Scînteia Tineretului, iulie 1970 (Anul 26, nr. 5672-6594)
1970-07-01 / nr. 6568
ÎN AMFITEATRUL MUNCII A BĂTUT GONGUL De bună seamă, vacanţa înseamnă odihnă. Pentru asta e dată. Totuşi, vacanţa aceasta nu va însemna numai odihnă. Mai precis, nu va însemna în primul rînd odihnă. Ştiam că aşa va fi de acum o lună, atunci cînd studenţimea ţării a hotărit să împartă vacanţa cu munca. Cu câteva zile în urmă, ne interesam la Consiliul U.A.S.R. cum s-a concretizat această „împărţire“. Informaţia a căpătat conturul cifrelor, datelor şi adreselor de vară. Le parcurgem. S-au format zeci de brigăzi care să dea o minărit- ajutor la treburile ţării, treburi obişnuite de vară, dar specifice acestei perioade a reconstrucţiei. In general putem spune că în vacanţa aceasta vom intilni în locuri de muncă extrem de diferite, o mare brigadă studenţească, totalizând 12 000 de tineri, al cărui comandant de onoare va fi spiritul datoriei. Sunt aşteptaţi studenţii. Opt mii de studenţi iau calea meseriilor agricole. Dorobanţii, Mangalia, Ostrov, Agigea, Pecica, Scînteia, Costeşti, Cărei, Odoreu, Banloc, Sînandrei — aici şi în alte numeroase sate se stabilesc sediile taberelor de muncă. Alţi o mie de studenţi încep munca aspră de şantier. La Lotru ori la construcţia drumurilor Bucureşti—Piteşti şi Braşov— Gheorghieni, la amenajări şi refaceri de drumuri. Numai fabrica de cărămizi din Bucureşti va beneficia, începînd de azi, de ajutorul a 2 000 de studenţi brigadieri, după ce, două săptămîni, colegii mai mici de învăţătură — elevii — şi-au adus prinosul muncii lor. Şi iată că luni, din faţa Academiei de studii economice, au plecat primii 400 de studenţi spre Nazarcea, Dorobanţii, Hîrşova. Au plecat şi cei de la Drept — 150, şi cei de la Matematică, 220, şi filologii... Colegul nostru Ion Oancea ne informează din Timişoara că a fost prezent, cînd studenţii timişoreni au făcut „botezul“ muncii pe şantier. LUCREŢIA LUSTIG (Continuare în pag. a III-a) De dimineaţa pina seara tîrziu... „De meserie sunt sudor mecanic, am lucrat şi la Şantierul naval din Giurgiu, dar din 1963 am venit aici, la Ulmi, soţia mea e de aici, şi de atunci lucrez la cooperativa agricolă, în sistemul de irigaţii... In toamna lui ’68, atunci D. MATALA (Continuare in pag. 11 a) REPORTAJ ECONOMIC Există cuvinte care sintetizează — prin frecvenţa şi caracterul lor lapidar — o epocă sau o mentalitate. Desigur, o epocă febrilă, al cărei puls accelerat se exprimă în alfabetul muncii, nu în cel al retoricii. In .■ competiţia nemiloasă cu timpul, limbajul — în asemenea cazuri — devine mai sobru, mai concentrat. Cuvintele par, astăzi, a polariza, în mod firesc, în jurul unor noţiuni-pivot: „reconstrucţie“, „angajamente suplimentare“... Ele nu constituie ticuri, ci laitmotive , ale hărniciei şi solidarităţii tuturor, cu cei greu încercaţi de mînia apelor. Deşi rostite cu aceeaşi gravitate pretutindeni, noţiunile respective capătă, acum, o rezonanţă mai profundă în anumite ramuri ale producţiei industriale, solicitate mai intens de efortul colectiv îndreptat către lichidarea pagubelor produse de calamităţi. FABRICA DE CIMENT MEDGIDIA, întreprindere care livrează unul dintre pilonii de bază ai producţiei materialelor de construcţie. Dincolo de destinaţia sa obişnuită, cimentul este imperios necesar zonelor sinistrate. Ei pretind miile de clădiri avariate, sutele de km de şosele deteriorate etc., etc. Cum răspunde Fabrica din Medgidia acestor cerinţe ? Mai întîi — intrucît unitatea are problemele ei, nu întrutotul soluţionate — prin eforturile depuse pentru realizarea planului de producţie. In al doilea rind, prin hotărîrea de a transpune în realitate angajamentele suplimentare. Și anume: un supliment de 5 000 tone ciment și 10 km tuburi azbo, in valoare totală de 1 460 000 lei. N. BALTAG GH. GHIDRIGAN (Continuare în pag. a IIl-a) Valoarea pregătirii liceale asigură INTRAREA ÎN FACULTATE • LA POLITEHNICĂ SE APLICĂ ANUL ACESTA UN NOU SISTEM DE NOTARE • SE CERE, IN PRIMUL RÎND, VOCAŢIE PENTRU STUDIUL INGINERIEI ; • ANUL I ACTUAL A CERTIFICAT : SELECŢIA TREBUIE FĂCUTA SEVER, PE CRITERIUL VALORIC; • SFAT PENTRU CANDIDAŢI : NU APELAŢI NUMAI LA MEMORIE ! LA ADMITERE PRIMEAZĂ GÎNDIREA " Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVI, SERIA II, Nr. 6568 6 PAGINI — 30 BANI MIERCURI 1 IULIE 1970 Convorbire cu prof. dr. docent GEORGE BĂRĂNESCU rectorul Institutului politehnic din Bucureşti, despre examenele studenţilor din anul I şi concursul de teren ediţia 1970. — Tovarăşe rector, după sesiunea de examene din iarnă aţi opiniat, cu prilejul unei consfătuiri, că studenţii anului I de la Institutul politehnic alcătuiesc cea mai bună serie din ultimii 20 de ani. Acum, după verificările făcute la examenele din actuala sesiune, vă menţineţi părerea ? — Sunt mulţumit că la această întrebare pot da un răspuns afirmativ. Studenţii anului I dobîndesc în continuare rezultate meritorii. Diferenţa faţă de seriile precedente este esenţială. Ea nu se reflectă numai în carnetele de note. Este vorba, în primul rînd, de o atitudine matură faţă de pregătirea profesională, dublată de o mare putere de sinteză, de aptitudini pentru studiul ingineresc şi de pasiunea muncii creatoare. După cum se ştie, tinerii care şi-au început studenţia în acest an universitar fac parte din prima promoţie a liceului de 12 ani. Desigur, această realitate determină într-o mare măsură superioritatea faţă de celelalte promoţii ale anului I. Dar este oare singura explicaţie a rezultatelor mai bune obţinute în pregătirea profesională ? — Primul fapt care trebuie V. ADRIAN (Continuare în pag. a V-a) admi Cu aceşti tineri n-am discutat despre aventură, erau departe, veritabile puncte mobile ale unui peisaj familiar şi dezinvoltura cu care se profilau pe dantelăria metalică mi s-a părut mai grăitoare decât vorbele Un om calcă agale liniştea străzii. Altul apasă cu un gest obosit butonul veiozei. Un scripet sparge în două noaptea din jurul maternităţii. In clipa aceasta, d in timp ce cotidianul îşi deapănă firesc existenţa, unuia dintre noi — pietonului, chimistului, călătorului — i se intimplă ceva neobişnuit. AVENTURA — cuvîntul cu rezonanţe magice, mirosind vag a frunză proaspătă de castan şi a praf de puşcă — se insinuează discret în casa noastră, în viaţa şi în munca noastră. Venită de foarte departe, aventura refuză să-şi lepede aura de mister cu care a călătorit prin timpuri. Cine este, de fapt, această fată Morgana la care visează timidul cu timple încărunţite, o caută disperat adolescentul şi o recunoaşte — după o matură chibzuinţă — adultul ? Se poate vorbi de o VlRSTA A AVENTURII ? Este un fenomen sporadic sau o COMPONENTĂ firească a existenţei ? Ce SEMNIFICAŢII îi acordă tineretul de astăzi ? Cu ce haine o impodobeşte generaţia pentru care grefele cardiace nu mai sunt un mister, iar luna a devenit un popas posibil într-o călătorie de concediu ? 100 DE RĂSPUNSURI — O SINGURA DEFINIŢIE Rugaţi să încerce o definire a noţiunii, 100 de tineri, de categorii sociale diverse (43 muncitori, 21 ţărani cooperatori, 11 elevi, 17 studenţi, 3 fără ocupaţie), cu parametri de vîrstă intre 14 şi 26 de ani, au oferit răspunsuri sensibil diferite. Dacă pentru absolventul de şcoală medie Gheorghe Glement aventura este „cea mai mare realizare în viaţă“, pentru inginerul mecanic Duţu Tomescu înseamnă ..să-ţi pice pe cap o chestie nemaipomenită pe care să n-o poţi rezolva decit tu“. Alte definiţii : „Ceva care vine peste noapte şi te prinde fără să-ţi dai seama“ (Vasile Budeanu ) ţă-SOFIA SCORŢARU (Continuare în pag. a IV-a) AVENTURA CU „A“MARE Ieri, Şahinşah Iranului, Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr, împreună cu preşedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, a vizitat Craiova După cum este cunoscut, timp de două zile, Şahinşahul Iranului şi soţia sa au fost oaspeţi ai litoralului Mării Negre. Marţi, împreună cu preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, Şahin, şahul Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr a vizitat Craiova. Au sosit,de asemenea, la Craiova vicepreşedintele Consiliului de Stat, Emil Bodnaraş, şi oficialităţile române ataşate pe lingă şeful statului iranian — Constantin Stătescu, secretar al Consiliului de Stat, Pavel Silard, ambasadorul României la Teheran, general-locotenent Constantin Popa, locţiitor al şefului Marelui Stat Major, precum şi Ardeshir Zahedi, ministrul afacerilor externe al Iranului, Soltan Sanandaji, ambasadorul Iranului la Bucureşti, şi alte persoane iraniene care-l însoţesc pe Şahinşah. Drapele ale celor două ţări împodobeau străzile străvechii cetăţi a banilor, iar portretele Şahinşahului şi al soţiei sale erau expuse în vitrinele magazinelor. Discuţiile se centrau invariabil asupra semnificaţiei întîlnirii dintre şeful statului român şi şeful statului iranian, asupra bunelor relaţii statornicite între Iran şi România. România şi Iranul au un limbaj comun în foarte importante probleme ale contemporaneităţii , respectarea suveranităţii şi independenţei, respectul reciproc, colaborare reciproc avantajoasă. Animate de dorinţa de a sluji cauza înţelegerii in viaţa internaţională, România şi Iranul acţionează pentru cooperarea şi prietenia între popoarele lumii şi oferă prin ceea ce întreprind în planul relaţiilor bilaterale, un model de colaborare intre state cu orinduiri sociale diferite. Exprimind sentimentele de adevărată prietenie şi stimă ale întregii populaţii a acestui mare oraş al ţării, care este ,Craiova, zeci de mii de cetâţeni i-au întâmpinat în vizita lor pe suveranul Iranului şi pe preşedintele Consiliului de Stat cu explozive manifestări de bucurie, cu flori, cu urale. Constantin Băbălău, preşedintele Consiliului popular al judeţului Dolj, primarul municipiului Craiova, Ion Zăvăleanu, precum şi alte notabilităţi locale prezente la aeroport, au adresat Şahinşahului şi preşedintelui Consiliului de Stat urări de bun venit pe meleagurile olteneşti. O gardă militară prezintă onorul. Un grup de copii oferă Majestăţii Sale, Şahinşahul Iranului, Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr, şi preşedintelui Nicolae Ceauşescu buchete de flori. In uralele şi aplauzele craiovenilor veniţi în Întâmpinare la aeroport, cortegiul oficial se îndreaptă spre oraş. Drumul , parcurge o oază de verdeaţă care desfată privirea. Ţărani cooperatori aflaţi la muncă în livezi întrerup pentru citeva clipe lucrul şi ies la margine de drum să-i salute pe aleşii oaspeţi. remarcabile performanţe tehnice sunt mărturii ale coordonatelor industriale pe care, asemenea multor altor localităţi ale ţării, s-a înscris în anii socialismului şi oraşul Craiova. Făuritorii bijuteriilor tehnice de mare complexitate, care sunt produsele electrotehnice realizate aici, au primit cu dragoste, cu multă prietenie, pe şeful statului nostru, Nicolae Ceauşescu, pe înaltul oaspete, Şahinşahul Iranului, Mohammad Reza Pahlavi. Din discuţiile pe care le-am surprins în momentele ce au premers sosirea la uzină, în timpul vizitei, am reţinut faptul că ea este interpretată ca un semn al dorinţei N. POPESCU - BOGDÂNEŞTI NICOLAE DRAGOŞ ADRIAN IONESCU (Continuare în pag. a V-a) Se vizitează moderna uzină craioveană . ..Electroputere". Electroputere îşi relevă virtuţile Primul punct al itinerariului este Uzina Electroputere. Simbol al dezvoltării industriale a Olteniei de aşa,ici, complexul de fabrici de la intrarea în Craiova se înfăţişează ca un dinamic şi viguros centru al industriei construcţiilor de maşini. De aici îşi iau drumul pe magistralele de oţel ale patriei, pe arterele feroviare ale altor ţări, cunoscutele locomotive electrice şi Diesel electrice „Electroputere“. Aici se produc transformatoare de forţă de mare putere, agregate a căror autoritate tehnică s-a impus în peste 20 de ţări ale lumii. Emblema uzinei „Electroputere“ este, de asemenea, însemnul distinctiv a numeroase tipuri de motoare electrice şi aparataj de medie şi înaltă tensiune. Toate aceste LA POSTURILE DE RADIO ŞI TELEVIZIUNE Astăzi, 1 iulie, în jurul orei 9:45, posturile noastre de radio şi televiziune vor transmite plecarea din Capitală a Maiestăţilor Lor Imperiale — Şahinşahul Iranului, Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr, şi împărăteasa Farah. Lecţia Artistului de GEORGE IVAŞCU CAM 1 500 vizitatori zilnic — aceasta e media pe care o înregistrează Expoziţia Brâncuşi de la Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România. E o cifră record, atestînd mai bine decît orice gradul de interes şi, prin aceasta, evoluţia receptării estetice, a gustului marelui public. în ciuda faptului că expoziţia este înghesuită intr-un compartiment la etajul II, că în loc de catalog vedem (procedeu nemaiîntîlnit !) cite o foaie dactilografiată aruncată pe lingă unele sculpturi, se demitizeaza flagrant prejudecata că accesibilitatea implică neapărat o cit mai fidelă re-producere a Naturii, a „Realităţii". Dimpotrivă, Brâncuşi demonstrează că arta este re-creare (în parametrii a ceea ce constituie originalitatea artistului) şi că numai ca atare ea deschide cîmpul larg al emoţiei estetice, al retrăirii, la scara individuală, a actului de creaţie respectiv. Marii artişti sînt cei care oferă prin însăşi opera lor o lecţie de artă cu valabilitate universală. Brâncuşi se numără printre aceştia, spectacolul de valori pe care-l oferă cele aproape 50 de opere ale sale depăşind toate contingenţele. Expoziţia de la Muzeul de Artă al Republicii este un univers în sine, cu o dinamică de o forţă demonstrativă unică. Ca Picisso în pictură, Brâncuşi al nostru a revoluţionat sculptura secolului XX. De la „Cuminţenia pămîntului" şi „Rugăciune", de la „Somnul" la „Copil dormind" şi „Muza adormită", apoi la primul portret (din 1913) al „Domnişoarei Pogány" (ultimul în bronz şlefuit, fiind din 1933), privitorului i se impun tot atitea momente ale acestui proces de originală dialectică a creaţiei brăncuşiene : de la ilustrarea Naturii, în datele ei aparente, pîrnă la esenţializarea aceleiaşi Naturi, prin abstragere, în datele ei cele mai profund semnificative. Celelalte piese din expoziţie o demonstrează încă mai revelant : „Pasărea în spaţiu", „Cocoşul", „Regele Regilor", „Torsul de tînăr", „Adam şi Eva", creaţii din deceniul al patrulea. Să adăugăm la acestea cele cîteva imagini fotografice ale Atelierului din Impasse Ronsin, la Paris, imaginile artistului însuşi la diferite vîrste, dominate de cea a „Coloanei nesfîrşite" de la Tg. Jiu, cu „Masa tăcerii" de acolo Un întreg florilegiu, sugerînd una din cele mai dense şi eficiente lecţii de artă, — de la faza „redării" (imaginii curente a Naturii), pînă la cea (cît de evoluată !) a Ideii (zborului, a elementului-prim, a unui nou plan al Realităţii). Şi toată această miraculoasă fenomenologie a spiritului exprimată nu în cifre, nu în formule matematice, ci concretizată artistic, inefabilul căpătând pondere, iar ponderea materială, ca a „Pasării măiastre", înscriind dinamica unei sonde lansate spre Infinit. „...Misterele înseşi ale lumii şi tainele originale pe care — infuz — el ie-a cunoscut din totdeauna. Acest înţelept, acest primitiv ramie una din cele mai mari figuri ale artei tuturor timpurilor". O spune prestigiosul critic de artă Jean Cassou în a sa „Panorama des arts plastiques contemporaines", (Paris, 1960, p. 262). Lecţia lui Brâncuşi, artistul validat la scară universal, este mai penetrantă decît ne imaginăm. Ea reconsideră prin propriile-i forţe tot ceea ce — cu ani în urmă — fusese pus în umbra unui obscurantism estetic greu de iertat. Să stăm, dar, astăzi sub semnul generozităţii celui ce a creat „Coloana infinită" — sublim monument şi, totodată, cea mai impunătoare prezenţă pe soiul românesc a ceea ce ne place a numi Artistul în Cetate. Şi să ne înfiorăm de mesajul lui peste timp şi peste noi : „Bucuria pură — iată ceea ce vă dăruiesc".