Scînteia Tineretului, mai 1970 (Anul 26, nr. 6518-6541)

1970-05-26 / nr. 6537

ÎN PAGINA A ÎV-A­ R­EZIS­T­ENŢA E­ROICĂ Pagini din jurna­lul unor scriitori a­­flaţi în aceste zile în locuri unde s-au dat şi se dau bătălii deci­sive pe frontul ape­lor : Fănuş Neagu, Ioan Grigorescu, Ro­mulus Rusan, Cezar Baltag, Vasile Nico­­rovici, Niculae Sto­­ian. Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ANUL XXVI, SERIA II, Nr. 65376 PAGINI — 30 BANI MARȚI 26 MAI 1970 ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST CE SE ÎNTÎMPLĂ AZI PE VALEA MUREŞULUI? APELE CER ÎNCĂ NOPŢI ALBE! Tg. Mureş Ne-am oprit la izvorul riului care a fost intimpinat în aceste zile cu atîtea blesteme şi mi se pare neverosimil bilanţul rava­giilor pe lingă firicelul cristalin de ape. Se crapă de ziuă. Sunt împre­ună cu corespondentul Agerpres, Aurel Urzică. La poalele Haş­­­maşului Mare, într-un peisaj străin de ceea ce s-a petrecut in aval, rememorăm dezastrul. De fapt, calamitatea a început a­­proape de Topliţa. Ploua în­­tr-una, din 10 mai, şi din punc­tul hidrologic de la Suseni se dă primul avertisment. — In după amiaza zilei de 12 mai între orele 16—17, spune tov. Ion Antal, cînd era amenin­ţat serios oraşul nostru, personal am telefonat la Deda, Reghin şi Tîrgu Mureş dindu-le alarma. Azi, Topliţa şi-a vindecat ră­nile aproape integral. Ne conti­nuăm drumul pe valea Mureşu­lui reconstituind cele intîmplate. Ne surprinde atenţia un fapt e­­moţionant : ajungem din urmă o coloană de maşini pe care flutură steaguri roşii şi multicolore. E un convoi impresionant de 44 de autocamioane încărcate cu car­tofi, ajutoare destinate sinistraţi­lor din judeţul Mureş de către cooperativele agricole din jude­ţul Suceava, printre care C.A.P. Plopeni, Rădăşeni, Ciprian Fo­­rumbescu, Vadul Moldovei, Sal­cia, Pleşeşti, Bosancea. Pe fie­care maşină lozincile îngemănea­ză în citeva cuvinte năzuinţa, spiritul umanist şi solidaritatea frăţească de care dă dovadă în aceste zile de grea încercare în­tregul nostru popor : ,,Unitate,­­ dîrzenie, muncă — şi vom în­vinge !“ ..Populaţia din judeţul Suceava împreună cu întreaga ţară e alături de voi !". Stincem, cariera de piatră. Compresoarele îşi deapănă va­carmul sacadat, un om urcă pieptiş printre stînci cu o ladă de exploziv in spinare. Nu e timp pentru vorbe. Ştefan Ro­meo, şeful exploatării, ne infor­mează pe scurt că cei 85 de oa­meni ai carierei, în majoritate ti­neri, sfarmă stincile, zi şi noap­te. In mod normal, de la carieră se expediau zilnic 200 tone pia­tră brută, piatră cubică şi cri­blură Acum — de patru ori mai mult, adică efortul uman normal înmulţit cu patru. Camioanele transportă de aici continuu ma­teriale pentru reconstrucţia şo­selelor şi căilor ferate. Cariera a mai livrat gratuit de citeva zile şi o cantitate de trei mii tone umplutură de pămînt pentru zo­nele refacerii. Secvenţele reconstruirii se derulează din nou. La Răstoliţa pericolul a venit de pe valea pi­nului cu acelaşi nume care a izolat de comună la vărsarea în Mureş 12 familii. Au fost salvaţi toţi copiii, femeile şi bătrînii cu un troliu improvizat pe un trac­tor, in timp ce viaţa salvatorului Vasile Luerean atirna, ni se spu­ne, de un fir de aţă. La Deda — Bistra au fost pri­mele victime de pe valea Mure­­­şului, trei oameni : şoferul Vio­­­­rel Demian de la U.M.T.F. Re­ghin, coloana Răstoliţa care transporta buşteni , tinărul Gheorghe Scarlat şi fierarul Stoica Dănilă amindoi aflaţi la gura de exploatare Coru. Cind Bistra s-a năpustit vije­lioasă să rupă podul pe unde tre­cea drumul forestier, ei au intrat în fierărie să facă scoabe pentru a consolida grinzile. Oamenii Sunt citeva zile de la acele momente dramatice în care 103 oameni din judeţul Alba şi-au găsit salvarea în inter­venţiile eroice ale elicopte­rului pilotat de Constantin Ştefiinescu. Astă noapte Alba-Iulia a fost din nou asaltată de ape. Nu ştim dacă a fost necesară iarăşi intervenţia lui, dar cu siguranţă bravul pilot s-a aflat şi de astă dată la dato­rie. Aşa cum este întot­deauna. Foto : I.­TEREK s-au înnecat striviţi de valul ne­bănuit care s-a aruncat asupra­­ fierăriei, prăvălindu-se după ci­teva sute de metri in Mureş. De aici mai sus şi mai în jos s-au tot adunat apele risipind spaimă, distrugeri, moarte. Au muţit oa­­­­meni aflaţi la, muncă, la dato­rie, oameni care nu mai înfrun­taseră apele şi au căutat să facă totul pentru a le înfrunta. Ce poate să mai însemne pe lingă sacrificiul lor pierderea ce­lor 390 de oi de la Pitea, comu­na Deda ? Nu mai stăm să re­flectăm asupra faptului că Deda a fost avertizată şi că totuşi oile au fost surprinse în saivane pe malul Mureşului în timp ce in ultimele momente, noaptea, au fost evacuate 300 de vite de la aceeaşi cooperativă agricolă. Pină la Mureş mai sunt ciţiva ■ kilometri. In toate localităţile străbătute pe hotarele pămin­­tului năruit , de la care se vor smulge totuşi roadele, ţăranii cooperatori revarsă hărnicia lor in această zi cu soare. La Dum­­brăvioara întîlnim o coloană de intr-ajutorare : tractoarele şi maşinile agricole sosite din ju­deţul Ilfov pentru a imprima rit­murile necesare reluării campa­niei de primăvară, Municipiul Tîrgu Mureş. Tra­gedia, deşi vizibilă, a rămas in urmă. Surprindem pulsul revi­­talizării care se caracterizează prin reluarea activităţii in cele 16 întreprinderi industriale cala­mitate. Brigăzile patriotice ale tineretului îşi aduc contribuţia lor cotidiană prin mii de pre­zenţe active, în întreprinderi şi (Continuare în pag. a IlI-a) • Pe toată valea, o impresionantă dovadă a solidarităţii, ajutoarele trimise din întreaga ţară au ajuns la sinistraţi. • Noaptea cea mai grea la Alba lulia : ora­şul a fost inundat din nou. Noi evacuăm­ şi din nou autoamfibii in centru. • Ample acţiuni de refacere. Zeci de mii de oameni din oraşe şi sate au ieşit la muncă. Se reconstruiesc case, uzine, se reînsămînţează ogoare. • Pe 718 km bătălia cu apele Mureşului sau cu urmările lor, continuă­­ SITUAŢIA LA ZI • Alte 700 de case inundate la Sighişoara • Mediaşul ram­îne încă sub ape. • Ieri, viitura a ajuns la Blaj şi Alba lulia. • Inundarea unor comune în judeţul Hu­nedoara. O linie ferată întreruptă. • Azi, la Rm. Vilcea, apele Oltului vor depăşi cu 150 cm cota de inundaţii (cu 100 cm mai mult decit maxima zilelor trecute). • In judeţul Covasna, mii de oameni în­­tr-o situaţie dramatică, 2 000 cetăţeni şi 10 000 de animale evacuate ieri. Peste 20 000 ha inundate, alte 1 000 case avariate. • Locuitorii din Turnu-Roşu sunt izolaţi. Aprovizionarea se face cu elicopterul. • Cresc apele Siretului şi Prutului. Străzi inundate în Tecuci. Mii de hectare şi nu­meroase comune sub apă. • Dunărea creşte de la intrarea în ţară. Plan de apărare la Turnu-Severin. • Situaţie critică in sectorul inferior al Dunării. In Deltă situaţia s-a agravat. Su­­lina înecată pe jumătate. DRAGI PĂRINJI DIN SATU­MARE... Am ajuns cu bine în Bucureşti. Dar eram triste. N-am plecat niciodată aşa departe de casă. Şi eram fără voi. Nu uităm deloc apele mari care au venit peste noi. Şi pe drum am văzut atîta apă... în gară ne-am speriat. O gară mare, cu multă lume. N-o să ne credeţi, dar lumea asta ne aştepta pe noi. Ne-au adus haine, bomboane, fiecare avea ceva pentru noi. Au vrut să ne ia pe la casele lor, să ne îngrijească ei pînă cînd o să puteţi voi să ne luaţi iar acasă. N-a fost nevoie, ne aşteptau nişte tovarăşi care s-au gîndit să stăm împreună. Noi, fetele de la Şcoala generală nr. 1, stăm cu toate la Li­ceul nr. 10. (Continuare în pag. a V-a) Interviul acordat de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al Partidului Comunist Roman, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România ZIARULUI „L’HUMANITÉ“ După cum s-a anunţat, la 8 mai, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a primit pe ziarista franceză Marie Rose Pineau, secretar ge­neral de redafie la ziarul „L’Humanité", căreia i-a acordat un interviu. Interviul a fost publicat în ziarul „l'Humanité" din 25 mai a.c. ÎNTREBARE : România este o ţară în care ritmul de creş­tere a producţiei a fost deose­bit de important în ultimii ani. Puţini contestă aceasta, chiar în ţările capitaliste. Ceea ce se uită să se menţioneze este sta­rea in care regimul capitalist lăsase o ţară care, deşi înzes­trată cu importante bogăţii na­turale, se caracteriza in ajunul celui de-al doilea război mon­dial printr-un fel de statut se­micolonial. RĂSPUNS : România era a­­tunci o ţară care avea o econo­mie slab dezvoltată. Industria se afla într-o fază incipientă şi chiar agricultura — din care cea mai mare parte era în mîinile marilor proprietari funciari — se găsea într-o sta­re de înapoiere. Monopolurile străine deţineau o parte im­portantă din bogăţiile ţării, în industriile petrolieră, carbo­niferă, chimică, metalurgică, precum şi în industria ali­mentară, îndeosebi, în rafină­riile de zahăr. Toate acestea contribuiau la accentuarea ex­ploatării clasei muncitoare, a poporului român care, se poa­te afirma, avea în acel mo­ment unul din nivelurile de trai cele mai scăzute din Eu­ropa. Această situaţie s-a agra­vat şi mai mult în cursul ce­lui de-al doilea război mon­dial, ca urmare a jafului e­­xercitat în economia ţării noastre de Germania hitle­­ristă şi distrugerilor cauzate de război. La sfîrşitul conflic­tului, producţia scăzuse cu 50 la sută faţă de nivelul e­­xistent înainte de dezlănţui­rea lui. Plecind de la această si­tuaţie, clasa muncitoare, pu­terea populară au trecut,, după eliberare, la reorganizarea e­­conomiei şi la transformarea socialistă a ţării." ÎNTREBARE : Ce a între­prins partidul dumneavoas­tră pentru ca bogăţiile natu­rale să fie exploatate în mod judicios ? RĂSPUNS: In anii care au trecut de la cucerirea puterii de către clasa muncitoare, Partidul Comunist Român, în colaborare cu celelalte forţe democratice şi progresiste din ţară, a pus pe primul plan problema industrializării Ro­mâniei pe baze socialiste, pre­cum şi cea a transformării so­cialiste a agriculturii. Acum, producţia industria­lă globală este de peste 16 ori mai mare decât cea dinainte de război. România este as­tăzi în măsură să satisfacă din producţia sa proprie aproape 70 la sută din necesarul de ma­şini şi utilaje al întregii eco­nomii naţionale; ea dezvoltă o întreagă serie de ramuri mo­derne, ca electronică, folosi­rea energiei nucleare în sco­puri paşnice, chimia — îndeo­sebi producţia de fibre sin­tetice şi cea de materiale plas­tice; ea exportă în nu­meroase ţări o serie de ma­şini şi utilaje. La ora actuală, preocupa­rea esenţială a partidului nos­tru în domeniul economiei este asigurarea unui ritm înalt de dezvoltare a indus­triei. In ultimii 20 de ani, rit­mul mediu anual de creştere a fost de circa 14 la sută ; pentru cincinalul următor prevedem o creştere medie a­­n­uală de peste 10 la sută, ac­centul fiind pus îndeosebi pe introducerea tehnicii moderne în toate ramurile economiei. ÎNTREBARE : Şi agricultu­ra ? Ultima plenară a Comi­tetului Central şi-a consacrat lucrările acestei probleme. RĂSPUNS : Doresc să sub­liniez în primul rînd că, în urma încheierii colectivizării, în 1962, agricultura română a reuşit nu numai să satisfa­că necesităţile consumului in­tern, dar şi să permită o se­rie de exporturi de produse a­­groalimentare. Desigur, în ciuda progre­selor evidente obținute, noi considerăm, că avem încă mult de făcut pentru ca să se poa­tă afirma că posedăm o agri­cultură modernă, avansată. Avem în vedere o serie de mă­suri foarte importante, urmă­rind extinderea irigaţiilor, mecanizării şi folosirii desco­peririlor ştiinţei, măsuri care vor asigura un progres mai rapid al producţiei agricole. In acest scop, noi prevedem un volum important de inves­tiţii ; numai din fondurile de stat se vor aloca pentru sus­ţinerea acestui program de ridicare a agriculturii 80 mi­liarde lei. ÎNTREBARE : Nu este inu­til să precizăm pentru citito­rii francezi că România, care a fost prezentată mult timp ca o ţară agricolă, întimpină, chiar în agricultura sa, une­le dificultăţi de ordin geogra­fic. RĂSPUNS : Este un element de care noi ţinem seama în programul nostru. Deşi Ro­mânia are o suprafaţă rela­tiv redusă, există zone în care, în unele perioade, se înregis­trează un exces de umidita­te, şi altele, destul de întinse, în care există, câteva­ luni pe an, o secetă puternică. De a­­ceea acordăm o atenţie spe­cială lucrărilor de asanare, de ameliorare a fertilităţii solu­lui de irigaţii. Ne propunem ca, până în anul 1975, suprafa­ţa terenurilor irigate să de­păşească 2 milioane hectare, faţă de 230 000 ha în 1965. Ceea ce reprezintă în ultimă analiză esenţialul este omul, munca sa, pentru că toate­­con­diţiile geografice, de climat, pot să fie îmbunătăţite, şi so­cialismul creează premise de dezvoltare a agriculturii în cele mai bune condiţii. In acest domeniu, ca şi în altele, partidul nostru a acor­dat şi continuă să acorde o atenţie deosebită folosirii cu­ceririlor ştiinţei. Plecăm de la faptul că construirea noii societăţi nu ar­ putea fi reali­zată decit pe baza ultimelor cuceriri ale ştiinţe, realiză­rilor celor mai preţioase ale gîndirii umane , de aceea noi veghem­­, organizarea activi­tăţii de cercetare ştiinţifică, la introducerea cuceririlor ştiinţei la producţie, în în­treaga viaţă socială. Astfel am repurtat succesele de care vor­beam. ÎNTREBARE : Deci, in a­­ceastă ţară, în care situaţia i­­niţială era de asemenea natu­ră incit risca să meargă pe calea ţărilor slab dezvoltate, socialismul a permis transfor­marea radicală a orientării. RĂSPUNS : Explicaţiile da­te dovedesc aceasta. Doresc însă să menţionez, de aseme­nea, că paralel cu eforturile depuse de poporul nostru pen­tru dezvoltarea economiei — aceste eforturi fiind ilustrate (Continuare in pag. a V-a) SUB SEMNUL LUPTEI DÎRZE PE CARE ÎNTREGUL POPOR O DUCE ÎMPOTRIVA STIHIILOR NATURII, A FOST INAUGURAT Pentru cei peste 2 000 de ti­neri care lucrează în sistemul de irigaţii Carasu, ziua de duminică va rămine o dată memorabilă. Pentru că în această zi într-un climat de puternic entuziasm creator, de hotărîre bărbătească, de identitate deplină ce animă în aceste clipe grele întregul nostru popor, care strîns unit în ju­rul partidului, duce o luptă e­­roică cu furia stihiilor naturii dezlănţuite, munceşte cu o ne­­maiîntîlnită abnegaţie pentru a­­tenuarea distrugerilor şi reface­rea grabnică a urmelor lăsate de calamitate, aproape 1600 de ti­neri au format primul lor careu. După Lotru, Porţile de Fier, Pie­­troiu şi Rogojelu, în Dobrogea, s-a constituit un nou Şantier na­ţional al tineretului într-unul din cele mai importante obiective ale agriculturii — sistemul de i­­rigaţii Carasu. Emoţionantă clipă, 1600 de inimi tinere s-au angajat ieri în faţa partidului, a organizaţiei noastre revoluţionare ca acolo la locul lor de muncă să-şi facă da­toria în mod exemplar. Se citea pe feţele acestor tineri voinţa dîrză, hotărîrea nestrămutată de a face tot ce depinde de ei pen­tru ca obiectivele la care lucrea­ză să intre mai devreme în pro­ducţie, conştienţi fiind că surplu­sul de recoltă ce se va obţine în acest mod reprezintă contribuţia lor la marele efort depus de în­treaga noastră naţiune pentru re-VASILE BABAC (Continuare In pag. a V-a) SANTIERUL NATIONAL AL TINERETULUI DE LA CARASU PRHJITIRI DI SCRISORI DE AWARE AMBASADORUL AUSTRALIEI La 25 mai 1970, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a primit pe Roy Robert Fernandez, care şi-a prezentat scrisorile de acreditare în calitate de ambasador extraordinar şi ple­nipotenţiar al Australiei în Repu­blica Socialistă România. Cu a­­cest prilej preşedintele Consiliu­lui de Stat şi ambasadorul Aus­traliei au rostit cuvîntări. După ceremonia prezentării scrisorilor de acreditare, preşe­dintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, a avut o con­vorbire cordială cu ambasadorul Roy Robert Fernandez. La solemnitatea prezentării scrisorilor de acreditare și la convorbire au participat Con­stantin Stătescu, secretarul Con­siliului de Stat, și George Maco­­vescu, prim adjunct al ministru­lui afacerilor externe. AMBASADORUL ELVEŢIEI La 25 mai 1970, preşedintele Consiliului de Stat al Republi­cii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a primit pe Alfred William Rappard, care şi-a pre­zentat scrisorile de acreditare în calitate de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Elveţiei în Re­publica Socialistă România. Cu acest prilej, preşedintele Consiliu­lui de Stat şi ambasadorul Elve­ţiei au rostit cuvîntări. După ceremonia prezentării scrisorilor de acreditare, preşe­dintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, a avut o con­­­­vorbire cordială cu ambasadorul Alfred William Rappard. La solemnitatea prezentării scrisorilor de acreditare şi la convorbire au participat Constan­tin Stătescu, secretarul Consi­liului de Stat, şi George Maco­­vescu, prim-adjunct al ministru­lui afacerilor externe. Ambasadorul Alfred William Rappard a fost însoțit de membri ai Ambasadei Eleveției la Bucu­rești. PRIMIREA DE CĂTRE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU A AMBASADORULUI MAROCULUI Luni după amiază, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a primit pe ambasa­dorul Regatului Maroc la Bucu­reşti, Hassan Raghad, la cererea acestuia. Ambasadorul a transmis preșe­dintelui Consiliului de Stat un mesaj din partea regelui Hassan II al Marocului. La primire, care s-a desfășurat într-o atmosferă cordială, a par­ticipat George Macovescu, prim­­adjunct al ministrului afacerilor externe.

Next