Scînteia Tineretului, octombrie 1970 (Anul 26, nr. 6646-6672)

1970-10-19 / nr. 6661

Lucru îndeobşte recunoscut, ti­nerii absolvenţi ai unei şcoli pro­fesionale, au nevoie de o peri­oadă de acomodare cu exigenţele activităţii productive, la maşini. In acest timp ei trebuie să-şi a­­cordeze cunoştinţele teoretice cu deprinderile practice fără de care nu se pot numi calificaţi. Experienţa strungarilor, absol­venţi ai şcolii profesionale patro­nate de Uzina de rulmenţi din Bîrlad, prezentată în detaliu în prima parte a anchetei noastre, demonstrează însă că perioada de acomodare se poate încheia, cum este de dorit, odată cu termina­rea şcolii. Singura condiţie care trebuie îndeplinită este ca prac­tica să se desfăşoare efectiv la maşini, elevii fiind puşi în situa­ţia să producă în ritmul şi con­textul existent în secţiile unde vor fi repartizaţi. In caz contrar, tî­­nărul strungar are nevoie de co- MUNCITORUL DIN ANUL I SOLUŢII DE COMPROMIS IN PERIOADA INGRATA DE ACOMODARE teva luni sau chiar un an de „a­­comodare", timp în care trebuie să recupereze golurile existente în pregătirea sa profesională spre a deveni capabil să realizeze nor­mele şi deci salariul. Este cazul strungarilor debu­tanţi, de la „Şantierul Naval Ga­laţi“, Uzina „Progresul“ Brăila TV n­ri u a t o T-----­sau u unguxcSu. Pentru aceştia angajarea în sec­ţiile productive înseamnă întîm­­pinarea unor dificultăţi pe care nu totdeauna le pot învinge, în­seamnă nu o dată derută, descu- g rajare. Ce „satisfacţii“ o fi trăit de exemplu Ştefan Ochiuleţ, de­­ la U.R.E.M.O.A.S. Bucureşti , cînd semnînd pentru prima dată pe un stat de salarii a constatat­­ că în dreptul numelui său era TM trecut mai nimic. Faptul că nu era singurul în această situa- a­ţie nu putea desigur să-l încura- j jeze cu nimic. După trei ani de învăţătură primul pas pe scara A devenirii profesionale trebuia fă- ^ cut deci în gol. Adică „am învă­ţat o meserie şi nu sînt în stare să-mi cîştig pîinea". Pentru un ^ tînăr de 17 ani experienţa în sine este, trebuie să recunoaştem, ^ destul de grea şi cu efecte psihologice nedorite. însăşi hotă­­rîrea iniţială de a deveni strun- ^ gar e pusă acum sub semnul în­trebării. _ La Şantierul Naval Galaţi de­­ exemplu, din cei 12 strungari an­gajaţi cu trei luni în unnă la —, maistrul Cosman Mihalache au­­ mai rămas în secţie doar 8. Cei­lalţi patru (Tudorel Tudor, Va- _ sile Beiu, Ştefan Ifrim şi Ion­­ Constantin), neputînd face faţă dificultăţilor mari oferite de pri- a mul contact cu producţia, au pă- W răsit întreprinderea preferind să achite costul şcolarizării şi să se ^ dedice altei munci. La fel au ^ procedat opt tineri strungari de 1 T­—- — — J — . -L . -.Ci «M/linefri. ia \J 61 na UC LUM3U mutwu» m| I. MORARU (Continuare tn pag. a 11-a) ® INDUSTRIA JUDEŢULUI BIHOR A ÎNDEPLINIT PIANUL CINCINAL Comitetul judeţean de partid Bihor, raportează, în numele comuniştilor, al tuturor oame­nilor muncii — români, ma­ghiari şi de alte naţionalităţi — care trăiesc şi muncesc înfrăţiţi pe aceste meleaguri, că in ziua de 14 octombrie a.c. au fost în­deplinite prevederile planului cincinal la producţia globală in­dustrială. Fină la această dată 24 de întreprinderi repu­blicane şi 5 de industrie locală, au înregistrat substanţiale de­păşiri ale sarcinilor ce le-au revenit din actualul cincinal. ÎNTÂRZIAŢII trebuie aduşi la ritmul general «V A A aulan mluuru Volumul lucrărilor agricole rămase de executat, este încă destul de mare. Din datele centralizate la Ministerul Agriculturii şi Silviculturii rezultă că, sâmbătă, în sectorul socialist al agri­culturii mai erau de recoltat 896 000 hectare cu porumb, aproape 20 000 hectare cu cartofi, 39 la sută din suprafaţa cultivată cu sfeclă de zahăr, însemnate suprafeţe cu legume, fructe şi furaje , erau neînsămînţate încă 895 000 hectare cu grîu, 37 000 hectare cu orz. Efectuarea acestor lucrări într-un timp cit mai scurt solicită folosirea fără rezerve a tuturor mijloacelor mecanice, concentrarea eforturilor întregii forţe de muncă. Acum, cînd zilele bune de lucru sunt tot mai puţine, mecanizatorii, membrii cooperatori, lucrătorii întreprinderilor agricole de stat, toţi specialiştii trebuie să manifeste o deosebită grijă pentru evita­rea oricăror pierderi la recoltat, pentru calitatea însămînţărilor. Preocupare pe care am şi întilnit-o în raidul nostru în judeţul Botoşani. Porumbul recoltat de pe a­­proape 90 la sută din suprafaţă, cartofii de pe 80 la sută, să­­mînţa de griu aşezată în brazdă în proporţie de patru cincimi. Unită­ţi fruntaşe şi oameni des­toinici, reuşita unei bune coor­donări a activităţilor, viteza de lucru ridicată. Sînt aspecte pe care le-am întîlnit în general de-a lungul raidului nostru în judeţul Botoşani. In cooperati­vele agricole Avrămeni, Albeşti, Viişoara şi în multe altele se consumă ultimele zeci de cea­suri ale campaniei propriu-zise. Aici, porumbul a fost recoltat şi toate forţele sunt acum concen­trate pentru efectuarea unor în­­sămînţări de calitate, pentru însilozarea furajelor şi transpor­tarea operativă a recoltei la ba­ze. Un aport deosebit îşi aduc în această privinţă , după măr­turisirile conducerilor unor coo­perative agricole şi întreprinderi agricole de stat, întărite şi de tov. Ioan Dragomir, prim secre­tar al Comitetului judeţean Bo­toşani al U.T.C. — detaşamen­tele tinerilor, uteciştilor mecani­zatori şi cooperatori din fiecare unitate. La cooperativele agri­cole din Dorohoi şi Liveni (unde se însămînţează suplimen­tar o suprafaţă de aproximativ 100 hectare) sprijinul lor alături de buna organizare a muncii, folosirea la maximum a mijloa­celor mecanizate, controlul per­manent efectuat de consiliile populare locale şi Consiliile de conducere ale unităţilor, consti­tuie chezăşia îndeplinirii sarcini­lor asumate, explicaţia faptului că s-a creat posibilitatea ca la nivelul judeţului planul la însă­­mînţări să fie suplimentat cu ANDREI BÂRSAN (Continuare în pag. a II-a) La C.A.P. Găieşti, jud. Mureş, se lucrează în ritm susţinut la însămînţarea griului Foto:­ ANDREI CZERAN Proletari din toate ţările, uniți-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVI, SERIA II, Nr. 6661 4 PAGINI — 30 BANI LUNI 19 OCTOMBRIE 1970 V­ALENTIN BARCOV, absolvent al şcolii de aparate de măsură şi automatizare din Ploieşti, îndeplineşte funcţia de maistru in cadrul schelei de extracţie Ciureşti din judeţul Olt, una dintre cele mai noi exploatări petroliere ale ţării. Dincolo de această suc­cintă prezentare a bărbatului tînăr din fotografie ne vom strădui să dezvăluim şi domeniul de aplicaţie al meseriei pentru care a optat şi, implicit, dimensiunile actuale ale activităţii petroliştilor, această categorie de oameni pentru care pămîntul are o semnificaţie mult mai profundă decit pentru cei care îl ară, il seamănă, sau, pur şi simplu, îi fac umbră. Maistrul Valentin Babcov, de fapt, este numai implicat în petrol, specificul pregătirii sale situîndu-l în spaţiul la­borios în care masivele instalaţii de foraj şi extracţie vin în contact cu electronica, cu alte cuvinte în punctul de tangenţă al unei mese­rii dure cu supleţea şi eficienţa unor aparate care, în tot mai multe domenii de activitate, programează, măsoară şi supraveghează, con­tribuind nemijlocit la sporirea considerabilă a eficienţei efortului brut. L-am întîlnit în LACT-ul schelei — iniţialele, prin convenţie, definind un loc împrejmuit în care funcţionează o instalaţie tehnică —, în faţa unui tablou sinoptic în circuitele căruia datele purificării şi separării de gaze şi apă a ţiţeiului se traduc în impulsuri şi sem­nale pe cit de complexe, pe atît de riguroase in­exactitatea lor. A fi petrolist astăzi înseamnă, deci, printre altele, a fi şi electronist, ceea ce presupune o ridicare pe trepte tot mai înaite a măiestriei profe­sionale şi, totodată, o considerabilă lărgire a viziunii omului asupra îndeletnicirilor sale tradiţionale. Deci, în incinta unui LACT, petro­lul intră în tangenţă cu electronica şi omul care veghează asupra a­­cestei fertile conjuncţii este colegul nostru de generaţie, Valentin Babcov. MIHAI PREDESCU Foto : O. PLECAN PREŞEDINTELE NICOLAE CEA­UŞESCU S-A REÎNTORS LA NEW YORK După ce a vizitat oraşul Ca­lifornian San Francisco, pre­şedintele Nicolae Ceauşescu a revenit sîmbătă noaptea la New York. A treia zi a prezenţei pre­şedintelui Nicolae Ceauşescu în California a fost rezervată vizitării oraşului San Fran­cisco — cel mai mare port al S.U.A. la Pacific, important centru economic, politic şi cultural al ţării. înaltului oaspete român, soţiei sale, persoanelor care îl însoţesc, le-au­ fost prezentate cartiere avînd fiecare un evident spe­cific arhitectonic, economic şi etnografic, integrate armonios într-un complex urbanistic unic în felul său, conferind marelui oraş de la Pacific personalitate şi distincţie. Reprezentanţii municipali­tăţii au ţinut să prezinte pre­şedintelui României citeva mo­numente semnificative pentru istoria acestor locuri, pentru străduinţa generaţiilor care prin munca lor au construit — într-o perioadă istorică scurtă — acest mare oraş cu tot ceea ce înseamnă el prin uzinele şi fabricile sale, prin edificiile economice şi cultu­rale care-l caracterizează, prin ■ portul său — al treilea din lume — prin densa reţea de drumuri şi poduri moder­ne, prin structura şi organi­zarea sa urbanistică. Prima oprire a avut loc la monumentul închinat lui Co­­lumb. Un turn înalt şi suplu, o statuie înfăţişind un bărbat cu o figură senină şi energi­că, sunt plasate pe o culme care domină oraşul, golful şi un mare parc natural. A ur­mat vizitarea acestui parc în­tins pe ciţiva kilometri pă­traţi, el însuşi un monument natural unic în felul său. In­­fiinţat în urmă cu un deceniu de biologul Muir, parcul cu­prinde o vegetaţie alcătuită din arbori şi plante reprezen­tative pentru toate marile zo­ne geografice ale lumii : pinul mediteranean alături de dafi­nul californian, eucaliptul alături de arborele roşu se­quoia. Exemplarele cele mai spectaculoase sunt arborii de sequoia impresionanţi prin dimensiunile, vitalitatea şi longevitatea lor, alcătuind (Continuare în pag. a IV-a) In timpul vizitării orașului San Francisco Telefoto: AGERPRES STIMA si consideraţie California cunoaşte In a­­ceste zile de octombrie, o vreme de toamnă frumoasă. Marile aglomerări urbane, rit­mul rapid al fluviilor de ma­şini care gonesc pe şosele ce par fără sfîrşit, focul de lu­mini care domină totodată cu căderea nopţii şi mai ales am­ploarea construcţiilor indus­triale şi civile, te duc cu gin­dul la legendele născute pe la mijlocul secolului trecut, cinci sute de mii de oameni se a­­runcau spre Apus, la setea lor de a se împămînteni într-un tărîm bănuit, a fi plin de co­mori. Schimbîndu-şi doar for­ma de înfăţişare, spiritul dina­mic al acelei perioade se per­petuează azi însoţindu-se cu tehnica cea mai avansată, în timp ce un oraş, Los Angeles, creşte, creşte... Oraşul care îşi revendică azi dreptul de a fi numit „cel mai întins din lu­me“ (din păcate şi cel mai po­luat), era, abia cu 11 ani îna­inte de 1800, un sat indian, Yang-na. Cu 50 de ani înain­te de 1900, deci acum 120 de ani, nu avea încă 3.000 de lo­cuitori. Abia cu 12 ani înainte de 1900 crescuse la 12.000 pentru ca în următorii doi ani să se producă începutul explo-Corespondenţă telefonică din San Francisco de la EUGEN FLORESCU ziei, creşte dintr-odată la 50.000 şi urcă aşa vertiginos la 600.000 de locuitori în ur­mătorii 30 de ani. In 1950, după un secol de existenţă, lăsase în urmă oraşele Detroit, şi Philadelphia, care depăşeau fiecare cite 3 milioane de suflete, Los Angeles apropiin­­du-se de 5 milioane fără a-şi pierde nimic din ritmul de creştere (statisticile prevedeau încă de acum un deceniu, o învingere în ciţiva ani a Chi­­cago-ului şi chiar a New­ York-ului). Adăugind la aceas­ta frumoasa climă california­­nă, cu peisajul de palmieri şi vecinătatea coastelor oceani­ce, putem avea o imagine a ceea ce înseamnă, marea me­tropolă care, spre deosebire de New York sau Chicago, creş­te în lărgime nedispunînd de timp pentru construcţiile pe verticală la un ritm de peste 120.000 de case ce se ridică anual. Din acest punct de vedere, cunoaşterea aspectelor unei realităţi a lumii moderne e realmente utilă pentru cel ce meditează la societatea uma­nă, azi, şi privilegiul de a face parte dintre ziariştii care îl însoţesc în călătoria pe care preşedintele Ceauşescu a în­treprins-o în aceste regiuni, ne-a făcut să rămînem cu multe imagini utile. Ceea ce aş vrea să subliniez mai întîi, e că prezenţa şefului statului nostru pe Coasta de Vest a Statelor Unite ale America, se înscrie ca o frumoasă acţiune în­ rindul manifestărilor care fac să sporească prestigiul României şi nu-mi pot refuza satisfacţia de a repeta această idee gîndindu-mă la scenele de simpatie cu care a fost în­conjurat peste tot, la Los An­geles, la Long Beach, la San Francisco sau San Jose. Ori de cite ori coloana trecea prin apropierea mulţimii şi auzeam rostite în englezeşte cuvinte­le : „Mr. Ceauşescu, president of Roumania“ am asistat cu toţii la emoţionante momente (Continuare in pag. a TV-a.) LA POSTURILE DE RADIO ŞI TELEVIZIUNE Luni, 19 octombrie, în jurul orei 17,00 posturile noastre de radio şi televiziune vor transmite în direct de la Organizaţia Naţiu­nilor Unite Cuvîntarea preşedintelui Consi­liului de Stat al Republicii Socialiste Româ­nia, Nicolae Ceauşescu, la sesiunea jubi­liară a O.N.U. Reţeaua se perfecţionează, solicitările . Ce fel de ape difuzăm cu o bună ? Direcţia Difuzării filmelor a organizat la Deva un larg schimb de experienţă între repre­zentanţii reţelei de difuzare a filmului din 8 judeţe, la care au participat delegaţi ai conducerii D.D.F., reprezentanţi ai presei locale şi centrale, ai criticii de film şi studioului „Al. Sahia". Alegerea Devei nu este întîm­­plătoare, judeţul Hunedoara si­­tuîndu-se, din punctul de vede­re al experienţei şi al realizărilor în fruntea listei. Cu această oca­zie a avut loc o gală de filme documentare pentru ţăranii coo­peratori din Golathea şi Cristur, un simpozion avînd ca temă fil­­mul­ documentar la Hunedoara, o seară de proiecţii de filme de desene animate pentru preşcola­rii din Deva. Desigur, aceste acţiuni care au însoţit schimbul de experienţă în materie de di­fuzare a filmelor sugerează fap­tul că „întreprinderea cinemato­grafică este în primul rind o in­stituţie de cultură şi apoi una economică“, principiu enunţat de altfel încă de la începutul aces­tei consfătuiri. Plecînd de la a­­cest deziderat ce formează sau tinde să formeze baza metode­lor de lucru ale tuturor între­prinderilor de acest gen, repre­zentanţii acestora, de la condu­cere şi pînă la responsabilii de cinematografe din diverse loca­lităţi şi au putut da mai bine, mai concret seama cit de aproa­pe sau de departe este realita­tea de idealul muncii lor, ce de­ficienţe şi ce greutăţi au de în­­tîmpinat, datorate fie nefolosirii experienţei pozitive, fie carenţe­lor de organizare a forului tute­lar, D.D.F. S-a subliniat că a- IOV RUSS (Continuare în pag. a II-a) I • Fotbal : ■ — O etapă cu sus­■ pense I • Start sportiv uni­■ versitar ■ * Știri și comentarii I din celelalte discipli­ne sportive Aspect de la deschiderea anului sportiv universitar * Foto P. T1NJALA § Aşa cum fiecare pământ îşi poartă în spate legendele sale, cărora, fără încetare, le adaugă altele la fel de e­­terne şi tinere, culmea a­­ceasta din Munţii Buzăului, botezată „Măgura“, şi-a pus în vara care a trecut piatră de temelie pentru o nouă le­gendă. Ciobanii de mai sus, din Penteleu, spuneau din auzite că peste noapte, sub zaplazele Mănăstirii Ciolanu, s-ar fi ivit 16 mioare tomna­tice, care, prinse de îngheţ — tocmai ca în povestea Ba- ŞAISPRE­ZECE PIETRE bei Dochii — s-au prefăcut in stane de piatră. Pietrele le-am văzut şi eu, suindu-mă dinspre Vipereşti pe dealul Cetăţii, mai apoi alunecînd pe poteci umede şi umbroase pînă-n pajiştea a­­ceasta intr-adevăr luminată de 16 măşti ale pămîntului. Numai că eu nu putusem să-i conving pe păstori că-n urmă cu două luni, Ie mai văzuse încă o dată rupîndu-se din piatră, toate 16, sub lo­viturile de ciocan şi daltă ale altor 16 meşteri cu nume bine ştiute : George Apostu, Le­hel Domokos, Mihail Lauren­­ţiu, Gheorghe Coman, Liana Acsinte, Adina Ţuculescu ş.a. 16 pietre. C red mai întîi al unei iniţiative demne de toată consideraţia a Uniunii Artiştilor Plastici şi a Comi­tetului executiv al Consiliu­lui popular al județului Bu-GHEORGHE ISTRATE (Continuare în pag. a II-a)

Next