Scînteia Tineretului, septembrie 1970 (Anul 26, nr. 6620-6645)
1970-09-26 / nr. 6642
Încheierea vizitei preşedintelui CONSILIULUI DE STAT, NICOLAE CEAUŞESCU, îN AUSTRIA Sosirea în Capitala Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu soţia, Elena Ceauşescu, s-au înapoiat Vineri seara în Capitală, după vizita oficială făcută în Austria, la invitaţia preşedintelui federal Franz Jonas. Şeful statului român a fost însoţit de tovarăşii Iosif Banc, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe, Cornel Burtică, ministrul comerţului exterior, de consilieri şi experţi. La aeroportul Băneasa, au venit în întîmpinare tovarăşii Ion Gheorghe Maurer, Emil Bodnaraş, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Pană, Gheorghe Rădulescu, Ilie Verdeţ, Maxim Berghianu, Florian Dănălache, Emil Drăgănescu, Janos Fazekas, Dumitru Popescu, Leonte Răutu, Vasile Vîlcu, Ştefan Voitec, Miron Constantinescu, Ion Ioniţă, Vasile Patilineţ, Ion Stănescu, precum şi soţiile conducătorilor de partid şi de stat, vicepreşedinţi ai Marii Adunări Naţionale, ai Consiliului de Miniştri, membri ai C.C. al P.C.R., ai Consiliului de Stat şi ai guvernului,conducători de instituţii centrale şi organizaţii obşteşti. Au fost prezenţi Rudolf Bogner, însărcinatul cu afaceri ad-interim al Austriei la Bucureşti, membri ai Ambasadei Austriei, şefi ai misiunilor diplomatice acreditaţi în România şi alţi membri ai corpului diplomatic. La ora 19,20 avionul prezidenţial a aterizat. Miile de bucureşteni, aflaţi la aeroport aclamă entuziast, fac o caldă manifestare de dragoste şi înaltă preţuire şefului statului nostru. Conducătorii de partid şi de stat veniţi în întîmpinare, se apropie de scara avionului, salută cu multă căldură pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Pionieri oferă flori preşedintelui Consiliului de Stat şi soţiei sale. Răsună puternice urale, ovaţii, se scandează îndelung „Ceauşescu—P.C.R.“. Locuitorii Capitalei exprimă în acest fel satisfacţia lor, a întregului nostru popor pentru rezultatele fructuoase ale vizitei făcute în Austria de şeful statului, vizită care a contribuit la întărirea şi dezvoltarea multilaterală a relaţiilor româno - austriece, la consolidarea păcii şi colaborării în Europa. Ei exprimă mulţumiri preşedintelui Consiliului de Stat, pentru contribuţia pe care personal o aduce la dezvoltarea prieteniei şi colaborării dintre poporul român şi toate popoarele lumii, la instaurarea unui climat de pace şi înţelegere internaţională. In această atmosferă de viu şi puternic entuziasm, tovarăşul Nicolae Ceauşescu se îndreaptă spre mulţime, strînge prieteneşte mîinile întinse, răspunde aclamaţiilor care nu contenesc. In vizită la Agenţia Internaţională pentru Energia Atomică din Viena. Plecarea din Viena După-amiază, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, împreună cu soţia sa Elena Ceauşescu, şi celelalte persoane oficiale din suita sa au plecat din Viena spre Bucureşti. ...Marea poartă a Vienei, aeroportul Schwechat, de unde a decolat avionul prezidenţial, este sărbătoreşte împodobită cu drapelele naţionale ale României şi ale ţării gazdă. Preşedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, şi soţia sa sosesc la aeroport împreună cu preşedintele Franz Jonas şi soţia sa. Cei doi preşedinţi trec în revistă garda de onoare aliniată pe aeroport. Sunt intonate imnurile de stat ale celor două ţări, în timp ce, în semn de omagiu, se trag 21 de salve. Preşedintele Nicolae Ceauşescu îşi ia apoi rămas bun de la celelalte personalităţi austriece venite pe aeroport: cancelarul federal Bruno Kreisky, vicecancelarul Rudolf Hauser, ministrul afacerilor externe, Rudolf Kirchschläger, ministrul comerţului, industriei şi meşteşugurilor, Josef Staribacher, alţi membri ai guvernului şi persoane oficiale austriece. Şeful statului român îşi ia, de asemenea, rămas bun de la şefii misiunilor diplomatice acreditaţi la Viena, prezenţi pe aeroport. La scara avionului, preşedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, şi soţia sa, Elena Ceauşescu, sunt salutaţi cordial de preşedintele Franz Jonas, şi soţia sa, Grete Jonas, îşi iau un călduros rămas bun. Cei doi şefi de stat îşi string prieteneşte mîinile. La ora 16:30 avionul prezidenţial cu care a călătorit şeful statului român în Austria se îndreaptă spre patrie. Oficialităţile venite să salute pe şeful statului român adresează semne prieteneşti. Este o atmosferă călduroasă, este acea atmosferă care a însoţit pe tot parcursul vizitei în Austria pe şeful statului român şi pe celelalte oficialităţi care l-au însoţit. La invitaţia preşedintelui federal al Republicii Austriea, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, împreună cu soţia, Elena Ceauşescu, a făcut o vizită oficială în Austria, între 21 şi 25 septembrie 1970, ca răspuns la vizita în România a preşedintelui federal Franz Jonas. Preşedintele Consiliului de Stat şi persoanele oficiale care l-au însoţit au vizitat Viena, capitala Austriei, Kaprun, Salzburg şi Linz, întreprinderi industriale şi instituţii culturale din aceste localităţi. înalţilor oaspeţi români li s-a făcut pretutindeni o primire cordială. Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România şi preşedintele Republicii Austria au purtat convorbiri la care au participat. Din partea română : Iosif Banc, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe ; Cornel Burtică, ministrul comerţului exterior; Dumitru Aninoiu, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Socialiste România în Austria. Din partea austriacă : Bruno Kreisky, cancelar federal; Rudolf Hauser, vicecancelar ; Rudolf Kirchschläger, ministrul afacerilor externe ; Josef Staribacher, ministrul comerţului, industriei şi meşteşugurilor ; Hertha Finnberg, ministrul ştiinţei şi cercetării; Ernst Eugen Veselsky, secretar de stat în Cancelaria Federală ; Eduard Tschöp, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Austria în Republica Socialistă România. Convorbirile s-au desfăşurat într-o atmosferă de prietenie şi înţelegere reciprocă ce caracterizează relaţiile între cele două ţări şi au oferit prilejul efectuării unui larg schimb de păreri asupra raporturilor bilaterale şi cu privire la principalele probleme internaţionale de interes comun. S-a constatat cu satisfacţie că de la vizita preşedintelui federal în România, în toamna anului 1969, relaţiile dintre cele două ţări s-au dezvoltat în toate domeniile în mod îmbucurător, ele constituind un exemplu de colaborare între ţări cu sisteme social-politice diferite. în timpul vizitei s-a semnat de către ministrul comerţului exterior al României, Cornel Burtică, şi ministrul federal al comerţului, industriei şi meşteşugurilor, dr. Josef Staribacher, un nou acord comercial pe perioada 1971—1975. A fost semnat, de asemenea, protocolul cu privire la schimbul de mărfuri pentru anul 1971. Cele două părţi au constatat cu satisfacţie creşterea continuă a schimburilor de mărfuri, subliniind dorinţa lor de a găsi noi posibilităţi în vederea lărgirii relaţiilor comerciale reciproc avantajoase. (Continuare în pag. a II-a) (Agerpres) COMUNICAT COMUN Tovarăşul Nicolae■ Ceauşescu vorbind de la tribuna Conferinţei generale A.I.E.A Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVI. SERIA II. Nr. 6642 6 PAGINI 30. BANI SIMBATA 26 SEPTEMBRIE 1970 MUNCA FUNDAMENT AL ÎNVĂŢĂTURII Reuniunea asupra „Educaţiei prin muncă şi pentru muncă“ are o importanţă remarcabilă, situîndu-se la început de an şcolar. Ea face parte din şirul dezbaterilor care încearcă să răspundă unor preocupări, care nu sunt numai ale şcolii, nu sunt numai ale tinerei generaţii, ci aproape ale întregii noastre societăţi. Este una din cele mai utile teme care pot fi imaginate pentru noul an şcolar. Sunt programate în această toamnă zeci de întruniri şi consfătuiri didactice şi pedagogice ; nici una nu merge atât de bine la ţintă şi nu este mai aproape de întrebările pe care le pune îmbunătăţirea şi modernizarea şcolii, legarea educaţiei de munca practică şi productivă. Ce ne conduce la această afirmaţie ? O mulţime de constatări : se ştie că pregătirea cadrelor, oricîte progrese a înregistrat în ţara noastră, nu a ajuns la acel nivel incit să facă să funcţioneze fără cusur maşinile pe care le avem şi că există în multe instanţe un decalaj intre maşina perfecţionată (imp . portată cu mare cheltuială sau produsăde către industria noastră modernă) şi cadrele care o minuiesc. Este un dezacord şi între mentalitatea, poate preindustrială, a celor care nu simt de MIRCEA MALIŢA ministrul învăţământului cietăţii noastre şi realităţile acestei dezvoltări. Putem identifica şi un alt motiv care ne duce la tema muncii : este orientarea profesională greşită a unor tineri datorită prejudecăţilor adinc înrădăcinate in gusturile familiei, ale părinţilor şi ale cercurilor din care fac parte. Tinerii se îndreaptă uneori spre diplome şi titluri, spre activităţi funcţionăreşti neproductive, neştiind că acestea nu sunt, într-o societate industrială şi modernă, decit a cincea roată la car. Ne izbim, de asemenea, ici şi colo, de o atitudine de neînţelegere faţă de valoarea muncii în producţia nemijlocită, in care se încearcă agilitatea degetelor şi a minţii. Aceste cauze ne obligă ca, în ciuda succeselor pe care şcoala noastră le are — şi intr-adevăr nu trebuie, în această privinţă, să avem complexe de ritmul alert de dezvoltare a sa inferioritate in raport cu alte sisteme şcolare europene sau mondiale —, să ne privim in faţă lipsurile pentru a putea ridica fără intîrziere randamentul şcolii. Nu voi desprinde din dezbaterile acestui simpozion decit ceea ce mi se pare concluzie utilăpentru măsurile palpabile de organizare , nu ascund niciodată că ministerul este în primul rind un sistem de gestiune şi de administraţie. Ca gestionari nu putem să preluăm din dezbaterile savante decit ceea ce se pare că poate fi aplicat in practică. De aceea, din propoziţiile formulate cu prilejul acestei ilustre discuţii mă opresc la cîteva, bine determinate ca număr, care sunt traductibile in măsuri practice. Paralel cu cercetătorii şi educatorii, aici prezenţi, multe colective de experţi, pe baza indicaţiilor forurilor de conducere ale ţării, elaborează soluţii pentru ameliorarea şi modernizarea invăţămintului nostru, înainte de a enunţa cele trei concluzii. (Continuare în pag. a TV-a) Tovarăşul V a împlinit 60 de ani Comitetul Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român a adresat tovarăşului Vasile Vîlcu, membru al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., vicepreşedinte al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, cu prilejul împlinirii vîrstei de 60 de ani, următoarea scrisoare: Dragă tovarăşe Vîlcu, Cu prilejul împlinirii a 60 de ani de viaţă, Comitetul Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român îţi adresează calde felicitări, urări de sănătate şi fericire ! Intrat din anii tinereţii în rindurile mişcării muncitoreşti, te-ai călit ca militant revoluţionar al Partidului Comunist Român, ai participat cu neînfricare la luptele purtate de oamenii muncii împotriva exploatării şi asupririi burghezo-moşiereşti, a fascismului şi războiului hitlerist, pentru eliberarea patriei, îndeplinind cu spirit de abnegaţie şi devotament sarcinile încredinţate de partid. Se bucură de o binemeritată consideraţie activitatea desfăşurată după 23 August 1944, în funcţiile de răspundere ce ţi s-au încredinţat, ca prim-secretar al organizaţiei regionale de partid Dobrogea, preşedinte al UniuniiNaţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie, iar în prezent, ca membru al Comitetului Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român , şi vicepreşedinte al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România. Partidul nostru comunist promovează neabătut politica sa marxistleninistă de edificare a orînduirii socialiste, de înălţare economică şi socială a patriei, de înflorire multilaterală a naţiunii noastre socialiste, de întărire a prieteniei şi alianţei cu ţările socialiste, a colaborării cu celelalte state, a unităţii mişcării comuniste şi muncitoreşti, a forţelor antiimperialiste. Inînfăptuirea acestei politici aduci o valoroasă şi apreciată contribuţie. Activitatea îndelungată pe care ai desfăşurat-o în mişcarea revoluţionară, slujirea cu credinţă a intereselor clasei noastre muncitoare, ale poporului român, a cauzei socialismului şi comunismului ţi-au adus stima şi preţuirea întregului partid, ale tuturor oamenilor muncii. La aniversarea zilei de naştere, îţi dorim din toată inima, dragă tovarăşe Vîlcu, ani mulţi, putere de muncă şi noi succese în activitatea rodnică pe care o desfăşori. COMITETUL EXECUTIV AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Întîlnirea tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu tovarăşul Ivan Muhri şi alţi conducători ai Partidului Comunist din Austria Joi, 24 septembrie, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, s-a întîlnit la Viena cu tovarăşii Franz Muhri, preşedintele Partidului Comunist din Austria, Erwin Scharf, membru al Biroului Politic, secretar al C.C., Hans Kalt, Franz Karger, Franz Hager, membri ai Biroului Politic, şi Heinrich Fritz, membru al C.C. al Partidului Comunist din Austria. In cadrul întîlnirii au fost abordate probleme privind relaţiile dintre cele două partide, precum şi probleme ale mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale. La convorbire au participat tovarăşii losif Banc, membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., Corneliu Mănescu şi Cornel Burtică, membri ai C.C. al P.C.R. întrevederea s-a desfăşurat într-o atmosferă caldă, tovărăşească. (Agerpres) Porțile de Fier GEOGRAFIE ANTICIPATĂ A DUNĂRII DIG ARTIFICIAL ÎN CALEA APEI. Colaborarea nesincronizată dintre constructor si furnizor Un şantier de o întindere deosebită — 1 780 de kilometri pătraţi, o lucrare dificilă, un obiectiv ce urmează să fie predat agriculturii intr-un timp scurt, o concentrare de utilaje şi de oameni, în majoritatea lor calificaţi, acesta este şantierul de irigaţii Carasu intrat în etapa finală a realizării sale. L-am străbătut zilele trecute. La capătul drumului, deşi văzusem şi ascultasem vorbindu-se despre multe împliniri : realizarea înainte de termen a barajului stăvilar de la kilometrul 4, devansarea lucrărilor de la staţia de pompare de la kilometrul 18, intrarea în probe tehnologice a sistemului „Făclia“ în suprafaţă de 7 700 hectare, încheierea montării grupurilor de pompare şi a construcţiei bazinului de absorbţie de la staţia de pompare Basarab-pădure, paradoxal, imaginea care ne obsedează nu este aceea a muncii, ci a INACTIVITĂŢII. Pentru că rar se poate intilni pe un şantier de construcţii, îndeosebi acum în pragul zilelor reci şi ploioase, un atit de lent ritm de muncă, îmi urmăresc însemnările din bloc-notes. La staţia de pompare Basarab-pădure, cele două conducte, fiecare cu diametru impresionant, sunt legate în tronsoane mari. Consolidarea lor in construcţie necesită încă un mare volum de muncă, dar nici măcar un om, un sudor, un GH. FECIORU (Continuare în pag. a V-a) Fotografia nouă americană , de NICOLAE BELLU ! —————— ———————————————— . Există o nelinişte în viaţa spirituală americană, o căutare a adevărului în spatele aparenţei, o stăruitoare nevoie de sinceritate. Şi se instituie, din această nevoie de sinceritate a neliniştitelor căutări, un climat de aspră originalitate a imaginaţiei. Un climat dominat de întrebări dure, tinzînd să şteargă imaginea dulceagă şi idilică a falsului mit despre paradisiaca fericire americană. Dar mai bine decit orice altă lămurire suplimentară se pronunţă asupra acestei teme la zi Expoziţia de artă fotografică din Statele Unite, deschisă în cursul acestui septembrie 1970 la Galeria de artă fotografică din Bucureşti, str Brezoianu, 23—25. De notat că sumarul expoziţiei a fost conceput şi realizat de Secţia de fotografie a Muzeului de artă modernă din New York, una din instituţiile de cea mai înaltă ţinută artistică ale metropolei americane, iar catalogul expoziţiei este însoţit de un cuvînt de început semnat de directorul acestei secţiuni, de John Szarkowski, care surprinde îndeosebi factura de independenţă (s-ar putea adăuga , manifestă) a artei pe care o prezintă. „Expoziţia reprezintă aşa cum trebuie să fie, după părerea mea, fotografia nouă americană, ca o afirmare personală. Aceşti unsprezece fotografi, pot fi cu greu definiţi printr-un singur „adjectiv* care să satisfacă în mod egal totul, în afară de cazul dacă se foloseşte cuvîntul „independent". Independenţa acestor artişti, care reprezintă „fotografia nouă americană" urmează să o descoperi cu încetul şi pe parcurs. Expoziţia e mică, poţi reveni de cîteva ori la fotografiile mai enigmatice, mai greu de descifrat la prima vedere tocmai datorită aparentei lor simplități, lată, poate, cea mai simplă fotografie, simplă pînă la banalitate. O fotografie de familie : „Tntr-un bloc din Harlemul spaniol". Tncăperea care se vede e sufrageria și bucătăria împreună. Tn mijloc, masa. Tn spate un răcitor de mărime mijlocie, care face parte din mobila de bucătărie a oricărui apartament. Alături un dulăpior şi tot aici uşa de intrare. Se vede uşa cu două încuietori (o a treia, instalată mai jos, nu se vede, sau lipseşte în acest caz) şi cu nelipsita bară de fier (Continuare in pag. a V-a)8