Scînteia Tineretului, septembrie 1970 (Anul 26, nr. 6620-6645)

1970-09-17 / nr. 6634

„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 JOI 17 SEPTEMBRIE 1970 IDEEA l-A VENIT PE CÎND ERA LA PRACTICĂ Merglnd în unna unei prese de balotat paie și fin uneori se poate observa că balotul nu este legat sau că nodul nu a rezistat. Cau­za o constituie lipsa în literatura de specialitate a unui studiu ci­nematic a aparatului de legat de la presa de balotat, lipsă ce implică imposibilitatea unei re­glări corecte. încă de cînd era studentă, a­­flînd în timpul unei practici e­­fectuate la întreprinderea de utilaj mecanic din Medgidia cît de important ar fi un asemenea studiu, tînăra ingineră Victoria Nicu­lescu a hotărît să abordeze această temă. Studiul cinematic întocmit de ea cuprinde toate fa­zele posibile în care se poate afla fiecare mecanism al aparatului de legat. După etapa grafo-antali­­tică s-a trecut la experimentare . „Fiecare din cei patru parametri în funcţie de care am trasat dia­gramele, ne spunea Victoria Ni­­culescu, a necesitat verificarea in practică, pe care am făcut-o la Institutul de Cercetări pentru Mecanizarea Agriculturii. Alura curbelor trasate după valorile ex­perimentale a coincis cu cea a curbelor teoretice“. Urmează ca întreprinderea din Medgidia, producătoare a acestui tip de maşini , să treacă la a­­plicarea studiului pe care spe­cialiştii de aici l-au apreciat ca fiind foarte bun şi mai cu seamă foarte preţios. Pe baza studiului, înainte de a fi date în exploa­tare, mecanismele aparatului de legat se vor regla la valorile in­dicate. S-a prevăzut şi posibili­tatea de reglare chiar în trif­pul şi la locul funcţionării, datorită simplităţii de execuţie a acestor operaţii. De rem­arcat că diagra­mele trasate servesc şi la studiul dinamic şi energetic al aparatu­lui, permiţînd obţinerea unui coeficient cît ma ridicat de sigu­ranță în exploatare. Ing. ION VOICU DUMITRU GHEAŢĂ LA VÎLCEA In municipiul Rîmnicu Vil­.1 cea, s-a c­at in­ foîlosin­ţă o nouă sală de artă. Inaugurarea sălii a fost făcută cu ex­poziţia­ itinerantă a pictorului Dunai-*“ tru Gheaţă. Se îndeplineşte astfel o dorinţă mai veche a tinerilor artişti plastici vîlceni. Paralel cu aceasta a fost alcă­tuită încă o expoziţie cuprin­­zînd lucrările pictorilor debu­tanţi organizată în sala Casei municipale de cultură. Expo­ziţia constituie o „probă“ a potenţialului creator al celor mai tinere penele înaintea „consacrării“ de mai tirziu din noua sală recent inaugurată. V. R. PALATUL CELOR 365 DE FERESTRE „Palatul baroc“ din Oradea, obiectiv turistic menţionat in toate ghidurile despre ţara noas­­stră editate în străinătate ne-a fost prezentat de prof. Virgil Giurcă, directorul Muzeului ju­deţean . „Palatul celor 365 de ferestre”, cum este numit, a început să fie construit în anul 1762 după pla­nurile arhitectului Hillebrandt. Lucrările au durat 14 ani. Pala­tul prezintă unele asemănări cu reşedinţa episcopală din Würz­burg privind dispunerea rezali­­tului central şi organizarea spa­ţială. Spre deosebire de alte con­strucţii, realizate de arhitect, pa­latul din Oradea reprezintă cul­mea artei sale, fiind un monu­ment deosebit de valoros in con­textul arhitecturii barocului tir­ziu. De curînd au fost terminate lucrările de restaurare. Edificiul va fi ca acum 250 de ani. Cea mai interesantă noutate pentru vizitatori va fi organziarea în incinta palatului a Muzeului Ţării Crişurilor care cuprinde in­teresante piese etnografice, docu­mente istorice şi culturale, măr­turii ale timpului etc. privind viaţa şi activitatea oamenilor de pe cele trei Crişuri. VALENTIN BUZLEA POPASUL DIN VALEA URSULUI Pe drumul de piatră care a­cum 2000 de ani unea castrele romane de la Dunăre cu cetăţile dacice din Carpaţi, la o adiere de umbră a stejarilor seculari din Ţară lui Litovoi şi Seneslau, se află un loc din legendă —■ Va­lea Uisului, stăpînită cîndva de duhuri pădureţe invocate de pă­durarii povestitori în seri tîrzii de toamnă cu luceferi şi vîrco­­laci. Iar astăzi, locul spiriduşilor şi priculicilor din Valea Ursului a fost ocupat de multicolore cor­turi turistice, iluminate cu pe­­tromax, străjuite de tranzistoare. Valea Ursului de lingă Rm. Vîlcea a devenit o vale a popasu­rilor turistice. Lingă campingul cu corturi meşterii de case din Ceauru au prins în scoabe de lemn 20 de cusuţe-camping adă­postite în rugi de mure. Minia­turizarea creează asociaţii de bas­me şi după citeva zile şi nopţi petrecute in liniştea pădurii, după ce au fost uitate angoasele semnelor de circulaţie ale oraşe­lor, începi să auzi spiriduşii pă­durii, care n-au părăsit legendele, doar s-au retras, din calea turiş­tilor puţin mai la vale.. I. M. ÎN PODGORIILE DRAGĂŞANILOR Tinerii ingineri, tehnicieni şi cooperatori din 25 de uni­tăţi C.A.P. şi de stat cu sector viticol dezvoltat s-au întrunit în cadrul unei consfătuiri de lucru organizată de Comite­tul judeţean Vîlcea al U.T.C. la staţiunea experimentală vi­ticolă Drăgăşani. Cu acest pri­lej cercetătorii staţiunii le-au prezentat noile probleme pri­vind producerea materialului săditor viticol, sistemele de cultivare şi conducere a viţei, folosirea ierbicidelor, produ­cerea şi conservarea vinurilor de calitate. Expunerile au fost însoţite de vizite la şcoala de viţă în plantaţiile model, la complexul de vinificaţie, în final li s-au prezentat tineri­lor sarcinile ce revin orga­nizaţiilor U.T.C. din mediul rural în activitatea de culti­vare şi extindere a plantaţii­lor de viţă, una din preocu­ Locotenentul Mihai Gheorghe a oftat uşurat şi, intr-o discuţie ulterioară, aparent total întîmplătoare, i-a dat să înţeleagă Maria­nei Prodan că viitorul ei logodnic e un om de nădejde. Fusese doar o alarmă falsă... * ★ A doua zi am părăsit oraşul îndreptîndu-mă cu o maşină a mi­liţiei spre Sibiu, unde am ajuns pe la prins. Asta îmi dădea peste cap lista cu planificarea, dar colonelul Vlad îmi telefonase de di­mineaţă şi-mi spusese că in drumul lui cert spre graniţă Ahmet Weiss alesese o variantă care trecea probabil prin acest oraş. Omul era destul de abil; nu voia să pară prea grăbit, poza pe mai de­parte într-un turist cumsecade, care-­şi incintă ochiul cu frumuse­ţile patriei noastre. Dacă voiam să-l văd, la faţă n-avea rost să mai alerg pînă la frontieră, spusese colonelul, şi îi dădui dreptate, deşi mi s-ar fi părut mai spectaculos să-l aştept acolo ca să-l pot filma părăsind țara și apoi intrînd din nou... Tot drumul făcut în întîmpinarea lui Ahmet. Weiss l-am folosit reamintindu-mi cele aflate în două zile care au urmat telefonului colonelului Vlad. In acest timp, stătusem de vorbă cu un căpitan de la interne, cu un locotenent major de la o circă de miliţie, despre un violonist, cu locotenentul Şelaru de la securitate şi răs­­foisem un biblioraft doldora cu foi dactilografiate şi fotografii. In felul acesta am aflat cum devenise interesant dintr-un anumit punct de vedere domnul Ahmet Weiss. Primele lămuriri mi le-a dat, cum spuneam, un căpitan al cărui nume lui l-am reţinut şi pentru asta ii cer scuze. Mi-a relatat următoarele : Ni s-a părut curios că domnul la care ne referim intra în ţară pe data de 19 iulie pentru a şaptea oară în acest an. Deci, cam o dată pe lună. Zilele variau, dar după ce am cercetat, am văzut că traseul străbătut de automobilul lui verde, un Jaguar cu nr. XV 15—11, era, cu mici excepţii, acelaşi: frontieră (Curtici, Borş, Episcopia Bihorului) apoi ca punct final Constanţa, după ce tre­cea fie pe varianta Ardeal, fie prin Cimpia Dunării. Folosea cam aceleaşi hoteluri şi personalul îşi amintea de el ca­ de un om co­losal de zgircit. Cu destulă greutate cei de la miliţia economică au stabilit că intra cu bani puţini, dar pe drum se cam înbo­­găţea şi s-a tras concluzia că făcea contrabandă cu ceasuri de aur marca „Herma“. S-au găsit şi vreo zece oameni care cumpăraseră obiectele de la el. Era însă o afacere destul de modestă, cel mult patru sau cinci asemenea exemplare de fiecare drum. Cel puţin aşa am dedus după aproximarea cheltuielilor efectuate în fiecare dintre călătoriile sale. Eram tentaţi să luăm măsurile de rigoare dar tocmai atunci ni s-a semnalat că personajul intrase în aten­ția colegilor de la securitate... ★ — Tovarăşe locotenent major, vă aduceți aminte de povestea aceea ciudată cu ceasul de aur „Herma“.? — Cum să nu ! Dar n-a fost ciudată la început, ci de abia mai tirziu. Din capul locului părea ca un caz banal și-atît. Căpătasem misiunea să refac, pe cît posibil, programul avut de domnul Ahmet Weiss în perioada 20—23 iulie, cit a stat la hotelul Lido și, mai ales, felul cum a plasat ceasurile „Herma“. A fost o treabă destul de anevoioasă, dar noi, uneori, trebuie să cam scoatem apă şi din piatră seacă.­­— Şi reuşiţi să daţi peste cap proverbul ? — Cu destulă greutate. Domnul ăsta, cit a stat la Lido, a vin­­dut două ceasuri. Unul nu ştim cui, dar celălalt l-a plasat cu două mii de lei unui violonist de mina a treia, pe care îl cam aveam în atenţie, pentru că se învîrtea prin restaurant mai ales dimineaţă pe terasă şi la ştrand, de unde cumpăra fel de fel de fleacuri de la străini. II cheamă Gigi Prodeanu... Cînd am auzit numele, gîndul mi-a fugit la inginerul Prodan, tot Gheorghe, şi am sperat că e vorba de o greşeală a ofiţerului. Asta pentru pigmentarea reportajului, îmi convenea grozav ca spe­­cialistul în cibernetică să se dea drept violonist şi să se fi întîlnit cu Ahmet Weiss în felul acesta, accidental. — Cum aţi spus ? Prodeanu ?! Nu Prodan ? — Nu! Prodeanu. Născut la Iaşi în 1927, octombrie 14. L-am invitat la noi şi a recunoscut imediat. Ne-a dat şi o declaraţie de­taliată, cu o descriere destul de amănunţită a celui care-i vînduse ceasul, chiar şi numele pe care i-l rostise o femeie cu care acesta stătuse la masă : Ahmet. — Era o infracţiune ? — Cum să nu ? — De data asta nu pentru că Prodeanu avea ceasul la nună, nu-l cumpărase deci pentru speculă. — Şi coincidenţa de care vorbeaţi ? — Trecuse o săptămînă, persoana Weiss ieşise din atenţia noastră, cînd mă trezesc cu Gigel Prodeanu la secţie. Era, sau se făcea că e, supărat foc. A folosit nişte cuvinte destul de tari şi in dialogul nostru a fost destul de necontrolat. Primise­ o scri­soare care-l convoca pentru o zi şi o oră, într-o joi mi se pare, la zece seara, în restaurantul Lido. Domnul Prodeanu considera scrisoarea o provocare. Ne-a făcut proces de intenţie, ţipina Că vrem să-l băgăm în puşcărie pentru un ceas şi că ne chinuim să­ inventăm fel de fel de probe false. — De unde concluzia asta ? — Biletul cu pricina era semnat „Ahmet“. Dar pentru că Weis­s era de acum în atenţia altora, l-am­ liniştit pe Prodeanu şi cu toa­te asigurările, l-am rugat să se ducă acasă şi să n-aibă nici o grijă. Scrisoarea am trimis-o locotenentului Şelar­u de la securitate, care se ocupa în perioada aceea de „turistul“ străin. ★ — Cu scrisoarea asta ne-am cam bătut cuie in talpă — rosti locotenentul Aurel Şelaru. — O spuneţi cu mult spirit autocritic. O fi vorba de eroarea despre care a pomenit alaltăieri colonelul Vlad ? — Şi pe care v-a invitat s-o găsiţi singur. Cam aşa e. A fost o greşală. De fapt misiva nu putea fi expediată de Ahmet, pen­tru că el, în ziua aceea, nu se găsea la Braşov. Ar fi putut s-o lase cuiva cu rugămintea s-o pună la o dată respectivă, dar şi posibilitatea asta se excludea, pentru că el folosise acum drumul prin­ sudul ţării, şi nu atinsese Braşovul. Cum vedeţi însă, de pe plicul acesta destinatarul se numeşte G. Prodan şi nu Prodeanu. Apoi adresa : Ana Ipătescu 14. Dar Prodeanu locuieşte la numă­rul 33. Factorul i-a dat însă scrisoarea crezind că expeditorul n-a ştiut precis numărul. Aioi ce-am făcut ? Am scotocit strada şi n-am dat de nici un Prodan. Am raţionat atunci că de fapt e tot scrisoare­a violonistului, că e amestecat în cine ştie ce treabă de contrabandă cu Ahmet și l-am luat într-o supraveghere foarte atentă și discretă. Ghiciți unde am greșit ? Am întors faptele pe toate fetele. Negăsind nimic, m-am dat pînă la urmă bătut. — Recunosc că nu. — La vremea aceea, eu habar n-aveam de existența inginerului Prodan. Dacă aş fi ştiut, poate mi-aş fi pus nişte întrebări. Poa­te... Aşa că, am omis pur şi simplu să mă gîndesc dacă nu e vor­ba de alt destinatar şi, mai ales, dacă nu mai există o stradă cu acelaşi nume în Bucureşti. Şi mai erau vreo bilet­e... Aşa că am tăbărit pe pista Prodeanu... (Va urma) de VIOREL BURLACU pările tradiţionale ale agri­culturii vîlcene. Prin buna sa organizare şi coordonare, con­sfătuirea de la Drăgăşani se constituie una dintre cele mai eficiente activităţi ale comite­tului judeţean U.T.C. în rîn­­dul tineretului sătesc. V. RAVESCU • • • DE LA UN TRANS­PORT CLANDESTIN. Trac­toristul Miod­rag Boghicevici (21 de ani), din comuna So­­col, jud. Caraş-Severin s-a angajat să efectueze un transport clandestin de lem­ne pentru B. I­. Ca să nu fie observat a pătruns in pădu­re pe un drum interzis cir­culaţiei publice. In timpul u­­nei manevre de întoarcere, remorca s-a prăbuşit într-o prăpastie, tinind după ea tractorul. M. Boghicevici şi-a pierdut viaţa în acest acci­­dent. • • • SCINTEI. La maga­zinul pentru copii „Ursule­ţul“ din Suceava a izbucnit un incendiu care a provocat p­agube de circa 15 000 de lei. ntrucît clădirea urma să fie racordată la reţeaua de ter­­moficare, instalaţia ei trebuia să sufere unele adaptări. In acest scop cu o zi înainte fu­seseră tăiate ţevile din ma­gazin. La 11 septembrie, cînd unitatea comercială era în­chisă, sudorul Gheorghe Mo­­roşan lucra la subsol. Scîn­­teile de la aparatul lui au pătruns pe ţevile tăiate an­terior pînă în magazin aprin­­zînd obiectele din rafturi. • • • COPIII ŞI FOCUL, în comuna Buciumeni, jud. Dîmboviţa, copiii lui Ion Sandu, jucindu-se cu chibri­turi in grajd au provocat un incendiu în care a ars aco­perişul şi 3 000 kg fin. Din fericire, cei mici au scăpat cu viaţă. In satul Obislavu, jud. Vîlcea, deznodămintul unei intimplari asemănătoare e mult mai tragic. Doi copii, Vasile Nicolae şi Vasile Ion, jucîndu-se cu focul in apro­pierea unei clăi de fin au provocat un incendiu în care au pierit şi ei. • • • FARA OCUPAŢIE. Dumitru Făgădar (22 de ani) din Turda, şi Vasile Buia (21 de ani), au urmărit-o pe tî­năra I. T. care se îndrepta împreună cu un prieten spre şantierul staţiei de 110 KV din Cimpia Turzii. Ajunşi a­­colo, D. Făgădar amenin­­ţînd-o cu cuţitul a violat-o pe I. T. in timp ce amicul său il ţinea la respect pe în­soţitorul ei. La strigătele vic­timei, muncitori de pe şan­tier au pornit in urmărirea celor doi cuţitari care s-au ascuns în lanurile de po­rumb. Inutil, însă , a doua zi au fost identificaţi şi a­­restaţi. • • • PREA MULTA ÎN­CREDERE. Aurel Dincă era magaziner principal la Au­tobaza Transporturi Auto nr. 9 Tirgovişte, împreună cu distribuitorii de materiale M. Iringiuc şi M. Constan­tin şi-a creat prin diverse mijloace plusuri de piese de schimb pe care apoi le-a va­lorificat însuşindu-şi contra­valoarea lor. Deşi in martie anul acesta a fost găsit cu un plus de 31 000 lei şi o lipsă în gestiune de 5 648 lei ...a fost menţinut în funcţie. Consecinţa : până în prezent a mai furat piese de încă 9 100 lei. Se află sub urmă­rire penală. JM“ LA OPERA In 1967, la cea de a patra edi­ţie a Festivalului „George E­­nescu", unul dintre spectacolele lirice care a atras publicul in mod deosebit a fost „Aida“, pri­lej de cunoaştere a unei cintăreţe de faimă — Marcela de Osma — şi de debut in Radames pentru o mare voce a operei româneşti — Ludovic Spiess. Iată că şi ac­tuala ediţie reia spectacolul ver­­dian, care ţine afişul în această montare de mai bine de un de­ceniu. De astă dată, în rolurile principale alţi doi interpreţi fa­voriţi ai publicului —­ soprana Virginia Zeani şi tenorul Ion Bu­­zea. In seria reprezentaţiilor de operă programate, „Aida“ ocupă un loc favorizat, prin larga ei popularitate, prin şansele de a oferi nu numai un spectacol de voci, ci şi fastul decorurilor, miş­cării scenice, culorilor. Desigur, anii au început să lase urme în aspecte ale montării, ale concep­ţiei regizorale. Cu timpul, „Aida“ de la Opera Română devine trep­tat o piesă muzeală, care slujeşte de cadru une­r oaspeţi. Nu s-au epuizat resursele publicului, iată de ce credem că un efort de re­­concepere a spectacolului nu este inutil. Mai ales că în stagiunea vii­toare, „Aida" verdiană împlineşte respectabila şi surprinzătoarea vîrstă de 100 de ani. Schimbări substanţiale în montare, reluarea repetiţiilor de studiu pentru or­chestră şi cor, reevaluarea expre­siei muzicale şi actoriceşti a rolu­rilor se înscriu în acest sens în o­­bligaţiile de onoare ale primei noastre scene lirice. Ceea ce am urmărit in ultimul spectacol din acest Festival, poate fi apreciat ca un final de serie, nu lipsit de strălucirea unei distribuţii de Festival Virgina Zeani aduce contribu­ţia unei experienţe operistice re­marcabile, în întruchiparea per­sonajului titular. Nu secondată, ci concurată de Elena Cernei,— Amneris — prezenţa ei pe scena românească este o certă realiza­re. Elena Cernei, Ion Buzea, iată alte nume de primă mărime ale artei lirice româneşti. Modul în care fac faţă unui spectacol de anvergură se dovedeşte demn de atenţia acordată de ascultători, de ropotele generoase ale aplau­zelor. Fiecare interpret — şi ne gândim nu numai la cei menţio­naţi, ci şi la ceilalţi membri ai distribuţiei — a avut momentul său de satisfacţie, pe care nu îl umbrim cu eventualele îmbună­tăţiri posibile, observate de-a lun­gul spectacolului. Păstrăm o im­presie de ansamblu satisfăcătoare, dublată, după cum spuneam, de dorinţa reîntineririi acestei capo­dopere verdiene, pe scena Ope­rei Române. Eforturile constata­te în compartimentul solistic, co­ral, orchestral şi coregrafic, ju­s­­tifică această remarcă. Sîntem convinşi că nu am asistat la un spectacol limită, ci la o conclu­zie deschizătoare de noi orizon­turi. Poate că viitorul Festival va fi şi în acest sens un hotar de progres, corespunzător unor exi­genţe pe care înseşi calităţile co­lectivului Operei Române le im­pun. Aspect din timpul unuia dintre concerte. GRIGORE Foto : EDMUND HOFFER CONSTANTINESCU SUNETUL MUZICII : rulează la Patria (orele 9 ; 12,45 ; 16,30 ; 20,15). PĂSĂRILE : rulează la Lucea­fărul (orele 8,45; 11,15; 13,45; 16,15; 18,45; 21,15), Stadionul Dinamo (ora 19,30), Grădina Doina (ora 20). MN ARŞIŢA NOPŢII : rulează la Capitol (orele 8,30; 10,45; 13,15; 16; 18 30; 21), PATRICIA ŞI MUZICA rulează la Bucureşti (orele 9 ; 11,15 ; 13,45; 16,15 ; 18,45 ; 21). DEGETUL DE FIER : rulează la Feroviar (orele 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20.30) Excelsior (orele 9 ; 11,15 ; 13.30 ; 16 ; 18,15 ; 20.30), Gloria (orele 9 ; 11 15 ; 13 30 ; 16 ; 18,15 ; 20.30). INTILNIREA : rulează la Festi­val (orele 9; 12; 15,30; 18,15; 21), Melodia (orele 9; 12; 15,30; 18,15; 21), Modern (orele 9; 11,45; 14,30; 17,15; 20,15), Favorit (orele 10; 12 30; 15,30; 18; 20,30), Grădina Festival (ora 19,30), Arenele Romane (ora 19 30). NUMAI MORTUL VA RĂSPUN­DE : rulează la Victoria (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 20,45). FRAGII SĂLBĂTICI : rulează la Central (orele 8,45; 10,45; 12,45; 14,45; 16,45; 18,45; 20,45). TĂCEREA BĂRBAȚILOR : ru­lează la Lumina (orele 9,16 în continuare , 18,30; 20,30). ASTERIX ȘI CLEOPATRA : ru­lează la Doina (orele 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20,30). HATARI : rulează la Timpuri Noi (orele 9,30—15 30 în continua­re) ; FILME DOCUMENTARE SPORTIVE ROMANEŞTI (orele 18,30—20,4,5 în continuare). ÎNTOARCEREA DOCTORULUI MARUSE : rulează la Griviţa (ore­le 10,30; 16; 18,15; 20,30). DREPTUL DE A TE NAŞTE : rulează la Înfrăţirea (orele 15,30; 17,20,; 20­), Moşilor (orele 15,30; 18), Grdina Moşilor (ora 20), Grădina Unirea (ora 20,15), Unirea (ora 18). MONŞTRII : rulează la Buzeşti (orele 15,30; 18), Grădina Buzeşti (ora 20,15) CĂSĂTORIE IN STIL GREC : rulează la Dacia (orele 8,45—20.30 în continuare). DRAGOSTE ŞI VITEZA : rulea­ză la Bucegi (orele 10; 15,45; 18), Floreasca (orele 15,30; 18; 20,30), Mioriţa (orele 11, 15; 17,30; 20), Grădina Bucegi (ora 20,15). NOUL ANGAJAT : rulează la Unirea (ora 15,30). OPERAŢIUNEA LADY CHA­PLIN : rulează la Lira (orele 15,30; 18), Grădina Lira (ora 20). JANDARMUL SE ÎNSOARĂ : rulează la Drumul Sării (orele 15,30 ; 17,45 ; 20), Rahova (orele 15,30 ; 18), Grădina Rahova (orele 20) ÎNTÂLNIRE LA VECHEA MOS­CHEE : rulează la Giuleşti (orele 15,30; 18; 20,30). INTRUSA : rulează la Cotroceni (ora 15,30). MARILE VACANȚE : rulează la Cotroceni (orele 17,45; 20). PETRECEREA rulează la Vol­ga (orele 16; 18;15, 20 30), Popular (orele 15,30; 18; 20,15), Parcul Herăstrău (ora 19,30). AȘA AM VENIT : rulează la Viitorul (ora 20,15). SUB SEMNUL LUI MONTE CRISTO : rulează la Viitorul (orele 15,30; 18). MAYERLING (ambele serii) : rulează la Aurora (orele 9; 12; 16; 19,30) Tomis (orele 9; 12,15; 15,30) , Flamura (orele 16; 18,15; 20.30) , Grădina Aurora (ora 19), Grădina Tomis (ora 19). AMBUSCADA : rulează la Mun­ca (orele 16; 18, 20). ACEASTA FEMEIE : rulează la Flacăra (orele 16 , * 18­; 20), Feren­tari­ (orele 15,30 ; 18 ; 20,15). TIFFANY MEMORANDUM I ru­lează la Arta (orele 15,30; 18), Gră­dina Arta (ora 20,15). CEI 1 000 DE OCHI AI DOCTO­RULUI MABUSE : rulează la Vi­tán (orele 15,30; 18), Grădina Vi­tán (ora 20). CLIPA DE LIBERTATE : rulea­ză la Progresul (orele 15,30, 18). DEPARTE IN APUS : rulează la Ferentari (orele 15,30 ; 18 ; 20,15). D-ALE CARNAVALULUI : ru­lează la Pacea (orele 15,30 ; 18 ; 20,15). SALARIUL GROAZEI : rulează la Progresul-Parc (ora 20). FREDDY ȘI CINTECUL PRE­RIEI : rulează la Cosmos (orele 15,30 ; 18 ; 20,15). LALEAUA NEAGRĂ : rulează la Cinemateca-Union (orele 9 ; 11 ; 13 ; 15 ; 17 ; 19 ; 21). ARGOMAN SUPERDI­ABOLI­CUL : rulează la Crîngași (orele 15;30 ; 18 ; 20,15)., JOI, 17 SEPTEMBRIE 1970 Opera Română : DON CARLOS — ora 20. Teatrul „C. Tănase“ (La Grădina Boema) : SONATUL LUNII — ora 20 ; Circul ,,Humberto“ (Parcul de lîngă Hipodrom, Cal. Plevnei) . PROGRAMUL ATRACŢIILOR MONDIALE — ora 16. PROGRAMUL I • 17,30 Deschiderea emisiunii — Emisiune în limba maghiară. • 18,00 Concursul şi Festivalul In­ternaţional „George Enescu“. • 18,45 Rapsodia română — „Horă la Prislop“. • 19,10 Anunţuri, pu­blicitate, sumarul serii. a 19,20 1001 de seri — emisiune pentru cei mici. • 19,30 Telejurnalul de sea­ră. • 20,00 Film serial : „Noile aventuri ale lui Huckleberry Finn“ — („Gheţarii sunt în primejdie“). • 20,30 Cadran internaţional, a 21,10 Al V-lea Concurs şi Festival. Internaţional „George Enescu“. Concertul în Do major pentru violoncel şi orchestră de Haydn. Interpretează : Mstislav Rostro­­povici, acompaniat de Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii Ro­mâne. Dirijor : Iosif Conta. Pre­zintă : Radu Gheciu. a 21,45 Poşta T.V. de Ion Bucheru. a 21,55 Film artistic : „De unul singur“ cu Harry Guardino şi Barbara Mc­Nair. Premiră pe ţară, a 23,25 Telejurnalul de noapte, a 23,35 închiderea emisiunii programu­lui I. PROGRAMUL II A 20,00 Film artistic : „Păpuşa“ — producţie a studiourilor cine­matografie poloneze (seria a II-a). A 21,20 Actualităţi literare, a 21,50 Muzică uşoară cu formaţiile „Mondial“ şi „Dixiland“, a 22,15 Agenda Concursului şi Festivalu­lui internaţional „George Enescu“. Se Împlinesc 70 de ani de la naşterea lui Ion Fonaghi, luptă­tor revoluţionar, care s-a dă­ruit cu abnegaţie idealurilor de libertate şi progres social ale clasei muncitoare din România, ale Întregului nostru popor. După terminarea claselor pri­mare şi liceului, dînd curs unor înclinaţii manifestate în anii de şcoală, se înscrie la universita­te cu intenţia de a deveni in­giner constructor. Evenimentele revoluţionare din toamna anu­lui 1918 din Ungaria îl găsesc pe tinărul Fonaghi alături de masele muncitoare. Participind la lupta pentru proclamarea re­publicii ungare, pentru victoria revoluţiei proletare şi apărarea ei, el dovedeşte un profund a­­taşament la principiul interna­ţionalismului proletar. După înăbuşirea revoluţiei proletare ungare Fonaghi s-a refugiat în Austria, apoi în Cehoslovacia, iar la începutul anului 1922, se reîntoarce în România. După revenirea în ţară îl găsim o pe­rioadă de timp la Oradea, unde munceşte ca zidar, apoi la Satu- Mare. Trăind în mediul mun­citoresc, tînăru­l Fonaghi ia cu­noştinţă cu viaţa, preocupările şi aspiraţiile lucrătorilor, siim­­ţindu-se din ce în ce mai legat de ei, de lupta lor pentru drep­turi şi libertăţi democratice. im FOmH pentru o viaţă mai bună. Do­rind să facă cunoscute opiniei publice aspecte din muncă şi acţiunile lor pentru satisfacerea unor deziderate economice şi politice, el trimite coresponden­ţe ziarelor „Világosság“ („Lu­mina“) şi „Munkás“ („Muncito­rul“) — organe­­de presă in lim­ba maghiară ale P.C.R. Numit în anul 1923 redactor al publi­caţiei „Uj Harcos“ („Noul luptă­tor“), organ al Uniunii Tinere­tului Socialist, aflat sub îndru­marea P.C.R., Fonaghi şi cei­lalţi membri ai redacţiei au mi­litat, in paginile ziarului, pen­tru educarea tineretului in spi­ritul ideilor revoluţionare, pen­tru antrenarea lor la acţiuni menite să­ le îmbunătăţească condiţiile de muncă şi viaţă şi să le asigure dreptul de orga­nizare. In acelaşi an, Ion Fonaghi devine membru al Partidului Comunist Român. Cunoscînd în­deaproape situaţia şi aspiraţiile tineretului muncitor, Fonaghi primeşte însărcinarea din partea partidului de a activa în cadrul organizaţiei comuniste de tine­ret din Arad, iar apoi în con­diţii de ilegalitate, in cadrul sin­dicatelor unitare, organizaţiilor de tineret sau Ajutorului Roşu la Arad, Timişoara, Braşov, O­­radea şi pe Valea Someşului. In anul 1926 Fonaghi se găsea la Tg. Mureş, unde, împreună cu alţi comunişti, încercă să or­ganizeze o tipografie ilegală. Este surprins de agenţi ai Si­guranţei in plină activitate şi arestat, condamnat la 5 ani în­chisoare şi întemniţat la Dof­­tana. înăsprirea regimului din închisoare il determină ca in anii 1927 şi 1928 să declare, în mai multe rînduri, in semn de protest, greva foamei. Suferin­ţele indurate in timpul deten­ţiunii îi agravează boala de p­ă­­mînt de care suferea şi la 1 a­­prilie 1929 Ion Fonaghi înce­tează din viaţă. Devotamentul cu care s-a dăruit cauzei revo­luţionare, luptei clasei munci­toare, ni-l păstrează insă me­reu ca o pildă luminoasă in slujirea idealurilor partidului, ale poporului. FLORIAN TANASESCU

Next