Scînteia Tineretului, aprilie 1971 (Anul 27, nr. 6801-6826)

1971-04-20 / nr. 6817

„SCвNTEIA TINERETULUI" pag. 2 haw 20 aprilie mi PRIMUL FESTIVAL NA­ŢIONAL AL STUDENŢI­LOR DE LA INSTITUTE­LE DE ARTA Ieri, în cadrul unei conferin­ţe de presă, care a avut loc la Consiliul U.A.S.R. au fost prezentate detalii privitoare la o premieră în viaţa studen­ţească : organizarea Festivalu­lui naţional al studenţilor de la institutele de artă, mani­festare care se va desfăşura din doi în doi ani. Primul festival — ediţia 1971 — este dedicat sărbătoririi a 50 de ani de la crearea P.C.R. Vom reveni cu amănunte privind desfăşurarea acestei competiţii artistice studen­ţeşti ; acum vă informăm nu­mai că ea va avea loc în pe­rioada 22—25 aprilie. IN LICEE Sîmbătă a avut loc la li­ceul „N. Bălcescu" din Capi­tală, vernisajul expoziţiei de artă plastică şi fotografie, organizată în cinstea semi­centenarului P.C.R. sub egi­da Comitetului municipal Bucureşti al U.T.C., Consi­liului municipal al Organiza­ţiei pionierilor şi Inspectora­tului şcolar municipal. Cele aproape 400 de desene şi fo­tografii prezente în ex­poziţie au fost selectate din peste 2 000 de lucrări. Pentru prima oară sunt prezenţi cu lucrări copii din grădiniţe, cel mai tânăr expozant (Liviu Tudoran) avind 3 ani. Un panou cu 10 lucrări expune Cristiana Şuşală, distinsă cu premiul Meridianele priete­­niei-1970 şi Premiul special UNICEF — Le Figaro şi Cutezătorii—Paris, 1971. Fotografiile prezente în expoziţie se remarcă prin tematica apropiată universu­lui şcolii, precum şi prin diversitatea modalităţilor teh­­nice folosite. De menţion­at in acest sens sunt lucrările semnate de Gabriel Suciu (Şcoala de cinematografie) şi Dinu Lazăr (Liceul „N­­­ălcescu“). C. S. La Liceul 24 din Capitală a avut loc o sesiune de re­ferate şi comunicări meto­dice pe care cadrele didactice au dedicat-o semicentenaru­lui partidului. Aşa cum a reieşit din cuvintul rostit de directorul liceului, profe­sor D. Bărbulescu şi din în­treaga desfăşurare a sesiunii , profesorii şcolii au luat un studiu o problematică vastă vizînd discipline de învăţă­­mînt ca : limba română, ma­tematica, fizica, chimia, isto­ria, geografia, limbile străine, desen și lucrările practice. Rezultatele studiilor între­prinse de profesori servesc, de fapt, propriei lor activi­tăţi didactice, contribuind la procesul de autoperfecţionare a muncii instructiv-educative in liceu. L. L. ★ La Galaţi ne-au atras aten­ţia duminică trei manifestări organizate de comitetul jude­ţean U.T.C. în întîmpinarea semicentenarului partidului. La Teatrul de stat din localitate s-au anunţat rezultatele con­cursului de creaţie iniţiat cu două luni în urmă, de comite­tul judeţean U.T.C. Cîştigătorii, printre care amintim pe stu­dentul Stan Munteanu şi pe prof. Cristian Popescu Ermei, au făcut dovada talentului lor şi în faţa unui public entuziast. A urmat apoi un recital de poe­zie patriotică, susţinut de ac­torii de la Teatrul de stat. Tot duminică, la Casa de cultură din Galaţi a avut loc vernisajul expoziţiei de artă plastică a elevilor dedicată semicentenarului creării P.C.R. în sfîrşit, a treia acţiune s-a desfăşurat pe la ora prînzului, cind, la Galaţi a sosit un grup de tineri motociclişti brăileni. Este vorba de motoştafeta „Semicentenarul P.C.R.“. Ti­nerii brăileni au fost întîmpi­­naţi la marginea judeţului, de 20 de tineri ciclişti gălăţeni şi conduşi pînă la Liceul „Vasile Alecsandri“, unde au înmînat ştafeta împreună cu un mesaj în care se vorbeşte despre ac­ţiunile iniţiate în organiza­ţiile U.T.C. din judeţul Brăila în cinstea semicentenarului, despre succesele lor în muncă şi la învăţătură. Au urmat apoi întreceri sportive de volei şi handbal. Duminica viitoare, gălăţenii vor preda motoştafeta „Semi­centenarul P.C.R.“ tinerilor din judeţul Vaslui. I. CHIRIC ALBUM ŞTAFETĂ Albumul-ştafetă „Drumul lui Tudor“ care a pornit în urmă cu două luni din comu­na Vladimiri-Gorj, pe drumul parcurs de panduri acum 150 de ani, a ajuns în judeţul Olt. Pînă acum s-au strîns între coperţile sale aspecte din ma­nifestările dedicate sărbăto­ririi a 150 de ani de la răs­coala populară condusă de Tu­dor Vladimirescu, fotografii ale monumentelor ce evocă momente ale răscoalei din ju­deţele Gorj, Mehedinţi şi Dolj, completîndu-l cu aspecte din Olt, între care amintim pe cele prilejuite cu ocazia dez­velirii monumentului lui Tu­dor la Slatina. Teatrul german din Timi­şoara ne-a prezentat o „nouă ediţie“ a piesei lui Al. Voitin, Oameni care tac. Spun „o nouă ediţie“ pentru că piesa s-a mai montat, în urmă cu zece ani, la acelaşi teatru şi în aceeaşi regie (Dan Radu Io­­nescu), dar, evident, noua montare nu repetă spectacolul de altădată. Dan Radu Iones­­cu a încercat să esenţializeze piesa, operînd masive tăieturi în text, reducând conflictul la datele lui principale, lăsînd la o parte tot ce era dialog pito­resc şi colorat. Trebuie să spu­nem că această operaţie nu a condus în toate cazurile la cele mai bune rezultate. „De­mudarea“ textului a dus, într-o măsură, la sărăcirea lui; per­sonajele — care ar fi trebuit să devină precise şi tăioase pe măsura ideilor ce le afirmă — şi-au mai pierdut din re­lief. Cu toate că regizorul a în­trebuinţat o distribuţie de prestigiu, în frunte cu Hans Tomarius şi Rudolf Bellgrasch, actorii nu au izbutit, în ciuda eforturilor demne de toată sti­ma, să însufleţească persona­jele. O bună impresie ne-a lăsat spectacolul Teatrului Maghiar din Timişoara, cu piesa lui Hajdú Győző, Fidelitate. Su­biectul piesei nu este deosebit de original, o intrigă senti­mentală (doi prieteni care iu­besc aceeaşi femeie) desfăşu­rată pe fundalul luptei ilegale dintr-un oraş din Ardeal. Re­gizorul Ion Taub a subliniat la maximum în spectacol a­­cest fundal, al luptei ilegalişti­lor. El a făcut din cele câte­va personaje de figuraţie (câte­va în piesă, căci în spectacol au fost întrebuinţaţi aproape toţi actorii teatrului) un fel de cor, asemenea celui din tragediile antice , dar mobil, care comentează atmosfera politică a timpului, sugerează starea de nelinişte şi de luptă, caracteristică acelor vremi. Tocmai acest adaos la text i-a făcut probabil, pe realiza­tori, să-şi subintituleze repre­zentaţia „teatru-manifest“. Şi într-adevăr, am urmărit un spectacol de teatru politic în adevăratul înţeles al cuvântu­lui, mai precis, un spectacol de teatru agitatoric. Din masa foarte mare de interpreţi este foarte greu de distins cineva anume, majoritatea actorilor — în roluri mai mari sau mai mici — achitîndu-se cu preci­zie de sarcinile lor. Poate doar Sinka Károly, Fabian Ferenc şi Szabó Lajos să fi fost figuri mai proeminente, dar, evident, starea lor specială se datorea­ză şi partiturii lor mai consis­tente. Interesul celor două specta­cole — indiferent de reuşitele sau nerealizările lor — ţine, deci, de modul în care au exemplificat, au demonstrat extremele unei atitudini faţă de text care a provocat, în ul­timul timp, atîtea discuţii, intervenţia regizorală. Buna intenţie a ambilor regizori este incontestabilă, dar rezul­tatele au fost diferite. DINU KIVU Zilele dramaturgiei originale Două spectacole timişorene Comitetul judeţean Olt al U.T.C. îl va preda judeţului Teleorman în comuna Tecuci. După ce va trece şi prin ju­deţul Ilfov, Argeş şi Dîmbo­viţa, albumul va avea capăt de linie la Drăgăşani, în ju­deţul Vîlcea, localitate în care căpitanii lui Tudor au dat ultima bătălie. De aici, albu­mul va reveni în judeţul Gorj o dată cu adunarea populară ce va avea loc la Padeş, la data de 6 iunie. N. COŞOVEANU FESTIVALUL DE MUZICĂ POP 71 Multe zîmbete pline de scep- I­deism au însoţit pregătirile pri- I mului Festival al formaţiilor stu­­­­denţeşti de muzică uşoară (decem- I brie 1969), cînd pentru prima I dată un club studenţesc şi o I asociaţie studenţească organi- I zau o competiţie de mare an- I vergură. Şi totuşi, succesul artis­tic şi organizatoric nu a ocolit serile desfăşurate la Casa de cultură a studenţilor. In plus, două rezultate surpriză : Marele Premiu pleca la Iaşi („Roşu şi Negru“), iar festivalul consacra primele vedete de muzică pop. Acum cîteva zile s-au defini­­­­tivat datele celei de a II-a ediţii­­ a Festivalului naţional de mu­zică pop. Organizatorii sunt ace­laşi „Club A“ şi aceeaşi exce­lenţă şi dinamică Asociaţie a stu­denţilor arhitecţi din Institutul „Ion Mincu". Demne de un festival naţional sunt şi ambiţiile organizatorice , de data aceasta a fost vizată Sala Palatului cu cele trei mii de locuri ale sale. Pentru participare s-au trimis invitaţii către toate centrele uni­versitare, dar, peste cîteva zile, o comisie de preselecţie se va de­plasa prin ţară, astfel că „posi­bilii“ vor fi audiaţi şi eventual... recuzaţi, în numele calităţii. Se nu va urmări ca cel puţin jumătate din repertoriul fiecărei formaţii să se compună din piese origi­nale. Biletele, sub formă de abona­mente la toate serile festivalului, ■ se vor distribui prin Asociaţiile­­ studenţeşti. Am propune organi­zatorilor, totuşi, să rezerve o­­ cotă de bilete organizaţiilor­­ U.T.C. din întreprinderi şi in­stituţii. Şi acum datele de desfăşurare­­ a festivalului : 10—14 mai ; gala de închidere este prevăzută pen- g tru 17 mai. într-una din zilele­­ libere organizatorii au preconi­zat o mare serbare cîmpenească­­ cu participarea tuturor forma-­­ ţiilor prezente. O excelentă idee care pusă în practică ar relansa ■ o tradiţie uitată, dar atît de în- t drăgită la noi, în fruntea colectivului de pre- g­­ătire a festivalului se găseşte­­ Emil Barbu Popescu, preşedin­tele U.A.S. şi studenţii Ion Şer­­g bănescu, Ştefan Antonescu şi An-­­ drei Giuroiu. Sîntem siguri că experienţa cîştigată în Clubul A I ici rrrt rnnna /Mtînrifill in rftllSlfil 89 UN PRIETEN AL COPILĂRIEI — RAFFAELO LAVAGNA Raffaelo Lavagna a venit în­­ România, cucerit de spectaco­lele prezentate de Teatrul „Ion­­ Creangă“ acum doi ani la Ve- ■ neţia. Dorind să mijlocească un acord universal al celor care se ocupă­ cu teatrul pentru cei mai tineri spectatori, el însuşi dramaturg şi director al Tea­trului pentru copii din Roma, Raffaele Lavagna a oferit pie­sa lui, „Pinochio“, pentru pre­mieră mondială, colectivului bucureştean şi a dat curs ast­fel unei proprii aprecieri va­lorice. Prietenia pentru teatrul nostru de copii are trecut deci, Lavagna a venit special pentru români la Veneţia, a scris ar­ticole entuziaste despre arta lor, iar recenta vizită prin ţară e menită să continue o colabo­rare rodnică. Satisfacţia auto­rului care-şi vede piesa în scenă a fost dublată de încă o atestare a crezului său definit astfel : „Copiii sunt spectacolul meu, cel mai mare spectacol din lume, cel mai entuziast. Pentru a-i vedea pe ei actori în sală, mă duc cu atîta plăcere la reprezentaţiile ce le sunt destinate. „Adoptat ca membru de onoare al Clubului „Ghio­ceii teatrului“, Lavagna s-a a­­rătat interesat de acest mijloc de propagandă şi colaborare cu publicul , micii amfitrioni, a declarat ulterior oaspetele ita­lian, prin consideraţiile seri­oase făcute cu acest prilej, i-au atras încă o dată atenţia asu­pra locului ocupat de teatrul românesc pentru copii în miş­carea cu profil similar din lume. „Existenţa unui astfel de club pe lângă Teatrul „Ion Creangă" e utilă şi interesan­tă. Iată un exemplu demn de urmat pentru toate teatrele cu acest specific“. Prezența lui Lavagna la premiera spectaco­lului „Pinochio“ a fost un pri­lej de a face cunoscut publicu­lui nostru activitatea unui om de teatru convins de utilitatea scenei pentru copii, dramaturg­­pedagog, care și-a concretizat în piese ca „Fratele meu ne­gru", (lucrare antirasistă), „Frontiere înflorite" (în care militează pentru comuniunea popoarelor), dorinţa de a în­văţa cetăţenii viitorului să trăiască fără prejudecăţi, cu­rat şi nobil. TEODOR ŞUGAR m­ema PRINTRE COLINELE VERZI : rulează la Patria (orele 10; 13; 16; 18,45; 21,15). ZESTREA DOMNIŢEI RALU : rulează la Luceafărul (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 20,45), Modern (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30). HAIDUCII LUI ŞAPTECAI . ZESTREA DOMNIŢEI RALU : rulează la Favorit (orele 9; 12,30; 16; 19,30). HAIDUCII LUI ȘAPTECAI : rulează la Central (orele 9,15; 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20,30), Fero­viar (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30), Gloria (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15 20,30). TRIMIS EXTRAORDINAR : rulează la Victoria (orele 8; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 20,45) DOMICILIUL CONJUGAL : ru­lează la Capitol (orele 9,30; 11,45; 14; 16,30; 18,45; 21) MIHAI VITEAZUL : rulează la Lumina (orele 9,45; 15, 19), în­frăţirea (orele 15, 19), Drumul Sării (orele 15, 19), Floreasca (orele 15,30; 19,30), BUTCH CASSIDY ŞI SUN­DANCE KID : rulează la Sala Palatului (orele 17,15; 20,15), Bucu­rești (orele 8,30; 11; 13,30; 16; 18,30; 21), Melodia (orele 8,45; 11; 13,30; 16; 18,30; 20,45). SUNETUL MUZICII : rulează la Festival (orele 9; 12,30; 16,30; 20,15) , MEXIC’70 : rulează la Timpuri Noi (orele 9,15; 11,15; 13,15; 15,15; 17,15) ; Program de filme docu­mentare (orele 19,15; 20,45). CEI TREI CARE AU SPE­RIAT VESTUL : rulează la Ex­celsior (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 20,45), Aurora (orele 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20,15), To­mis (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30), Flamura (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30). SECRETUL DIN SANTA VIT­­TORIA : rulează la Griviţa (ore­le 9; 11,45; 15; 17,45; 20,30), Miori­ţa (orele 9; 11,45; 14,30; 17,15, 20). DOAR UN TELEFON : rulează la Buzeşti (orele 15,30; 18; 20,30) ELIBERAREA : rulează la Da­cia (orele 8,45—19,30 în conti­nuare) PREŢUL PUTERII : rulează la Bucegi (orele 10, 16; 18,30; 20,30), Lira (orele 15,30; 18; 20,15), Giu­­leşti (orele 15,30; 18; 20,30), VAGABONDUL : rulează la Unirea (orele 10, 16; 19,30). CLANUL SICILIENILOR : ru­lează la Ferentari (orele 15,15; 17,45; 20,15), Munca (orele 15,30; 18, 20,15). TRANDAFIRI ROŞII PENTRU ANGELICA : rulează la Pacea (orele 15,45; 18, 20). TRIPLA VERIFICARE : rulea­ză la Crîngaşi (orele 15,30; 18, 20,15) . ADIO, GRANADA ! : rulează la Volga (orele 9,30; 11,30; 13,30; 16; 18,15; 20,30). POIENILE ROŞII : rulează la Viitorul (orele 16; 18; 20) O DUMINICĂ IN FAMILIE : rulează la Moșilor (orele 16; 18; 20) CINCI PENTRU INFERN : ru­lează la Cosmos (orele 15,30; 18; 20,15) . RENEGATA : rulează la Flacăra (orele 15; 17,30; 20). LOS TARANTOS : rulează la Arta (orele 9,30; 15,30; 18; 20,15), Rahova (orele 15,30; 18; 20,15). BĂIEŢI BUNI, BĂIEŢI RĂI : rulează la Vitan (orele 15,30; 18; 20,15) . TREC ZILELE : rulează la Progresul (orele 16; 18, 20). MARŢI, 20 APRILIE 1971 Opera Română : LARMfi — ora 19,30 ; Teatrul de Operetă­­ SUZANA — ora 19,30 ; Teatrul de Comedie : CHER ANTOINE — ora 20; Teatrul „Lucia Stur­­dza Bulandra“ (Sala Studio) : VI­RAJ PERICULOS — ora 20 ; Teatrul „C. Tănase“ (Cal. Victo­­riei): SONATUL LUNII — ora 19,30 ; Teatrul „C. I. Nottara“ (B-dul Magheru) : ADIO CHAR­LIE — ora 19,30 ; Teatrul Giu­­lești : FREDDY — ora 19,30 ; Studioul I.A.T.C. : DIVERTIS­MENT ’71 — ora 20 ; Teatrul Evreiesc de Stat : SEARĂ LITE­­RAR-MUZICALA DEDICATĂ LUI MORDECHAI GHEBIRTIG | __ ora 19,30 ; Teatrul „Ion Va­silescu" ; FETELE DIDINEI — I ora 19,30; Circul Globus : CIR­CUL MARE DIN MOSCOVA — I ora 19,30. MARȚI, 20 APRILIE 1971 m • 18,00 Deschiderea emisiunii. H Ateneu __ emisiune de ac- " tualitate muzicală • 18,30 Toate pînzele sus ! — emisiune pen- I tru pionieri • 19,20 1001 de H seri • 19,30 Telejurnalul de­­ seară o 20,00 50 de ani în 50 de evocări • 20,20 Intermezzo folclo- B ric cu Marin Chisăr o 20,50 Seară I de teatru ; „Febre" de Horia Lo- 8 vinescu. Adaptare pentru televi­ziune şi regia : Letiţia Popa I • 21,50 Muzică uşoară cu Anda I Călugăreanu şi formaţia Horia Mo- ® culescu • 22,10 Prim plan : Teo­­dor Tom­­ — inginer proiectant-­­ şef la Uzinele ,1 Mai“ Ploieşti. | Emisiune de Rodica Rarău • 22,40 Telejurnalul de noapte. ■ Ligia Macovei — „Portret“ Ajunsă pînă la nivelele de decizie dim Televiziune, ne­mulţumirea generală faţă de calitatea emisiunilor de diver­tisment s-a soldat cu... supri­marea lor. „Ce se taie nu se fluieră“ — iată înţelepciunea care pare să guverneze de la o vreme în acest domeniu şi intr-adevăr nimeni nu mai flu­ieră, pentru că divertismentul a fost tăiat cu totul din pro­gram. Pe numărate, în cele 15 săptămîni consumate pînă a­­cum din anul de graţie 1971, doar 7 (şapte) emisiuni au în­drăznit să apeleze şi la zîmbet pentru a ne descreţi frunţile, două dintre acestea — „Tele­fon pe note“ şi „Revista cu 3 fete“ — fiind de fapt reluări din noaptea de revelion. Deci 5 divertismente în 15 săptă­mîni, deci 1 divertisment la 3 săptămîni — precum se vede, multe i se pot reproşa Televi­ziunii, dar nici intr-un caz că ne-ar răsfăţa în zîmbete şi bună dispoziţie. E cazul să recunoaştem­­ nu-i acesta genul cel mai les­nicios din cine se perindă pe micul ecran, aş zice chiar că e unul din cele mai dificile, mai riscante şi, în plus, mai expu­se deşteptăciunilor care abia aşteaptă să-şi releve subţiri­mea. La „Teledivertisment ’71“, bunăoară, atenţie: e vorba despre cel difuzat pe 1 aprilie, a nu se confunda cu „Diver­tisment ’71“, care a fost pe 8 februarie, cu „Divertisment la Cluj“, care a fost la Cluj pe 17 ianuarie, sau cu „Ştefan Tapalagă prezintă un Teledi­vertisment“, care a fost pre­zentat de Ştefan Tapalagă pe 18 februarie , la „Telediver­­tisment ’71“ din 1 aprilie, deci, am rîs, ed da, pur şi simplu am rîs copios la cîteva din farsele imaginate de Marin Traian şi „lucrate“ de Paul Sava. Mă rog, sigur că n-am rîs la toate : în farsa cu căţe­lul mi s-a părut că s-a abuzat de bunăvoinţa victimei, care cu pana de maşină parcă o mai văzusem undeva, ideea unui meci Rapid — Restul lu­mii trebuie să fie mai veche decit Podul Grand... Şi totuşi, în seara aceea am rîs copios , la farsa pusă la cale în Piaţa Amzei, la filmarea care a ce­rut atîtea sacrificii unor ve­­leitari...Dar azi, mărturisesc că îmi trebuie un efort pentru a recunoaşte — şi încă în scris ! — hohotele din seara aceea de 1 aprilie, ba chiar stau şi mă întreb dacă n-ar fi cazul să-mi fac autocritica pentru ele, în­­tr-atît era de zdrobitor şi su­veran dispreţul cu care un confrate expedia întreaga e­­misiune, nici măcar într-o fra­ză întreagă, ci doar între două virgule. De unde se vede că nu nu­mai Televiziunea poartă răs­punderea acestei tendinţe de eradicare a umorului de pe micul ecran. Se mai întîmplă, din păcate, să punem în sea­ma altora propria lipsă de umor. Dar, fără a retracta sau atenua această declaraţie, mă simt dator să adaug că şi aici colegii noştri din spatele mi­cului ecran greşesc — la urma urmei ceea ce se scrie sau se spune despre munca lor repre­zintă numai o sumă de opinii, uneori mai mult şi alteori mai puţin judicioase, preluarea lor impunînd în orice caz un exa­men critic. De vreme ce ni­meni nu deţine secretul infa­ilibilităţii, mi se pare absolut normal — şi necesar — ca spi­ritul critic să funcţioneze în ambele sensuri ale relaţiilor dintre Televiziune şi comenta­torii săi. Ce se întîmplă însă cu tele­­divertismentul ? Am intrat în a treia săptămînă a lunii apri­lie şi programul nu ne anunţă decât un colaj de selecţiuni din trei musical-uri puse în scenă de alţii. E greu de crezut că resursele interne de umor şi imaginaţie vor fi secat aşa, dintr-o dată, mă cam încearcă bănuiala că o nobilă aspiraţie spre perfecţiune, o sfîntă ne­mulţumire faţă de ceea ce s-a făcut ne va prelungi cine ştie cu­ aşteptarea. O aşteptare în­dulcită, e drept, cu mult mai numeroase emisiuni de mu­zică populară şi uşoară, cu incursiuni mai dese în propria filmotecă de gen. Dar şi îndul­cită, aşteptarea tot aşteptare rămîne. Pentru că obligaţiile recreative ale televizorului nu pot fi lăsate doar pe seama muzicii de largă accesibilita­te, pentru că — aşa cum se poate vedea aproape în fiecare seară — chiar aceste progra­me muzicale resimt absenţa spiritului care să le smulgă din monotonie, să le învioreze, să le coloreze. La atîtea argumen­te ar mai fi de adăugat unul singur, cel mai la îndemînă , progresele de toţi aşteptate în materie de divertisment TV, nu se pot obţine totuşi prin sista­rea, ci — dimpotrivă — prin intensificarea producţiei de gen, adică încercînd, îndrăz­nind, riscînd. Pentru că vine o vreme cînd şi deviza pe care o citam la început îşi pierde valabilitatea, cu alte cuvinte şi după ce se taie tot se flu­ieră. A pagubă. COSTIN BUZDUGAN Imi permiteţi SĂ FLUIER? I Daniil Şafran declara zilele a­­cestea unui reporter bucureştean că abia în ultimii doi ani a avut curajul să înscrie într-un ciclu I de concerte seria celor şase sui­te pentru violoncel de Bach. I Le-a cîntat pînă acum în pa- I tru centre europene şi acum a sosit la Bucureşti să le ofere concetăţenilor — citez declaraţia sa — „marelui Enescu unicul interpret al operei lui Bach“. In turneele sale, Daniil Sa­fran a poposit adeseori la Bucu­reşti. Deschizînd primul recital dedicat suitelor lui Bach, Daniil Şafran ne-a amintit în cîteva cu­vinte prima sa vizită în Româ­nia, în anul 1946, cînd a colabo­rat cu Enescu, cel care i-a vor­bit despre marea datorie a inter­preţilor în faţa partiturilor lui Johann Sebastian. Virtuţile lui Daniil Şafran ne sunt cunoscute : ton bogat, degete de „oţel“, vibrate de mare ex­presivitate, excepţională velocita­­te. Aceste virtuţi au apărut şi în primul recital şi în concertul Filarmonicii în care ne-a oferit Variaţiunile pe o temă roccoco de Ceaikovski. Daniil Şafran îşi permite uneori libertăţi agogice cu totul neînţe­lese pentru cel care are în faţa sa o partitură; în cîntul său există uneori mici neglijenţe intonaţio­­nale, frazări inexplicabile dar din întregul unei piese, din fie­care fragment, izbucneşte fiorul unei mari personalităţi care cau­tă necontenit drumurile spre mie­zul partiturilor, spre substanţa emoţională. chescu este laureat al unor mari concursuri internaţionale ca ceh de la Viena, Toulouse, Bucureşti, Geneva, Varşovia, Hertogen­­bosch). Cîntăreţul român a fost invi­tat să-şi dea concursul la pre­miera operei „Puritanii“ de Bel­lini. In distribuţia premierei am mai întîlnit numele unor artişti ca Mirella Freni, Carlo del Bos­­co, Carlo Cava, Luciano Pava­rotti, Piero de Palma. După primele spectacole, zia­rele „La Notte“, „Il popolo“, „Guido alla Urica“, „1l giorno“ Săptămâna viitoare cîntăreţul român va imprima la Torino, ală­turi de Shirley Vervett „Dido şi Aeneas“ de Purcell sub condu­cerea lui John Pritchard. In mai, va participa la Firenze, la inter­pretarea „cîntecului pămîntului“ de Mahler. In iulie la Roma îşi va da concursul la premiera mon­dială a operei „Don Quichotte“. In septembrie va începe un lung turneu de spectacole şi re­citaluri în S.U.A., Canada şi Bra­zilia. IOSIF SAVA „MOMENTELE“ Daniil Şafran- Dan Iordăchescu ■ Deşi cuprinde un număr apreciabil de lucrări ex­poziţia Ligiei­­Macovei dă senzaţia de restrins,­­ de frag­mentar. Poate pentru că arta sa bazată pe naraţiune, pe descripţie (evident un rigu­ros sens plastic), pe eta­larea detaliului pitoresc dă sen­zaţia de împlinire numai intr-o mai amplă desfăşurare, intr-un spectacol vizual mult mai bo­gat. Actuala expoziţie confirmă constanta viziunii sale. Lipsesc poate numai acele accente iro­nice cultivate mai ales în „sce­nele de gen“ pe care le asociam ca atmosferă celor datorate Lu­ciei Demetriade Bălăcescu. Ma­joritatea lucrărilor se înscriu în nota sa caracteristică de fantas­tic, de feerie cromatică care nu-şi propune nici o clipă să eludeze realitatea, ci să o pri­vească dintr-un unghi propriu. Este un fantastic în care reali­tatea nou creată nu marchează o transcendenţă ci pur şi simplu un comentariu poetic al lumii sensibile. Nota de „jurnal sen­timental“ pe care o lasă in an­samblu lucrările sale întăreşte această constatare. Evident sin­teza se săvirşeşte in sectorul strict al expresiei plastice, sin­teză care nu eludează nici ea figura umană, în general, datele realităţii Aceasta include în a­­celaşi timp o tendinţă barochi­­zantă vădită în detalii, dar in egală măsură in ritmica lor, in fervoarea cu care sunt desfăşu­rate spaţial, tendinţă mai a­­proape de lecţia naturală pe care ne-o oferă universul ve­getal, decit lecţia stilistică ofe­rită de domeniul artei. Specta­colul vizual este fascinant, in­­cantatoriu, cu certe virtuţi de­corative, care ne fac să ne gin­dim nu rareori la condiţia tapi­seriei. Portretele, florile sale, peisajele în care casele se meta­morfozează în castele de cu­buri sau de hîrtie multicoloră mărturisesc că artista este le­gată de universul ingenuu al co­pilăriei. Este modul său specific de a-şi consuma aspiraţia către candoare, către puritate, către lumea unor valori care n-ar tre­bui să fie proprie numai acestui univers. Desenele sale care în­soţesc uleiurile pe pînză şi guaşele pe hîrtie,tot pictură de fapt) se înscriu aceleaşi cunos­cute note de fantastic, în MUZICĂ EVOCĂRI LIRICE care dispar astăzi detaliile exa­­cerbate, potenţarea expresionis­tă a imaginii. Virulenţa, preg­nanţa desenelor din trecut este întrucâtva estompată. Domină a­­cum nota de reculeasă reverie. Faptul este vizibil de altfel şi in pictură prin dorinţa de a îm­păca contrastele, de a tempera strălucirile de smalţ ale culorii, de a căuta tonurile surde, cati­felate, în general de a echilibra mai calm întreaga arhitectură a lucrării. Expoziţia ne dă măsu­ra exactă a unui artist format, cu un timbru propriu, cu un stil propriu, stăpîn pe mijloacele sale de expresie (Expoziţia de pictură : Ligia Macovei — Ga­leriile „Orizont“ — B-dul Băl­­cascu nr. 23), locului, atmosfera, evenimentele care s-a­u petrecut aici. Carac­terul documentar este îmbo­găţit astfel de viziunea artisti­că, de tonul liric, sobru şi grav al evocării, de deosebita suges­tivitate a imaginii. Acest ciclu de lucrări ar putea fi foarte bine reunit într-un album omagial, album care ar împlini cu pri­sosinţă atît dezideratul informa­ţiei cât şi cel al evocării artis­tice. (Expoziţia de linogravuri 3 Dragoş Morărescu — „Case me­morabile bucureştene“, organi­zată în cinstea semicentenarului P.C.R., Galeriile „Amfora“ str. Mihai Vodă nr. 2). C.R. CONSTANTINESCU Aş mai dori să prezint în a­­ceste săptămînale însemnări şi un alt moment plin de semnifi­caţii : recentul debut la „Scala“ din Milano al baritonului Dan Iordăchescu. De 15 ani, numele lui Dan Ior­dăchescu străluceşte în marile constelaţii artistice. Frumuseţea vocii, cultura sti­lurilor, talentul dramatic au tre­zit unanime aprecieri pe scenele de concert, în competiţii muzi­cale internaţionale.­­Dan Iordă­au înserat entuziaste cronici des­pre valorile baritonului român, numărîndu-l printre marii cîntă­­reţi ai contemporaneităţii. Walter Ricci, directorul re­vistei „Corriere del teatro“ scria: „Dan Iordăchescu este unul din­tre cei mai pregătiţi cîntăreţi ai lumii...“ „De altfel — sublinia cronicarul — cultura românească ne-a obişnuit cu cîntăreţi ce au voci de o frumuseţe absolută, cu o înaltă pregătire tehnică şi vo­cală“. ■ Dragoş Morărescu expune un ciclu de linogravuri intitulat „Case memorabile bucureştene". El cuprinde peste 30 de lucrări, de case le­gate de istoria Partidului Comu­nist Român, de istoria mişcării muncitoreşti şi democratice din România. , Dialogul intens între alb şi negru pe care ni-l propune lino­­gravura ne aminteşte de grafica noastră publicistică, de o bună tradiţie din perioada interbelică. Acest periplu prin Bucureşti are o deosebită forţă de evocare, reconstituie prin rememorarea

Next