Scînteia, august 1968 (Anul 37, nr. 7781-7811)

1968-08-02 / nr. 7782

PROLETAR/ DÎN TOATE TARILE. MÎTIVAl ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Arad XXXVII Nr. 7782 Vineri 2 august 1968 6 PAGINI -30 BANI Adunările generale ale salariaţilor din întreprinderi ACTIVITATEA ECONOMICA-obiect al unei dezbateri constructive cu cea mai largă participare Instituţie nouă a societăţii noastre, adunările generale ale salariaţilor sau ale reprezentanţilor acestora, care au loc in aceste zile în întreprinderile şi organizaţiile economice de stat, oglindesc preocuparea consecventă a partidului şi statului nostru de a lărgi şi adinei continuu aplicarea principiilor democratismului socialist în viaţa economică a ţării. Ele marchează un stadiu calitativ superior al participării oamenilor muncii la organizarea şi conducerea producţiei, constituind o tribună de afirmare largă a opiniei şi iniţiativei colective in dezbaterea şi rezolvarea problemelor legate de banal mers al activităţii economice a întreprinderilor. Redăm, mai jos, relatări de la adunările reprezentanţilor salariaţilor care au avut loc la întreprinderea textilă „Dacia"-Bucureşti şi Uzina de fire şi fibre sintetice-Săvineşti întreprinderea textilă „Dacia“ din Bucureşti Caracteristic pentru adunarea reprezentanţilor celor 2 500 de salariaţi de la întreprinderea textilă „Dacia“ din Capitală este atmosfera de seriozitate şi exigenţă în care ea s-a desfăşurat. Indiscutabil, o contribuţie importantă la reuşita acestei adunări a avut-o şi informarea comitetului de direcţie, prezentată la început, care, bazîndu-se pe o analiză temeinică a principalelor probleme şi rezultate din semestrul I al acestui an, a înfăţişat în mod realist, obiectiv, neajunsurile care mai dăinuie, cauzele şi efectele lor, precum şi măsurile a căror aplicare este de stringentă actualitate pentru îndeplinirea în şi mai bune condiţii a planului în a doua jumătate a anului curent. Continuînd „tradiţia“ bunelor rezultate, colectivul din această întreprindere bucureşteană a înscris în bilanţul primului semestru depăşiri la toţi indicatorii de plan. Din informarea prezentată de preşedintele comitetului de direcţie, ing. Nicu Pascali, reiese că la producţia globală, producţia marfă şi producţia marfă vîndută şi încasată, planul a fost realizat în proporţie de 101 la sută, iar la productivitatea muncii, indicator care explică „secretul“ acestor depăşiri de plan, s-a realizat un spor peste prevederi de 1,3 la sută. Cu nimic mai prejos sunt şi rezultatele la indicatorii financiari. La preţul de cost s-a înregistrat o economie suplimentară de peste 1,2 milioane lei, iar planul de beneficii a fost îndeplinit în proporţie de 101 la sută. Evidenţiind aceste realizări, informarea nu a pierdut însă din re______________Viorel SALAGEAN (Continuare in pag. a IlI-a) Uzina de fire şi fibre sintetice din Săvineşti Dominată de un profund caracter de lucru, adunarea reprezentanţilor salariaţilor de la Uzina de fire şi fibre sintetice din Săvineşti a dezbătut şi analizat activitatea desfăşurată de întregul colectiv pentru înfăptuirea planului pe primul semestru, problemele şi sarcinile ce trebuie rezolvate şi realizate în perioada următoare, în vederea îndeplinirii integrale a planului pe acest an. Din informarea prezentată de ing. Vasile Belizna, preşedintele comitetului de direcţie, s-a desprins că primul semestru al anului a fost încheiat de colectivul uzinei cu un bilanţ bogat de realizări. Pentru prima dată în scurta sa istorie, întreprinderea şi-a îndeplinit şi depăşit planul la toţi indicatorii. Au fost produse şi livrate peste plan, în acest răstimp, 124 tone de fibre melană, 104 tone de caprolactamă şi însemnate cantităţi de fire şi fibre de relon. De remarcat că aproape întregul spor de producţie, în valoare de 28,5 milioane lei, a fost obţinut pe seama creşterii productivităţii muncii. Dar o dată cu trecerea în revistă a realizărilor, atît informarea, cît şi participanţii la discuţii s-au oprit îndeosebi asupra unor neajunsuri care mai stînjenesc activitatea colectivului uzinei pentru sporirea eficienţei economice, abordînd o serie de probleme esenţiale, la ordinea zilei, de a căror rezolvare depinde ridicarea la un nivel superior a întregii activități a întreprinderii. In cuvîntul său, maistrul Vladimir Mestecăneanu, membru în comitetul de Gh. BALTA corespondentul „Scînteii* (Continuare în pag. a IlI-a) Tineretul şcolar aşteaptă întotdeauna cu multă bucurie şi nerăbdare vacanţele, cu deosebire vacanţa de vară. El ştie că cei în drept iau măsuri ca această etapă cu care se încheie anul şcolar să fie cît mai recreativă şi odihnitoare, cît mai bogată în manifestări cultural-educative şi sportive. Măsurile preconizate pentru vacanţa de vară a anului 1968 oferă toate premisele realizării unor asemenea deziderate. Uniunea Generală a Sindicatelor, de pildă, a pus la dispoziţia organizatorilor vacanţei şcolare zeci de milioane de lei. Inspectoratelor şcolare, comitetelor U.T.C. şi consiliilor pioniereşti judeţene li s-au acordat largi posibilităţi pentru manifestarea iniţiativei ; 80 la sută din tabere au fost încredinţate acestor foruri judeţene, iar responsabilitatea organizării excursiilor şi drumeţiilor le-a fost predată în întregime, stabilindu-se şi o legătură directă cu şcolile. S-au creat şi organisme speciale în acest scop: Biroul de turism din cadrul C.C. al U.T.C., comisiile de turism ale comitetelor U.T.C. şi consiliilor pioniereşti judeţene, în această vară, s-au organizat, pe plan central, 23 tabere pe interese şi aptitudini, în care peste 8 000 de elevi, pionieri şi utecişti au posibilitatea să se bucure de frumuseţea celor mai renumite localităţi turistice ale patriei, să îmbine activităţile de delectare, cultural-artistice şi sportive, jocurile în aer liber, excursiile şi drumeţiile, cu activităţi interesante de profil, menite să-i ajute să se dezvolte în continuare pe linia pasiunii lor. La tabăra de la Cheia, de pildă, s-au strins sute de meşteri pionieri aeromodelişti. La taberele de la Schiori şi Homorod şi-au dovedit măiestria pionieri care s-au distins în diferite ramuri ale sportului, în mînuirea cuvîntului, a liniilor şi a culorilor, pionieri îndrăgostiţi de cîntecul şi dansul românesc. In tabăra de la Gîlma, s-au întîlnit redactorii şi conducătorii revistelor şcolare, activiştii cenaclurilor literare, iar la Sinaia, se vor bucura de pitorescul staţiunii finaliştii concursului de literatură română. în taberele de la Bran, se vor aduna iubitorii ştiinţelor pozitive — finaliştii de la concursurile de matematică, fizică, chimie, — precum şi posesorii „mîinilor de aur“, care s-au distins la concursul pe meserii al şcolilor profesionale. La Cozia, vor imortaliza frumuseţile defileului Oltului şi ale ctitoriei lui Mircea Voievod reprezentanţii cercurilor foto, iar după ei, în altă serie, premiaţii expoziţiei naţionale de desen. In toate aceste tabere, elevi talentaţi se întîlnesc cu personalităţi marcante ale ştiinţei, artei şi culturii româneşti, care le vorbesc despre universul preocupărilor lor, despre cerinţele epocii contemporane în domeniile respective, îi îndrumă în încercările lor literare, ştiinţifice sau artistice. Pe alocuri însă, programele de activitate din tabere. Itinerarele unor zile albe in agenda educativă a vacantei Prof. Maria POPESCU, director în Ministerul Invatamintului excursii arată că educatorii organizatori n-au pătruns încă pe deplin esenţa hotărîrilor şi recomandărilor conducerii partidului nostru cu privire la îmbunătăţirea muncii educative cu pionierii şi cu uteciştii, cu toţi elevii, cu privire la întărirea rolului şcolii in educarea tinerelor generaţii. Constatările recente ale forurilor centrale care se ocupă de vacanţa elevilor intr-un număr destul de mare de tabere arată că aceste programe de activitate nu pot satisface copiii şi tineretul şcolar, întrucît nu ţin seama de universul lor spiritual, de preocupările şi dorinţele lor fierbinţi de desfăşurare, de realizare. Copiii şi mai ales tinerii preadolescenţi merg în tabere şi excursii cu o vie curiozitate, cu interesul de a cunoaşte realitatea în diferitele ei feţe şi planuri, cu dorinţa de a investiga, de a cerceta, de a cuceri date concrete, adevăruri prin eforturi proprii. Ei nu se pot mulţumi numai cu activităţi şi jocuri menite să-i delecteze, să-i odihnească. Conştienţi de valoarea timpului, şi mai ales a vacanţelor, în completarea pregătirii de cultură generală, ei vor să-şi îmbogăţească lectura, să se înalţe pe noi praguri în înţelegerea lumii, a sensurilor ei sociale actuale. Conţinutul programelor din unele tabere vădeşte pe lingă necunoaşterea psihologiei copilului şi adolescentului şi un grav indiferentism. Rezultatul acestei atitudini este o atmosferă de plictiseală supărătoare. (Continuare în pas. a IV-a) Intîrzieri nejustificate in dezvoltarea producţiei de nutreţuri combinate Criteriile de eficienţă economică şi cerintele crescînde de carne, ouă şi alte produse animale au determinat apariţia uneia dintre cele mai tinere ramuri ale industriei noastre în cadrul căreia se produc nutreţurile combinate. Din aceasta, economia naţională are de cîştigat nu numai sub raportul sporirii producţiei de carne sau ouă, ci şi prin reducerea cu peste 30 la sută a consumului specific de nutreţuri pe unitatea de produs. In complexele industriale zootehnice, nutreţurile combinate sînt indispensabile, ele făcînd parte integrantă din tehnologia de creştere. Şi în condiţiile fermelor obişnuite ale unităților agricole de stat şi ale cooperativelor agricole, prin folosirea acestor nutreţuri se pot realiza indici economici superiori, sporuri de creştere în greutate a animalelor adesea comparabile cu cele obţinute în cadrul zootehniei industriale. Concludent în această privinţă este exemplul întreprinderii agricole destat Prejmer, judeţul Braşov, care în cele mai ieftine tipuri de adăposturi existente în I.A.S., a obţinut anul trecut un spor mediu de creştere în greutate de peste 700 g pe zi la porcii puşi la îngrăşat, adică mai mult chiar decât în complexele de tip industrial. Asemenea rezultate demonstrează convingător că nu construcţiile gigant, nu zidăria supradimensionată şi scumpă, ci nutreturile utilizate raţional, ştiinţific au rolul hotărîtor în mărirea producţiei de carne şi alte produse. In țara noastră industria de nutreturi combinate s-a dezvoltat aproape paralel cu construcția complexelor zootehnice industriale. Această evoluţie apare firească, dar la o analiză mai aprofundată se poate constata că nerespectarea unei ordine de urgenţă în efectuarea investiţiilor, subaprecierea necesităţii specializării din timp a cadrelor nu au asigurat realizarea unei eficienţe economice maxime şi totodată constituie cauza unora dintre deficienţele şi greutăţile actuale. Deşi tardiv, în ultimul timp au fost luate măsuri pentru formarea cadrelor de nutriţionişti care să asigure atît producerea cît şi utilizarea cu o înaltă eficienţă a furajelor. Pentru a cîştiga timpul pierdut, se impune selecţionarea celor mai bune cadre şi specializarea lor în mod corelat cu a genetiştilor — specialişti indispensabili pentru ameliorarea efectivelor de animale din complexele industriale şi din celelalte unităţi agricole. Este evidentă însemnătatea deosebită a rezolvării acestei probleme. In faza de început a dezvoltării industriei de nutreţuri combinate a fost neglijată şi o altă problemă importantă şi anume producerea nutreţurilor proteice şi a altor componenţi nutritivi. Dintre aceştia de strictă necesitate sunt drojdiile furajere, făina de carne şi de peşte, laptele praf, şroturile de soia, granulele de lucarnă etc. Deşi ţara noastră dispune de resursele necesare, cantităţile de nutreţuri proteice nu acoperă cerințele crescînde, iar o parte din acestea se importă. Pentru asigurarea nutreţurilor proteice au fost efectuate analize minuţioase, stabilindu-se un complex de măsuri de punere în valoare a resurselor interne, existente în cadrul unităţilor aparţinând mai multor ministere şi organe centrale. Cum se achită acestea de sarcinile încredinţate? în cadrul Ministerului Industriei Alimentare sunt prevăzute să intre în funcţiune trei secfii de lapte praf pentru uz zootehnic la Bucureşti, Satu Mare şi Timişoara. Unităţile amintite sunt prevăzute ca, anul acesta, să livreze 3 050 tone lapte praf, dar din cauza întîrzierilor la lucrările de construcţii montaj se prelimină realizarea unor cantități mult mai mici. Această situaţie se datoreşte attît începerii cu întîrziere a lucrărilor, cît şi slabei organizări a şantierelor, preocupării insuficiente pentru asigurarea materialelor şi a brațelor de muncă. Analizele întreprinse asupra modului în care se îndeplinesc sarcinile privind programul de dezvoltare a producţiei de nutreţuri proteice au prilejuit constatarea că există întîrzieri păgubitoare şi la alte obiective, mai ales în ceea ce privește asigurarea utilajelor. Ministerul Industriei Alimentare a întîrziat studiul ofertelor, depunerea notelor comune şi a fişelor tehnice de import a instalaţiilor pentru drojdie furajeră şi lapte praf. La toate acestea se adaugă faptul că nici instalaţiile existente pentru producerea laptelui praf la Remetea şi Bărău nu sunt folosite cu întreaga capacitate din cauza insuficientei materiei prime. Oare aceasta să fie cauza ? In cadrul unei şedinţe de lucru organizate de Consiliul Superior al Agriculturii, privind rezolvarea problemelor producerii de nutreturi proteice, reprezentantul Ministerului Industriei Alimentare a afirmat că „laptele degresat şi alte materii prime de la punctele de colectare unde nu sunt fabrici de lapte praf, se valorifică sub o formă oarecare sau uneori pur şi simplu se elimină la canal*. Aşadar în fără există materie primă şi încă în cantități de mii și mii de hl în timp ce se importă lapte praf. Se impune deci ca Ministerul Industriei Alimentare, care este și unul dintre beneficiarii direcți ai sporului de producție animală ce se realizează prin asigurarea furajelor combinate, să ia măsuri pentru valorificarea superioară a surselor de proteină. Ing. Constantin BORDEIANU (Continuare in pag. a IlI-a) Tovarăşul Mae Ceauşescu I s-a intilnit cu delegaţia Partidului Comunist din Marea Britanie Joi la amiază, tovarăşii Nicolae Ceauşescu, secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, şi Emil Bodnaraş, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., au avut o întîlnire cu delegaţia Partidului Comunist din Marea Britanie, formată din tovarăşii John Gollan, secretar general al partidului, şi Jack Woddis, membru al Comitetului Politic, şeful Departamentului internaţional al partidului. A participat tov. Andrei Ştefaţi, prim-adjunct de şef de secţie la G.G. al PC.R. în timpul convorbirilor, care s-au desfăşurat într-o atmosferă caldă, tovărăşească, a avut loc o informare reciprocă în legătură cu activitatea şi preocupările actuale ale celor două partide şi s-a efectuat un schimb de păreri privind probleme ale situaţiei internaţionale, ale mişcării comuniste şi muncitoreşti şi ale dezvoltării în continuare a relaţiilor frăţeşti statornicite între Partidul Comunist Român şi Partidul Comunist din Marea Britanie. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a oferit în cinstea oaspeţilor un dejun, la care au participat tovarăşii Emil Bodnaraş, Chivu Stoica, Manea Mănescu şi Gheorghe Călin, şeful cancelariei G.G. al P.G.R. * LA ROŞIA, COMUNĂ DE MUNTE Reportaj de Al. ANDRIŢOIU Trăiesc încă sub impresia acelui azur total care ridica zările la rangul clasic de pictură vestită şi dădea munţilor bănuiri mitologice. După obsesia secetei căzuseră ploi mănoase, după care s-au aşezat în văzduh aceste clarificări. Lunecam cu mașina pe-un drum de munte robust, cum trebuie să fi fost drumurile romanilor. Lunecam prin armonii de nebănuit, printr-o natură rămasă încă în cercul ei primar, la virsta saturniană. Turme, dumicând tăcerea, prelungeau această vîrstă de legendă și vis. Era ceasul apt scandărilor din Bucolicile lui Virgiliu. O șosea care se pregătea pentru asfalt ne aducea către realitate în acest colt bihorean îndepărtat. Apoi începeau satele ca o desmeticire : sate seculare dar întinerite prin durările frumoase și trainice — adevărate vile montane cu etaj şi terase — zugrăvite în culori tari şi prevăzute cu flori de tot felul. Îl însoţeam pe deputatul în Marea Adunare Naţională la o întîlnire cu alegătorii, prin acest peisaj primar în care aveam să dăm peste simbolice prezenţe de civilizaţie socialistă. Ţinta noastră era comuna Roşia, una dintre cele mai întinse şi mai risipite comune din ţară: vatra ei se întinde pe 54 de kilometri pătraţi, iar lungimea ei numără exact 16 kilometri. Pe această arie de anvergură... bucureşteană înfloresc numai opt sute şi ceva de gospodării cu numai trei mii şi o sută de suflete. Tristeţea e că această comună a avut un trecut a cărui suferinţă era direct proporţională cu întinderea sa. Căci au existat prin Munţii Apuseni şi prin Vrancea aşezări omeneşti uitate de dumnezeu, împinse parcă la capătul lumii, cu un destin cumplit. Aşa şi Roşia. Era comuna în care vara intrau molimele, iarna lupii, iar primăvara, la 23 aprilie, intrau oaspeţi bogaţi, din Banat, Bărăgan şi Cîmpia Transilvană spre a-şi tîrgui braţe de muncă. Slugii şi slujnicele, încă de la vîrsta adolescentină, erau aliniaţi pe marginea drumului, de la intrarea în sat pînă la primărie. Oferta era mare şi strica preţul de la un an la altul. Mă obideam, pricind munţii, cum această tocmeală de oameni se desfăşura, paradoxal, în decorul mirific al unei naturi care îmbia parcă la o viaţă lipsită de griji. Culori ca din pensula unui Van Gogh fulgerau solar pe crestele colinelor. La intrarea în sat, Ungă tabla indicatoare, o moară de apă, rămasă ca un memento, măcina grîu sau poate vremuri ancestrale. Apoi numaidecît începea pleiada tutelară a caselor noi care rosteau noul destin al comunei. Case frumoase și, spre bucuria mea, durate în vechiul stil, fără acea maimuţărie a clădirilor suburbane pe care o aduc cu ei, la ţară, meşteri orăşeni dubioşi şi puşi pe căpătuială. Asistam la un spectacol arhitectonic simplu şi aerisit, în linii împăcate şi culori vioaie, care presupun veselie şi familiaritate. Această dragoste fată de arta populară m-a intîmpinat firească si iu căminul cultural (comuna are două cămine) unde urma să aibă loc întîlnirea. Masa prezidiului era acoperită cu ştergare în alesăturile cărora am desluşit stilizarea şi rafinamentul creatorului anonim, virtuţi artistice care ne-au dat universalitate şi despre care etnografii noştri mai au încă multe de spus. Pe pereţi, de jur împrejur, aceeaşi grntă de ştergare desfăcute ca două aripi şi avînd la mijloc farfurii de faianţă candidă, pictate înlăuntru cu simetrii perfecte. Diplome cîştigate la concursurile de amatori purtau chipul lui Caragiale pe aceleaşi cusături atît de rîvnite de către colecţionari. Locuitorii Roşiei lucrează pentru ei înşişi sumane, fete şi ii. Comercializarea lor este imposibilă datorită mipalei şi timpului îndelungat pe care le solicită manopera. Ei nu cunosc ce-i seria. Industrializarea acestei munci sfinte i-ar jigni. In discuţiile pe care deputatul le purta cu asistenţa exemplar de omogenă m-a impresionat frumos cultul legii pe care roşienii îl au — cum înşişi mărturiseau — din datini şi strămoşi. Cînd li se vorbea despre însemnătatea recentelor legi votate în Marele Sfat (Continuare în pag. a V-a) IN PAGINA A ll-A DIALOG CETĂŢENESC • Abuzul de putere deteriorează prestigiul directorului! • Ghişee de care nu te poţi apropia • Comerţul cu mărunţişuri nu este o problemă măruntă! • Răspunsuri publicate la articolele S.U.A. IN AJUNUL DESEMNĂRII CANDIDAŢILOR PENTRU ALEGERILE PREZIDENŢIALE „O neobişnuită incertitudine“ Cronicarii de peste ocean ai apropiatelor alegeri prezidenţiale, încercînd să analizeze complexul tablou politic al acestei veri, ajung adesea la concluzii care încep cu expresii ce le sînt caracteristice — „cea mai...“, „cel mai...“ etc. „Cea mai confuză situaţie din ultimii 30 de ani“, „Lupta cea mai strînsă“, „Cel mai lipsit de interes an electoral“ — sînt cîteva din constatările cotidiene ale presei americane. Totuşi, ca observator direct al mai multor fapte legate de campania electorală americană, „cel mai“ surprinzător fapt mi s-a părut metamorfoza stilului cursei pentru fotoliul prezidenţial, după noaptea de 4 spre 5 iunie, când a fost asasinat Robert Kennedy. „America nu va mai fi niciodată aceeaşi după această crimă“ — preziceau mulţi prestigioşi oameni politici şi comentatori de presă din S.U.A. Nu ştiu dacă lucrurile stau cu adevărat astfel, dar cert este că disputa electorală s-a schimbat mult de atunci, cîştigînd în sobrietate. E drept că, pe măsură ce timpul se intercalează între acel tragic eveniment şi amintirea contemporanilor şi pe măsură ce se apropie actul final, hotărîtor, al înfruntării electorale, multe din „tradiţiile“ genului încep să recîştige în vigoare. Dispariţia din competiţie a tînărului senator nu a determinat numai modificări de formă, ci şi unele de substanţă. O primă schimbare s-a produs în raportul de forţe din cadrul partidului democrat, apreciat ca net în favoarea candidatului guvernamental, vicepreşedintele Hubert Humphrey. Se ştie că Robert Kennedy, prin platforma cutezătoare cu care şi-a susţinut campania, prin popularitatea de care se bucura în cercuri largi ale opiniei publice din S.U.A., avea cele mai mari şanse să se impună — apelînd direct la electorii democraţi — candidat al acestui partid, în ciuda împotrivirii aparatului de conducere care se află aproape în întregime sub controlul lui Humphrey. Acest control i-a permis, de altfel, actualului vicepreşedinte ca, fără să participe direct la testele de popularitate ale preliminariilor, să obţină totuşi numărul suficient de delegaţi la convenţia naţională a partidului democrat pentru a-şi asigura Învestitura de candidat al acestui partid la preşedinţia S.U.A. O situaţie similară s-a produs în partidul republican, unde fostul vicepreşedinte Richard Nixon, pregătindu-şi minuţios şi din vreme campania şi bucurîndu-se de influenţă în rindul majorităţii liderilor regionali ai partidului, și-a asigurat (participînd însă Nicolae IONESCU (Continuare In pag. a V-a)