Scînteia Tineretului, decembrie 1969 (Anul 25, nr. 6390-6416)
1969-12-03 / nr. 6392
.5CÂNTEIA TINERETULUI" pag. 2 ACTUALITATEA PENTRU TINERET MIERCURI 3 DECEMBRIE 1969 CINE DIRIJEAZĂ FENOMENUL CULTURAL ÎN ORAŞUL CÎMPINA? Se ştie, cinematograful este un factor de cultură, un mijloc accesibil de instrucţie pus la dispoziţia celor mai largi categorii de oameni, din care tinerii sunt, poate, cei mai importanţi beneficiari. Acest deziderat l-am avut, desigur, în vedere, atunci cînd am semnalat, cu cîtva timp în urmă, un fenomen ciudat in Cimpina : în întreg oraşul nu exista, la ora aceea, decît un singur cinematograf şi peste 30 de restaurante, bufete, birturi, pensiuni, bodegi şi alte chioşcuri. Revenind zilele trecute în oraş, după mai bine de un an, situaţia este aceeaşi. Cineva, cu umor negru, susţine chiar că unele bodegi au făcut pui. întrebarea revine, de aceea, în actualitate : cine dirijează fenomenul cultural în oraşul Câmpina ? Comitetul judeţean de cultură şi artă ? Consiliul popular orăşenesc ? sau, probabil, Organizaţia comercială locală ? Pentru că, la o cercetare mai atentă, o sală tot s-ar mai putea găsi. Cel puţin pentru tinerii care, altfel, sunt obligaţi să bată strada mare sau să dea colţul, vizavi, la prima bodegă. I. A. UN VERITABIL GHID Recent, în Editura Militară, a apărut volumul „Voi deveni ostaş al ţării", destinat a clarifica tineretului o serie de probleme cu caracter general privind satisfacerea serviciului militar precum şi unele aspecte ale activităţilor de pregătire pentru apărarea patriei. De altfel, un întreg capitol din volum este consacrat activităţilor iniţiate în vederea pregătirii tineretului pentru părarea patriei, importanţei pe care o au aceste activităţi penru sporirea neîncetată a capaciăţii de apărare a ţării, pentru însuşirea în mai bune condiţiuni, mai repede şi mai line, în timpul stagiului militar deprinderilor şi cunoştinţelor ostăşeşti. (Urmare din pag. 1) Jurul care trebuia dat manifestării , n-ar fi fost mai justificate, din punctul acesta de vedere, introducerea unor cursuri care să familiarizeze, de pildă, pe cursanţi cu ultimele descoperiri în domeniul specialităţii lor? Viciul de concepţie ar fi fost cu siguranţă corectat dacă ar fi existat o reală confruntere cu realitatea. La ce ne referim ? întocmirea programei s-a făcut cam în felul următor : au fost definitivate cursurile şi au fost făcute apoi înscrieri. La unul din cursuri s-a renunţat, din lipsă de opţiuni. Se intitula... „Probleme ale organizării superioare ale producţiei“. N-ar fi fost oare mai bine să se facă un sondaj sincer, prin care să se consulte dorinţele eventualilor cursanţi şi în funcţie de acestea să se alcătuiască cursurile şi temele ? Multe cursuri suferă de ceea ce am putea numi neaderare la scopul unei universităţi populare , la fel, unele teme nu se integrează organic spiritului cursului. Un curs de informare pedagogică pentru părinţii la universitatea muncitorească din Cugir ar fi fost poate mai in- teresant, dacă ideea colocviului dintre părinţi şi educatori ar fi fost bine susţinută prin enunţarea temelor. Pe lîngă prelegeri a căror utilitate o înţelegem („O zi din activitatea elevului“, îndrumări de educaţie şi de igienă pe marginea prezentării unui diafilm), apar şi altele, foarte generale şi plutind în abstract („Educaţia estetică şi rolul ei în formarea multilaterală a tineretului“, „Şcoala şi familia - factori de bază în dezvoltarea multilaterală a tineretului“), de parcă s-ar enunţa teme dintr-un plan de cercetări al unui institut de ştiinţe pedagogice. Pentru, o mai sugestivă exemplificare, reproducem în întregime programul unui curs de la aceeaşi universitate : se intitulează „Etica şi pregătirea profesională a lucrătorilor din comerţ“ şi temele lui sunt „Etica muncii. Munca factor educativ“ . „Cinste, corectitudine şi principialitate în viaţa socială şi personală“ ; „Proprietatea obştească — temelia progresului societăţii socialiste. Apărarea şi dezvoltarea avutului obştesc — îndatorire cetăţenească fundamentală“; „Etică ALBA profesională, îndeplinirea îndatoririlor profesionale şi obşteşti faţă de societate“ ; „Opinia publică şi rolul ei social“ ; „însuşirea cunoştinţelor profesionale, a realizărilor ştiinţei şi culturii— baza formării profilului spiritual larg al oamenilor muncii“. Orice comentariu este de prisos. La alte cursuri, înşiruirea temelor este tot atît de întîmplătoare, deşi aparent ar avea o logică. Intr-unul despre „Limbă şi literatură“, de vreme ce se consideră necesar să se vorbească despre „Verb, pronume şi importanţa lor pentru scrierea corectă“, nu vedem justificarea altor prelegeri ca „Legătura dintre limbă şi gîndire“, „Literatură naţională şi literatură universală“, în orice caz peste nivelul de înţelegere al unui auditoriu care are nevoie de lămuriri ortografice. In sfîrşit, tot la Cugir există un curs numai pentru tineri (lucrul nu este de loc premeditat, ci o pură întimplare : lecţiile se desfăşoară, la o şcoală şi aici au fost suficient de muţi doritori, ca să se poată institui un curs). Este inexplicabil cum la un asemenea curs — intitulat „Din istoria cercetărilor ştiinţifice“ — pot să apară teme ca „Turismul şi fotografia, domenii şi pasiuni vechi“ sau „Perspectivele dezvoltării turismului pe teritoriul Oraşului Cugir“. Situaţia pe care am înfăţişat-o aici pune sub semnul întrebării spiritul de autentică colaborare dintre diverşii factori organizatorici ai universităţilor populare Incepînd din anul acesta, ele sînt opera comună a comitetelor de cultură şi artă, consiliilor sindicale şi a comitetelor U T.C. municipale şi orăşeneşti. Bine folosită, această îmbunătăţire organizatorică este capabilă să furnizeze organizaţiilor U.T.C. posibilităţi largi de dezvoltare la tineri a interesului pentru cultură, ştiinţă, artă, pentru problemele profesionale. Care a fost însă preocuparea Comitetului municipal din Alba Iulia, de pildă ? Tovarăşul Filip Cristescu, secretar al comitetului, ne relata că s-au făcut eforturi pentru atragerea tinerilor. Perfect, dar acesta este numai începutul. Era necesar să se acţioneze şi pentru alcătuirea unor tematici specifice, cu audienţă la tineri, care să răspundă preferinţelor lor (dar mai întîi, trebuia să se cunoască aceste preferinţe). Organizaţiile de tineret nu trebuie să stea într-o espectativă timidă, ci să intervină cu competenţă, în chiar organizarea şi desfăşurarea activităţii. Ele sunt, în secretariatul Universităţii populare, membri cu drepturi dar şi cu responsabilităţi egale. VA PLACE BRAHMS 7 rulează la Patria (orele 9; 12; 15; 18, 21), Favorit (orele 10, 13; 15;30; 18; 20,30), OPERAȚIUNEA LADY CHAPLIN : rulează la Sala Palatului (orele 17,15; 20,15), Republica (orele 8,45; 11,15; 13,45; 16,15; 13,45; 21,16), București (orele 9; 11,15; 13,30; 16,30; 18,45; 21). Melodia (orele 9; 11.15; 13.30; 16; 18,30; 20,45). JOCUL CARE (JOIDE : rulează la Luceafărul (orele 9; 11,15; 13,30; 16, 18,15, 20.45) . Festival (orele 8,45; 11,15; 13,30. 16; 18.30; 21). BLOW-UP ! rulează la Capitol (orele 9,45; 12,30. 16). Cinemateca Union (orele 9,45; 12, 14). SA TRĂIM PINA LUNI : rulează la Capitol (orele 18,30; 20,45). CIND SE AUD CLOPOTELE : rulează la Victoria (orele 9; 11;15; 13,30; 16; 18,30; 20,45). FRAȚII KARAMAZOV : rulează la Central (orele 10; 14,45; 19). NOILE AVENTURI ALE RĂZBUNĂTORILOR : rulează la Lumina (orele 8,45; 16,15 în continuare ; 18,30; 20,45) ; Floreasca (crele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30). CORABIA NEBUNILOR : rulează la Doina (orele 11,15; 14,15; 17,15; 20,15). Program pentru copil (orele 9—10) ; Dacia (orele 8—19,45 în continuare) MONDOCANE : rulează la Timpuri Noi (orele 9—21 în continuare). FEMEIA ÎNDĂRĂTNICĂ : rulează la Feroviar (orele 9; 12; 15; 17,45; 20,30), Excelsior (orele 9,30; 12; 15,30; 18; 20,30), Gloria (orele 9,15; 12; 15,15; 18; 20,30) BERU ȘI COMISARUL SAN ANTONIO : rulează la Griviţa (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30), Giuleşti (orele 15,30; 18; 20,30), Aurora (orele 9,30; 11,30; 13,30; 16; 18,15; 20 30). SOARELE VAGABONZILOR : rulează la înfrăţirea (orele 15,15; 17,45; 20). TESTAMENTUL DOCTORULUI MARUSE : rulează la Bucegi (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30). OMUL MOMENTULUI : rulează la Unirea (orele 15,30; 18). NOAPTEA : rulează la Unirea (ora 20,15). LUPII ALBI : rulează la Lira (orele 15,30; 18), Moşilor (orele 15,30; 18; 20,30), Vitan (orele 15,30; 18; 20,30). CIT TIMP EŞTI SĂNĂTOS : rulează la Lira (ora 20,15). RĂZBOI ŞI PACE (seria I şi II) : rulează la Drumul Sării (orele 15; 19.30) . MORȚII RAMIN TINERI : rulează la Ferentari (orele 15,30; 18; 20.15). Popular (orele 15,30; 18; 20.30) . CĂLDURĂ : rulează la Cotroceni (orele 15,30; 18; 20,30). VIRIDIANA : rulează la Buzești (orele 15,30; 18; 20 15). GALILEO GALILEI : rulează la Pacea (orele 15,45; 18; 20,15). FAMILIA NOASTRA TRĂSNITĂ : rulează la Crîngași (orele 15,30; 18; 20,15) LA NORD PRIN NORD-VEST : rulează la Volga (orele 10,16 in continuare : 19,30). TIGRUL : rulează la Viitorul (orele 15,30, 18). TONUL DE VINZARE : rulează la Viitorul (ora 20,30). BALTAGUL : rulează la Mioriţa (orele 9,30; 12; 15,30; 18; 20,30). OMUL CARE VALORA MILIARDE : rulează la Munca (orele 16; 18, 20). ANGELICA ŞI SULTANUL : rulează la Cosmos (orele 15,30; 18; 20,15). MAI PERICULOASE DECIT BĂRBAŢII : rulează la Tomis (orele 9,30—15,30 în continuare; 18, 20,15). STELELE DIN EGER : rulează la Flacăra (orele 15,30; 19). Progresul (orele 15,30; 19). PĂPUȘĂ : rulează la Arta (orele 10—16 în continuare ; 19,30). IN IMPARAȚIA LEULUI DE ARGINT : rulează la Modern terei( 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30), Flamura (orele 9; 11,15; 16; 18,15; 20,30). PARIA! rulează la Rahova (orele 15,30; 18). oameni Împietriţi. rulează la Rahova (ora 20,15). MIERCURI 9 DECEMBRIE 1989 Opera Română: CAVALERIA RUSTICANA; PAIAŢE — ora 19,30; Teatrul Naţional „I. L. Caragiale“ (Sala Studio): PĂRINŢII TERIBILI — ora 19,30; Teatrul de Comedie: DISPARIŢIA LUI GALY GAY — ora 20; Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" (Sala Studio); TANDREŢE ŞI ABJECŢIE — ora 20; Teatrul Mic; OFIŢERUL RECRUTOR — ora 20; Teatrul Giuleşti; PĂLĂRIA FLORENTINA — ora 19,30 ; Teatrul ,,C. I. Nottara" (Sala Studio): CIND LUNA E ALBASTRĂ — ora 20; Teatrul de Comedie Constanta (la Teatrul „C. I. Nottara“): INVITAŢIE LA CASTEL — ora 19,30; Teatrul „Ion Vasilescu“: DE LA BACH LA TOM JONES — ora 19,30; Teatrul „Ion Creangă“: POVESTE NETERMINATĂ — ora 9; Teatrul SPIRT... ...este una din putinele rime posibile la Birt. Şi poate că n-aş fi făcut această „descoperire“, în ultimă instanţă meritorie pentru un profan in materie de tehnică a poeziei, dacă respectivul cuvînt — spirt — în accepţia lui metaforică, sugerind isteţimea, vioiciunea simpatică, viteza de execuţie, nu mi-ar fi răsărit în mod spontan pe buze mai deunăzi, cînd am fost, absolut întimplător, client al Birtului de lingă Piaţa Amzei... Eram flămind dar şi grăbit afară , din cale şi cind am văzut aglomeraţia în local — ca în „Gura pieţii“, dec! — am vrut să mă las păgubaş. Dar nu ştiu cînd am fost întors din drum, şi nu ştiu cînd m-am trezit ocupînd loc la o misă într-o clipă făcută „lună“, nu ştiu cind mi-au aburit în faţă ochiurile, costiţa şi mămăliguţa cerute, nu ştiu cînd mi-au fost aduse sticla de pepsi frapată, cînd nota de plată, şi nu ştiu cind m-am trezit pornit în treburile mele cele grabnice cu mulţumirea că n-am pierdut nici o clipă poposind la acest Birt şi ei, deci, puţinul meu timp disponibil a fost respectat. ...Iar pentru toate acestea eu vi le-aş recomanda pe cele 3—4 foarte tinere ospătăriţe de la acest birt, ca pe nişte adevărate gospodine, gazde şi aşi in meseria lor. Căci le-am văzut dansind pur şi simplu printre mese, jonglind cu multele farfurii purtate cu graţie intr-un spaţiu neprielnic, ştiind să fie familiare, fără să uite de pronumele de reverenţă, glumind tot timpul cu clienţii şi bucătarul fără să pară vreun moment deplasate, avînd pentru toată lumea cite un cuvint bun şi în sfîrşit, lăsîndu-ţi impresia că au, fiecare, cite zece ochi şi cite patru mîini... Am foarte rar drum prin Piaţa Amzei, dar pentru că ospătăriţele de la acest birt servesc aşa cum v-am spus şi pentru că nu uită să adreseze la plecare, nici unui client, invitaţia „Mai poftiţi pe la noi!“ am să revin cu plăcere aici, într-una din — vai ! — puţinele unităţi de acest gen unde Birt rimează de minune cu Spirt. PETRE In paginile cărţii sunt cuprinse numieroase informaţii utile tinerilor în privinţa recrutării şi încorporării, relatări succinte despre principalele arme şi specialităţi militare. Sunt prezentate, de asemenea, aspecte interesante din viaţa militarilor în cazarmă, la instrucţie, la trageri, în aplicaţii, activitatea cultural-artistică şi sportivă din armată, drepturile şi îndatoririle militarilor, condiţiile de trai care le sînt asigurate. In sfîrşit autorii, oferă o serie de informaţii despre învăţămîntul militar şi treptele ierarhiei militare, despre instituţiile de învăţămint şi cultural-artistice din armată. Volumul — semnat de colonel O. Lustig, locot. col. T Dinu, şi locot. col. E. Boc — cuprinde 180 pagini, intr-o prezentare grafică sobră. Il recomandăm îndeosebi tinerilor care participă la activităţile de pregătire pentru apărarea patriei, precum şi tuturor celorlalte categorii de tineri interesaţi în problemele serviciului militar. O. NEGRU DOI BĂRBAŢI PENTRU O MOARTE Se află în perioadă de montaj, noul film artistic de lung metraj DOI BĂRBAŢI PENTRU O MOARTE în regia lui GHEORGHE NAGHI din a cărui filmografia notăm : Două lozuri, D-ale Carnavalului, Telegrame in colaborare cu Aurel Miheles, Lumina de iulie şi Cine va deschide uşa ? film distins în 1967 la Teheran, cu Menţiune specială pentru regie. In cabina nr. 5, la Movila, Naghi împreună cu soţia sa, monteaza EUGENIA NAGHI privesc atenţi micul ecran. Intr-o scurtă pauză îi pun regizorului cîteva întrebări. — Ce reprezintă montajul pentru un regizor ? — Ultima etapă de lucru şi cea mai dificilă operaţiune la realizarea filmului. Aici, materializezi intenţiile regizorale din timpul conceperii scenariului şi a turnării pe platou, iar secvenţele şi cadrele filmate disparat se unesc într-un tot, dînd ritm şi cursivitate povestirii. Montajul este „baza artei filmului“ aşa cum îl denumea şi Pudovkin. — Filmul povesteşte... — Realizat după o mică nuvelă a scriitorului Sütő András, filmul tratează o temă generoasă avînd în centrul acţiunii rrestimiul a doi ţărani din Ardeal, unul român, celălalt ungur, la timpul războiului hitlerist. Războiul a adus nu numai tunuri şi tancuri, ci şi şovinismul. Demeter şi Ianoş, eroii filmului, pentru apărarea prieteniei şi a dragostei de patrie îşi riscă viaţa. — In ce locuri aţi filmat ? — In cîteva localităţi de lîngă Tg. Mureş. S-a filmat în decoruri naturale, iar imaginea albnegru realizată de Nicu Stan — unul dintre cei mai buni operatori ai noştri — a servitperfect intenţiile regizorale. — In rolurile principale apar... — Matei Alexandru (Demeter Demeter), Monica Ghiuţă (Marişca), Mamon Ciobanu (Pavel Costan), Bencze Ferenc (Ianoş), Eliadar Kiss și Adam Ersebet. ION PASAT Matei Alexandru, în rolul lui Demeter Demeter. DRAMATURGUL AUREL BARANGA RĂSPUNDE SPECTATORILOR SĂI Tînărul DUMITRU DUMITRIU, muncitor din oraşul Suceava, este un pasionat cititor şi spectator de teatru. Ceea ce-l ajută fireşte, să reflecteze mai adine asupra vieţii şi asupra sa însuşi. „Am observat — mărturiseşte el — că după ce am rîs şi m-am amuzat vizionînd spectacolul „Opinia publică“ am devenit, sub înrîurirea piesei, mult mai atent şi mai exigent în acelaşi timp faţă de faptele mele şi ale celorlalţi. Poate şi pentru că autorul îşi susţine ideile prin întîmplări atît de cunoscute, trăite de noi zilnic. Aş vrea să ştiu ce primează în creaţia dramaturgului , o cunoaştere amănunţită a faptului cotidian pe care 11 ridică la semnificaţia lui majoră sau, dimpotrivă, pornind de la conflictele dramatice ale vieţii le ilustrează închipuind fapte adecvate . Bineînţeles aş mai vrea să aflu la ce lucrează în prezent şi dacă una din scenele Capitalei pregăteşte vreun spectacol „Baranga“.. Iată răspunsul dat tînărului sucevean prin intermediul ziarului nostru : „Vă mărturisesc în deplină sinceritate că întrebarea dv. mă descumpăneşte. N-aş putea să vă descifrez exact misterul acestui proces de cristalizare al piesei in replică de teatru Rămîne și pentru mine o taină impenetrabilă. Să vă dau un exemplu : acum cîteva seri. Stînd de vorbă într-un cerc de prieteni și povestind o întimplare pe care am trâit-o Îndărăt cu 30 de ani, mi-am dat seama că o frază auzită atunci a trecut fără modificări în „Opinia publică". Dar repet, la ora cînd am scris piesa n-am fost conştient de acest transfer de amintiri. înseamnă de aici, dacă îmi permiteţi si meditez In prezenţa dv„ că lucrurile se petrec aproximativ astfel : scriitorul trăieşte viaţa, se pătrunde de semnificaţiile ei şi fără ca să fie însufleţit de vreo intenţie imediată se transformă într-un depozit de experienţă. Ulterior şi fără să-ţi fi dat seama, cînd te aştepţi mai puţin, viaţa te răsplăteşte cu o dobîndă fascinantă : îţi restituie adevărurile ei în înfăţişări inedite. Rezultă deci că nu există decit o singură cale care conduce spre secretele scrisului : trăirea acestei vieţi cu pasiune incendiară cu fiecare clipă mereu reînnoită. Am pe masa mea de lucru In forma ei definitivă „Simfonia patetică“, dramă in trei acte pe care sper să o văd ridicată la verticala scenei Încă în actuala stagiune, spre sfîrşitul ei, la Teatrul Naţional din Bucureşti. Spre dezamăgirea spectatorilor mei, nu e vorba de o comedie ci de o dramă a răspunderii. Trăim într-o lume in care răspundem nu numai pentru actele noastre dar şi pentru actele tuturor semenilor noştri“. Convorbire realizată de CONSTANTINA CARANFIL AZI ÎN LIBRĂRII • EDITURA POLITICA * * * : „Preşedintele Comitetului sindicatului — reprezentant în conducerea întreprinderii“, lei 3,00. • EDITURA PENTRU LITERATURĂ Ion Bănuţi : „Panorama sărutului“, lei 13,00. S. Reichmann : „Geraldine“, lei 2,50. Al. Barna : „Liniştea zăpezilor“, lei 2,00. Maria Petra : „Cînd se lasă tăcere“, lei 7,00. Florin Andrei Ionescu : „Punct pe Y“, lei 3,00. Gheorghe Tomozei : „Suav Anapoda“, lei 7,25. • EDITURA PENTRU LITERATURĂ UNIVERSALĂ Gaston Leroux : „Misterul camerei galbene“, lei 6,50. N. Kazantzakis : „Alexis Zorba", lei 9,00 Jane Austen : „Mîndrie şi prejudecată“, lei 12,50. Juri Tîmianov : „Sublocotenentul invizibil“, lei 6,50. • EDITURA MUZICALĂ Romaine Rolland : „Jean Cristophe“, vol. I, II, III, lei 41,00. • EDITURA ŞTIINŢIFICĂ M. Isbăşescu : „Dicţionar german-român“, lei 81,00 • EDITURA ENCICLOPEDICĂ St. Bărsănescu : „Dicţionar de pedagogie contemporană“, lei 9,00. BRITANNICUS 'LA TEATRUL' TINERETULUI DIN PIATRA NEAMŢ La prima vedere, o lectură a eseurilor lui Roland Barthes despre Racine pare a explica, în linii mari, intenţiile spectacolului lui Aureliu Manea de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ. Falsul structuralism al criticului francez se regăseşte în fervoarea cu care tînărul regizor încearcă să descifreze sistemul de semne aflat dincolo de ansamblul convenţiilor stilistice din care se compune tragedia , în transcripţia foarte exactă a concepţiei potrivit căreia scerta propriu-zisă este Anti-Camera, spaţiu al supunerii şi al vorbirii tragice, ascunzind Camera, locul tăcut şi invizibil al Puterii, în surprinderea elocventă a alternativei strict simetrice, dar fără ieşire, care se oferă relaţiei lui Nero cu lumea exterioară; în sfîrşit, in refuzul net al tradiţionalei vorbiri tragice, fragmentată prin muzicalitatea ei. Este însă de la sine înţeles că un spectacol nu este o exegeză teoretică; el nu poate „explica“ opera, ci o poate doar „interpreta“, îi poate oferi, adică, una dintre înfăţişările concrete posibile. Oricît de inflexibilă ar fi concepţia sa, regizorul este silit să se supună materiei flexibile a scenei, realităţii ei independente. Îndatorat acestei fatalităţide care se plîngea şi Jean Vilar cînd nota că „realizarea scenică a unei piese este întotdeauna rezultatul unui compromis, între imaginaria vizuală şi auditivă a regizorului şi realitatea vie, anarhică pe care o constituie actorii“), spectacolul lui Aureliu Manea nu are decît de cîştigat. Pe scenă, rigoarea conceptuală dobîndeşte ceva din suflul fierbinte al vieţii, din adevărurile psihologice care determină actele personajelor din acea convingătoare imprecizie care nu aparţine „sistemului de semne al limbajului tragic“, ci existenţei însăşi, reale şi tumultuoase. Ceea ce se constituie drept temă a spectacolului nu este, pînă la urmă, dilema tragică, ci ambianţa vie care ia naştere in jurul acestei dileme. „Semnele“ devin oameni în carne şi oase, oameni care iubesc şi suferă, oameni care urăsc şi domină, oameni care acţionează şi îşi asumă consecinţele acţiunilor lor. Spectacolul are, aşadar, o dublă valenţă, vizibilă în toate componentele sale. Pe de-o parte, prin intermediul limbajului, istoria ni se comunică integral, fără derogări fundamentale de la accepţia ei clasică. Intr-o frazare amplă, în versuri despovărate de clinchetul superficial, dar totodată ferite de rostirea prozaică, diurnă, cu care ne-au deprins unele îndoielnice experimente, ni se comunică povestea unui Nero avid de putere, care încearcă să-şi dobîndească, prin distrugere, independenţa faţă de lume. Pe de altă parte, în jurul poveştii şi al consecinţelor ei, regizorul ţese un sistem complicat de imagini plastice, o adevărată plasă cinetică, de mare frumuseţe şi sugestivitate. Din punctul de vedere al semnificaţiilor, acest sistem se constituie întrucîtva într-un al doilea spectacol, simultan şi complementar celui dinţii. Căci mişcarea actorilor nu este, aproape nicăieri, un simplu comentariu plastic al replicii, o obişnuită echivalenţă vizuală a ideilor. Puternic stilizată şi esenţializată, mişcarea are aici menirea de a propune impresii, de a crea stări de spirit, de a încorpora atitudini. Există chiar şi un fel de cormut, care se exprimă exclusiv prin intermediul gestului, dar a cărui funcţie nu este cea clasică, de a da replica protagoniştilor, ci de a-i învălui într-o reţea difuză de reacţii, fără un conţinut simbolic precis, dar tocmai de aceea deschisă unor sugestii multiple. Să adăugăm că tînărul regizor conduce acest angrenaj subtil cu o mare credinţă în virtuţile lui teatrale, cu o admirabilă consecvenţă, şi că excelentul decor al lui Mihai Mădescu îi oferă un sprijin hotărîtor. Tinerii actori de la Piatra Neamţ dispun de un antrenament, dacă nu desăvîrşit, în orice caz superior colegilor lor de la alte teatre, în a-şi asimila stilul puţin comun al unor asemenea spectacole. Cornel Nicoară (Nero), Florin Măcelaru (Britannicus), Marta Savciuc (Agripinna), Lucia Ştefănescu-Dobre (Iunia), Boris Petroff (Narcis), mai vârstnicul Theodor Danetti (Burrus), ca şi Marga Pavlidis, Mădălina Rădulescu şi Constantin Ghenescu (componenţii „corului“ imaginat de regizor) trec, în spectacolul lui Aureliu Manea, o elocventă probă de profesionalitate, care le solicită însuşiri diverse (şi, nu în ultimul rînd, dintre cele intelectuale). Prin forţa dramatică a joculuilor, prin fidelitatea cu care se supun unei gîndiri regizorale neobişnuit de riguroase, spectacolul Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ se constituie într-o mărturie asupra permanenţei tragicului racinian. SEBASTIAN COSTIN de RACINE Moment din spectacol. DRUMURILE NAVETISMULUI (Urmare din pag. I) pentru intirzieri şi lipsuri de la locul de muncă, fapt repercutat in calitatea scăzută a recoltelor. Inspectorii şcolari din judeţul Ilfov vorbesc despre nivelul scăzut de cunoştinţe al elevilor din unele şcoli elementare. Reamintesc aici şi una dintre observaţiile făcute de tovarăşul GH. PAIZI director general In Ministerul Invăţămîntului : „La examenele de admitere în facultăţi, spunea dînsul, tineri cu aceleaşi medii obţinute la absolvirea liceului, dovedesc, totuşi, o pregătire inegală, remarcindu-se faptul că provenienţa unora din comunele limitrofe centrelor populate, coincide cu existenţa unor carenţe serioase în bagajul cunoştinţelor, lor. Nu greşim cînd spunem că aceşti copii au avut ca dascăli pe acei profesori navetişti sau uneori şi mai rău fiindcă navetiştii îşi schimbă des locul de muncă iar organele locale sunt obligate să ocupe posturile cu suplinitori fără o pregătire corespunzătoare“. Schimbîndu-şi des locul de activitate (rocadele se fac evident în vederea apropierii de „centru“) navetistul produce, așa cum se remarca, tulburări grave în organizarea procesului de învăţămînt. Se întîmplă adeseori ca în toiul anului şcolar numeroase catedre să rămînă fără profesori multă vreme. Alteori, doar o simplă întimplare aduce în locul gol un suplinitor. La începutul acestui an şcolar, în judeţul Ilfov, de exemplu, din numărul total de profesori repartizaţi în învăţămîntul rural, jumătate nu s-au prezentat la posturile lor. IDEALUL DE VIAŢA : UN ABONAMENT CLASA I SAU UN MAGNETOFON Dincolo de golurile pe care le produce în viaţa social-economică a satului, navetistul se văduveşte singur, rînd pe rind, de multe din posibilităţile realizării sale ca individ în societate. Pe mulţi dintre navetişti i-am cunoscut pe rutele lor, în compartimentul trenului sau în autobuz. Refac un prim itinerariu. Iată-mă în gară, în zorii unei zile, privind de la fereastra unui vagon răsăritul soarelui cînd mă gîndeam — mai cu maliţie, mai în serios — că cel puţin navetiştii au acea superioritate, de care vorbesc filozofii şi poeţii, de a întîmpina primii o nouă zi. Viitorii mei eroi nu păreau însă să-i guste farmecul : treceau grăbiţi de-a lungul trenului — o grabă silnică, cu umerii plecaţi, înfăşuraţi la repezeală în fisurile mototolite, cu mîinile în buzunare, tîrînd după ei saci de sport, genţi, sacoşe, pachete. începusem să socotesccă-mi va fi destul de greu să încep o discuţie cu aceşti oameni adormiţi — la propriu — cînd norocul mi-a adus pe bancheta din faţă un tinăr cu alură de sportiv. Apoi intr-o oră şi ceva de mers cu trenul i-am aflat „biografia“. E un norocos, spune, şade lîngă gară, alţii mai fac şi prin oraş cite o oră, o oră şi jumătate. Are şi o linie bună : Bucureşti — Piteşti. E drept, pierde zilnic cam trei ore : trenul ajunge la Mătăsaru cu mult avans — dar mai citeşte cîte ceva : au apărut acum în „Enigma“ cîteva „bucăţi“ bune. E profesor de fizică, anul doi de predare. De ce face naveta ? Păi ce să facă dacă n-a găsit încă un post în Bucureşti ? Nu, nu neapărat în învăţămint. Dar oricum poate spune despre el că s-a „aranjat“. E căsătorit, soţia lucrează în Capitală. Credea că asta o să conteze la repartizare. Soţia e foarte gospodină, amîndoi au un salariu bun. Dacă se gîndeşte ce va face în viitor? De ce să se gîndească ? ! Are 26 de ani şi nu se gîndeşte la nimic. Ba nu, greşesc ; idealul imediat al interlocutorului este să-şi ia un abonament la clasa I „unde călătoresc o grămadă de doctoriţe nostime“ (le-am văzut : unele trecute de 35 de ani, poartă mini-jupă forţe şi ochelari cu roata carului care au avantajul de a ascunde complet ridurile). Iar un ideal mai îndepărtat ar fi poate acela de a-și cumpăra o mașină. Restul, așa cum spuneam, nimic. O asemenea mentalitate este tipică numai pînă la o anulrită vîrstă. După 5—6 ani de navetism optimismul acesta naiv scade, transformîndu-se într-o acreală uneori sincopată de accese grave. Am discutat la Ghimpaţi cu tovarăşa FINA NUŢĂ, 35 de ani, profesoară de limba română. Soţul este medic la spitalul din comună şi amîndoi fac naveta în Bucureşti. O vreme au locuit împreună la Ghimpaţi. Da, îmi aminteşte : n-a fost bine, prea multă lipsă de confort. Apoi s-a mutat in Capitală, cu gîndul să-şi construiască casă. Dacă şi-au construit ? încă nu, e greu cu banii, se cheltuiesc mulţi cu viaţa asta pe drumuri. Locuiesc acum, într-o cameră cu dependinţe comune. Ce face în timpul liber? Care timp liber? Cînd ajungeacasă abia aşteap-,tă să se odihnească. E sătulă pînă peste cap de navetă dar acum ce poate să mai facă ? Nu se mai întoarce în sat. Gînduri de viitor ? Mai bine să nu-şî mai facă planuri... O oboseală a privirii şi a vocii, alăturată înfăţişării, sugerează că regretul acesta tardiv este foarte sincer, că interlocutoarea este realmente obosită de modul în care se perpetuează, pline de monotonie, zilele. Ce gîndesc iniţial, asemenea oameni care şi-au ales acest mod de a trăi şi nu fac din profesia lor o rampă spre realizarea unui înalt ideal uman? Unul dintre răspunsuri este poate acela pe care îl dă DOINA LOVI, o profesoară de biologie la o şcoală din comuna Aprozi. Anul trecut, la repartizare, şi-a ales singură postul, avea dreptul datorită mediei sale mari. Acum doreşte să vină în Bucureşti şi poate că motivele sunt reale, dar nu mă refer la ele — ministerul de resort trebuie să hotărască asupra justeţei lor. Am întrebat-o de ce s-a dus iniţial la Aprozi dacă acum face totul ca să scape de acest loc. „De ce? Fiindcă era singurul loc apropiat de oraş şi trebuia să mă angajez , cumpărasem un magnetofon în rate şi trebuia să-l achit“. Criza de ideal rutinează, oboseşte şi în cazul începutului de drum abate spre rute care mai devreme sau mai tîrziu se îngustează şi devin impracticabile. Cazurile acestea sunt stridente, lezează înainte de toate legile dezvoltării, sociale, bunul simţ. Şi mai ales contrastează puternic în faţa acelor numeroase exemple de intelectuali care au fost capabili să se stabilească în comună şi să se lege cu toată conştiinţa civică şi profesională de destinul oamenilor de acolo. Iată ce mărturiseşte cu simplitate tovarăşa Liliana Rădan, profesoară de biologie în acelaşi Ghimpaţi de care am amintit. „Am venit aici în 1964, n-aveam nimic atunci. Acum nu aş mai pleca de aici". Adică profesoara este apreciată în şcoală, locuitorii comunei o cunosc din activitatea profesională şi cea pe tărîm cultural — şi o stimează Este căsătorită, are doi copii, şi-a construit o casă. Oraşul ? Nu este prea departe şi se poate duce oricînd doreşte. Şi are pentru ce. Ţăndărică (Calea Victoriei); ILEANA SlNZIANA — ora 17; (Str. Academiei): BANDIŢII DIN KARDEMONIME — ora 17; Teatrul „C. Tănase“ (Sala Savoy): VARIETĂŢI ’69 — ora 19,30 ; Circul de Stat: RITMURILE ARENEI — ora 19,30. MIERCURI, 3 DECEMBRIE 1969 • 18.00 Deschiderea emisiunii. Studioul pionierilor Mari prietenii literare : Eminescu şi Creangă • 18,25 Primii între egali. Program folcloric realizat cu soliştii laureaţi şi premiaţi la concursurile artistice de amatori din anul 1969 • 19,00 Telejurnalul de seară • 19,20 Intermezzo muzicala 19,30 Succesul este o şansă ? • 20,00 Tele cinemateca : „Micul lord“ a 21,40 Reflector : Telefoileton cotidian a 21,55 Fotbal : Cehoslovacia — Ungaria, meci de baraj pentru calificarea în turneul final al Campionatului mondial. Transmisiune de la Marsilia. In pauză : Telejurnalul de noapte a 23,35 închiderea emisiunii.