj şi Arad, vor sărbători Anul Nou la Leningrad, după o escală de cîteva zile la Moscova, iar celelalte două, alcătuite din reprezentanţi ai judeţului Constanţa şi studenţilor bucureşteni, vor petrece alături de tinerii moscoviţi, după ce, în prealabil, au vizitat Kievul. Alte două grupuri vor avea puncte terminus Budapesta şi Varşovia. Veritabile excursii — între 5 şi 9 zile — ele vor cuprinde şi vizitarea în fiecare ţară a unor oraşe şi obiective turistice importante. Paralel cu plecările tinerilor români în străinătate, România va fi, prin intermediul B.T.T., gazdă derevelion pentru grupuri de tineri din Polonia, U.R.S.S., Iugoslavia, Ungaria. Aceştia vor întîmpina Anul Nou în splendidul decor al Predealului şi Pîrîului Rece, alături de tinerii noştri. I. A. PENTRU DEPUNĂTORII PE LIBRETUL DE ECONOMII PENTRU TURISM EXCURSII ÎN U.R.S.S., JAPONIA, FRANŢA, AUSTRIA Aflăm de la C.E.C. că în ultimele zile numeroşi cetăţeni au devenit titulari de librete de economii pentru turism. De la 1 noiembrie a.c., dată cînd a fost pus la dispoziţia populaţiei, pînă la 15 noiembrie, 4.253 de persoane au efectuat la unităţile Casei de Economii şi Consemnaţiuni depuneri pe asemenea librete. Casa de Economii şi Consemnaţiuni acordă depunătorilor pe libretele de economii pentru turism dobînzi şi prin trageri la sorţi trimestriale, cîştiguri în excursii în străinătate organizate de O.N.T., precum şi cîştiguri în bani pentru efectuarea de excursii individuale. La prima tragere la sorţi (tragerea pentru trim. IV/1969) se vor acorda drept cîştiguri excursii în Japonia cu vizitarea Expoziţiei Mondiale de la Osaka, excursii la Paris cu vizitarea Văii Loirei, excursii la Soci (U.R.S.S.) pentru efectuarea concediului de odihnă, excursii în jurul Austriei şi excursii individuale pentru efectuarea cărora cîştigătorilor li se acordă, din valoarea ciştigurilor, suma de 3 000 lei în moneda ţării în care se face călătoria individuală. După cum s-a mai făcut cunoscut librete de economii pentru turism cu drept de participare la prima tragere la sorţi se emit pînă la data de 22 noiembrie a.c., inclusiv. CIN ESTE FOCOŞII ABSOLVENTUL (Urmare din pag. 1) mai mare“ , aprecia tovarăşul Cincan Stelian. Toate bune, pînă aici. Şcoala pregăteşte cadre, producţia verifică şi dă o notă satisfăcătoare rezultatului muncii şi efortului depus, declarîndu-se mulţumită de calitatea pregătirii absolvenţilor liceelor economice. Totuşi, există un aspect îngrijorător al lucrurilor privind prima promoţie a absolvenţilor liceelor economice : în foarte multe cazuri ei rămîn complet nefolosiţi. Acest aspect îl vom ilustra cu cîteva cifre : Liceul economic din Ploieşti, cu o promoţie de 109 elevi, nu a putut repartiza în producţie 66 dintre ei. La Buzău, din 78 de absolvenţi au rămas neplasaţi în producţie 52. Iar scrisoarea unui grup de absolvenţi ai liceului economic din Piteşti este revelatoare pentru situaţia în sine şi pentru starea de spirit a acestora. Reproducem cîteva rânduri. „Suntem absolvenţi ai Liceului economic, promoţia 1969. După trei luni de la absolvire, nu am reuşit să ne găsim un loc în producţie. Ne-am adresat tuturor întreprinderilor de resort, dar am fost întimpinaţi cu refuz. Ne exprimăm convingerea că se va face lumină în situaţia îndlcită a liceului economic din Piteşti". Tovarăşul profesor Muşat Ioan, directorul Liceului economic din Buzău desfăşoară în faţa noastră o întreagă corespondenţă începută încă în luna octombrie 1968, pentru a asigura plasarea în producţie a absolvenţilor. Dar să răsfoim corespondenţa. In luna noiembrie 1968, şcoala se adresează Ministerului Invăţămîntului, cerînd precizări asupra repartizării în producţie a viitorilor absolvenţi. Ministerul Invăţămîntului răspunde prin adresa nr. 111. 374/68, următoarele : „Repartizarea în muncă a absolvenţilor liceelor de specialitate se face prin grija ministerelor, a celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat sau a comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene în subordinea cărora funcţionează liceele respective“. Răspuns firesc şi în limitele legii. Deci, şcoala urmează să se adreseze, înn cazul în speţă, Consiliului popular al judeţului Buzău, fiind subordonată acestuia. Lucru pe care l-a şi făcut în 5 mai 1969, deci cu aproape 3 luni înainte de terminarea cursurilor şi a examenului de bacalaureat. Reproducem în întregul său, răspunsul obţinut de la forul tutelar : Către Liceul economic Buzău : La scrisoarea dv. nr. 225/1969, vă facem cunoscut că la unităţile subordonate Consiliului popular al judeţului Buzău, nu avem în prezent posturi vacante de contabili sau planificatori care să poată fi ocupate de către absolvenţii liceului economic în primul an de activitate. Director ss Iosifescu Iosif Șef, serv. org salarizare, ss Nevelicico Eugen Adresa este emisă de Consiliul popular al judeţului Buzău. Direcţia planificare, salarizare, preţuri — cu nr 6559, din 9 mai 1969 Ce comentarii se pot face în faţa unei astfel de situaţii ? Studiile elevilor liceelor economice reprezintă o sumă importantă de bani cheltuiţi de către stat pentru fiecare absolvent. Nefolosirea lor în producţie înseamnă tot atîţia bani irosiţi din bugetul statului. Dacă nu sunt posturi vacante de economişti în judeţul Buzău, de ce au fost şcolarizaţi elevi la un liceu economic ? Planurile de şcolarizare sunt alcătuite, după cum ştim, pe baza propunerilor venite de la organele de resort, care, se presupune, au făcut o analiză a necesarului de cadre în perspectiva dezvoltării economiei locale. Ce s-a întîmplat pe parcurs, de ce nu pot fi plasaţi absolvenţii liceului economic ? Oare toate posturile de economişti pentru care se cere calificare medie, sunt ocupate corespunzător ? Un sondaj rapid ne arată următoarele : din 83 posturi de contabili existente în judeţul Buzău la Consiliile populare comunale, 66 sunt ocupate de persoane care au între 4 şi 8 clase elementare. La Uniunea cooperativelor de consum din judeţul Buzău funcţionează, în mediu rural, 28 de contabili şi 19 merceologi voiajori cu studii elementare. Făcînd investigaţii, şcoala a mai descoperit 10 posturi la Bancă, locuri nou create la Fabrica de geamuri şi, probabil, mai sunt şi o sumă de locuri de contabili înfiinţate în cursul lunii octombrie la şcolile centru de comună. Iată, la un prim sondaj, 123 posturi care ar trebui să fie ocupate de absolvenţii liceului economic. Observăm, alăturînd cifra absolvenţilor neplasaţi în producţie în judeţul Buzău la rezultatul sondajului efectuat, că locurile care reclamă calificare economică medie depăşesc numărul absolvenţilor care aşteaptă să fie repartizaţi. Atunci ce se întîmplă ? Tovarăşul Rădulescu, secretarul Consiliului popular judeţean Buzău ne explică o situaţie de fapt, confirmată de juriştii consultaţi de noi. Codul muncii îngrădeşte desfacerea contractului de muncă şi nu prevede, ca o clauză, obligaţia salariatului de a se califica potrivit funcţiei ocupate, sau o clauză potrivit căreia angajatul cu studii necorespunzătoare funcţiei să poată fi înlocuit în momentul apariţiei unui cadru calificat. Deci, există această îngrădire legală. Totuşi, sunt posibilităţi, ne spun, o seamă de şefi ai serviciilor de personal din diferite instituţii. Reproducem, înrezumat, o părere colectivă reflectînd practica. , „De obicei se procedează la desfiinţarea postului pentru un termen scurt, apoi se reînfiinţează încadrindu-se omul cu studiile corespunzătoare“. Uluitoare rezolvare şi legală, nimic de spus! Dar, ne întrebăm, ce soartă îi aşteaptă pe viitorii absolvenţi ai liceelor de specialitate dacă joaca „de-a înfiinţatul“ şi „desfiinţatul“ posturilor este singura soluţie de a-i încadra în producţie ? E firesc ca posturile ce reclamă calificare medie să nu stea neocupate, treaba trebuie făcută de cineva, dar atunci cînd apare cadrul calificat, ce se întîmplă cu el ? Ziarul s-a mai referit în două rînduri la situaţia precară a absolvenţilor liceelor economice. Este cazul să punem, de data aceasta întrebările fundamentale : • Planul de şcolarizare corespunde nevoilor reale de cadre medii de economişti ? Cine a stabilit acest necesar şi de ce nu se ocupă ca măsura înfiinţării liceelor economice să fie dusă pînă la capăt ? • Dacă planul de şcolarizare corespunde, nu este necesară emiterea acelor legi sau găsirea unor forme de reglementare incit absolvenţii să poată ocupa posturile pentru care s-au pregătit, (în cazul cînd acestea sunt ocupate de cadre necalificate) ? • Pentru mai buna folosire a absolvenţilor, liceele economice n-ar trebui orientate spre ramuri moderne cum ar fi calculul economic mecanizat şi programare ? • Există situaţii în care absolvenţii refuză posturi care li se par neconvenabile , mai ales la sat : pentru reglementarea situaţiei nu s-ar putea proceda la introducerea — odată cu reuşita la examenul de admitere în liceu — a contractului cu instituţiile şi întreprinderile care-i solicită ? • Promoţia de anul acesta trebuie să-şi ocupe integral locul în angrenajul muncii. Cînd se va rezolva situaţia sa ? întrebările sunt adresate organelor locale de stat judeţene care au în subordine liceele economice, Ministerului învăţămîntului şi Ministerului Muncii, I de la care aşteptăm un răspuns I pe care să-l putem aduce, la I rîndul nostru, la cunoştinţa nu- meroşilor cititori care ne în- I treabă despre statutul absolven- ților acestor şcoli. ROMÂNI IN REZISTENTA FRANCEZA Există cărţi care rămîn în memoria noastră prin consemnarea unor fapte de viaţă de o mare forţă evocativă. Volumul de faţă se înscrie în această categorie prin amintirile pline de inedit şi prospeţime, prin mărturiile vii despre fapte ale luptătorilor români antifascişti din rezistenţa franceză. Cartea ne dezvăluie un timp istoric zbuciumat în care forţele antiumane se dezlănţuiseră asupra Europei. Comuniştii şi antifasciştii români care luptaseră în Brigăzile internaţionale din Spania In anii războiului civil, se refugiază în Franţa şi, împreună cu alţi patrioţi români şi de alte naţionalităţi, care trăiau de mai mult timp acolo, organizează diverse acţiuni de subminare a maşinii de război germane, fiind integraţi organizaţiei Forţele franceze din interior (nume sub care este cunoscută rezistenţa franceză). Din amintirile unor supravieţuitori ai acestor acţiuni desfăşurate în condiţii deosebit de grele se poate reconstitui profilul unor luptători români care au dat dovadă de curaj şi eroism pe întregul teritoriu al Franţei ocupate. La Paris, Marsilia, Toulon, detaşamentele române din Maquis luptau alături de franctiforii francezi, polonezi, cehi etc., angajînd acţiuni, uneori de amploare, în lupta împotriva trupelor hitleriste de ocupaţie. Mulţi patrioţi români au căzut atunci în luptă. Revin în memoria noastră nume ca Nicolae Cristea, Francisc Boczor, Ion Călin, Iancu Zilberman, Andrei Sas Dragoş, Iosif Clisei, Olga Banele, Alexandru Lazăr, Ion Crăciun etc., care semnifică tot atâtea momente ale solidarităţii internaţionaliste a comuniştilor şi antifasciştilor români. In volum găsim consemnate şi numele unor scriitori francezi de origină română, printre care : Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Barbu Fundoianu, Elena Văcărescu, care au sprijinit rezistenţa franceză în anii grei ai ocupaţiei hitleriste prin conferinţe publice, articole în presa ilegală, ajutor material şi moral acordat patrioţilor. Constituirea Frontului Naţional Român în toamna anului 1943, avînd ca preşedinte pe savantul român, Traian Vuia, a avut un rol important in mobilizarea tuturor românilor aflaţi în acea vreme în Franţa în desfăşurarea unor acţiuni antifasciste. Mesajul transmis de către Traian Vuia guvernului român de la Bucureşti, imediat după răsturnarea regimului antonescian, sintetizează astfel contribuţia patrioţilor români, luptători în rezistenţa franceză . „Această mişcare patriotică românească grupează pe toţi compatrioţii antifascişti din Franţa, pe toţi cei care, timp de patru ani, sub povara ocupaţiei germane, au suferit prigoana ocupantului şi a agenţilor lui Antonescu în Franţa şi care, cu arma în mină, in Forţele franceze din interior, au combătut duşmanul nazist“. Cartea se remarcă, îndeosebi, prin valoarea conţinută în faptele de viaţă relatate, prin bogăţia evenimentelor şi intensitatea afectivă a trăirii lor, constituind în acelaşi timp un exemplu de dăruire pînă la sacrificiu pentru o cauză dreaptă. Tineretului i se oferă, prin intermediul acestor pagini de istorie reală, un bun prilej pentru cunoaşterea unor aspecte mai puţin cunoscute ,din biografia comuniştilor şi antifasciştilor români. MIRCEA CRISTEA FLOREA FUGARU: „FĂTFRUMOS DESCULŢ" Volumul conţine trei povestiri „viclene“, adresate copiilor, dar nu numai lor, iscate în fantezie, dar fantezia se suprapune realităţii. In acest spaţiu de interferenţă şi dulce confuzie de planuri, totul devine posibil. Lansat pe meridiane imaginare, în căutarea unor inedite, modificate cronologii, visul artistului se eliberează de real spre a-l ademeni în perimetrul imponderabil al basmului. Extraordinară este vocaţia pe care o probează scriitorul pentru universurile degradate, în destrămare. Viziunile groteşti, halucinante, instantanee apocaliptice se întîlnesc, adesea, cu coşmarurile, într-o frază impecabilă, sculptată în materie dură, colţuroasă. „După piatră“ pare un bocet păgîn, un deznădăjduit poem al vieţii şi morţii. La o privire mai atentă, însă, ea se coagulează într-o imensă, nezăgăzuită uimire în faţa miracolului cuvîntului. A cuvîntului cam neglijat, dispreţuit un pic, întrebuinţat cu zgiicenie, fără să i se bănuiască miile de inflexiuni urcînd apoteotic către imn şi coborind carbonizate în blestem. A cuvîntului care şi-a găsit în Florea Fugaru un veritabil magician, autoritar şi ingenios. De aceea el le va accepta provocarea, îi va sesiza pe loc intenţiile şi îi va oferi sunetul de argint, în gama cerută de acesta. Aşa îmi explic absenţa oricărei stridenţe, acordul fin al stilului la situaţia circumscrisă, autenticitatea impresionantă a limbajului. De altfel, în interiorul acestui chenar ingenuu, înconjurînd o arie treierată, alternativ, de secvenţe realiste şi fabuloase, singurul element pe de-a-ntregul realistic se dovedeşte tocmai limbajul : „— Ce fu asta, dadă ? Baba i-a răspuns scurt, cu duşmănie : / — Ce să fie, Ştefane ? Păcate ! Plătim toţi pentru unul, că Dumnezeu n-alege. Ii bate pe toţi. / Moş Ştefan fura cu sacul din cîmp... A răspuns repede...: / — Ce-i pasă lui de ce facem noi, abia jos ?... Noi ne amestecăm în urla lui ? Furăm da la el ?.. Am fura şi de la el, dar n-ajungem, că stă sus şi n-avem scară“. Mai extins şi mai fidel tiparelor genului, „Făt-Frumos desculţ“ este o proiecţie romantică, enormă, a secetei şi cutezanţei, a vălmăşagului unei înfruntări colosale. Intr-un anume sens, o epopee, în fraze solzoase şi flexibile, vîjîind, asemenea plesnei cozilor de balaur, pe cremenea şuierătoare a unui verb în necontenit impuls inelar. Autorul potenţează cu abilitate o stare tensională liminară printr-o observaţie — şoc. Şi dacă, în final, revenirea, precis localizată, în plan terestru, s-ar fi operat cu mai multă discreţie, reproşurile critice ar fi rămas fără obiect. Oricum, însă, „Făt-Frumos desculţ“ integrează climatului nostru literar un talent de excepţie. NICOLAE BALTAG DESPRE DIVAGAŢIE ] Argintescu-Amza are darul rar al divagaţiei pe care îl foloseşte cu o mare voluptate în împrejurări dintre cele mai diverse. Uneori, cînd scrie cărţi, Divagaţia are şi ea, atunci cînd este făcută cu ştiinţă, regulile sale şi, în virtutea unui asemenea considerent, putem afirma, de pildă, că monografia despre Lucian Grigorescu urmează și ea în Unii foarte generale o schemă prestabilită. Parafrazindu-l pe autor care deplînge undeva pericolul „șablonizării șablonului" am putea, cu doza de humor necesară, să ne plîngem ■?* noi de pericolul divagării din divagaţie Cu această frază am explicat, credem, foarte pe scurt, „tehnica" folosită de Argintescu- Amza la scrierea cărţii despre Lucian Grigorescu. In loc s-o ia sistematic şi melodic de la a la z, cum face orice istoric (şi nu altceva) de istoria artei cînd scrie despre un creator, Argintescu-Amza te aruncă dintr-o dată într-o zonă a reflecţiilor despre artă, pretextul fiind, iniţial, categorica afirmaţie că în persoana lui L. G. găsim „unul din cei mai personali post-impresionişti în cadre mondiale“ (p. 5). Treptat, treptat, după consideraţii foarte generale privitoare şi la post-impresionism ca fenomen, ajungem şi la Lucian Grigorescu, mai întîi la om, căruia i se face un foarte sugestiv portret, punîndu-se in legătură directă rândul de manifestare al individului cu realizările operei sale. Trecerea de la una la alta se face brusc şi, parcă, într-un fel nedeliberat. „In reala intimitate — scrie, de pildă, autorul — era un mare afabil şi, în orice caz, un iremediabil cordial. Luxurianta cordialitate caracterizează şi bogatul său cromatism pictural din perioada operei sale celei mai specifice" (p. 12) Catiserica continuă apoi cu referiri la complexitatea personalității pictorului, impuse pînă la relevarea de amănunte aparentfără forță de sugestie. Pe o pagină de carte, spre exemplu, Argintescu-Amza se exersează în a arăta ce exprimă din punct de vedere artistic, faptul că Lucian Grigorescu nu înjura.. Frazele sunt fermecătoare, cu un uşor iz moralizator, menite a pune în evidenţă, „monumentalitatea biologică a personajului“ care, în fine, după „şueta" de rigoare a autorului cu cititorul, este practic demontat în bucăţele (alt aspect al divagaţiei, deşi aparent, e o apropiere de obiect). Tablourile mai importante sînt descrise şi analizate stabilindu-se locul şi semnificaţia lor in ansanblul operei. O periodizare strictă nu este făcută căci, dacă ar fi să îl credem pe autor, „periodizarea este cu atît mai puţin concludentă la o sensibilitate autentic impresionistă... adică la o sensibilitate înrădăcinată în spontaneitatea senzaţiei, mai ales cînd este vorba de cel mai intim contact cu natura, în cadrele peisajului propriu-zis“ (p. 35). In substratul fiecărei analize de tablou te pîndește ideea că Lucian Grigorescu este un foarte mare pictor, idee pe care A. A. o insuflă consecvent lectorului. Neajunsul nu provine de la faptul că ideea din subtext ar fi neadevărată, ci din faptul că pedalarea pe ea într-un mod prea insistent o face, paradoxal, mai puţin convingătoare. Nu i se poate însă, evident, cere lui Argintescu-Amza să scrie o carte cu tipic, după reţetele acreditate. Divagaţia îmbinată cu insistenţa asupra unor idei personale, în bună parte exacte, are ca efect un melange care exprimă mai mult personalitatea unui autor decît punctul de vedere riguros al unui istoric de artă. Artificiul îl preocupă mai mult, pe Argintescu-Amza care îl cultivă cu voluptate, spre deliciile literare ale cititorului amator de artă. grigore arbore *) Argintescu-Amza, , Lucian Grigorescu, Colecţia Maeştrii artei româneşti, Ed. Meridiane, 1969, V