Scînteia Tineretului, decembrie 1969 (Anul 25, nr. 6390-6416)

1969-12-03 / nr. 6392

.5CÂNTEIA TINERETULUI" pag. 2 ACTUALITATEA PENTRU TINERET MIERCURI 3 DECEMBRIE 1969 CINE DIRIJEAZĂ FENOMENUL CULTURAL ÎN ORAŞUL CÎMPINA? Se ştie, cinematograful este un factor de cultură, un mijloc acce­sibil de instrucţie pus la dispoziţia celor mai largi categorii de oa­meni, din care tinerii sunt, poate, cei mai importanţi beneficiari. A­­cest deziderat l-am avut, desigur, în vedere, atunci cînd am semna­lat, cu cîtva timp în urmă, un fenomen ciudat in Cimpina : în întreg oraşul nu exista, la ora a­­ceea, decît un singur cinematograf şi peste 30 de restaurante, bufete, birturi, pensiuni, bodegi şi alte chioşcuri. Revenind zilele trecute în oraş, după mai bine de un an, situaţia este aceeaşi. Cineva, cu umor negru, susţine chiar că une­le bodegi au făcut pui. întrebarea revine, de aceea, în actualitate : cine dirijează fenomenul cultural în oraşul Câmpina ? Comitetul judeţean de cultură şi artă ? Con­siliul popular orăşenesc ? sau, pro­babil, Organizaţia comercială lo­cală ? Pentru că, la o cercetare mai atentă, o sală tot s-ar mai putea găsi. Cel puţin pentru tine­rii care, altfel, sunt obligaţi să bată strada mare sau să dea col­ţul, vizavi, la prima bodegă. I. A. UN VERITABIL GHID Recent, în Editura Militară, a apărut volumul „Voi deveni ostaş al ţării", destinat a cla­rifica tineretului o serie de probleme cu caracter­ general privind satisfacerea serviciului militar precum şi unele aspecte ale activităţilor de pregătire pentru apărarea patriei. De altfel, un întreg capitol din volum este consacrat acti­­vităţilor iniţiate în vederea pregătirii tineretului pentru părarea patriei, importanţei pe care o au aceste­ activităţi pen­­ru sporirea neîncetată a capaci­­ăţii de apărare a ţării, pen­­tru însuşirea în mai bune condiţiuni, mai repede şi mai line, în timpul stagiului militar­­ deprinderilor şi cunoştinţelor ostăşeşti. (Urmare din pag. 1) Jurul care trebuia dat manifes­tării , n-ar fi fost mai justifi­cate, din punctul acesta de ve­dere, introducerea unor cursuri care să familiarizeze, de pildă, pe cursanţi cu ultimele desco­periri în domeniul specialităţii lor? Viciul de concepţie ar fi fost cu siguranţă corectat dacă ar fi existat o reală confr­untere cu realitatea. La ce ne referim ? întocmirea programei s-a făcut cam în felul următor : au fost definitivate cursurile şi au fost făcute apoi înscrieri. La unul din cursuri s-a renunţat, din lipsă de opţiuni. Se intitula... „Probleme ale organizării su­perioare ale producţiei“. N-ar fi fost oare mai bine să se facă un sondaj sincer, prin care să se consulte dorinţele eventua­lilor cursanţi şi în funcţie de acestea să se alcătuiască cursu­rile şi temele ?­­ Multe cursuri suferă de ceea ce am putea numi neaderare la scopul unei universităţi popu­­lare , la fel, unele teme nu se integrează organic spiritului cursului. Un curs de informare pedagogică pentru părinţii la universitatea muncitorească din Cugir­ ar fi fost poate mai in-­ teresant, dacă ideea colocviului dintre părinţi şi educatori ar fi fost bine susţinută prin enun­ţarea temelor. Pe lîngă prele­geri a căror utilitate o înţele­gem („O zi din activitatea ele­vului“, îndrumări de educaţie şi de igienă pe marginea prezen­tării unui diafilm), apar şi al­tele, foarte generale­ şi plutind în abstract („Educaţia estetică şi rolul ei în formarea multila­terală a tineretului“, „Şcoala şi familia - factori de bază în dezvoltarea multilaterală a ti­neretului“), de parcă s-ar enun­ţa teme dintr-un plan de cerce­tări al unui institut de ştiinţe pedagogice. Pentru,­ o mai su­gestivă exemplificare, reprodu­cem în întregime programul u­­nui curs de la aceeaşi universi­tate : se intitulează „Etica şi pregătirea profesională a lucră­­torilor din comerţ“ şi temele lui sunt „Etica muncii. Munca fac­tor educativ“ . „Cinste, corecti­tudine şi principialitate în via­ţa socială şi personală“ ; „Pro­prietatea obştească — temelia progresului societăţii socialiste. Apărarea şi dezvoltarea avutu­lui obştesc — îndatorire cetăţe­nească fundamentală“;­ „Etică ALBA profesională, îndeplinirea înda­toririlor profesionale şi obşteşti faţă de societate“ ; „Opinia pu­blică şi rolul ei social“ ; „însuşi­rea cunoştinţelor profesionale, a realizărilor ştiinţei şi culturii— baza formării profilului spiri­tual larg al oamenilor muncii“. Orice comentariu este de prisos. La alte cursuri, înşiruirea te­melor este tot atît de întîmplă­­toare, deşi aparent ar avea o logică. Intr-unul despre „Lim­bă şi literatură“, de vreme ce se consideră necesar să se vorbeas­că despre „Verb, pronume şi importanţa lor pentru scrierea corectă“, nu vedem justificarea altor prelegeri ca „Legătura dintre limbă şi gîndire“, „Lite­ratură naţională şi literatură u­­niversală“, în orice caz peste nivelul de înţelegere al unui auditoriu care are nevoie de lămuriri ortografice. In sfîrşit, tot la Cugir există un curs nu­mai pentru tineri (lucrul nu es­te de loc premeditat, ci o pură întimplare : lecţiile se desfăşoa­ră, la o şcoală şi aici au fost su­ficient de muţi doritori, ca să se poată institui un curs). Este inexplicabil cum la un aseme­nea curs — intitulat „Din isto­ria cercetărilor ştiinţifice“ — pot să apară teme ca „Turismul şi fotografia, domenii şi pasiuni vechi“ sau „Perspectivele dez­voltării turismului pe teritoriul Oraşului Cugir“. Situaţia pe care am înfăţişat-o aici pune sub semnul întrebă­rii spiritul de autentică colabo­rare dintre diverşii factori orga­nizatorici ai universităţilor populare Incepînd din anul a­­cesta, ele sînt opera comună a comitetelor de cultură şi artă, consiliilor sindicale şi a comite­telor U T.C. municipale şi orăşe­neşti. Bine folosită, această îm­bunătăţire organizatorică este capabilă să furnizeze organiza­ţiilor U.T.C. posibilităţi largi de dezvoltare la tineri a interesu­lui pentru cultură, ştiinţă, artă, pentru problemele profesionale. Care a fost însă preocuparea Comitetului municipal din Alba Iulia, de pildă ? Tovarăşul Filip Cristescu, secretar al comitetu­lui, ne relata că s-au făcut e­­forturi pentru atragerea tine­rilor. Perfect, dar acesta este numai începutul. Era necesar să se acţioneze şi pentru alcătui­rea unor tematici specifice, cu audienţă la tineri, care să răs­pundă preferinţelor lor (dar mai întîi, trebuia să se cunoască a­­ceste preferinţe). Organizaţiile de tineret nu trebuie să stea într-o espectativă timidă, ci să intervină cu competenţă, în chiar organizarea şi desfăşura­rea activităţii. Ele sunt, în se­cretariatul Universităţii popu­lare, membri cu drepturi dar şi cu responsabilităţi egale. VA PLACE BRAHMS 7 rulează la Patria (orele 9; 12; 15; 18, 21), Favorit (orele 10, 13; 15;30; 18; 20,30), OPERAȚIUNEA LADY CHA­PLIN : rulează la Sala Palatului (orele 17,15; 20,15), Republica (orele 8,45; 11,15; 13,45; 16,15; 13,45; 21,16), București (orele 9; 11,15; 13,30; 16,30; 18,45; 21). Melodia (orele 9; 11.15; 13.30; 16; 18,30; 20,45). JOCUL CARE (JOIDE : rulează la Luceafărul (orele 9; 11,15; 13,30; 16, 18,15, 20.45) . Festival (orele 8,45; 11,15; 13,30. 16; 18.30; 21). BLOW-UP ! rulează la Capitol (orele 9,45; 12,30. 16). Cinemateca Union (orele 9,45; 12, 14). SA TRĂIM PINA LUNI : rulea­ză la Capitol (orele 18,30; 20,45). CIND SE AUD CLOPOTELE : rulează­ la Victoria (orele 9; 11;15; 13,30; 16­; 18,30; 20,45). FRAȚII KARAMAZOV : rulează la Central (orele 10; 14,45; 19). NOILE AVENTURI ALE RĂZ­BUNĂTORILOR : rulează la Lu­mina (orele 8,45; 16,15 în conti­nuare ; 18,30; 20,45) ; Floreasca (c­rele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30). CORABIA NEBUNILOR : rulea­ză la Doina (orele 11,15; 14,15; 17,15; 20,15). Program pentru copil (orele 9—10) ; Dacia (orele 8—19,45 în continuare) MONDO­CANE : rulează la Timpuri Noi (orele 9—21 în conti­nuare). FEMEIA ÎNDĂRĂTNICĂ : ru­lează la Feroviar (orele 9; 12; 15; 17,45; 20,30), Excelsior (orele 9,30; 12; 15,30; 18; 20,30), Gloria (orele 9,15; 12; 15,15; 18; 20,30) BERU ȘI COMISARUL SAN ANTONIO : rulează la Griviţa (o­­rele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30), Giuleşti (orele 15,30; 18; 20,30), Au­rora (orele 9,30; 11,30; 13,30; 16; 18,15; 20 30). SOARELE VAGABONZILOR : rulează la înfrăţirea (orele 15,15; 17,45; 20). TESTAMENTUL DOCTORULUI MARUSE : rulează la Bucegi (o­­rele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30). OMUL MOMENTULUI : rulează la Unirea (orele 15,30; 18). NOAPTEA : rulează la Unirea (ora 20,15). LUPII ALBI : rulează la Lira (orele 15,30; 18), Moşilor (orele 15,30; 18; 20,30), Vitan (orele 15,30; 18; 20,30). CIT TIMP EŞTI SĂNĂTOS : ru­lează la Lira (ora 20,15). RĂZBOI ŞI PACE (seria I şi II) : rulează la Drumul Sării (orele 15; 19.30) . MORȚII RAMIN TINERI : ru­lează la Ferentari (orele 15,30; 18; 20.15). Popular (orele 15,30; 18; 20.30) . CĂLDURĂ : rulează la Cotro­­ceni (orele 15,30; 18; 20,30). VIRIDIANA : rulează la Buzești (orele 15,30; 18; 20 15). GALILEO GALILEI : rulează la Pacea (orele 15,45; 18; 20,15). FAMILIA NOASTRA TRĂSNI­TĂ : rulează la Crîngași (orele 15,30; 18; 20,15) LA NORD PRIN NORD-VEST : rulează la Volga (orele 10,16 in continuare : 19,30). TIGRUL : rulează la Viitorul (orele 15,30, 18). TONUL DE VINZARE : rulează la Viitorul (ora 20,30). BALTAGUL : rulează la Mioriţa (orele 9,30; 12; 15,30; 18; 20,30). OMUL CARE VALORA MILIAR­DE : rulează la Munca (orele 16; 18, 20). ANGELICA ŞI SULTANUL : ru­lează la Cosmos (orele 15,30; 18; 20,15). MAI PERICULOASE DECIT BĂRBAŢII : rulează la Tomis (orele 9,30—15,30 în continuare; 18, 20,15). STELELE DIN EGER : rulează la Flacăra (orele 15,30; 19). Pro­gresul (orele 15,30; 19). PĂPUȘĂ : rulează la Arta (ore­le 10—16 în continuare ; 19,30). IN IMPARAȚIA LEULUI DE ARGINT : rulează la Modern te­rei( 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30), Flamura (orele 9; 11,15; 16; 18,15; 20,30). PARIA! rulează la Rahova (orele 15,30; 18). oameni Împietriţi­­. rulează la Rahova (ora 20,15). MIERCURI 9 DECEMBRIE 1989 Opera Română: CAVALERIA RUSTICANA; PAIAŢE — ora 19,30; Teatrul Naţional „I. L. Ca­­ragiale“ (Sala Studio): PĂRINŢII TERIBILI — ora 19,30; Teatrul de Comedie: DISPARIŢIA LUI GALY GAY — ora 20; Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" (Sala Studio); TANDREŢE ŞI ABJECŢIE — ora 20; Teatrul Mic; OFIŢERUL RE­­CRUTOR — ora 20; Teatrul Giu­­leşti; PĂLĂRIA FLORENTINA — ora 19,30 ; Teatrul ,,C. I. Nottara" (Sala Studio): CIND LUNA E AL­BASTRĂ — ora 20; Teatrul de Comedie Constanta (la Teatrul „C. I. Nottara“): INVITAŢIE LA CASTEL — ora 19,30; Teatrul „Ion Vasilescu“: DE LA BACH LA TOM JONES — ora 19,30; Teatrul „Ion Creangă“: POVESTE NE­TERMINATĂ — ora 9; Teatrul SPIRT... ...este una din putinele rime posibile la Birt. Şi poate că n-aş fi făcut această „descoperire“, în ultimă instanţă me­ritorie pentru un profan in materie de tehnică a poeziei, dacă respectivul cuvînt — spirt — în accepţia lui metafo­rică, sugerind isteţimea, vioiciunea simpatică, viteza de exe­cuţie, nu mi-ar fi răsărit în mod spontan pe buze mai deu­năzi, cînd am fost, absolut întimplător, client al Birtului de lingă Piaţa Amzei... Eram flămind dar şi grăbit afară , din cale şi cind am văzut aglomeraţia în local — ca în „Gu­ra pieţii“, dec! — am vrut să mă las păgubaş. Dar nu ştiu cînd am fost întors din drum, şi nu ştiu cînd m-am trezit ocu­­pînd loc la o misă în­tr-o clipă făcută „lună“, nu ştiu cind mi-au aburit în faţă ochiurile, costiţa şi mămăliguţa cerute, nu ştiu cînd mi-au fost aduse sticla de pepsi frapată, cînd nota de plată, şi nu ştiu cind m-am trezit pornit în treburile mele cele grabnice cu mulţumirea că n-am pierdut nici o clipă poposind la acest Birt şi ei, deci, puţinul meu timp disponibil a fost respectat. ...Iar pentru toate acestea eu vi le-aş recomanda pe cele 3—4 foarte tinere ospătăriţe de la acest birt, ca pe nişte ade­vărate gospodine, gazde şi aşi in meseria lor. Căci le-am vă­zut dansind pur şi simplu printre mese, jonglind cu multele farfurii purtate cu graţie intr-un spaţiu neprielnic, ştiind să fie familiare, fără să uite de pronumele de reverenţă, glu­mind tot timpul cu clienţii şi bucătarul fără să pară vreun moment deplasate, avînd pentru toată lumea cite un cuvint bun şi în sfîrşit, lăsîndu-ţi impresia că au, fiecare, cite zece ochi şi cite patru mîini... Am foarte rar drum prin Piaţa Amzei, dar pentru că ospătăriţele de la acest birt servesc aşa cum v-am spus şi pentru că nu uită să adreseze la plecare, nici unui client, in­vitaţia „Mai poftiţi pe la noi!“ am să revin cu plăcere aici, într-una din — vai ! — puţinele unităţi de acest gen unde Birt rimează de minune cu Spirt. PETRE In paginile cărţii sunt cuprinse numieroase informaţii utile tine­rilor în privinţa recrutării şi încorporării, relatări succinte despre principalele arme şi spe­cialităţi militare. Sunt prezentate, de asemenea, aspecte interesante din viaţa militarilor în cazarmă, la in­strucţie, la trageri, în aplicaţii, activitatea cultural-artistică şi sportivă din armată, drepturile şi îndatoririle militarilor, con­diţiile de trai care le sînt asi­gurate. In sfîrşit autorii, oferă o se­rie de informaţii despre învăţă­­mîntul militar şi treptele ierar­hiei­­ militare, despre instituţiile de învăţămint şi cultural-artisti­­ce din armată. Volumul — semnat de colonel O. Lustig, locot. col. T Dinu, şi locot. col. E. Boc — cuprinde 180 pagini, intr-o prezentare grafică sobră. Il recomandăm îndeosebi tinerilor care participă la activităţile de pregătire pen­tru apărarea patriei, precum şi tuturor celorlalte categorii de ti­neri interesaţi în problemele serviciului militar. O. NEGRU DOI BĂRBAŢI PENTRU O MOARTE Se află în perioadă de montaj, noul film artistic de lung me­traj DOI BĂRBAŢI PENTRU O MOARTE în regia lui GHEOR­­GHE NAGHI din a cărui filmo­grafia notăm : Două lozuri, D-ale Carnavalului, Telegrame in co­laborare cu Aurel Miheles, Lu­mina de iulie şi Cine va des­chide uşa ? film distins în 1967 la Teheran, cu Menţiune spe­cială pentru regie. In cabina nr. 5, la Movila, Naghi împreună cu soţia sa, monteaza EUGENIA NAGHI privesc atenţi micul ecran. Intr-o scurtă pauză îi pun re­gizorului cîteva întrebări. — Ce reprezintă montajul pen­tru un regizor ? — Ultima etapă de lucru şi cea mai dificilă operaţiune la realizarea filmului. Aici, mate­rializezi intenţiile regizorale din timpul conceperii scenariu­lui şi a turnării pe platou, iar secvenţele şi cadrele filmate disparat se unesc într-un tot, dînd ritm şi cursivitate povesti­rii. Montajul este „baza artei filmului“ aşa cum îl denumea şi Pudovkin. — Filmul povesteşte... — Realizat după o mică nu­velă a scriitorului Sütő András, filmul tratează o temă generoa­să avînd în centrul acţiunii rres­­timiul a doi ţărani din Ardeal, unul român, celălalt ungur, la timpul războiului hitlerist. Răz­boiul a adus nu numai tunuri şi tancuri, ci şi şovinismul. Deme­ter şi Ianoş, eroii filmului, pen­tru apărarea prieteniei­ şi a dragostei de patrie îşi riscă viaţa. — In ce locuri aţi filmat ? — In cîteva localităţi de lîngă Tg. Mureş. S-a filmat în deco­ruri naturale, iar imaginea alb­­negru realizată de Nicu Stan — unul dintre cei mai buni opera­tori ai noştri — a servit­­per­fect intenţiile regizorale. — In rolurile principale apar... — Matei Alexandru (Demeter Demeter), Monica Ghiuţă (Ma­­rişca), Mam­on Ciobanu (Pavel Costan), Bencze Feren­c (Ianoş), Eliadar Kiss și Adam Ersebet. ION PASAT Matei Alexandru, în rolul lui Demeter Demeter. DRAMATURGUL AUREL BARANGA RĂSPUNDE SPECTATORILOR SĂI Tînărul DUMITRU DUMITRIU, muncitor din oraşul Suceava, este un pasionat cititor şi spectator de teatru. Ceea ce-l ajută fireşte, să reflecteze mai adine asupra vieţii şi asupra sa însuşi. „Am observat — mărturiseşte el — că după ce am rîs şi m-am amuzat vizionînd spectacolul „Opinia publică“ am devenit, sub înrîurir­ea piesei, mult mai atent şi mai exigent în acelaşi timp faţă de faptele mele şi ale celorlalţi. Poate şi pentru că autorul îşi susţine ideile prin întîmplări atît de cunoscute, trăi­te de noi zilnic. Aş vrea să ştiu ce primează în creaţia dramatur­gului , o cunoaştere amănunţită a faptului cotidian pe care 11 ridică la semnificaţia lui majoră sau, dimpotrivă, pornind de la conflic­tele dramatice ale vieţii le ilus­trează închipuind fapte adecvate . Bineînţeles aş mai vrea să aflu la ce lucrează în prezent şi dacă una din scenele Capitalei pregă­teşte vreun spectacol „Baranga“.. Iată răspunsul dat tînărului su­cevean prin intermediul ziarului nostru : „Vă mărturisesc în deplină sinceritate că întrebarea dv. mă des­cumpăneşte. N-aş putea să vă descifrez exact misterul acestui proces de cristalizare al piesei in replică de teatru Rămîne și pentru mine o taină impenetrabilă. Să vă dau un exemplu : acum cîteva seri. Stînd de vorbă într-un cerc de prieteni și povestind o întim­plare pe care am trâit-o Îndărăt cu 30 de ani, m­i-am dat seama că o frază auzită atunci a trecut fără modificări în „Opinia publică". Dar repet, la ora cînd am scris piesa n-am fost conştient de acest transfer de amintiri. înseamnă de aici, dacă îmi permiteţi si medi­tez In prezenţa dv„ că lucrurile se petrec aproximativ astfel : scrii­torul trăieşte viaţa, se pătrunde de semnificaţiile ei şi fără ca să fie însufleţit de vreo intenţie imediată se transformă într-un depo­zit de experienţă. Ulterior şi fără să-ţi fi dat seama, cînd te aştepţi mai puţin, viaţa te răsplăteşte cu o dobîndă fascinantă : îţi restituie adevărurile ei în înfăţişări inedite. Rezultă deci că nu există decit o singură cale care conduce spre secretele scrisului : trăirea acestei vieţi cu pasiune incendiară cu fiecare clipă mereu reînnoită. Am pe masa mea de lucru In forma ei definitivă „Simfonia pate­tică“, dramă in trei acte pe care sper să o văd ridicată la verticala scenei Încă în actuala stagiune, spre sfîrşitul ei, la Teatrul Naţional din Bucureşti. Spre dezamăgirea spectatorilor mei, nu e vorba de o comedie ci de o dramă a răspunderii. Trăim într-o lume in care răspundem nu numai pentru actele noastre dar şi pentru actele tu­turor semenilor noştri“. Convorbire realizată de CONSTANTINA CARANFIL AZI ÎN­ LIBRĂRII • EDITURA POLITICA * * * : „Preşedintele Comitetului sindicatului — reprezentant în conducerea întreprinderii“, lei 3,00. • EDITURA PENTRU LITERATURĂ Ion Bănuţi : „Panorama sărutu­­­lui“, lei 13,00. S. Reichmann : „Geraldine“, lei 2,50. Al. Barna : „Liniştea zăpezilor“, lei 2,00. Maria Petra : „Cînd se lasă tă­cere“, lei 7,00. Florin Andrei Ionescu : „Punct pe Y“, lei 3,00. Gheorghe Tomozei : „Suav Ana­poda“, lei 7,25. • EDITURA PENTRU LITERATURĂ UNIVERSALĂ Gaston Leroux : „Misterul ca­merei galbene“, lei 6,50. N. Kazantzakis : „Alexis Zorba", lei 9,00 Jane Austen : „Mîndrie şi pre­judecată“, lei 12,50. Juri Tîmianov : „Sublocotenen­tul invizibil“, lei 6,50. • EDITURA MUZICALĂ Romaine Rolland : „Jean Cristophe“, vol. I, II, III, lei 41,00. • EDITURA ŞTIINŢIFICĂ M. Isbăşescu : „Dicţionar ger­man-român“, lei 81,00 • EDITURA ENCICLOPEDICĂ St. Bărsănescu : „Dicţionar de pedagogie contemporană“, lei 9,00. BRIT­ANNICUS 'LA TEATRUL' TINERETULUI DIN PIATRA NEAMŢ La prima vedere, o lectură a eseurilor lui Roland Bar­thes despre Racine pare a explica, în linii mari, intenţii­le spectacolului lui Aureliu Manea de la Teatrul Tinere­tului din Piatra Neamţ. Fal­sul structuralism al criticului francez se­ regăseşte în fervoa­rea cu care tînărul regizor în­cearcă să descifreze sistemul de semne aflat dincolo de ansamblul convenţiilor stilis­tice din care se compune tra­gedia , în transcripţia foarte e­­xactă a concepţiei potrivit că­reia scerta propriu-zisă este Anti-Camera, spaţiu al supu­nerii şi al vorbirii tragice, as­­cunzind Camera, locul tăcut şi invizibil al Puterii, în sur­prinderea elocventă a alterna­tivei strict simetrice, dar fără ieşire, care se oferă relaţiei lui Nero cu lumea exterioară; în sfîrşit, in refuzul net al tradiţionalei vorbiri tragice, fragmentată prin muzicalita­tea ei. Este însă de la sine înţeles că un spectacol nu este o e­­xegeză teoretică; el nu poate „explica“ opera, ci o poate doar „interpreta“, îi poate oferi, adică, una dintre înfă­ţişările concrete posibile. Ori­­cît de inflexibilă ar fi concep­ţia sa, regizorul este silit să se supună materiei flexibile a scenei, realităţii ei indepen­dente. Îndatorat acestei fata­lităţi­­de care se plîngea şi Jean Vilar cînd nota că „rea­lizarea scenică a unei piese este întotdeauna rezultatul u­­nui compromis, între imaginar­­ia vizuală şi auditivă a regi­zorului şi realitatea vie, anar­hică pe care o constituie ac­torii“), spectacolul lui Aure­liu Manea nu are decît de cîştigat. Pe scenă, rigoarea conceptuală dobîndeşte ceva din suflul fierbinte al vieţii, din adevărurile psihologice care determină actele perso­najelor din acea convingă­toare imprecizie care nu aparţine „sistemului de sem­ne al limbajului tragic“, ci existenţei însăşi, rea­le şi tumultuoase. Ceea ce se constituie drept temă a spectacolului nu este, pînă la urmă, dilema tragică, ci ambianţa vie care ia naştere in jurul acestei dileme. „Sem­nele“ devin oameni în carne şi oase, oameni care iubesc şi suferă, oameni care urăsc şi domină, oameni care acţionea­ză şi îşi asumă consecinţele acţiunilor lor. Spectacolul are, aşadar, o dublă valenţă, vizibilă în toa­te componentele sale. Pe de-o parte, prin intermediul limba­jului, istoria ni se comunică integral, fără derogări funda­mentale de la accepţia ei cla­sică. Intr-o frazare amplă, în versuri despovărate de clin­chetul superficial, dar totoda­tă ferite de rostirea prozaică, diurnă, cu care ne-au deprins unele îndoielnice experimen­te, ni se comunică povestea unui Nero avid de putere, care încearcă să-şi dobîndeas­­că, prin distrugere, indepen­denţa faţă de lume. Pe de altă parte, în jurul poveştii şi al consecinţelor ei, regizorul ţese un sistem com­plicat de imagini plastice, o adevărată plasă cinetică, de mare frumuseţe şi sugestivi­tate. Din punctul de vedere al semnificaţiilor, acest sistem se constituie întrucîtva în­tr-un al doilea spectacol, si­multan şi complementar ce­lui dinţii. Căci mişcarea acto­rilor nu este, aproape nică­ieri, un simplu comentariu plastic al replicii, o obişnuită echivalenţă vizuală a ideilor. Puternic stilizată şi esenţiali­­zată, mişcarea are aici meni­rea de a propune impresii, de a crea stări de spirit, de a încorpora atitudini. Există chiar şi un fel de cor­mut, care se exprimă exclusiv prin intermediul gestului, dar a cărui funcţie nu este cea cla­sică, de a da replica protago­niştilor, ci de a-i învălui în­tr-o reţea difuză de reacţii, fără un conţinut simbolic pre­cis, dar tocmai de aceea des­chisă unor sugestii multiple. Să adăugăm că tînărul regi­zor conduce acest angrenaj subtil cu o mare credinţă în virtuţile lui teatrale, cu o ad­mirabilă consecvenţă, şi că excelentul decor al lui Mihai Mădescu îi oferă un sprijin hotărîtor. Tinerii actori de la Piatra Neamţ dispun de un antrena­ment, dacă nu desăvîrşit, în orice caz superior colegilor lor de la alte teatre, în a-şi asimila stilul puţin comun al unor asemenea spectacole. Cornel Nicoară (Nero), Florin Măcelaru (Britannicus), Mar­ta Savciuc (Agripinna), Lucia Ştefănescu-Dobre (Iunia), Bo­ris Petroff (Narcis), mai vârst­nicul Theodor Danetti (Bur­­rus), ca şi Marga Pavlidis, Mădălina Rădulescu şi Con­stantin Ghenescu (componen­ţii „corului“ imaginat de re­gizor) trec, în spectacolul lui Aureliu Manea, o elocventă probă de profesionalitate, ca­re le solicită însuşiri diverse (şi, nu în ultimul rînd, din­tre cele intelectuale). Prin forţa dramatică a jocului­­lor, prin fidelitatea cu care se su­pun unei gîndiri regizorale neobişnuit de riguroase, spec­tacolul Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ se consti­tuie într-o mărturie asupra permanenţei tragicului raci­­nian. SEBASTIAN COSTIN de RACINE Moment din spectacol. DRUMURILE NAVETISMULUI (Urmare din pag. I) pentru intirzieri şi lipsuri de la locul de muncă, fapt repercutat in calitatea scăzută a recoltelor. Inspectorii şcolari din judeţul Ilfov vorbesc despre nivelul scă­zut de­ cunoştinţe al elevilor din unele şcoli elementare. Reamin­tesc aici şi una dintre observa­ţiile făcute de tovarăşul GH. PAIZI director general In Mi­nisterul Invăţămîntului : „La e­­xamenele de admitere în facul­tăţi, spunea dînsul, tineri cu a­­celeaşi medii obţinute la absol­virea liceului, dovedesc, totuşi, o pregătire inegală, remarcin­­du-se faptul că provenienţa u­­nora din comunele limitrofe cen­trelor populate, coincide cu exis­tenţa unor carenţe serioase în bagajul cunoştinţelor, lor. Nu greşim cînd spunem că aceşti copii au avut ca dascăli pe acei profesori navetişti sau uneori şi mai rău fiindcă navetiştii îşi schimbă des locul de muncă iar organele locale sunt obligate să ocupe posturile cu suplinitori fără o pregătire corespunză­toare“. Schimbîndu-şi des locul de ac­tivitate (rocadele se fac evident în vederea apropierii de „cen­tru“) navetistul produce, așa cum se remarca, tulburări grave în organizarea procesului de învă­­ţămînt. Se întîmplă adeseori ca în toiul anului şcolar numeroa­se catedre să rămînă fără pro­fesori multă vreme. Alteori, doar o simplă întimplare aduce în lo­cul gol un suplinitor. La înce­putul­ acestui an şcolar, în ju­deţul Ilfov, de exemplu, din numărul total de profesori re­partizaţi în învăţămîntul rural, jumătate nu s-au prezentat la posturile lor. IDEALUL DE VIAŢA : UN ABONAMENT­ CLASA I SAU UN MAGNETOFON Dincolo de golurile pe care le produce în viaţa social-econo­­mică a satului, navetistul se vă­­duveşte singur, rînd pe rind, de multe din posibilităţile realiză­rii sale ca individ în­ societate. Pe mulţi dintre navetişti i-am cunoscut pe rutele lor, în com­partimentul trenului sau în au­tobuz. Refac un prim itinerariu. Iată-mă în gară, în zorii unei zile, privind de la fereastra unui vagon răsăritul soarelui cînd mă gîndeam — mai cu maliţie, mai în serios — că cel puţin nave­tiştii au acea superioritate, de care vorbesc filozofii şi poeţii, de a întîmpina primii o nouă zi. Viitorii mei eroi nu păreau însă să-i guste farmecul : treceau grăbiţi de-a lungul trenului — o grabă silnică, cu umerii ple­caţi, înfăşuraţi la repezeală în fisurile mototolite, cu mîinile în buzunare, tîrînd după ei saci de sport, genţi, sacoşe, pachete. începusem să socotesc­­că-mi va fi destul de greu să încep o discuţie cu aceşti oameni ador­miţi — la propriu — cînd noro­cul mi-a adus pe bancheta din faţă un tinăr cu alură de spor­tiv. Apoi intr-o oră şi ceva de mers cu trenul i-am aflat „bio­grafia“. E un norocos, spune, şade lîngă gară, alţii mai fac şi prin oraş cite o oră, o oră şi jumătate. Are şi o linie bună : Bucureşti — Piteşti. E drept, pierde zilnic cam trei ore : tre­nul ajunge la Mătăsaru cu mult avans — dar mai­ citeşte cîte ceva : au apărut acum în „Enig­ma“ cîteva „bucăţi“ bune. E profesor de fizică, anul doi de predare. De ce face naveta ? Păi ce să facă dacă n-a găsit încă un post în Bucureşti ? Nu, nu neapărat în învăţămint. Dar ori­cum poate spune despre el că s-a „aranjat“. E căsătorit, soţia lucrează în Capitală. Credea că asta o să conteze la repartiza­re. Soţia e foarte gospodină, a­­mîndoi au un salariu bun. Dacă se gîndeşte ce va face în viitor? De ce să se gîndească ? ! Are 26 de ani şi nu se gîn­­deşte la nimic. Ba nu, greşesc ; idealul imediat al interlocuto­rului este să-şi ia un abonament la clasa I „unde călătoresc o gră­madă de doctoriţe nostime“ (le-am văzut : unele trecute de 35 de ani, poartă mini-jupă forţe şi ochelari cu­ roata carului care au avantajul de a ascunde com­plet ridurile). Iar un ideal mai îndepărtat ar fi poate acela de a-și cumpăra o mașină. Restul, așa cum spuneam, nimic. O asemenea mentalitate este tipică numai pînă la o anulrită vîrstă. După 5—6 ani de nave­­tism optimismul acesta naiv sca­de, transformîndu-se într-o a­­creală uneori sincopată de acce­se grave. Am discutat la Ghim­paţi cu tovarăşa FI­NA NUŢĂ, 35 de ani, profesoară de limba română. Soţul este medic la spi­talul din comună şi amîndoi fac naveta în Bucureşti. O vreme au locuit împreună la Ghimpaţi. Da, îmi aminteşte : n-a fost bine, prea multă lipsă de con­fort. Apoi s-a mutat in Capitală, cu gîndul să-şi construiască casă. Dacă şi-au construit ? încă nu, e greu cu banii, se cheltuiesc mulţi cu viaţa asta pe drumuri. Locuiesc acum, într-o cameră cu dependinţe comune. Ce face în timpul liber? Care timp liber? Cînd ajunge­­acasă abia aşteap-,­tă să se odihnească. E sătulă pînă peste cap de navetă dar acum ce poate să mai facă ? Nu se mai întoarce în sat. Gînduri de viitor ? Mai bine să nu-şî mai facă planuri... O oboseală a privirii şi a vo­cii, alăturată înfăţişării, sugerea­ză că regretul acesta tardiv este foarte sincer, că interlocutoarea este realmente obosită de modul în care se perpetuează, pline de monotonie, zilele. Ce gîndesc iniţial, asemenea oameni care şi-au ales acest mod de a trăi şi nu fac din profesia lor o rampă spre realizarea unui înalt ideal uman? Unul dintre răspunsuri este poate acela pe care îl dă DOINA LOVI, o pro­fesoară de biologie la o şcoală din comuna Aprozi. Anul trecut, la repartizare, şi-a ales singură postul, avea dreptul datorită mediei sale mari. Acum doreşte să vină în Bucureşti şi poate că motivele sunt reale, dar nu mă refer la ele — m­inisterul de re­sort trebuie să hotărască asupra justeţei lor. Am întrebat-o de ce s-a dus iniţial la Aprozi dacă acum face totul ca să­ scape de acest loc. „De ce? Fiindcă era singurul loc apropiat de oraş şi trebuia să mă angajez , cumpă­rasem un magnetofon în rate şi trebuia să-l achit“. Criza de ideal rutinează, obo­seşte şi în cazul începutului de drum abate spre rute care mai devreme sau mai tîrziu se în­gustează şi devin impracticabile. Cazurile acestea sunt stridente, lezează înainte de toate legile dezvoltării, sociale, bunul simţ. Şi mai ales contrastează puter­nic în faţa acelor numeroase exemple de intelectuali care au fost capabili să se stabilească în comună şi să se lege cu toată conştiinţa civică şi profesională de destinul oamenilor de acolo. Iată ce mărturiseşte cu simpli­tate tovarăşa Liliana Rădan, profesoară de biologie în ace­laşi Ghimpaţi de care am amin­tit. „Am venit aici în 1964, n-aveam nimic­ atunci. Acum nu aş mai pleca de aici". Adică pro­fesoara este apreciată în şcoală, locuitorii comunei o cunosc din activitatea profesională şi cea pe tărîm cultural — şi o stimea­ză Este căsătorită, are doi copii, şi-a construit o casă. Oraşul ? Nu este prea departe şi se poate duce oricînd doreşte. Şi are pen­tru ce. Ţăndărică (Calea Victoriei); ILEA­NA SlNZIANA — ora 17; (Str. Academiei): BANDIŢII DIN KAR­­DEMONIME — ora 17; Teatrul „C. Tănase“ (Sala Savoy): VA­RIETĂŢI ’69 — ora 19,30 ; Circul de Stat: RITMURILE ARENEI — ora 19,30. MIERCURI, 3 DECEMBRIE 1969 • 18.00 Deschiderea emisiunii. Studioul pionierilor Mari priete­nii literare : Eminescu şi Creangă • 18,25 Primii între egali. Pro­gram folcloric realizat cu soliştii laureaţi şi premiaţi la concursuri­le artistice de amatori din anul 1969 • 19,00 Telejurnalul de seară • 19,20 Intermezzo muzical­a 19,30 Succesul este o şansă ? • 20,00 Tele­ cinemateca : „Micul lord“ a 21,40 Reflector : Telefoile­­ton cotidian a 21,55 Fotbal : Ceho­slovacia — Ungaria, meci de baraj pentru calificarea în turneul final al Campionatului mondial. Trans­misiune de la Marsilia. In pauză : Telejurnalul de noapte a 23,35 închiderea emisiunii.

Next