Scînteia, octombrie 1968 (Anul 37, nr. 7842-7872)

1968-10-19 / nr. 7860

ÎN ZIARUL DE AZI: M Trei întrebări adresate condu­cătorilor cabine­telor de partid B Cooperatorii din Cobadin pen­tru a doua oară fruntaşi pe ţară la producţia de grîu B Programe şcolare sub sem­nul improvizaţiei JOCURILE OLIMPICE DE Li­ CIUDAD DE MEXICO Corespondenţă de la trimisul nostru PROLETARI DIN TOATE TARILE. UNITI-VA! Intera* ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Anul XXXVIII Nr. 7860 Sîmbătă 19 octombrie 1968 6 PAGINI — 30 BANI O cerinţă a eficienţei economice PREZENŢA TUTUROR MAŞINILOR Şl UTILAJELOR In circuitul productiv de creştere masivă a volumului ab­solut al fondurilor fixe. In repetate rînduri, conducerea de partid şi de stat a dat indicaţii pre­cise întreprinderilor şi ministerelor de resort să aplice cele mai opera­tive şi judicioase măsuri în scopul aducerii „disponibilităţilor“ de ma­şini şi utilaje inactive în circuitul productiv. Această cerinţă, care se circumscrie în eforturile de creşte­re a eficienţei generale a economiei, a fost din nou subliniată la plena­ra C.C. al P.C.R. din iunie a.c. Să vedem cum este dusă la îndeplinire această sarcină de mare actualitate și de o deosebită însemnătate eco­nomică. Se poate aprecia că, cu toate mă­surile luate în ultimul timp în vede­rea reintegrării în circuitul economic a tuturor mijloacelor tehnice, con­tinuă să existe încă un număr apre­ciabil de mijloace fixe inactive care imobilizează nejustificat fondurile statului. Ilustrative sunt în această privinţă cîteva date reieşite dintr-o analiză efectuată de Banca de In­vestiţii. Oare ce explicaţii pot formu­la Ministerul Industriei Construcţiilor şi Ministerul Industriei Metalurgice pentru a justifica menţinerea în sta­re de inactivitate a unor maşini şi utilaje al căror volum a crescut în semestrul I a.c., faţă de aceeaşi pe­rioadă a anului trecut, cu peste 87 la sută şi, respectiv, 30 la sută? As­pecte asemănătoare, de folosire ne­­raţională a mijloacelor tehnice, se întîlnesc şi în activitatea altor mi­nistere, cum ar fi, de exemplu, Mi­nisterul Petrolului, Ministerul Indus­triei­’ Chimice, S­inisterul In­dustriei Alimentare, la care, deși fondurile fixe inactive sunt în descreştere faţă de 1967, acestea se menţin încă la un nivel ridicat. Situaţia este cu atît mai puţin jus­tificabilă cu cît perioada de inacti­vitate a unora din aceste mijloace tehnice depăşeşte 6 luni, iar uneori chiar mai mulţi ani. Exista deci timp suficient pentru a se întreprinde măsurile cele mai eficace pen­tru redistribuirea lor. Din fon­durile fixe nefolosite, identifica­te la Ministerul Industriei Ali­mentare, bunăoară, 62,1 la sută aveau un asemenea stagiu de vechime, în vreme ce la Ministerul de Construc­ţii pentru Industria Chimică şi Rafi­nării, ponderea lor era şi mai ridi­cată — 64,4 la sută. Şi mai dăunător este faptul că din actualele fonduri fixe nefolosite o bună parte o re­prezintă maşinile, utilajele şi insta­laţiile care sunt inactive încă din mo­mentul procurării sau, cel mai tîr­­ziu, de la data punerii lor în func­ţiune, cazurile cele mai frecvente întîlnindu-se în întreprinderile Mi­nisterului Industriei Chimice şi Mi­nisterul Industriei Metalurgice. Or, aceasta diminuează eficienţa efortu­rilor financiare pe care statul nos­tru le face continuu pentru dezvolta­rea şi modernizarea economiei na­ţionale. Factorii de răspundere din diferite unităţi industriale motivează trecerea în inactivitate a unor mijloace teh­nice prin schimbările care au avut loc între timp în tehnologiile de fa­bricaţie, ceea ce a impus înlocuirea Alexandru OLTEANU din Banca de Investiţii Construirea an de an a unui nu­măr tot mai mare de obiective şi ca­pacităţi noi de producţie, prin în­făptuirea unor ample programe de investiţii, a condiţionat, cum e şi firesc, sporirea accelerată a fondu­rilor fixe în economie. Faţă de 1961, bunăoară, la sfîrşitul anului 1967 vo­lumul fondurilor fixe din economie crescuse cu 72,2 la sută, in vreme ce în industria republicană, în aceeaşi perioadă, se înregistrase un spor de circa 83 la sută. Paralel cu creşterea cantitativă a volumului de mijloace fixe, în ultimii ani s-a făcut tot mai pregnant simţită grija ministerelor şi întreprinderilor pentru folosirea cu eficienţă economică sporită a noi­lor capacităţi de producţie, eforturi care, de altfel, s-au materializat sen­sibil şi în scurt timp în volumele tot mai mari ale producţiei şi acumu­lărilor băneşti, obţinute în aceşti ani, precum şi în ritmul ridicat al productivităţii muncii. Este indiscutabil că obţinerea unor asemenea rezultate este condi­ţionată în primul rînd de utilizarea mai bună a fondurilor fixe, prin creşterea ponderii mijloacelor teh­nice aflate in funcţiune şi descreşte­rea ponderii celor inactive. Faţă de 31 decembrie 1981 fondurile fixe inactive — nefolosite, în rezervă sau în conservare — au scăzut conti­nuu, la sfîrşitul anului 1967 pon­derea acestora fiind de 1,7 la sută. Dacă ar fi să ne orientăm doar după valoarea acestei mărimi rela­tive, am putea spune că situaţia s-a schimbat radical, că volumul fondu­rilor inactive s-a diminuat conside­rabil. Intr-adevăr, o diminuare a a­­cestuia a avut loc fără doar şi poate. Dar nu trebuie să uităm că în toţi aceşti ultimi ani a avut loc un proces Stadiul Insămînţării griului în cooperativele agricole Cele clteva zile bune de lucru, ca şi organiza­rea mai tem­.­i­­nică a muncii In cooperativele agricole şi între­prinderile agri­cole de stat au făcut cu putinţă ca, în ultima săptămînă, să se lucreze mai in­tens la însămîn­­ţări. Fină la a­­ceastă dată, po­trivit situaţiei centralizate la Consiliul Supe­rior al Agricul­turii, semănatul griului şi seca­rei s-a făcut pe 76 la sută din suprafeţe. In în­treprinderile a­­gricole de stat această lucrare s-a executat în proporţie de 88 la sută, iar în cooperativele a­gricole — de 74 la sută. Au terminat de semănat griul şi secara între­prinderile agricole de stat din trusturile Slobozia (judeţul Ialomi­ţa), Craiova (care cuprinde unităţi­le din judeţele Dolj, Gorj, Mehe­dinţi, Olt şi Vilcea) şi altele, precum şi cooperativele agricole din judeţele Ialomiţa, Constanţa, Ilfov, Teleorman, Brăila, Galaţi şi Tulcea. In aceste judeţe, folosin­­du-se condiţiile prielnice de lu­cru, continuă să se insămînţeze su­prafeţe suplimentare de teren. In unele judeţe ritmul de lucru la pregătirea terenului şi semănat continuă să fie nesatisfăcător. Lu­crările sunt întirziate îndeosebi în judeţele Harghita, Mureş, Covasna, Sibiu, Maramureş, Braşov, Cluj, Caraş-Severin, Botoşani, Bistriţa- Năsăud, Iaşi, Vaslui, unde nu s-a realizat nici jumătate din planul însămînţărilor de toamnă. Cifrele înscrise pe harta alăturată indică pe judeţe în ce procent s-a reali­zat planul Însămînţărilor de toam­nă în cooperativele agricole. Timpul este foarte înaintat. A­­cum trebuie folosită din plin orice oră bună de lucru pentru a se realiza toate suprafeţele prevăzute a se cultiva cu grîu. Totodată, oa­menii muncii din agricultură sunt chemați să intensifice recoltatul culturilor tirzii, pentru ca recolta să ajungă în timpul cel mai scurt în magazii. (Continuare în pag. a II-a) De ce nu aţi dat curs hotărîrilor de partid şi sesizărilor cetăţenilor? Ziua de 12 ianuarie 1968 s-ar fi cu­venit să rămînă pecetluită, în me­moria cetăţenilor Piteştiului, ca o zi de autentică satisfacţie civică. Exis­tau toate premisele. De ce nu s-a întîmplat aşa, vom încerca să ară­tăm în cele ce urmează... De o bună bucată de timp, orga­nele centrale şi locale de partid şi de stat, presa centrală, fuseseră li­teralmente invadate de numeroase sesizări ce se refereau la un şir de abuzuri şi samavolnicii, încălcări flagrante ale legalităţii socialiste, sfi­dări ale elementarelor norme de eti­că, săvîrşite de cătrei ciţiva indivizi aciuiţi în posturi de răspundere la Sfatul popular al fostei regiuni Ar­geş şi în unele instituţii sau între­prinderi subordonate acestuia. Cu o regularitate aproape mono­tonă însă, conducerea sfatului con­testa valabilitatea acestor semnale critice, negîndu-Ie orice contingenţă cu realitatea şi lăsîndu-le, în conse­cinţă, fără nici un fel de urmări. Iar şirul lor continua să se în­groaşe... I’înă cînd, într-o bună zi, a sosit la faţa locului un colectiv de acti­vişti ai C.C. al P.C.R. care, împreună cu activişti ai Comitetului regional de partid Argeş, au întreprins timp de cîteva luni un control amănun­ţit şi scrupulos al tuturor faptelor încriminate, al împrejurărilor în care avuseseră loc, precum şi o multila­terală analiză a profilului politic şi moral al indivizilor ce le săvîrşiseră. Incheindu-se toate aceste minuţioa­se cercetări, pe baza hotărîrii Secre­tariatului C.C. al P.C.R., a fost con­vocată pentru ziua de 12 ianuarie 1968 ședința biroului comitetului re­gional de partid. După ce s-a dat citire rezultatului anchetei care prezenta o imagine mai mult decît convingătoare asupra întregii reţele de vinovăţii şi com­plicităţi şi măsurilor ce se impu­neau a fi luate, au vorbit pe rînd 15 membri ai biroului; în covîrşi­­toarea lor majoritate nu s-au limi­tat să confirme constatările Colegiu­lui Central de partid ci au adăugat noi elemente care subliniau şi mai riguros vina făptaşilor. S-au pronun­ţat cuvinte pline de indignare îm­potriva atmosferei de îngăduinţă, ba chiar de ocrotire şi cocoloşire a fără­delegilor, instaurată şi întreţinută timp de mai mulţi ani de către con­ducerea de atunci a sfatului popular regional, atmosferă ce a permis pripă­şirea şi prosperarea în anumite pos­turi de răspundere a unor elemente certate irevocabil cu legea, cu adevă­rul, cu moralitatea. Cine erau aceşti indivizi şi prin ce fapte se „distinseseră“ ei ? Există un numitor comun la care pot fi reduse faptele tuturor: înavuţirea fără scrupule, chiverniseala prin tot felul de tertipuri oneroase pe socoteala statului şi a cetăţenilor. Să-i luăm pe rînd : Săvulescu Aurel. Fost şef al secţiu­nii secretariat-administrativ in ca­drul statului, omul cel mai apropiat de fostul preşedinte. Factotumul re­giunii, cel care învîrtea pe degete, cu dexteritate de autentic prestidigi­tator, treburi, hîrtii şi oameni. Ju­rist de profesie, Săvulescu era omul aranjamentelor „subtile", în aşa fel ticluite îneît să se strecoare cu non­şalanţă printre stîncile celor mai se­vere prevederi legale. Printre altele, a favorizat angajarea în diferite pos­turi la sfat a unor rubedenii şi amici, de unii dintre ei folosindu-se ulte­rior pentru afacerile sale ferite de lumina zilei. A „mijlocit" obţinerea a numeroase autorizaţii pentru cum­părarea de butelii aragaz, precum şi pentru achiziţionarea în rate a unor mărfuri pe care comerţul, de regulă, nu le vinde în rate. A utilizat ade­sea, în mod cel puţin suspect, mari sume din fondul de reprezentare al preşedintelui statului, îndeosebi cele destinate organizării unor mese ofi­ciate, precum şi cele destinate ajuto­rării unor salariaţi. A organizat a­­devărate orgii, care ţineau zile în şir, la Casa Agronomului din Meri­­şoru­, în staţiunile Govora şi Călimă­­neşti, cu mîncarea şi băutura furni­zate din belşug de „amicii“ de la di­ferite I.A.S.-uri. După ce a schimbat cîteva locu­inţe în oraşul Piteşti, aranjîndu-şi în sfîrşit una cu un lux sfidător, şi-a construit o casă şi în comuna Căli­­neşti (locuinţa sa de vară fiind... la ţară !), construcţie solidă, din cără­midă, cu trei camere şi dependinţe, pentru care a adus tablă luată fără nici un fel de documente de la T.R.C. Piteşti, precum şi alte materiale. Ştefan DUDUMAN membru al Colegiului Central de partid Victor BARLADEANU (Continuare în pag. a II-a) însemnări pe marginea vizitelor recente ale conducătorilor de partid şi de stat în ţară Forța încrederii maselor Corneliu BABA artist al poporului Am avut cinstea şi bucuria să iau parte în aceste zile la vi­zita conducătorilor noştri de partid şi de stat în judeţele de nord ale Moldovei, să fiu martorul uneia dintre consultările­­ atît de obişnuite, dar prin aceasta cu ni­mic mai puţin sem­nificative — ale con­ducătorilor noştri cu ţara, cu constructo­rii vieţii noi, socia­liste. Emoţia cu care am trăit fiecare intil­­nire, fiecare mani­festare prilejuită de această memorabilă vizită, cu greu se poate exprima in cu­vinte. Imaginilor înti­părite in minte şi in inimă abia încep să le dau contur in a­­ceste rînduri, pentru că înainte de oricare alt aspect, mă urmă­reşte o imagine ge­nerală: ce număr imens şi ce forţă vie reprezenta omenirea aceea tulburătoare, strinsa miercuri dimi­neaţa In Piaţa Unirii din Iaşi, şi in fata Universităţii, sau — a doua zi — la adu­nările de la Flă­­minzi, din oraşele Botoşani şi Dorohoi şi nesfîrşitele şiruri de oameni aşteptind de-a lungul traseului vizitei pe dragii lor conducători. Tovarăşii Nicolas Ceauşescu, Ion Gheorghe Maurer, precum şi ceilalţi oaspeţi din conduce­rea partidului și sta­tului au primit din nou, prin cuvintele rostite cu deosebită (Continuare în pag. a IV-a) Revărsare de entuziasm şi tinereţe pe vechile meleaguri moldovene Dumitru BUGHICI Cred că aspectul care m-a impresionat cel mai mult în timpul vizitei condu­cătorilor de partid şi de stat în judeţele Iaşi şi Botoşani — vizită la care, îm­preună cu alţi oa­meni de artă şi cul­tură, am avut bucu­ria şi cinstea să par­ticip­e a fost tinere­­ţea. Tinereţea vigu­roasă a locurilor şi a oamenilor, în multi­plele Întruchipări pe care Noul le îmbra­că în aceste locuri păstrătoare ale unor vechi tradiţii de cul­tură şi de luptă re­voluţionară. Poate că explo­ziile de entuziasm colectiv, manifestări­le spontane de dra­goste faţă de condu­cerea partidului nos­tru la care am fost martor in aceste zile, au dat un relief a­­parte unor realităţi cunoscute, poate că propria mea stare afectivă m-a făcut să simt mai puternic vibraţia lăuntrică a acestor realităţi, să le desluşesc semnifi­caţiile profunde. Fapt este că reintilnirea cu locurile unde am făcut primii paşi în viaţă şi de care mă leagă multe amintiri, mi-a deschis acum o perspectivă care de­păşeşte toate aştep­tările. După cum e firesc, gazdele s-au (Continuare in pag. a IV-a) Testul de fiziologie a muncii „INVESTIŢIA " cea mai ieftină In societatea modernă Convorbire cu acad. Grigore BENETATO Zborul navei „Apollo" coincide cu o adunare ce se ţine zilele acestea, între 13 şi 19 octombrie, la New York, Congresul Federaţiei Internaţionale a Astronauticii. Afară de savanţii celor două state care şi-au trimis pînă acum în Cosmos primii explo­ratori — U.R.S.S. şi S.U.A. — par­ticipă la lucrări oameni de ştiinţă din diferite ţări. Una din comunicările interesante, pe care am citit-o gata tipărită de către Federaţie, poartă num­ele a trei români — acad. Gr. Benetato, R. Vrînceanu şi Val. Ionescu — de la Institutul de Fiziologie Normală şi Patologică „D. Danielopolu“ din Bucureşti. Comunicarea se referă la un ingenios echipament menit să stu­dieze din cinci unghiuri — la cinci „parametri“ fiziologici — starea car­­dio-vasculară a unui pilot oarecare de la astronaut la şofer. Totul — aparatajul de măsurat, cel de trans­mis informaţia simultan pe şase ca­nale, înmagazinarea şi sortarea in­formaţiei, cu sursele de energie cu tot (un acumulator de 12 volţi, o­­bişnuit la automobile) — este minia­turizat la maximum : omul analizat are ataşate de el patru cutiuţe care totalizează 40 de transistori şi nu cîntăresc decît 1 300 de grame ; im­pulsurile date de organismul lui pot fi captate de la o distanţă de 200 de metri, dintr-un vehicul urmăritor şi apoi retransmise la orice distanţă. Prima întrebare s-a referit la le­gătura acestui aparataj cu practica, cu munca noastră cotidiană. — Aparatajul s-a născut din prac­tica zilnică, ne răspunde zîmbind profesorul Grigore Benetatu. Am avut la data de 14 octombrie o importantă consfătuire a societăţii şi institutului de fiziologie. Era vor­ba de un subiect de actualitate : fi­ziologia muncii la lucrătorii din transporturile de toate felurile­­ ru­tiere, aeriene, feroviare şi navale. Pentru a ne întoarce la aparatajul de care mă întrebaţi, el a fost folosit pe străzile Bucureştiului, la un grup de şoferi profesionişti, un grup de elevi şoferi şi în altă lucrare la un grup de şoferi de taximetre ; l-am folosit cel mai mult la mecanicii de locomotivă. — Pe străzile Bucureştiului, l-aţi putut folosi cu o maşină care urmă­rea subiectul de la distanţă ? — Nu. Firele de troleibuz și alte surse provocau o parazitare mult prea intensă. Impulsurile n-au mai fost transmise prin aer, ci direct pe fir. —Care a fost scopul măsurători­lor ? — Studierea efortului de condu­cere și a urmărilor lui. Desigur, dacă aș cita titlul exact al celor două lucrări, ar fi mult mai lung si mai complicat. In general, aş vrea să spun că noi, în producţie, suferim cîte­­odată pagube materiale de pe urma „bunului simţ", adică a unor pă­reri pe care ni le formăm nu pe bază de analiză şi măsurătoare exac­tă, ci din obişnuinţă, pentru că le-am auzit la alţii ş.a.m.d. Cuvîn­­tări ca aceea rostită ieri de tovarăşul Ceauşescu la adunarea in­telectualilor din Iaşi — şi în care se subliniază rolul înfruntării părerilor, al cercetării active a realităţii, în opoziţie cu dogmele — sînt pentru­­ noi o mare încurajare pe drumul cunoaşterii, al progresului cunoaşte­rii pe baza investigării adevărului obiectiv, a respectării adevărului faptelor exacte. — Aţi putea da un exemplu de păreri preconcepute, opuse faptelor exacte ? — Mult dezbătută chestiune a fluo­­rului. In Statele Unite s-a fluoridizat apa potabilă : oamenii de ştiinţă a­­mericani, ştiind că fluorul ar ajuta la reţinerea calciului în organism, s-au gîndit că introducînd fluor în apa potabilă vor obţine o scădere a numărului de carii dentare. O seamă de doctori au cerut ca şi la noi sta­tul să facă în această direcţie in­vestiţii — şi e vorba de investiţii importante. Eu unul m-am opus — şi nu pe baza unor păreri generale, ci a unor măsurători exacte. Am fost la Jurilovca şi am găsit mulţi pes­cari cu dantura stricată încă de ti­neri ; ba erau şi copii mulţi cu dinţii stricaţi. Cauza ? Am analizat apa fîntînilor şi am găsit un procent de fluor anormal de ridicat. Pe de altă parte, am văzut numeroşi bătrîni tre­cuţi de 80 de ani şi cu o dantură în­treagă, de invidiat. „Moşule, nu vrei să fii drăguţ şi să-mi arăţi şi mie fîntîna din care bei matale ?“ — „Fîntîna din care beau eu ? Vino cu mine, tinere, şi o să-ţi arăt.“ Vă în­chipuiţi cît de bătrîn era moşul, dacă îmi spunea mie „tinere“. M-am dus după el şi am constatat că sursele pe care le folosea nu aveau fluor. Acum se pare că şi partizanii ame­ricani ai fluorului îşi dau seama că măsura atît de controversată n-a dat rezultatele aşteptate. — Ce prejudecăţi curente au fost răsturnate cu măsurătorile făcute pe grupuri diferite de şoferi ? — Au lucrat o duzină de cercetă­tori fiziologi, în colaborare cu Mi­nisterul Transporturilor. Au fost a­ Iese două grupe de şoferi, profesio­nişti între 28—33 ani, cu cel puţin opt ani vechime, şi un lot „martor“, compus din 35 de elevi şoferi, de a­­ceeaşi vîrstă. Consumul nervos este foarte mare, iar genul de oboseală diferă destul de net între profesio­nist şi diletant. Pare ciudat, dar mă­surătorile făcute pe 15 şoferi de taxi care au circulat cite 80 de kilometri prin București arată că solicitarea Sergiu FARCASAN (Continuare în pag. a V-a) A TRESĂ MEDALIE OLIMPICĂ DE AUR PEMRU SPORTUL ROMÂNESC ©LIA MAlNOLIU — campioană olimpică la aruncarea discului Tîrziu, după miezul nopţii, (este ora 3 — ora Bucureştiu­lui) agenţiile de presă au transmis din Ciudad de Me­xico , atleta română LIA MANOLIU A CIŞTIGAT TI­TLUL OLIMPIC ŞI MEDA­LIA DE AUR IN PROBA DE ARUNCARE A DISCULUI. Per­formanţa ei (58,28 m — reali­zată din prima încercare) constituie un nou record o­­limpic. Excelenta comportare a noii noastre campioane olimpice încununează o prodigioasă şi valoroasă activitate sportivă. După ce a participat la edi­ţiile de la Helsinki, Melbourne, Roma şi Tokio (la ultimele două ediţii clasindu-se pe lo­cul trei şi cucerind medalia de bronz), Lia Manoliu — a­­cum la Ciudad de Mexico — devine campioană olimpică. Lia Manoliu aduce astfel sportului românesc cea de-a treia medalie olimpică de aur la actuala ediţie a J. O. Telegramă Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, şi tovarăşul Ion Gheorghe Maurer, pre­şedintele Consiliului de Miniştri, au primit o telegramă din partea tovarăşilor Todor Jivkov, prim-secretar al Comitetului Central al Parti­dului Comunist Bulgar, preşedintele Consiliului de Miniştri, şi Gheorghi Traikov, preşedintele Prezidiului Adunării Populare a Republicii Populare Bulgaria, prin care transmit condoleanţe în legătură cu catastrofa de cale ferată care a avut loc în ţara noastră la 7 octombrie şi exprimă compasiune sinceră familiilor îndoliate.

Next