Scînteia Tineretului, septembrie 1970 (Anul 26, nr. 6620-6645)

1970-09-26 / nr. 6642

Încheierea vizitei preşedintelui CONSILIULUI DE STAT, NICOLAE CEAUŞESCU, îN AUSTRIA Sosirea în Capitala Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu soţia, Elena Ceauşescu, s-au înapoiat Vineri seara în Capitală, după vizita oficială făcută în Aus­tria, la invitaţia preşedintelui federal Franz Jonas. Şeful statului român a fost însoţit de tovarăşii Iosif Banc, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe, Cornel Burtică, ministrul co­merţului exterior, de consilieri şi experţi. La aeroportul Băneasa, au venit în întîmpinare tovară­şii Ion Gheorghe Maurer, Emil Bodnaraş, Paul Niculescu-Mi­­zil, Gheorghe Pană, Gheorghe Rădulescu, Ilie Verdeţ, Maxim Berghianu, Florian Dănălache, Emil Drăgănescu, Janos Faze­kas, Dumitru Popescu, Leonte Răutu, Vasile Vîlcu, Ştefan Voitec, Miron Constantinescu, Ion Ioniţă, Vasile Patilineţ, Ion Stănescu, precum şi so­ţiile conducătorilor de partid şi de stat, vicepreşedinţi ai Marii Adunări Naţionale, ai Consiliului de Miniştri, mem­bri ai C.C. al P.C.R., ai Consi­liului de Stat şi ai guvernului,­­conducători de instituţii cen­trale şi organizaţii obşteşti. Au fost prezenţi Rudolf Bogner, însărcinatul cu afaceri ad-interim al Austriei la Bucureşti, membri ai Ambasa­dei Austriei, şefi ai misiunilor diplomatice acreditaţi în Ro­mânia şi alţi membri ai cor­pului diplomatic. La ora 19,20 avionul prezi­denţial a aterizat. Miile de bucureşteni, aflaţi la aeroport aclamă entuziast, fac o caldă manifestare de dragoste şi înaltă preţuire şefului statului nostru. Conducătorii de partid şi de stat veniţi în întîmpinare, se apropie de scara avionului, salută cu multă căldură pe to­varăşul Nicolae Ceauşescu. Pionieri oferă flori preşe­dintelui Consiliului de Stat şi soţiei sale. Răsună puternice­ urale, ova­ţii, se scandează îndelung „Ceauşescu—P.C.R.“. Locuitorii Capitalei exprimă în acest fel satisfacţia lor, a întregului nostru popor pentru rezulta­tele fructuoase ale vizitei fă­cute în Austria de şeful statu­lui, vizită care a contribuit la întărirea şi dezvoltarea­ multi­laterală a relaţiilor româno - austriece, la consolidarea păcii şi colaborării în Europa. Ei exprimă mulţumiri preşedin­telui Consiliului de Stat, pen­tru contribuţia pe care perso­nal o aduce la dezvoltarea prieteniei şi colaborării din­tre poporul român şi toate po­poarele lumii, la instaurarea unui climat de pace şi înţele­gere internaţională. In această atmosferă de viu şi puternic entuziasm, tovară­şul Nicolae Ceauşescu se în­dreaptă spre mulţime, strînge prieteneşte mîinile întinse, răs­punde aclamaţiilor care nu contenesc. In vizită la Agenţia Interna­ţională pentru Energia Ato­mică din Viena. Plecarea din Viena După-amiază, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, împreună cu soţia sa Elena Ceauşescu, şi celelalte per­soane oficiale din suita sa au plecat din Viena spre Bucureşti. ...Marea poartă a Vienei, aero­portul Schwechat, de unde a de­colat avionul prezidenţial, este sărbătoreşte împodobită cu drape­lele naţionale ale României şi ale ţării gazdă. Preşedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, şi soţia sa so­sesc la aeroport împreună cu pre­şedintele Franz Jonas şi soţia sa. Cei doi preşedinţi trec în revistă garda de onoare aliniată pe aero­port. Sunt intonate imnurile de stat ale celor două ţări, în timp ce, în semn de omagiu, se trag 21 de salve. Preşedintele Nicolae Ceauşescu îşi ia apoi rămas bun de la ce­lelalte personalităţi austriece ve­nite pe aeroport: cancelarul fe­deral Bruno Kreisky, vicecance­larul Rudolf Hauser, ministrul afacerilor externe, Rudolf Kirch­schläger, ministrul comerţului, industriei şi meşteşugurilor, Josef Staribacher, alţi membri ai gu­vernului şi persoane oficiale aus­triece. Şeful statului român îşi ia, de asemenea, rămas bun­ de la şefii misiunilor diplomatice acreditaţi la Viena, prezenţi pe aeroport. La scara avionului, preşedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, şi soţia sa, Elena Ceauşescu, sunt salutaţi cordial de preşedintele Franz Jonas, şi soţia sa, Grete Jonas, îşi iau un călduros rămas bun. Cei doi şefi de stat îşi string prieteneşte mîi­nile. La ora 16:30 avionul preziden­­ţial­ cu care a călătorit şeful sta­tului român în Austria se îndreap­tă spre patrie. Oficialităţile veni­te să salute pe şeful statului ro­mân adresează semne prieteneşti. Este o atmosferă călduroasă, este acea atmosferă care a însoţit pe tot parcursul vizitei în Austria pe şeful statului român şi pe cele­lalte oficialităţi care l-au înso­ţit. La invitaţia preşedintelui federal al Repu­blicii Austriea, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, împreună cu soţia, Elena Ceauşes­cu, a făcut o vizită oficială în Austria, între 21 şi 25 septembrie 1970, ca răspuns la vizita în România a preşedintelui federal Franz Jonas. Preşedintele Consiliului de Stat şi persoa­nele oficiale care l-au însoţit au vizitat Viena, capitala Austriei, Kaprun, Salzburg şi Linz, întreprinderi industriale şi instituţii culturale din aceste localităţi. înalţilor oaspeţi români li s-a făcut pretutindeni o primire cordială. Preşedintele Consiliului de Stat al Republi­cii Socialiste România şi preşedintele Repu­blicii Austria au purtat convorbiri la care au participat. Din partea română : Iosif Banc, vicepreşe­dinte al Consiliului de Miniştri, Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe ; Cornel Burtică, ministrul comerţului exterior; Du­mitru Aninoiu, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Socialiste Româ­nia în Austria. Din partea austriacă : Bruno Kreisky, can­celar federal; Rudolf Hauser, vicecancelar ; Rudolf Kirchschläger, ministrul afacerilor ex­terne ; Josef Staribacher, ministrul comerţu­lui, industriei şi meşteşugurilor ; Hertha Finn­berg, ministrul ştiinţei şi cercetării; Ernst Eugen Veselsky, secretar de stat în Cancela­ria Federală ; Eduard Tschöp, ambasador ex­traordinar şi plenipotenţiar al Republicii Austria în Republica Socialistă România. Convorbirile s-au desfăşurat într-o atmos­feră de prietenie şi înţelegere­ reciprocă ce caracterizează relaţiile între cele două ţări şi au oferit prilejul efectuării unui larg schimb­ de păreri asupra raporturilor bilate­rale şi cu privire la principalele probleme in­ternaţionale de interes comun. S-a constatat cu satisfacţie că de la vizita preşedintelui federal în România, în toamna anului 1969, relaţiile dintre cele două ţări s-au dezvoltat în toate domeniile în mod îm­bucurător, ele constituind un exemplu de co­laborare între ţări cu sisteme social-politice diferite. în timpul vizitei s-a semnat de către mi­nistrul comerţului exterior al României, Cor­nel Burtică, şi ministrul federal al comerţu­lui, industriei şi meşteşugurilor, dr. Josef Staribacher, un nou acord comercial pe pe­rioada 1971—1975. A fost semnat, de aseme­nea, protocolul cu privire­­ la schimbul de mărfuri pentru anul 1971. Cele două părţi au constatat cu satisfacţie creşterea continuă a schimburilor de măr­furi, subliniind dorinţa lor de a găsi noi po­sibilităţi în vederea lărgirii relaţiilor comer­ciale reciproc avantajoase. (Continuare în pag. a II-a) (Agerpres) COMUNICAT COMUN Tovarăşul Nicolae■ Ceauşescu vorbind de la tribuna Conferinţei generale A.I.E.A Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVI. SERIA II. Nr. 6642 6 PAGINI 30. BANI SIMBATA 26 SEPTEMBRIE 1970 MUNCA FUNDAMENT AL ÎNVĂŢĂTURII Reuniunea asupra „Educaţiei prin muncă şi pentru muncă“ are o importanţă remarcabilă, situîndu-se la început de an şcolar. Ea face parte din şirul dezbaterilor care încearcă să răspundă unor preocupări, care nu sunt numai ale şcolii, nu sunt numai ale tinerei generaţii, ci aproape ale întregii noastre so­cietăţi. Este una din cele mai utile teme care pot fi imaginate pentru noul an şcolar. Sunt pro­gram­a­te în această toamnă zeci de întruniri şi consfătuiri didac­tice şi pedagogice ; nici una nu merge atât de bine la ţintă şi nu este mai aproape de întrebările pe care le pune îmbunătăţirea şi modernizarea şcolii, legarea educaţiei de munca practică şi productivă. Ce ne conduce la a­­ceastă afirmaţie ? O mulţime de constatări : se ştie că pregătirea cadrelor, oricîte progrese a în­registrat în ţara noastră, nu a ajuns la acel nivel incit să facă să funcţioneze fără cusur maşi­nile pe care le avem şi că există în multe instanţe un decalaj intre maşina perfecţionată (imp . portată cu mare cheltuială sau produsă­­de către industria noas­tră modernă) şi cadrele care o minuiesc. Este un dezacord şi între mentalitatea, poate prein­­dustrială, a celor care nu simt de MIRCEA MALIŢA ministrul învăţământului cietăţii noastre şi realităţile a­­cestei dezvoltări. Putem identi­fica şi un alt motiv care ne duce la tema muncii : este orien­tarea profesională greşită a unor tineri datorită prejudecăţilor a­­dinc înrădăcinate in gusturile familiei, ale părinţilor şi ale cercurilor din care fac parte. Ti­nerii se îndreaptă uneori spre diplome şi titluri, spre activităţi funcţionăreşti neproductive, ne­­ştiind că acestea nu sunt, într-o societate industrială şi modernă, decit a cincea roată la car. Ne izbim, de asemenea, ici şi colo, de o atitudine de neînţelegere faţă de valoarea muncii în pro­ducţia nemijlocită, in care se în­cearcă agilitatea degetelor şi a minţii. Aceste cauze ne obligă ca, în ciuda succeselor pe care şcoala noastră le are — şi in­tr-adevăr nu trebuie, în această privinţă, să avem complexe de ritmul alert de dezvoltare a sa­ inferioritate in raport cu alte sisteme şcolare europene sau mondiale —, să ne privim in faţă lipsurile pentru a putea ridica fără intîrziere randamentul şcolii. Nu voi desprinde din dezbaterile acestui simpozion de­cit ceea ce mi se pare concluzie utilă­­pentru măsurile palpabile de organizare , nu ascund nici­odată că ministerul este în pri­mul rind un sistem de gestiune şi de administraţie. Ca gestionari nu putem să preluăm din dezba­terile savante decit ceea ce se pare că poate fi aplicat in­ prac­­tică. De aceea, din propoziţiile formulate cu prilejul acestei ilustre discuţii­ mă opresc la cîteva, bine determinate ca nu­măr, care sunt traductibile in măsuri practice. Paralel cu cercetătorii şi edu­catorii,­­ aici prezenţi, multe co­lective de experţi, pe baza indi­caţiilor forurilor de conducere ale ţării, elaborează soluţii pen­tru ameliorarea şi modernizarea invăţămintului nostru, înainte de a enunţa cele trei concluzii. (Continuare în pag. a TV-a) Tovarăşul V a împlinit 60 de ani Comitetul Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român a adresat tovarăşului Vasile Vîlcu, mem­bru al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., vicepreşedinte al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, cu prilejul împlinirii vîrstei de 60 de ani, următoarea scrisoare: Dragă tovarăşe Vîlcu, Cu prilejul împlinirii a 60 de ani de viaţă, Comitetul Executiv al Comitetului Cen­tral al Partidului Comunist Român îţi adresează calde fe­licitări, urări de sănătate şi fericire ! Intrat din anii tinereţii în rind­urile mişcării muncito­reşti, te-ai călit ca militant re­voluţionar al Partidului Co­munist Român, ai participat cu neînfricare la luptele pur­tate de oamenii muncii împo­triva exploatării şi asupririi burghezo-moşiereşti, a fascis­mului şi războiului hitlerist, pentru eliberarea patriei, în­deplinind cu spirit de abne­gaţie şi devotament sarcinile încredinţate de partid. Se bu­cură de o binemeritată con­sideraţie activitatea desfăşu­rată după 23 August 1944, în funcţiile de răspundere ce ţi s-au încredinţat, ca prim-se­­cretar al organizaţiei regiona­le de partid Dobrogea, pre­şedinte al Uniunii­­Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie, iar în prezent, ca membru al Comitetului Exe­cutiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român , şi vicepreşedinte al Consiliu­lui de Stat al Republicii So­­­cialiste România. Partidul nostru comunist promovează neabătut politica sa marxist­­leninistă de edificare a orîn­­duirii socialiste, de înălţare economică şi socială a patriei, de înflorire multilaterală a naţiunii noastre socialiste, de întărire a prieteniei şi alian­ţei cu ţările socialiste, a cola­borării cu celelalte state, a u­­nităţii mişcării comuniste şi muncitoreşti, a forţelor antiim­­perialiste. In­­înfăptuirea aces­tei politici aduci o valoroasă şi apreciată contribuţie. Activitatea îndelungată pe care ai desfăşurat-o în miş­carea revoluţionară, slujirea cu credinţă a intereselor cla­sei noastre muncitoare, ale po­porului român, a cauzei so­cialismului şi comunismului ţi-au adus stima şi preţuirea întregului partid, ale tuturor oamenilor muncii. La aniversarea zilei de naş­tere, îţi dorim din toată ini­ma, dragă tovarăşe Vîlcu, ani mulţi, putere de muncă şi noi succese în activitatea rodnică pe care o desfăşori. COMITETUL EXECUTIV AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Întîlnirea tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu tovarăşul Ivan­ Muhri şi alţi conducători ai Partidului Comunist din Austria Joi, 24 septembrie, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar ge­neral al Partidului Comunist Ro­mân, s-a întîlnit la Viena cu to­varăşii Franz Muhri, preşedintele Partidului Comunist din Austria, Erwin Scharf, membru al Birou­lui Politic, secretar al C.C., Hans Kalt, Franz Karger, Franz Ha­ger, membri ai Biroului Politic, şi Heinrich Fritz, membru al C.C. al Partidului Comunist din Austria. In cadrul întîlnirii au fost a­­bordate probleme privind rela­ţiile dintre cele două partide, precum şi probleme ale mişcă­rii comuniste şi muncitoreşti in­ternaţionale. La convorbire au participat to­varăşii losif Banc, membru su­pleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., Corneliu Mă­nescu şi Cornel Burtică, membri ai C.C. al P.C.R. întrevederea s-a desfăşurat într-o atmosferă caldă, tovără­şească. (Agerpres) Porțile de Fier GEOGRAFIE ANTICIPATĂ A DUNĂRII DIG ARTIFICIAL ÎN CALEA APEI. Colaborarea nesincronizată dintre constructor si furnizor Un şantier de o întindere deo­sebită — 1 780 de kilometri pă­traţi, o lucrare dificilă, un obiec­tiv ce urmează să fie predat a­­griculturii intr-un timp scurt, o concentrare de utilaje şi de oa­meni, în majoritatea lor califi­caţi, acesta este şantierul de iri­gaţii Carasu intrat în etapa fi­nală a realizării sale. L-am străbătut zilele trecute. La capă­tul drumului, deşi văzusem şi ascultasem vorbindu-se despre multe împliniri : realizarea înainte de termen a barajului stăvilar de la kilometrul 4, de­vansarea lucrărilor de la staţia de pompare de la kilometrul 18, intrarea în probe tehnologice a sistemului „Făclia“ în suprafaţă de 7 700 hectare, încheierea montării grupurilor de pompare şi a construcţiei bazinului de absorbţie de la staţia de pompare Basarab-pădure, paradoxal, ima­ginea care ne obsedează nu este aceea a muncii, ci a INACTIVI­TĂŢII. Pentru că rar se poate intilni pe un şantier de con­strucţii, îndeosebi acum în pra­gul zilelor reci şi ploioase, un atit de lent ritm de muncă, îmi urmăresc însemnările din bloc-notes. La staţia de pom­pare Basarab-pădure, cele două conducte, fiecare cu diametru impresionant, sunt legate în tronsoane mari. Consolidarea lor in construcţie necesită încă un mare volum de muncă, dar nici măcar un om, un sudor, un GH. FECIORU (Continuare în pag. a V-a) Fotografia nouă­­ americană , de NICOLAE BELLU ! —————— ———————————————— . Există o nelinişte în viaţa spirituală americană, o căutare a adevărului în spatele aparenţei, o stăruitoare nevoie de sinceritate. Şi se instituie, din această nevoie de sinceritate a neliniştitelor căutări, un climat de aspră originalitate a imaginaţiei. Un climat dominat de întrebări dure, tinzînd să şteargă imaginea dulceagă şi idilică a falsului mit despre paradisiaca fericire americană. Dar mai bine decit orice altă lămurire suplimentară se pronunţă asupra acestei teme la zi Expoziţia de artă foto­grafică din Statele Unite, deschisă în cursul acestui septem­brie 1970 la Galeria de artă fotografică din Bucureşti, str Brezoianu, 23—25. De notat că sumarul expoziţiei a fost conceput şi realizat de Secţia de fotografie a Muzeului de artă modernă din New York, una din instituţiile de cea mai înaltă ţinută artistică ale metropolei americane, iar catalo­gul expoziţiei este însoţit de un cuvînt de început semnat de directorul acestei secţiuni, de John Szarkowski, care sur­prinde îndeosebi factura de independenţă (s-ar putea adăuga , manifestă) a artei pe care o prezintă. „Expoziţia reprezintă aşa cum trebuie să fie, după părerea mea, foto­grafia nouă americană, ca o afirmare personală. Aceşti un­sprezece fotografi, pot fi cu greu definiţi printr-un singur „adjectiv* care să satisfacă în mod egal totul, în afară de cazul dacă se foloseşte cuvîntul „independent". Independenţa acestor artişti, care reprezintă „fotografia nouă americană" urmează să o descoperi cu încetul şi pe parcurs. Expoziţia e mică, poţi reveni de cîteva ori la fo­tografiile mai enigmatice, mai greu de descifrat la prima vedere tocmai datorită aparentei lor simplități, lată, poate, cea mai simplă fotografie, simplă pînă la banalitate. O fo­tografie de familie : „Tntr-un bloc din Harlemul spaniol". Tncăperea care se vede e sufrageria și bucătăria împreună. Tn mijloc, masa. Tn spate un răcitor de mărime mijlocie, care face parte din mobila de bucătărie a oricărui apar­tament. Alături un dulăpior şi tot aici uşa de intrare. Se vede uşa cu două încuietori (o a treia, instalată mai jos, nu se vede, sau lipseşte în acest caz) şi cu nelipsita bară de fier (Continuare in pag. a V-a)8

Next