Scînteia Tineretului, septembrie 1970 (Anul 26, nr. 6620-6645)

1970-09-17 / nr. 6634

Printr-o activitate educativă bogată, prin promovarea largă a iniţiativei să stimulăm PARTICIPAREA LA MUNCA A TINERETULUI Recenta plenară a Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist, moment de anali­ză pe multiple planuri a activităţii desfăşurate de organizaţiile U.T.C. de la oraşe şi sate în­­tr-un interval de timp mai îndelungat, a prile­­juit o cuprinzătoare trecere în revistă a parti­cipării tineretului în producţie, stabilirea măsu­rilor ce trebuie întreprinse pentru sporirea contribuţiei acestuia la realizarea sarcinilor economice pe anul 1970. Relevînd munca­ plină de dăruire, entuzias­mul cu care tinerii patriei noastre au partici­pat şi participă alături de întregul popor la înfăptuirea cu succes a planului de stat, apor­tul său nemijlocit la îndeplinirea şi depăşirea obiectivelor prevăzute, plenara C.C. al U.T.C a adus un fierbinte elogiu dovezilor de abne­gaţie, dăruire, spirit de sacrificiu, atitudinii de înaltă conştiinţă cetăţenească şi patriotism care au caracterizat tineretul din toată ţara în pri­măvara acestui an, cînd inundaţii fără prece­dent au lovit grav numeroase oraşe şi sate, întreprinderi industriale, şantiere de construc­ţii, unităţi socialiste din agricultură, mari su­prafeţe cultivate, locuinţe, provocînd impor­tante daune economiei naţionale. După cum se ştie, în cadrul impresionantei acţiuni de apăra­re împotriva inundaţiilor, iniţiată şi desfăşurată sub conducerea partidului. Chemarea Biroului C.C. al U.T.C. adresată tuturor organizaţiilor U.T.C., întregului tineret, a găsit un puternic ecou în rîndul tinerei generaţii care nu şi-a precupeţit eforturile pentru reducerea pagubelor provo­cate de inundaţii, pentru preîntîmpinarea dis­trugerilor materiale şi a pierderilor omeneşti, pentru zăgăzuirea apelor. Făcînd dovada unor înalte sentimente de solidaritate socialistă, ti­neretul s-a aflat alături de populaţia întregii ţări, dînd un ajutor de preţ la refacerea­ loca­lităţilor sinistrate, integrîndu-se organic în ac­tivitatea de recuperare a pierderilor, muncind cu dăruire pentru repunerea grabnică în func­ţiune a uzinelor şi fabricilor avariate, la repa­rarea drumurilor şi căilor ferate, pentru scur­gerea apelor de pe terenurile agricole, la re­construcţia oraşelor şi satelor afectate de cala­mităţi. Orientată îndeosebi spre înlăturarea pagubelor provocate de inundaţii, pentru rein­trarea în normal, cit mai grabnic, a întregii vieţi economice şi sociale a ţării, participarea elevilor şi studenţilor la acţiunile de muncă voluntar-patriotică a căpătat în vara a­­cestui an semnificaţii şi mai profunde, un con­ţinut mult mai bogat. Pe toată durata va­canţei, s-a informat în cadrul plenarei, peste 300 000 de elevi şi studenţi, constituiţi în brigăzi, au lucrat efectiv pe cele 2 200 de şantiere ale tineretului la refacerea uzinelor, a căilor de comunicaţii, la construirea de noi obiective social-economice, în campania agricolă de vară au participat încă din primele zile ale va­canţei peste 15 000 de elevi din liceele de cul­tură generală, 8 000 de studenţi au lucrat la recoltarea cerealelor păioase iar în fabrici de conserve 5 500 de elevi au contribuit la sor­tarea legumelor şi fructelor.­ ­SCÎNTEIA TINERETULUI (Continuare in pag. a lîl-a) ii U­nul din semnele semnifi­cative ale toamnei îl o­­feră şi magazinele ali­mentare. Piramide multicolore etalează rodnicia acestui ano­timp : roşii în bulion, mazăre fină, fasole verde, ghiveci, var­ză, tocană, diferite alte sorti­mente îşi mută zilnic domiciliul în... cămara gospodinelor. Sigur, nu spunem un lucru nou, că anul acesta — cu toate necazurile pricinuite de calami­tăţile naturale — magazinele sunt aprovizionate (o dovedesc şi aprecierile numeroşilor cum­părători cu care am discutat) nu lipsesc produsele necesare preparatelor de iarnă, gama sortimentelor se îmbogăţeşte continuu, iată-ne, fără altă in­vitaţie, cu sacoşa prin cîteva magazine alimentare din Bucu­reşti şi Ploieşti. O imagine de ansamblu a ceea ce reprezintă toamna lui ’70 am întîlnit-o la „Supermagazinul“ din Ploieşti. Am pătruns aici, prin cele două porţi sculptate, care te îmbie frumos, cu ospe­­ţia tradiţională, oferindu-ţi în acelaşi timp „tot ce-ţi doreşte inima“. Şi în alte magazine am avut satisfacţia unor întîlniri asemănătoare. înainte de a trece pragul unui magazin însă, privi­rea întîrzie, de obicei, mai în­­tîi asupra vitrinei — această lidia popescu VERA RADU ________IONITA B ATARATUI MAGAZINELE ALIMENTARE • VITRINA — UN RAFT LA VEDERE • CONSERVE ÎN CUTII CU... SURPRIZE • UN ZÎMBET CĂU­TAT CU LUMINAREA • „UNIC" NU TRE­BUIE SĂ FIE NEAPĂ­RAT... UNIC ! Imagine cotidiană la magazinul „Unic“ din București • FILOZOFIA TREBUIE PREDATĂ AŞA CUM A FOST CONCEPUTĂ DE CREATORII EI. • UN LOC PE MĂSURA IM­PORTANŢEI SALE IN­STRUCTIVE ŞI EDUCA­­TIVE. • ÎNCEPEM UN NOU AN ŞCOLAR ÎN ACELEAŞI CONDIŢII, CE PUTEM ÎMBUNA­R. Roşianu — După cum se ştie, Filozofia se studiază în clasa a XlI-a, două trimestre, adică numai 48 ore. În această situaţie, cultura filozofică este un deziderat mult prea preten­ţios şi nici nu îndrăznesc să mi-l­ propun. Cel puţin jumătate din aceste ore sînt compromise pentru că majoritatea elevilor claselor a XlI-a, începînd din ianuarie nu se mai preocupă decît de disciplinele de baca­laureat şi de admitere. In con­diţiile în care bacalaureatul nu a devenit un examen de control al maturităţii de gîndire, în Filozofia, a vorbi de o cultură filozofică fără perspectiva nece­sităţii, pentru elevi, de a-şi în­suşi această cultură, înseamnă a o raporta numai la deziderate, iar nu la realitate. Nu este uşor de sesizat, dar mi se pare că familia pune unele piedici în realizarea unei culturi filozofice. în clasa a XlI-a elevii nu sunt supraîn­cărcaţi de programa şcolară ci de aceste calamităţi, de aces­te prejudecăţi ale părintelui care sînt meditatorul şi meditaţiile. Deci, întorcîndu-mă la condiţii, cărcată. Iată un exemplu : lec­ţia introductivă, incluzînd obiec­tul filozofiei, problema funda­mentală a filozofiei, dialectica şi metafizica, se face într-o oră, în prima oră de contact cu filo­zofia­­ Filozofiei marxiste, îi este acordat prin progra­mă o singură oră. In acest context cred că ar fi o prea mare exigenţă să-i reproşez programei lipsa unei teme de mare importanţă cum este „Ra­portul dintre filozofie şi ştiin­ţele particulare“. Instrucţia GEORGETA RUŢĂ MASA ROTUNDĂ Participă profesorii : IULIAN IONAŞCU de la Liceul ’,Dr. Petru Groza", ELISABETA NEAGU de la Liceul „Gh. Şincai", RODICA ROŞIANU de la Liceul „Mihai Viteazu", POPA DUMITRU VALDEMAN de la Liceul „Matei Ba­sarab", PARASCHIVA VERES de la Liceul „Mi- 0 NECESITATE, UN DEZIDERAT. DAR O REALITATE? Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVI. SERIA II. Nr. 6634­6 PAGINI — 30 BANI JOI 17 SEPTEMBRIE 1970 • BIBLIOTECA TEHNICĂ are ușile larg deschise. De ce nu îndrăznesc tinerii SĂ-I TREA­CĂ PRAGUL ? DEBUT PROMIȚĂ­TOR AL FOTBALU­LUI ROMÂNESC IN CUPELE EURO­PENE. U.T.A. — FEYENOORD : 1—1 . STEAUA, DINAMO BUCUREŞTI SI UNIVER­SITATEA­ CRAIOVA AU OBTINUT VICTORIA. intilnirea tovarăşului Mae Ceauşescu cu cadre din învăţă­mntul economic superior şi alţi economişti Miercuri după-amiază, tovară­şul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, s-a întîlnit la sediul C.C. al P.C.R., într-o consfătuire de lucru, cu cadre didactice şi de conducere din învăţămîntul supe­rior economic şi alţi economişti din institute de cercetări, mi­nistere şi mari întreprinderi. Au participat tovarăşii Manea Mănescu, Leonte Răutu, precum şi Mircea Maliţa, ministrul în­văţământului. Cu acest prilej au fost analiza­te — în lumina Directivelor ce­lui de-al X-lea Congres al Parti­dului Comunist Român — propu­neri privind perfecţionarea în­­văţămîntului economic. Participanţii au înfăţişat reali­zările obţinute în ultimii ani în dezvoltarea învăţămîntului eco­nomic din ţara noastră, în pre­gătirea cadrelor de specialişti, precum şi sarcinile tot mai im­portante ce revin economistului în actualul stadiu de dezvoltare a economiei naţionale. Vorbitorii au relevat în acelaşi timp defi­cienţele care se manifestă în des­făşurarea învăţămîntului econo­mic, au făcut propuneri pentru perfecţionarea lui în continuare. S-a subliniat necesitatea ca pre­gătirea studenţilor să fie mai mult legată de practică, să fie pus un accent sporit pe discipli­nele moderne privind ştiinţa şi tehnica conducerii, organizarea producţiei şi a muncii, calculul economic, analiza şi prognoza e­­conomică, prospectarea pieţelor etc. S-au făcut totodată propu­neri pentru împrospătarea şi îm­bogăţirea cunoştinţelor de spe­cialitate prin reciclarea econo­miştilor, pentru perfecţionarea activităţii cadrelor didactice care lucrează în învăţămîntul econo­mic. Liind cuvîntul la încheierea lucrărilor consfătuirii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat ro­lul crescând al cadrelor didactice în formarea viitorilor economişti şi a dat indicaţii şi recomandări privind ridicarea pe o treaptă su­perioară a întregului proces de pregătire a specialiştilor din eco­nomie. Secretarul general al par­tidului a subliniat necesitatea pregătirii unor cadre cu o înaltă calificare profesională, capabile să dea soluţii optime problemelor complexe pe care le ridică pro­ducţia, întreaga viaţă economică a ţării, să lupte pentru înlătura­rea a tot ceea ce frînează mer­sul înainte, să fie promotoare consecvente ale noului, ale creş­terii eficienţei economice în toa­te sectoarele, să se preocupe de punerea­ în valoare a tuturor re­zervelor, să organizeze în bune condiţii activitatea întreprinderi­lor, a unităţilor de producţie în care lucrează. Vorbitorul a rele­vat, de asemenea, îndatoririle ce revin cadrelor didactice din în­­văţămîntul economic şi altor eco­nomişti în analizarea ştiinţifică a problemelor dezvoltării econo­miei noastre naţionale, în promo­varea continuă a cercetării ştiin­ţifice economice, în concordanţă cu cerinţele mereu crescînde ale progresului societăţii româneşti. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi-a exprimat convingerea că măsurile ce vor fi adoptate în continuare, pe baza dezbaterilor, vor contribui la perfecţionarea învăţămîntului economic, la creş­terea rolului şi aportului econo­miştilor în rezolvarea probleme­lor pe care le ridică construcţia societăţii socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră. S-a întors Mihai acasă, îl văd oamenii pe tarlalele coo­perativei agricole de produc­ţie, şi-l recunosc, şi nu se miră. L-au aşteptat cam mulţi ani, cit au durat studiile, dar, iată, a venit. Şi Mihai Craio­­vean, că aşa îi e numele, este acum inginerul lor, al coope­rativei lor, din îndepărtata Moldova Veche. ION CUCU NOUL AN ŞCOLAR PE TERENUL DE SPORT MIRCEA ANGELESCU Secretar al C.C. al U.T.C. De cîteva zile milioanele de elevi ai ţării au păşit intr-un nou an de învăţătură. Debutînd în­­tr-un climat de preocupări tot mai susţinute ale societăţii noas­tre pentru creşterea şi formarea tineretului, viaţa şcolară îşi des­face în aceste zile evantaiul larg al activităţilor consacrate instru­irii şi educării tinerelor vlăstare ale ţării. Educaţia fizică şi spor­tul, disciplină şcolară şi în ace­laşi timp activitate de masă de care se ocupă organizaţiile U.T.C., beneficiază în acest an de premize din cele mai favora­bile, înfiinţarea la sfîrşitul anului­­solar trecut a asociaţiilor spor­tive ale elevilor în licee, şcoli tehnice şi profesionale, precum şi constituirea în acest an a aso­ciaţiilor sportive în şcolile gene­rale, creează un cadru perfecţio­nat, prielnic afirmării iniţiativei elevilor, asigură dezvoltarea ac­tivităţii sportive de masă extra­­şcolare. Pentru tinerele organisme sportive ale elevilor, acest an de învăţămînt trebuie să reprezinte momentul deplinei lor afirmări în viaţa şcolară. Beneficiind de îndrumarea organizaţiilor U.T.C. de sprijinul activ al conduceri­lor şcolilor, al cadrelor didactice, asociaţiile sportive trebuie să conceapă şi să organizeze încă din primele zile ale anului şco­lar o multitudine de acţiuni spor­tive if la care să participe toţi ele­vii potrivit aptitudinilor şi dorin­ţelor lor. Activitatea asociaţiilor se va desfăşura în principal pe baza Calendarului sportiv al elevilor elaborat de Comitetul Central al U.T.C. în colaborare cu Ministe­rul învăţămîntului şi C.N.E.F.S. întocmit în urna unor largi consultări ale organizaţiilor U.T.C. şi elevilor, ale conducerilor de şcoli şi cadrelor didactice, ca­lendarul sportiv conţine elemen­te noi, perfecţionate comparativ cu anii trecuţi. Astfel, locul cen­tral în calendar este destinat activităţii sportive de masă în interiorul şcolii, creării condiţi­ilor care să permită tuturor ele­vilor să ia parte la întreceri şi la acţiunile sportive. în acest sens principala competiţie sportivă de masă organizată de asociaţiile sportive ale elevilor va fi Cam­pionatul şcolii, care va cuprinde concursurile și întrecerile sporti­­tive la nivelul claselor și între (Continuare in pag. a V-a) DOR DE ARIPI Nu există nimeni dintre noi sau dintre dvs care să nu poată mărturisi la ceas cre­puscular că şi-a simţit aripi­le vii, foşnitoare, prinse în dreptul vertebrei Axis şi cu o oarecare nepăsare de fiin­ţa lui să nu-şi fi zis că e firesc ca suav dorul zborului MELINESCU să-i strălucească alb deasupra şirei spinării. Dacă cumva puteţi să mă credeţi , aveam in copilărie un prieten care zbura sem­ă­­nînd la chip cu avionul su­blim şi copilăros al lui V­laicu. (Continuare in pag. a V-a) de GABRIELA SANDA MOVILĂ de ZAHARIA STANCU Ieri a fost înhumată la Belu o scriitoare. Se născuse în 1900 în casa unor ţărani din comuna Corbu-Argeş şi în viaţa de toate zilele o chema simplu : Maria Ionescu. Am cunoscut-o în primăvara lui 1922, nu în salonul lui E. Lovinescu, unde aveam s-o revăd ani şi ani, ci în locuinţa modestă din strada Ştirbei Vodă unde trăia profesorul şi muzicianul Juarez Movilă care, pe vremea aceea, edita un săptămînal de teatru numit Curierul artelor. Proaspăt anga­jat la această foaie cu apariţie nesigură făceam de toate : corecturi, expediţie, umblam prin oraş după colaborări. In­tr-o zi, pe la amiază, uşa odăii în care lucram s-a deschis şi în prag şi-a făcut apariţia o fetişcană mărunţică, îmbră­cată în alb, ca primăvara, cu pârul roşu şi cu obrajii puţini plini de pistrui. „Pe cine cauţi ?“. „Pe domnul Movilă“. „Va veni de îndată". Nici n-am apucat s-o poftesc să ia loc pe un scaun că patronul a şi venit. „Ce faci, Moviliţo ? Ce mi-ai adus“ ? „O poezie, patroane, ce altceva aş fi putut să-ţi aduc ?"". Fetişcana s-a aşezat pe un scaun şi i-a întins domnului Movilă o foaie de hîrtie. A citit-o cu glas tare. Pe urmă a exclamat : „Frumoasă... frumoasă... O publicăm pe pagina întîia, în primul număr". A adăugat de îndată arătîndu-mă cu degetul : „domnul... Poet în perspectivă". Patronul i-a plătit Sandei Movilă poezia şi fetişcana a plecat. Vara a venit şi a plecat şi, dintr-odată ne-am pomenit că intrăm în zilele vinete ale toamnei şi în ploile ei nesfîrşite. înce­pusem să public la Adevărul literar şi-mi plăcea uneori, şi mai ales seara, să intru într-o cafenea pentru un ceas-două. În acea cafenea de pe Calea Victoriei, unde cînta faimosul Ciolacu, am revăzut-o pe Sanda Movilă. Venea acolo seară de seară cu prietenul, care i-a devenit curînd soţ — scriito­rul atît de preţuit în acel timp, Felix Aderca. N-a trecut mult de la începutul toamnei şi am revăzut-o la E. Lovinescu. In zilele de cenaclu se aşeza sfioasă într-un colţ; tăcea, vorbea, inteligenţa ascuţită îi scli­pea în ochi. A fost una dintre persoanele cele mai ataşate marelui critic. Debutase la Sburătorul cu versuri şi cu proză şi, Dumineca, era nelipsită din casa maestrului. Parca o văd alături de Beps Delavrancea, alături de Ticu Arhip, alături de atîtea poetese sau prozatoare printre care strălucea cel mai mult Hortensia Papadat-Bengescu... O lume din care puţini supravieţuitori au rămas, o lume care cu greu va fi înţeleasă de cei ce n-au cunoscut-o, o lume care se duce, o lume, care pe mai mult de trei sferturi s-a şi dus. Sanda Movilă a fost pînă acum cîteva zile una din ultimele poete ale Sburătorului, dacă nu ultima. Ce va rămîne oare din opera acesteia scriitoare care vreme de jumătate de veac a ţinut condeiul în mînă ?.Poate vor rămîne cîteva buchete de­ versuri. Poate vor rămîne romanele la care a migălit ani şi ani. Poate va, rămîne acea carte plină de zîmbete de copii şi de soare care se cheamă „Pe Văile Argeşului“. Stăm aplecaţi deasupra meselor noastre de lucru, zile şi nopţi, nopţi şi zile, uneori ani şi ani, alteori zeci şi zeci de ani şi scriem şi tot scriem. Ştim, desigur, cît loc ocupăm pe pămînt, ştim şi cît loc vom ocupa în pămînt. Nu ştim însă niciodată cît­­drc vom ocupa, sau nu vom ocupa în istoria li­teraturii noastre. Draga noastră dragă Sanda Movilă, draga noastră dra­gă, de patru zile condeiul tău stă nemişcat Ungă coala de hîrtie albă de pe masa ta de lucru. Şi aşa va rămîne me­reu... Aşa va rămîne mereu... Nemişcat!... Draga noastră, dragă... draga noastră, dragă...

Next