Scînteia Tineretului, decembrie 1969 (Anul 25, nr. 6365-6390)

1969-11-22 / nr. 6383

IN PAG. A 2-A : • ACTUALITATEA PENTRU TINERET­ ­ DE LUNI PÎNĂ DUMINICĂ ÎN PAG. A 5-A : • DE CE RĂTĂCESC TINERII ACTORI PE DRUMURILE AFIRMĂRII ? • ATELIERUL LUI HEFAISTOS Ca de obicei, ne simţim obligaţi în primul rînd să precizăm coordonatele investigaţiei. Plasată la ex­tremitatea oraşului, către Vatra Dornei, Fabrica de mo­bilă din Cîmpulungul Moldovei şi-a început activi­tatea de producţie în acest an. Unitate modernă noua întreprindere de industrializare a lemnului, ai cărei oaspeţi sintem­, ne prezintă sfioasă un prim bilanţ : pe zece luni, planul producţiei globale realizat în proporţie de 97 la sută, producţia marfă — 88,6 ,iar productivitatea — 83 la sută. Explicaţii la situaţia existentă sînt diiulte. Preferăm însă, în lo­cul reproducerii noianului de jus­tificări ce se­ aliniază la întreba­rea noastră, răspunsul pe care ni-l oferă tovarăşul inginer Traian Lucuţa, noul director al fabricii: — Pe luna octombrie, planul a fost îndeplinit. Intrucît şi sar­cinile de plan pe noiembrie şi de­cembrie vor fi realizate, sunt create premisele recuperării res­tanţelor, a îndeplinirii planului anual. Ne orientăm, prin urmare, aten­ţia asupra a ceea ce se cere în­treprins în viitor astfel ca aceas­tă nouă mlădiţă suceveană a in­dustriei de prelucrare a lemnului să-şi onoreze la timp, în întregi­me, sarcinile economice. In trimestrul II al anului 1970 fabrica­­va trebui să atingă para­metrii proiectaţi. Este obiectivul ce trebuie să călăuzească efortu­rile tuturor salariaţilor, elementul mobilizator în fiecare acţiune în­treprinsă în această perioadă, continuare firească a ceea ce s-a făcut pînă acum. Dacă avem în vedere că jumătate din efectivul fabricii este cuprins în organiza­ţia U.T.C. (în fapt aproape trei sferturi din salariaţi fiind sub 30 de ani) ne dăm mai bine seama de rolul activizant ce revine or­ganizaţiei, organelor U.T.C. din întreprindere. Ca să nu străbatem o expoziţie de pictură modernă ca pe o pă­dure de boababi, ca să nu pri­vim un album de artă ca pe un rebus irezolvabil sunt necesare citeva informaţii acumulate din vreme, care încep cu pictura rupestră şi merg, să zicem, pî­nă la surrealişti. Ca să­ ştim să mîngîi­em o seară de linişte cu acordurile unei sonate trebuie să fi aflat de mult ce înseamnă un solfegiu şi apoi să fi descifrat eventual înţelesurile renovărilor dodecafonice. Ca să nu avem spinarea încovoiată de la 20­ de ani şi să putem urca măcar Bu­­cegii, trebuie să învăţăm să respirăm, să păşim şi să alergăm corect din copilărie. Omul mo­dern e multilateral nu numai prin cerinţe dar şi prin aspiraţii, adică prin receptivitate poliva­lentă care, acoperită, completea­ză : Einstein cînta la vioară, Cocteau desena, Nils Bohr a fost sportiv de performanţă, spre marea lor satisfacţie permanent declarată. Dar in­teresul pentru multiplele ac­tivităţi umane nu porneşte tot­deauna din propriu şi irezistibil imbold, ci cel mai adesea, prin educaţie. Desprinderea frecven­tării frumosului, a înţelegerii şi chiar, practicării lui o formează profesorii. Importanţa strădanii­lor lor nu mai trebuie menţio­nată, ca şi critica filistinei de­numiri folosită altădată — „dex­terităţi“ — pentru disciplinele care educă gustul estetic şi des­coperă talente. Astăzi, in liceele şi şcolile noastre generale edu­ MUZE SUBSTITUITE SA­U DISCI­PL­INE CONFUNDA­TE ? în recreaţie Foto: C. CIOBOATA caţia aceasta îşi propune să-şi afle adevăratul şi utilul loc, institutele de specialitate — artă şi conservator — precum şi sec­ţiile celor pedagogice livrînd anual sute de cadre specializate — anul acesta cifra absolvenţi­lor s-a ridicat la 848. Lucru cert, în majoritatea şcolilor noastre preocuparea pentru în­nobilarea spiritului prin artă şi fortificarea fizică prin sport este asigurată. Şi totuşi Ministerul Invăţămîntului informează că în domeniul amintit nu sunt încă­­acoperite, ori funcţionează fără profesori de specialitate 2918 ca­tedre de educaţie fizică, 2316 de muzică şi 1132 desen, majorita­tea pentru şcolile generale din mediul rural, liceele însumînd 602 asemenea absenţe. Absenţe însă care, indiferent de mediu, pot perpetua prin înlocuirea cu diletanţi prejudecat a neînsem­­nătăţii „dexterităţilor“ şi mai ales provoca de la început hia­tusuri greu de acoperit ulterior în cultura generală a elevilor. Ca, de pildă , MUSTĂŢILE OBLIGATORII ALE UNUI MULAJ DE GHIPS. Ora de desen în clasa a Vll-a de la Şcoala generală din Valea Dragului , profesorul suplinitor pune pe catedră un mulaj îm­prumutat din arsenalul ştiinţe­lor naturale , tors uman, din ghips, secţionat în componentele anatomice drept obiect de ins­piraţie pentru... desen după na­­tură. (Copiii nu găsesc prea atră­gător „motivul de artă“, dar profesorul, riguros, îndeamnă elevii să reproducă exact toate detaliile modelului, inclusiv niş­te mustăţi desenate cu creionul de ştrengarii altor clase ! In acelaşi timp cartea de istoria VIORICA TANASESCU (Continuare în pag. a l1-a) T­oate tractoarele» la arat! • Pe agenda preocupărilor în ju­deţul Mehedinţii o singură lucra­re : arăturile de toamnă, întîrzia­­te de prelungirea recoltatului, de condiţiile grele datorate lipsei de umiditate a solului, această lucra­re concentrează in prezent cea mai mare parte a forţei mecani­ce din cadrul judeţului. La Ge­meni, de exemplu, 16 tractoare era­u­ ultimele 320 hectare. Păs­­trind ritmul ultimelor zile — 58 hectare arate în 12 ore, într-o scrrtămînă lucrarea va fi term­i­­nată.De fapt, acesta e şi angaja­mentul mecanizatorilor, al celor nouă utecişti ce au fost reparti­zaţi de către şeful secţiei la arat. La cooperativa agricolă vecină, la Dîrvari, discutăm cu tinărul inginer agronom Ion Astru. Sit­u­aţia arăturilor ne e prezentată de cifre : 1150 hectare planifica­re pentru această toamnă, 910 hectare realizate. Cea mai mare parte a suprafeţei a fost fertili­zată cu superfosfaţi, iar acolo unde se va însămînţa floarea soa­relui, au fost administrate doze moderate şi de sare potasică- în total 99,8 tone de îngrăşăminte­ chimice au fost transportate în cîmp. Ceea ce, remarca agrono-­ mul unităţii înseamnă că în cea­ mai mare parte, fertilizarea ogoa­relor a fost efectuată de către ti­­­­neri. Echipele formate dintre ti­neri la începutul campaniei de toamnă, la îndemnul comitetului­­ U.T.C. pe comună şi la solicitarea GH. FECIORII­­ ELISEI TARŢA (Continuare in pag. a Vll-a) I C­UM VĂ INTEGRAT! ÎN EFORTUL DE ATINGERE A PARAMETRILOR PROIECTAT!? O întrebare pe adresa organizaţiei U.T.C. de la Fabrica de mobilă, al cărei răspuns ridică numeroase alte semne de întrebare PROGRAMUL NOSTRU DE ACTIVITATI ? SE AFLA LA COMITETUL ORĂŞENESC Organizaţia U.T.C. din cadrul Fabricii de mobilă Cîmpulung Moldovenesc a luat fiinţă în ia­nuarie. Nimic mai simplu, con­siderăm noi, să parcurgem acţiu­nile întreprinse pe linie de U.T.C. pornind de la programul de acti­vităţi, drumul ce jalonează inten­ţiile la început de trimestru, ră­­mînîndu-ne doar misiunea de a suplimenta numirea intervenţiilor organizaţiei într-un moment sau altul prin rezultatele obţinute. Ştiind că există opt grupe U.T.C., intenţionăm să cunoaştem dife­renţierea introdusă în structura acţiunilor de specificul locului de muncă. Atenţionat asupra a ceea ce dorim, tovarăşul Aurel Necul­­ce, secretarul comitetului U.T.C. pe fabrică, ne prezintă un vraf de dosare, de hîrtii volante , citeva procese verbale, carnete de evi­denţă, tabele. Căutăm împreună programul de activităţi pe pri­mul trimestru, răsfoind cu­­ răb­dare documentele puse la înde­­m­înă. Epuizăm operaţia fără a a­­junge în posesia planului. Mai încercăm o dată, dar tot fără succes. — Programul nostru de activi­­tăţi, îşi aminteşte subit tov. Ne­­culce, a rămas la comitetul oră­şenesc. Ni l-a cerut tovarăşul secretar Ard­eleanu. Şi apoi, cînd ne pregăteam să vedem programul de activităţi pe trimestrul următor adaugă : — De fapt era un program făcit cam pe tot semestrul. Sîntem în noiembrie. De­ a­­ceea insistăm să lecturăm docu­mentele pentru celelalte două trimestre, ultimele, ale anului. — Nu le avem întocmite... Am dori să fim înţeleşi exact . (Continuare în pag. a Vll-a) I de ION CUCU îiiiJiăUHlHHiuuuiuMMuamwtii Doua fotografii Reportaj de sîmbătă MĂRILE DIN MUNŢI de MIHAI PELIN Invitîndu-ne să-l însoţim de-a­ lungul unui prelungit itinerar : harta energetică a României, reporterul ne prezintă dimensiv­­a transformărilor înnoitoare prin care citeva dintre cele mai f­rate văi ale Carpaţilor româneşti au fost chemate la o viata ouă si ridicate printr-un efort constructiv, metodic și tenace,­­ veli­­ condiției celor mai favorizate ținuturi ale ţarii. Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ANUL XXVI, SERIA II, NR. 6383 8 PAGINI - 30 BANI SÎMBĂTĂ 22 NOIEMBRIE 1969 PESTE PREVEDERILE PLANULUI • COLECTIVUL MINEI EUPENI a livrat unităţilor ile preparare şi cocsificare 60 000 tone cărbune peste pre­vederile de plan. O dată cu aceasta a fost realizat şi pla­nul de producţie pe 11 luni, depăşindu-se cu mult anga­jamentul anual. Folosirea mai eficientă a mijloacelor de mecanizare a asigurat sporirea productivităţii mun­cii cu aproape 9 la sută faţă de prevederi şi realizarea a 1 400 000 lei beneficii supli­mentare. S-au creat astfel premise ca, încă din luna viitoare, productivitatea pla­nificată pentru ultimul an al cincinalului să fie realizată. (Agerpres) Ancheta noastră internaţională Ancheta i­nternaţională „MARI PERSONALI­TĂŢI­ D­­­SPRE TINERI CU TINEREŢE“ DE CE . ..STUPEFACŢIA SOCIOLOGIEI­?­­ de MIRCEA MALIJA . D­e la OM la OM de ION BAIEŞU •­GUL­LIVER ŞI LUNILE LUI MARTE de ION HOBANA I­N PAG. A 6-A. MAREA BUCURIE A iNTlLNIRII CU CAPODOPERA VIRGIL BRÂDĂŢEANU Tinereţea, vîrsta de aur şi de neuitat, perioada marilor întilniri, a revelaţiilor, unică pentru toţi, dar proprie fie­­cărui şi definitivă totodată, este ipostaza prezentă, cu ca­pacităţi de combustie, în în­treaga noastră viaţă. Faptul presupune, evident, respon­sabilităţi, de-o parte şi de al­ta, din partea celor ce sînt tineri ca şi a celor care nu trebuie să uite că au fost, a tuturor celor ce­ se consideră tineri. Dar chiar dacă poţi fi tînăr oricînd, cu adevărat, tînăr eşti... la tinereţe, cînd a vie­ţui înseamnă mai cu seamă a cunoaşte, nevoie care se­­manifestă­­imperios şi se tra­duce printr-o uriaşă putere de înmagazinare, cînd pe e­­cranul receptivităţii impresii­le se amplifică aproape obli­gatoriu, cînd în fiinţa noas­tră se imprimă imagini de neşters, încep să se conture­ze convingeri dar mai ales se naşe şi rămîn ireversibile, pentru restul existenţei, dis­ponibilităţii. Este tezaurul tuturor, cu capacitatea de a se manifesta pe cele mai diverse planuri, plecînd de la unica şi inepuizabila­­sur­să a tinereţii frumos trăite, înţelept conduse şi inteligent valorificate. Şi pentru ca în cele ce urmează este vorba de tineret, de locul artei, al literaturii, în viaţa sa şi, mai larg, al culturii, ne permite să reluăm ceea ce scriam nu de mult, anume că e vîrsta la care îl cunoaştem pe Faust, o dată cu aspiraţia de a pă­trunde tainele universului, de a desluşi mersul lumii şi înaltul ei adevăr întîlnit în munca pentru binele oame­nilor, taina clipei care meri­(Continuare în pag. a V-a) Pag. a 4-a „SINTEZA" VIEŢII ŞI ŞTIINŢELE DE GRANIŢĂ Pagina de ştiinţă a ziarului nostru vă prezintă astăzi un domeniu­­ de cercetare ştiinţifică cu mari perspective de viitor : biochimia acizilor nucleici. Studiile ce se fac în acest domeniu conturează de pe acum perspective de-a dreptul fantastice pentru cunoaşterea umană , modificarea eredităţii, combaterea îmbătrînirii, eradicarea unor boli considerate incurabile şi, probabil, însăşi sinteza vieţii ! Academicieni, profesori universitari, savanţi de prestigiu interna­ţional răspund astăzi anchetei noastre cu privire la realizările şi perspectivele ,,ştiinţei marilor surprize“. „DRAGĂ NU­ŢI“ Te rog să mă ierţi pentru în­­tîrzierea acestei scrisori. Iţi da­toram demult o explicaţie, încă de la 7 octombrie. în seara ace­ea — îţi aminteşti ? trebuia să ne întîlnim. Tu ai şcoală, după- - amiază,­aşa că nu ne puteam ve­dea decit după opt. Cred că n-ai fi acceptat niciodată să lipseşti de la şcoală pentru în­­tîlnirile noastre ; de altfel, după cum ştii, nici eu nu ţi-am ce­rut-o. Te-ai fi mirat : un tăbăcar de la „Dîmboviţa“ foarte apre­ciat de­ maistrul său, simpatizat de şeful de echipă, nu poate vorbi despre „chiul“. Mai ales că, după cîte-ţi spuneam, aveam planuri foarte serioase. Liceul seral, apoi mai departe, cine știe ?•. Te-ai supărat, nu-i așa ?, că n-am venit în seara de 7 octom­brie. Te rog să crezi­­că aveam motive foarte serioase. Nimic nu m-ar fi putut împiedica să vin — nici ploaia, nici furtuna, nici cutremurul de pămînt, dar motivul acela... Cum să-ţi ex­plic ? Dă-mi voie, te rog, s-o iau puţin mai de la început. După cum ştii, tatăl meu e ţăran cooperator la Bălţăteşti — acolo, lingă staţiunea despre care a scris Ibrăileanu în „Adela“. Am făcut cele 8 clase în sat. Apoi am dat admiterea la liceul din Tîrgu Neamţ. „La zi“, am căzut (nu te supăra, se întîmplă, nu ?). Apoi am dat la „fără frecvenţă“. N-a mers rău primul an , aveam note buni­­şoare, dar nu ştiu ce mi-a venit să nu mă prezint la examen. Am pierdut, deci, anul. Dar, nu-i nimic­­, aveam alte planuri. Am venit aici, la Bucureşti, şi am intrat la „profesional“. Stă­team la cămin. Mediile, bunicele. Un an, a mers aşa. Greu era numai cu tata. Eram singurul lui fecior. Nu-i plăcea — zice — să fiu aşa departe de el, mai ştii ce se întîmplă într-un oraş mare ? Inchipuie-ţi, n-avea în­credere în mine, bătrînul ! Cînd eram în anul doi, îmi propune să mă angajez la Săvineşti şi să urmez seralul la Piatra Neamţ. Dar se compară Piatra cu Bucu­­reştiul ? Un tînăr cu aspiraţiile mele nu se putea simţi bine de­cit în Capitală, cred că eşti de acord. De altfel, nici şcoala asta nu-mi mai prea plăcea. „Profe­sionalul“ știi, nu-i mare lucru­.. La început mă gîndeam să v mnă (Continuare în pag. a Vll-a)

Next