Scînteia Tineretului, decembrie 1969 (Anul 25, nr. 6365-6390)

1969-11-21 / nr. 6382

ISCÎNTEIA TINERETULUI" pag. 2 ACTUALITATEA PENTRU TINERET VINERI 21 NOIEMBRIE 1969 ASISTENŢĂ TEHNICĂ LA DOMICILIU Începind de luni, 24 noiem­brie, Automobil Clubul Român oferă membrilor săi asistenţă tehnică la domiciliu la preţuri convenabile, ba va fi acordată de mecanicii ce lucrează pe noile furgonete Renault­­­4, dotate cu scule ce permit efec­tuarea unor reparaţii mici şi mijlocii. Asistenţa va fi acor­dată in Bucureşti, Oradea, Cluj, Sibiu, Braşov, Ploieşti, Con­stanţa, Timişoara, Suceava, Tg. Mureş, Piteşti, Iaşi, Galaţi, Craiova, Miercurea-Ciuc, Baia- Mare, Sătu-M­are. Pentru pro­gramare, în Capitală se pri­mesc înscrieri între orele 8—20 la telefon 15.41.85 , pentru pro­vincie între orele 8—13 la fili­alele A.C.R. locale. Efectuarea unor reparaţii la domiciliu nu exclude asistenta tehnică gra­tuită acordată pe şosele. A apărut: „TÎNĂRUL LENINIST“ revistă a C.C. al U.T.C. nr. 11, noiembrie 1969 DIN SUMAR » * * : Sunt tînăr cetăţean al României socialiste. Sociologia şi metodica muncii din educaţie AL. I. BEJAN : Cit trebuie sâ dureze perioada de adapta­re ? DR. IONESCU. N. VIN­­ŢANU : Poticniri la primii naşi în meserie. V. NICOLAE : Formarea politică-ideologică a tânărului sătean. P. NIŢA : Adolescentul si filmul. TEME RECOMANDATE PENTRU PREGĂTIREA POLITICA-IDEOLOGICA A TINERI­-­ULUI IN ANUL isca—IS70 Stilul de muncă al organelor U.T.C. C. CHIRILA : Organizarea muncii aparatului. D. IOANA Analize de dragul analizelor. I. DUMITRU : Cit va mai dura anonimatul grupelor U.T.C. ? T. MARIAN, GH. ZARCU, V. VIZUREANU, E. OPREA, V. ROMIȚA : La or­dinea zilei : Tinerilor săteni — cunoştinţe agrozootehnice mul­tiple. Sugestii pentru organizatori N. NOVACI : îndrumarul Politico-ideologic. Cercul de economie agrară. Activitatea U.T.C. In școli A. PĂUN : Drumul spre Viitor. I. PROFETA, V. VESE­­LOVSCHI, N. FRUNZETTI, G. DOMOKOS, T. MANESCU, TR. NITIESCU : Activitatea artis­tică a elevilor. (Urmare din pag. 1) la un pasaj în care se pro­mitea nepoţilor noştri pers­pectiva de a locui în oraşe atît de silenţioase, incit — citez cu entuziasm nedisi­mulat — „în liniştea adincă a Bucureştiului vom auzi su­surul odihnitor al Dîmbovi­ţei..." Iubesc nepoţii — şi cu gîn­­dul îndreptat spre seraficul climat sonor ce-l aşteaptă, citesc emoţionat articole de anticipaţie, dar, printre la­crimi de fericire, nu ştiu cine naiba imi strecoară şi aceas­tă vinovată întrebare : există cineva — poate de la Insti­tutul de cercetări ştiinţifice pentru protecţia muncii, poa­­te din altă parte — care se pe străzile lor goana şi ho­­dorogeala camioanelor şi autobasculantelor. Putem, chiar dacă au fost neglijate în codul internaţional al in­dicatoarelor de circulaţie, să inventăm noi nişte semne ca­re să atragă atenţia motoci­­cliştilor, camionagiilor, ma­cro şi microbuziştilor ori dlu­­biştilor (ultimele adjective le-am compus ad-hoc, de !, tot mă aflu la capitolul in­venţii !) că trec prin faţa unei biblioteci, a unui la­borator. Putem, barem pe foarte tinerii neofiţi în me­serii zgomotoase să-i prote­jăm, înzestrîndu-i cu căşti, aşa cum i-ani văzut pe a­­locuri şi cum ar fi bine să-i mai vedem şi prin altele. Putem, în sfîrşit, fi ceva mai • N-AU AVUT NOROC. Ni­­colae Ionescu (13 ani) din Bu­zău, strada Răscoalei 60 şi Gheorghe Constantin (15 ani) din Buzău, strada Transilvaniei nr. 60 obişnuiau să bage cam des mîinite prin buzunarele altora. Operau de preferinţă în pieţe, şterpelind banii de roşniţă ai gospodinelor ve­nite după cumpărături. Intr-o zi le-a venit ideea să-şi încerce norocul şi altfel , s-au năpustit asupra unei vînzătoare de ,,Loz în plic“ căreia au încercat să-i­­ smulgă borcanul cu lozuri. Dar de această dată n-au avut no­roc, fiind prinşi de cetăţeni. Fapta lor întruneşte elementele infracţiunii de tîlhărie. • DUBĂ AU CĂUTAT, DU­BA AU GĂSIT. Doi tineri din Prundul Bîrgăului, judeţul Bistriţa-Năsăud pe nume A­­drei Canta şi Liviu Floren, mi­naţi de un nefiresc spirit de­­ aventură au hotărît să fugă în lume. Cel mai potrivit mijloc pentru aşa ceva li s-a părut un autocamion al I. F. Bistriţa pe care l-au furat de sub nasul paznicilor şi au pornit cu el că­tre Cluj. încâlcind regulile de circulaţie s-au văzut urmăriţi de miliţie dar au sărit din mers într-un lan cu porumb şi au scăpat cu fuga aproape de Turda. De aici, cu un I.M.S., tot de furat, ajung la Tirgu-Mu­­reş apoi la Bistriţa şi Acasă, la Prundu Bîrgăului, unde Liviu rămîne­ obosit de hăituială. In­­drei nu se lasă. Se mai plimbă o vreme, fură diferite maşini, profitînd de neglijenţa celor ce le păzeau, iar la Nepos lingă Năsăud, îşi încheie scurta ca­rieră de „automobilist“ fiind prins la volanul unei autodube T.V. şi transportat apoi, mai departe, de miliţie. Bineînţeles, cu altă dubă. • TANTI „MIA“ LE LUA... MIA ! Popescu Maria zisă „Tanti Mia“ din Ploieşti, str. Al. Vlahuţă 54 se ocupa cu provocarea de întreruperi ile­gale de sarcină. Clientela pre­ferată , tinere femei, în special din mediul sătesc, convinse de „tanti" că e mai bine să procedeze aşa decît să-şi lase sarcina să evolueze normal. In schimbul „serviciului“ pe care li-1 făcea, cerea de la femeile „operate“ suma de 1000 de lei. Dacă nu putea obţine atît se mulţumea şi cu mai pu­ţin, ba primea chiar şi retri­buţii în natură : găini, ouă, vin etc. Recent infractoarea a fost prinsă şi condamnată la 1 an şi 8 luni închisoare. Re­cursul a fost respins de tribu­nalul judeţean. PREA MULT NIMIC PENTRU ZGOMOT­ gindeşte şi la nepoţii de azi ai bunicilor de ieri, adică la noi, cei ce vieţuim acum, îm­presuraţi şi asediaţi de zgo­mote de toate tăriile şi cali­brele aflate în ierarhia deci­belilor ? Poate că nu e chiar atît de anti-civic egoismul acesta al nostru, exprimat în cererea de a nu fi cu to­tul neglijaţi de dragul viito­rului ! Nu mă gîndesc să forţez imposibilul şi nici măcar vag posibilul. Poate că, deocam­dată, nu putem­ face prea mult, deşi pereţii din materi­ale fono-absorbante şi fun­daţiile atenuatoare de zgo­mot n-au fost zămislite în epoca shake-ului, ci inventa­te in cea a valsului roman­tic. Mă gîndesc la lucruri mai simple. Putem, măcar in noi­le cartiere, să apărăm şcolile, orele de cursuri ale acestora, de zgomotul prea mare al traficului rutier, interzicînd receptivi la cîteva obiceiuri încetăţenite pe aiurea şi ca­re dau (atît cit dau) nişte re­zultate pozitive, totuşi. Ast­fel, pe pereţii unei cafenele clujene am citit : „La noi se vorbeşte în şoaptă. Vă rugăm şi pe dv. !“ Ce ne-ar costa dacă am multiplica acest a­­fiş şi l-am agăţa şi prin alte locuri ? Un restaurant bucu­­reştean îşi făcea reclamă, chemîndu-ne într-o ambian­ţă intimă, fără muzică (sub­linierea îi aparţinea). De ce nu s-ar desfiinţa microfoane­le orchestrelor din restau­rantele mici, ori diminua vo­lumul difuzoarelor din cele mari ? Iubesc nepoţii, dar iubind mai presus de orice adevă­rul, acesta îmi spune că pi­na la liniştea de mîine a o­­raşelor, e firesc să ne preo­cupăm şi de cea de azi. VA PLACE BRAHMS : rulează la Patria (orele 9; 11,30; 14; 16,30; 19; 21,30. FEMEIA ÎNDĂRĂTNICĂ : ru­lează la Festival (orele 9; 11,45; 15,30; 18,15; 20,45). PĂPUȘĂ : rulează la Sala Pala­tului R.S.R. (ora 20,00), Republica (orele 10; 13,30; 17; 20,30). CĂLDURĂ : rulează la Victoria (orele 9; 11,15; 13,30; ÎS: 18,30; 20,45) . IN imparaţia LEULUI DE ARGINT : rulează la Luceafărul (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 21), Bucureşti (orele 9; 11,15; 13,30; 16,15; 18,45; 21), Favorit (orele 10, 13; 15,30; 18; 20,30), BLOW-UP : rulează la Sala Pa­latului R.S.R. (ora 17.00), Capitol (orele 9,15; 12; 15;15; 18; 20,45), Ci­nemateca (în sala cinematografu­lui Union) orele 10; 12,30). GALILEO GALILEI : rulează la Viitorul (orele 15,30; 18; 20,30). VIRIDIANA : rulează la Central (orele 9.30; 11.45; 14. 16;15; 18.30; 20.45) . LA NORD PRIN NORD-VEST : rulează la Grivita (orele 9,15; 12; 15,15), Bucegi (orele 9,30; 12, 15; 16,30; 19,30) BALTAGUL : rulează la Grivita (orele 18,15; 20,30), Floreasca (orele 9; 11,30; 15; 18; 20,30). ULTIMA LUNA DE TOAMNA : rulează la Doina (orele 13,15; 20,30). O SUTA UNU DALMATIEN! : rulează la Doina (orele 9—16 în continuare). „„ PROGRAM DE FILME DOCU­MENTARE : rulează la Timpuri Noi (orele 9—21 în continuare). BERU ȘI COMISARUL SAN ANTONIO : rulează la Feroviar (orele 8,30; 11; 13,30; 16; 13,30; 21), Mlevodia (orele 9; 11,15; 13,80; 18; 18,30; 20,45), Modern (orele 9,15; 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20,30). MAI PERICULOASE DECIT BĂRBAŢII : rulează la Excelsior (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30) , Flamura (orele 9; 11,15; 16; 18,15; 20,30). OMUL MOMENTULUI : rulează la înfrăţirea (orele 15; 17,45; 20). RĂZBOI ŞI PACE : (seriile III şi IV) : rulează la Buzeşti (orele 15,30; 19). RĂZBOI ŞI PACE : (seriile I şi II) ; rulează la Unirea (orele 15,00; 19,30. OMUL, ORGOLIUL, VENDETA : rulează la Dacia (orele 8,30—21 în continuare). CORABIA NEBUNILOR : rulea­ză la Mioriţa (orele 9,30; 12,30; 16,15; 19,30), Tomis (orele 8—14 în continuare; 17, 20). VIAŢA LUI MATHEUS : rulează la Lira (orele 20,15). ANGELICA ŞI SULTANUL : rulează la Lira (orele 15,30; 18), Cotroceni (orele 15,30; 20,30). CEI­E TREI NOPŢI ALE UNEI IUBIRI : rulează la Cotroceni (ora 18). PARIA : rulează la Lumina (o­­rele 8,45—16,15 în continuare; 18,30; 20,45), Drumul Sării (orele 15; 17,30, 20), Moşilor (orele 15,30, 18). TIGRUL : rulează la Ferentari (orele 15,30; 18, 20,15), Crîngaşi (orele 15,30; 18; 20,15). OAMENI ÎMPIETRIŢI: rulează la Moşilor (ora 20,30). LUPII ALBI : rulează la Glu­teşti (orele 13,30; 18 ; 20,30), Volga (orele 9,30—15,45 In continuare : 18: 20,30) . UN GLONTE PENTRU GENE­RAL : rulează la Pacea (orele 15,45; 18, 2­1.15). TESTAMENTUL DOCTORULUI MARUSE: rulează la Gloria fe­rele 9; 11,15; 13,30; 18; 18,15; 20,3­ 1), Aurora (orele 9,13; 11;15; 13,30; 16, 18,15, 50,30). OMUL CARE VALORA MI­LIARDE : rulează la Popular (o­­rele 15,30; 18), Vitán (orele 15,30; 18). NOAPTEA : rulează la Popular (ora 20,30). CRĂCIUN CU ELISABETA : rulează la Vitán (ora 20,30). STELELE DIN EGER : rulează la Munca (orele 16, 20). ADIO GRINGO : rulează la Fla­căra (orele 13,30; 18; 20,30). MINA CU BRILIANTE : rulează la Arta (orele 9,15—15,45 în con­tinuare; 18,15; 20,30). ATENTATUL DF. LA SARA­­JEVO : rulează la Rahova (orele 15,30; 18). DOMNIȘOARELE DIN ROCHE­FORT : rulează la Rahova (ora 20,15). SOARELE VAGABONZILOR : rulează la Progresul (orele 15,30; 18). APELE PRIMĂVERII : rulează la Progresul (ora 20,30). VIRSTA INGRATA : rulează la Cosmos (orele 15,30; 18; 20,15). VINERI, 21 NOIEMBRIE 1969 Opera Română : RIGOLETTO — ora 19,30 ; Teatrul Naţional „I. L. Caragiale“ (Sala Studio) : CINE EŞTI TU ? — ora 19,30 ; Teatrul de Comedie : DISPARIŢIA LUI GALY GAY - ora 20 ; Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" (Schitu Măgureanu) : STRIGOII — premie­ră — ora 20 ; (Sala Studio) : TRANSPLANTAREA INIMII NE­CUNOSCUTE — ora 20 ; Teatrul Mic : TANGO — ora 20 ; Teatrul Giulesti ; PE 40 M LUNGIME DE UNDA — ora 19,30 ; Teatrul „C. I. Nottara" (B-dul Magheru) : VIJE­LIE IN CRENGILE DE SASSA­FRAS — ora 19,30 ; (Sala Studio) : ENIGMATICA DOAMNĂ „M“ — ora 20 ; Teatrul „Ion Vasilescu“ : MANEVRELE — ora 19,30 ; Teatrul „Ion Creangă" : POVESTE NE­­TERMINATA — ora 16 ; Teatrul Țăndărică (Cal. Victoriei) : PA­­PUCIADA — ora 16 ; (Str. Aca­demiei) : CĂLUŢUL COCOŞAT — ora 17 ; Teatrul „C. Tănase“ (Sala Savoy) : CAFEAUA CU LAPTE DE ADIO — ora 18,30 ; (Cal. Victo­riei) : FEMEI, FEMEI, FEMEI — ora 19,30 ; Circul de Stat : RIT­MURILE ARENEI — ora 19,30. # 17,00 Deschiderea emisiunii. Consultaţii pentru elevi. Limba română (clasa a VHI-a). Tema : Vasile Alecsandri — procedee de analiză literară • 17,30 Chimie (clasele a VIII-a și a XlI-a). Te­ma : Sistemul periodic • 18,00 Lu­mea copiilor • 18,20 Filmul „Mar­tin în Antarctida" • 18,30 Podgoria de la Drăgășani. Anchetă econo­mică • 19,00 Telejurnalul de sea­ră • 19,20 La volan — emisiune pentru conducătorii auto • 19,30 Mai aveţi o întrebare ? Tema : Transplant de cord sau Inimă ar­tificială ? • 20,15 Film artistic „Moartea lui Joe Indianul" — o producţie a studioului „Bucureşti“ • 21,55 Reflector — telefoileton cotidian • 22,05 Cadran — emisiu­ne de actualitate internațională • 22.35 Studio dans. Ansamblul cubanez de dans modern • 23.05 Telejurnalul de noapte. VITRINĂ B. T. T. Revelion extern — 1970. In acest an Biroul de Turism pentru Tineret s-a ocupat şi de organizarea petrecerii re­velionului în străinătate. Patru grupuri vor fi astfel oaspeţii tinerilor sovietici, după cum urmează : două din grupuri, formate din tineri din judeţele Iaşi, Sibiu, Cluj şi Arad, vor sărbători Anul Nou la Lenin­grad, după o escală de cîteva zile la Moscova, ia­r celelalte două, alcătuite din reprezen­tanţi ai judeţului Constanţa şi studenţilor bucureşteni, vor pe­trece alături de tinerii mosco­viţi, după ce, în prealabil, au vizitat Kievul. Alte două gru­puri vor avea puncte termi­nus Budapesta şi Varşovia. Veritabile excursii — între 5 şi 9 zile — ele vor cuprinde şi vizitarea în fiecare ţară a unor oraşe şi obiective turis­tice importante. Paralel cu plecările tinerilor români în străinătate, România va fi, prin intermediul B.T.T., gazdă de­­revelion pentru gru­puri de tineri din Polonia, U.R.S.S., Iugoslavia, Ungaria. Aceştia vor întîmpina Anul Nou în splendidul decor al Predealului şi Pîrîului Rece, alături de tinerii noştri. I. A. PENTRU DEPUNĂTORII PE LIBRETUL DE ECONOMII PENTRU TURISM EXCURSII ÎN U.R.S.S., JAPONIA, FRANŢA, AUSTRIA Aflăm de la C.E.C. că în ultimele zile numeroşi cetăţeni au devenit titulari de librete de economii pentru turism. De la 1 noiembrie a.c., dată cînd a fost pus la dispoziţia populaţiei, pînă la 15 noiembrie, 4.253 de persoane au efectuat la unităţile Casei de Economii şi Consemnaţiuni depuneri pe asemenea librete. Casa de Economii şi Consemnaţiuni acordă depunătorilor pe libretele de economii pentru turism dobînzi şi prin trageri la sorţi trimestriale, cîştiguri în excursii în străinătate organizate de O.N.T., precum şi cîştiguri în bani pentru efectuarea de excursii individuale. La prima tragere la sorţi (tragerea pentru trim. IV/1969) se vor acorda drept cîştiguri excursii în Japonia cu vizitarea Expo­ziţiei Mondiale de la Osaka, excursii la Paris cu vizitarea Văii Loirei, excursii la Soci (U.R.S.S.) pentru efectuarea concediu­lui de odihnă, excursii în jurul Austriei şi excursii individuale pentru efectuarea cărora cîştigătorilor li se acordă, din valoarea ciştigurilor, suma de 3 000 lei în moneda ţării în care se face călătoria individuală. După cum s-a mai făcut cunoscut librete de economii pentru turism cu drept de participare la prima tragere la sorţi se emit pînă la data de 22 noiembrie a.c., inclusiv. CIN ESTE FOCOŞII ABSOLVENTUL (Urmare din pag. 1) mai mare“ , aprecia tovarăşul Cincan Stelian. Toate bune, pînă aici. Şcoala pregăteşte cadre, producţia ve­rifică şi dă o notă satisfăcătoare rezultatului muncii şi efortului depus, declarîndu-se mulţumită de calitatea pregătirii absolven­ţilor liceelor economice. Totuşi, există un aspect îngrijorător al lucrurilor privind prima promo­ţie a absolvenţilor liceelor eco­nomice : în foarte multe cazuri ei rămîn complet nefolosiţi. Acest aspect îl vom ilustra cu cîteva cifre : Liceul economic din Ploieşti, cu o promoţie de 109 elevi, nu a putut repartiza în producţie 66 dintre ei. La Bu­zău, din 78 de absolvenţi au ră­mas neplasaţi în producţie 52. Iar scrisoarea unui grup de absolvenţi ai liceului economic din Piteşti este revelatoare pen­tru situaţia în sine şi pentru sta­rea de spirit a acestora. Repro­ducem cîteva rânduri. „Suntem­ absolvenţi ai Liceu­lui economic, promoţia 1969. După trei luni de la absolvire, nu am reuşit să ne găsim un loc în producţie. Ne-am­ adresat tu­turor întreprinderilor de re­sort, dar am fost întimpinaţi cu refuz. Ne exprimăm convingerea că se va face lumină în situaţia în­­d­lcită a liceului economic din Piteşti". Tovarăşul profesor Muşat Ioan, directorul Liceului econo­mic din Buzău desfăşoară în faţa noastră o întreagă coresponden­ţă începută încă în luna octom­brie 1968, pentru a asigura pla­sarea în producţie a absolvenţi­lor. Dar să răsfoim corespondenţa. In luna noiembrie 1968, şcoala se adresează Ministerului Invă­­ţămîntului, cerînd precizări asu­pra repartizării în producţie a viitorilor absolvenţi. Ministerul Invăţămîntului răspunde prin adresa nr. 111. 374/68, următoare­le : „Repartizarea în muncă a absolvenţilor liceelor de specia­litate se face prin grija minis­terelor, a celorlalte organe cen­trale ale administraţiei de stat sau a comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene în subordinea cărora funcţionează liceele respective“. Răspuns fi­resc şi în limitele legii. Deci, şcoala urmează să se adreseze, înn cazul în speţă, Consiliului popular al judeţului Buzău, fiind subordonată acestuia. Lucru pe care l-a şi făcut în 5 mai 1969, deci cu aproape 3 luni înainte de terminarea cursurilor şi a examenului de bacalaureat. Re­producem în întregul său, răs­punsul obţinut de la forul tute­lar : Către Liceul economic Buzău : La scrisoarea dv. nr. 225/1969, vă facem cunoscut că la unităţi­le subordonate Consiliului popu­lar al judeţului Buzău, nu avem în prezent posturi vacante de contabili sau planificatori care să poată fi ocupate de către absolvenţii liceului economic în primul an de activitate. Director ss Iosifescu Iosif Șef, serv. org salarizare, ss Nevelicico Eugen Adresa este emisă de Consi­liul popular al judeţului Buzău. Direcţia planificare, salarizare, preţuri — cu nr 6559, din 9 mai 1969 Ce comentarii se pot face în faţa unei astfel de situaţii ? Studiile elevilor liceelor econo­mice reprezintă o sumă impor­tantă de bani cheltuiţi de către stat pentru fiecare absolvent. Nefolosirea lor în producţie în­seamnă tot atîţia bani irosiţi din bugetul statului. Dacă nu sunt posturi vacante de economişti în judeţul Buzău, de ce au fost şcolarizaţi elevi la un liceu eco­nomic ? Planurile de şcolariza­re sunt alcătuite, după cum ştim, pe baza propunerilor venite de la organele de resort, care, se presupune, au făcut o analiză a necesarului de cadre în per­spectiva dezvoltării economiei locale. Ce s-a întîmplat pe par­curs, de ce nu pot fi plasaţi absolvenţii liceului economic ? Oare toate posturile de econo­mişti pentru care se cere califi­care medie, sunt ocupate cores­punzător ? Un sondaj rapid ne arată următoarele : din 83 pos­turi de contabili existente în judeţul Buzău la Consiliile populare comunale, 66 sunt ocu­pate de persoane care au între 4 şi 8 clase elemen­tare. La Uniunea coopera­tivelor de consum din judeţul Buzău funcţionează, în mediu rural, 28 de contabili şi 19 mer­ceologi voiajori cu studii ele­mentare. Făcînd investigaţii, şcoala a mai descoperit 10 pos­turi la Bancă, locuri nou crea­te la Fabrica de geamuri şi, probabil, mai sunt şi o sumă de locuri de contabili înfiinţate în cursul lunii octombrie la şcolile centru de comună. Iată, la un prim sondaj, 123 posturi care ar trebui să fie ocupate de absolvenţii liceului economic. Observăm, alăturînd cifra absol­venţilor neplasaţi în producţie în judeţul Buzău la rezultatul sondajului efectuat, că locurile care reclamă calificare econo­mică medie depăşesc numărul absolvenţilor care aşteaptă să fie repartizaţi. Atunci ce se în­­tîmplă ? Tovarăşul Rădulescu, secreta­rul Consiliului popular judeţean Buzău ne explică o situaţie de fapt, confirmată de juriştii con­sultaţi de noi. Codul muncii îngrădeşte des­facerea contractului de muncă şi nu prevede, ca o clauză, obli­gaţia salariatului de a se califi­ca potrivit funcţiei ocupate, sau o clauză potrivit căreia angaja­tul cu studii necorespunzătoare funcţiei să poată fi înlocuit în momentul apariţiei unui cadru calificat. Deci, există această îngrădire legală. Totuşi, sunt po­sibilităţi, ne spun, o seamă de şefi ai serviciilor de personal din diferite instituţii. Reprodu­cem, în­­rezumat, o părere co­lectivă reflectînd practica. , „De obicei se procedează la desfiin­ţarea postului pentru un ter­men scurt, apoi se reînfiinţează încadrindu-se omul cu studiile corespunzătoare“. Uluitoare re­zolvare şi legală, nimic de spus! Dar, ne întrebăm, ce soartă îi aşteaptă pe viitorii absolvenţi ai liceelor de specialitate dacă joaca „de-a înfiinţatul“ şi „des­­fiinţatul“ posturilor este sin­gura soluţie de a-i încadra în producţie ? E firesc ca posturile ce reclamă calificare medie să nu stea neocupate, treaba trebuie făcută de cineva, dar atunci cînd apare cadrul calificat, ce se întîmplă cu el ? Ziarul s-a mai referit în două rînduri la situaţia precară a absolvenţilor liceelor economice. Este cazul să punem, de data aceasta întrebările fundamen­tale : • Planul de şcolarizare co­respunde nevoilor reale de ca­dre medii de economişti ? Cine a stabilit acest necesar şi de ce nu se ocupă ca măsura­ înfiinţă­rii liceelor economice să fie dusă pînă la capăt ? • Dacă planul de şcolarizare corespunde, nu este necesară e­­miterea acelor legi sau găsirea unor forme de reglementare in­cit absolvenţii să poată ocupa posturile pentru care s-au pre­gătit, (în cazul cînd acestea sunt ocupate de cadre necalificate) ? • Pentru mai buna folosire a absolvenţilor, liceele economice n-ar trebui orientate spre ra­muri moderne cum ar fi calcu­lul economic mecanizat şi pro­gramare ? • Există situaţii în care absol­venţii refuză posturi care li se par neconvenabile , mai ales la sat : pentru reglementarea situaţiei nu s-ar putea pro­ceda la introducerea — odată cu reuşita la examenul de admi­tere în liceu — a contractului cu instituţiile şi întreprinderile ca­­re-i solicită ? • Promoţia de anul acesta tre­buie să-şi ocupe integral locul în angrenajul muncii. Cînd se va rezolva situaţia sa ? întrebările sunt adresate or­ganelor locale de stat judeţene care au în subordine liceele e­­conomice, Ministerului învăţă­­mîntului şi Ministerului Muncii, I de la care aşteptăm un răspuns I pe care să-l putem aduce, la I rîndul nostru, la cunoştinţa nu-­­ meroşilor cititori care ne în- I treabă despre statutul absolven-­­ ților acestor şcoli. ROMÂNI IN REZISTENTA FRANCEZA Există cărţi care rămîn în memoria noastră prin consem­narea unor fapte de viaţă de o mare forţă evocativă. Volu­mul de faţă se înscrie în a­­ceastă categorie prin amintiri­le pline de inedit şi prospeţi­me, prin mărturiile vii despre fapte ale luptătorilor români antifascişti din rezistenţa fran­ceză. Cartea ne dezvăluie un timp istoric zbuciumat în care forţele antiumane se dezlăn­­ţuiseră asupra Europei. Comu­niştii şi antifasciştii români care luptaseră în Brigăzile in­ternaţionale din Spania In anii războiului civil, se refugiază în Franţa şi, împreună cu alţi patrioţi români şi de alte na­ţionalităţi, care trăiau de mai mult timp acolo, organizează diverse acţiuni de subminare a maşinii de război germane, fiind integraţi organizaţiei Forţele franceze din interior (nume sub care este cunoscu­tă rezistenţa franceză). Din amintirile unor supra­vieţuitori ai acestor acţiuni desfăşurate în condiţii deose­bit de grele se poate reconsti­tui profilul unor luptători ro­mâni care au dat dovadă de curaj şi eroism pe întregul te­ritoriu al Franţei ocupate. La Paris, Marsilia, Toulon, deta­şamentele române din Maquis luptau alături de franctiforii francezi, polonezi, cehi etc., angajînd acţiuni, uneori de amploare, în lupta împotriva trupelor hitleriste de ocupaţie. Mulţi patrioţi români au căzut atunci în luptă. Revin în memoria noastră nume ca Nicolae Cristea, Francisc Boc­­zor, Ion Călin, Iancu Zilber­­man, Andrei Sas Dragoş, Iosif Clisei, Olga Banele, Alexandru Lazăr, Ion Crăciun etc., care semnifică tot atâtea momente ale solidarităţii internaţiona­liste a comuniştilor şi antifas­ciştilor români. In volum găsim consemnate şi numele unor scriitori fran­cezi de origină română, prin­tre care : Tristan Tzara, Ila­­rie Voronca, Barbu Fundoia­­nu, Elena Văcărescu, care au sprijinit rezistenţa franceză în anii grei ai ocupaţiei hitleris­te prin conferinţe publice, ar­ticole în presa ilegală, ajutor material şi moral acordat pa­trioţilor. Constituirea Frontu­lui Naţional Român în toamna anului 1943, avînd ca preşe­dinte pe savantul român, Tra­­ian Vuia, a avut un rol impor­tant in mobilizarea tuturor românilor aflaţi în acea vreme în Franţa în desfăşurarea u­­nor acţiuni antifasciste. Mesa­jul transmis de către Traian Vuia guvernului român de la Bucureşti, imediat după răs­turnarea regimului antones­­cian, sintetizează astfel contri­buţia patrioţilor români, lup­tători în rezistenţa franceză . „Această mişcare patriotică românească grupează pe toţi compatrioţii antifascişti din Franţa, pe toţi cei care, timp d­e patru ani, sub povara ocu­paţiei germane, au suferit pri­goana ocupantului şi a agen­ţilor lui Antonescu în Franţa şi care, cu arma în mină, in Forţele franceze din interior, au combătut duşmanul nazist“. Cartea se remarcă, îndeo­sebi, prin valoarea conţinută în faptele de viaţă relatate, prin bogăţia evenimentelor şi intensitatea afectivă a trăirii lor, constituind în acelaşi timp un exemplu de dăruire pînă la sacrificiu pentru o cauză dreaptă. Tineretului i se oferă, prin intermediul acestor pa­gini de istorie reală, un bun prilej pentru cunoaşterea unor aspecte mai puţin cunoscute ,din biografia comuniştilor şi­­ antifasciştilor români. MIRCEA CRISTEA FLOREA FUGARU: „FĂTFRUMOS DESCULŢ" Volumul conţine trei po­vestiri „viclene“, adresate copiilor, dar nu numai lor, iscate în fantezie, dar fantezia se suprapune realităţii. In acest spaţiu de interferenţă şi dulce confuzie de planuri, to­tul devine posibil. Lansat pe meridiane imaginare, în cău­tarea unor inedite, modificate cronologii, visul artistului se eliberează de real spre a-l ademeni în perimetrul im­ponderabil al basmului. Extraordinară este vocaţia pe care o probează scriitorul pentru universurile degradate, în destrămare. Viziunile gro­teşti, halucinante, instantanee apocaliptice se întîlnesc, ade­sea, cu coşmarurile, într-o frază impecabilă, sculptată în materie dură, colţuroasă. „După piatră“ pare un bo­cet păgîn, un deznădăjduit poem al vieţii şi morţii. La o privire mai atentă, însă, ea se coagulează într-o imensă, neză­găzuită uimire în faţa miraco­lului cuvîntului. A cuvîntu­­lui cam neglijat, dispreţuit un pic, întrebuinţat cu zgii­­cenie, fără să i se bănuiască miile de inflexiuni urcînd apoteotic către imn şi cobo­­rind carbonizate în blestem. A cuvîntului care şi-a găsit în Florea Fugaru un veritabil magician, autoritar şi inge­nios. De aceea el le va accepta provocarea, îi va sesiza pe loc intenţiile şi îi va oferi sune­tul de argint, în gama cerută de acesta. Aşa îmi explic ab­senţa oricărei stridenţe, acor­dul fin al stilului la situaţia circumscrisă, autenticitatea impresionantă a limbajului. De altfel, în interiorul aces­tui chenar ingenuu, înconju­­rînd o arie treierată, alterna­tiv, de secvenţe realiste şi fabuloase, singurul ele­ment pe de-a-nt­regul rea­listic se dovedeşte tocmai lim­bajul : „— Ce fu asta, dadă ?­­ Baba i-a răspuns scurt, cu duşmănie : / — Ce să fie, Ştefane ? Păcate ! Plătim toţi pentru unul, că Dumnezeu n-alege. Ii bate pe toţi. / Moş Ştefan fura cu sacul din­ cîmp... A răspuns repede...: / — Ce-i pasă lui de ce facem noi, ab­ia jos ?... Noi ne ames­tecăm în u­rla lui ? Furăm da la el ?.. Am fura şi de la el, dar n-ajungem, că stă sus şi n-avem scară“. Mai extins şi mai fidel ti­parelor genului, „Făt-Frumos desculţ“ este o proiecţie ro­mantică, enormă, a secetei şi cutezanţei, a vălmăşagului unei înfruntări colosale. In­tr-un anume sens, o epopee, în fraze solzoase şi flexibile, vîjîind, asemenea plesnei co­zilor de balaur, pe cremenea şuierătoare a unui verb în necontenit impuls inelar. Au­torul potenţează cu abilitate o stare tensională liminară printr-o observaţie — şoc. Şi dacă, în final, revenirea, pre­cis localizată, în plan teres­tru, s-ar fi operat cu mai multă discreţie, reproşurile critice ar fi rămas fără obiect. Oricum, însă, „Făt-Frumos desculţ“ integrează climatului nostru literar un talent de excepţie. NICOLAE BALTAG DESPRE DIVAGAŢIE ] Argintescu-Amza are darul rar al divagaţiei pe care îl foloseşte cu o mare voluptate în împreju­rări dintre cele mai diverse. Une­ori, cînd scrie cărţi, Divagaţia are şi ea, atunci cînd este făcută cu ştiinţă, regulile sale şi, în virtutea unui asemenea considerent, pu­tem afirma, de pildă, că mono­grafia despre Lucian Grigorescu urmează și ea în Unii foarte ge­nerale o schemă prestabilită. Pa­­rafrazindu-l pe autor care deplîn­­ge undeva pericolul „șablonizării șablonului" am putea, cu doza de humor necesară, să ne plîngem­ ■?* noi de pericolul divagării din divagaţie Cu această frază am explicat, credem, foarte pe scurt, „tehnica" folosită de Argintescu- Amza la scrierea cărţii despre Lucian Grigorescu. In loc s-o ia sistematic şi melodic de la a la z, cum face orice istoric (şi nu altceva) de istoria artei cînd scrie despre un creator, Argintes­cu-Amza te aruncă dintr-o dată într-o zonă a reflecţiilor despre artă, pretextul fiind, iniţial, cate­gorica afirmaţie că în persoana lui L. G. găsim „unul din cei mai personali post-impresionişti în ca­dre mondiale“ (p. 5). Treptat, treptat, după consideraţii foarte generale privitoare şi la post-im­­presionism ca fenomen, ajungem şi la Lucian Grigorescu, mai întîi la om, căruia i se face un foarte sugestiv portret, punîndu-se in legătură directă rândul de mani­festare al individului cu realiză­rile operei sale. Trecerea de la una la alta se face brusc şi, par­că, într-un fel nedeliberat. „In reala intimitate — scrie, de pildă, autorul — era un mare afabil şi, în orice caz, un iremediabil cordial. Luxurianta cordialitate caracterizează şi bogatul său cro­matism pictural din perioada o­­perei sale celei mai specifice" (p. 12) Catiserica continuă apoi cu referiri la complexitatea personalității pictorului, impuse pînă la relevarea de amănunte a­­parent­­fără forță de sugestie. Pe o pagină de carte, spre exemplu, Argintescu-Amza se exersează în a arăta ce exprimă din punct de vedere artistic, faptul că Lucian Grigorescu nu înjura.. Frazele sunt fermecătoare, cu un uşor iz mo­ralizator, menite a pune în evi­denţă, „monumentalitatea biolo­gică a personajului“ care, în fine, după „şueta" de rigoare a autorului cu cititorul, este prac­tic demontat în bucăţele (alt as­pect al divagaţiei, deşi aparent, e o apropiere de obiect). Tablou­rile mai importante sînt descrise şi analizate stabilindu-se locul şi semnificaţia lor in ansan­blul o­­perei. O periodizare strictă nu este făcută căci, dacă ar fi să îl credem pe autor, „periodizarea este cu atît mai puţin concluden­tă la o sensibilitate autentic im­presionistă... adică la o sensibilita­te înrădăcinată în spontaneitatea senzaţiei, mai ales cînd este vorba de cel mai intim contact cu natura, în cadrele peisajului propriu-zis“ (p. 35). In substratul fiecărei analize de tablou te pîn­­dește ideea că Lucian Grigorescu este un foarte mare pictor, idee pe care A. A. o insuflă consecvent lectorului. Neajunsul nu provine de la faptul că ideea din sub­text ar fi neadevărată, ci din fap­tul că pedalarea pe ea într-un mod prea insistent o­ face, para­doxal, mai puţin convingătoare. Nu i se poate însă, evident, cere lui Argintescu-Amza să scrie o carte cu tipic, după reţetele acre­ditate. Divagaţia îmbinată cu in­sistenţa asupra unor idei perso­nale, în bună parte exacte, are ca efect un melange care expri­mă mai mult personalitatea unui autor decît punctul de vedere riguros al unui istoric de artă. Artificiul îl preocupă mai mult, pe Argintescu-Amza care îl cul­tivă cu voluptate, spre deliciile li­terare ale cititorului amator de artă. grigore arbore *) Argintescu-Amza, , Lucian Grigorescu, Colecţia Maeştrii ar­tei româneşti, Ed. Meridiane, 1969, V

Next