Scînteia, octombrie 1968 (Anul 37, nr. 7842-7872)
1968-10-19 / nr. 7860
ÎN ZIARUL DE AZI: M Trei întrebări adresate conducătorilor cabinetelor de partid B Cooperatorii din Cobadin pentru a doua oară fruntaşi pe ţară la producţia de grîu B Programe şcolare sub semnul improvizaţiei JOCURILE OLIMPICE DE Li CIUDAD DE MEXICO Corespondenţă de la trimisul nostru PROLETARI DIN TOATE TARILE. UNITI-VA! Intera* ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Anul XXXVIII Nr. 7860 Sîmbătă 19 octombrie 1968 6 PAGINI — 30 BANI O cerinţă a eficienţei economice PREZENŢA TUTUROR MAŞINILOR Şl UTILAJELOR In circuitul productiv de creştere masivă a volumului absolut al fondurilor fixe. In repetate rînduri, conducerea de partid şi de stat a dat indicaţii precise întreprinderilor şi ministerelor de resort să aplice cele mai operative şi judicioase măsuri în scopul aducerii „disponibilităţilor“ de maşini şi utilaje inactive în circuitul productiv. Această cerinţă, care se circumscrie în eforturile de creştere a eficienţei generale a economiei, a fost din nou subliniată la plenara C.C. al P.C.R. din iunie a.c. Să vedem cum este dusă la îndeplinire această sarcină de mare actualitate și de o deosebită însemnătate economică. Se poate aprecia că, cu toate măsurile luate în ultimul timp în vederea reintegrării în circuitul economic a tuturor mijloacelor tehnice, continuă să existe încă un număr apreciabil de mijloace fixe inactive care imobilizează nejustificat fondurile statului. Ilustrative sunt în această privinţă cîteva date reieşite dintr-o analiză efectuată de Banca de Investiţii. Oare ce explicaţii pot formula Ministerul Industriei Construcţiilor şi Ministerul Industriei Metalurgice pentru a justifica menţinerea în stare de inactivitate a unor maşini şi utilaje al căror volum a crescut în semestrul I a.c., faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, cu peste 87 la sută şi, respectiv, 30 la sută? Aspecte asemănătoare, de folosire neraţională a mijloacelor tehnice, se întîlnesc şi în activitatea altor ministere, cum ar fi, de exemplu, Ministerul Petrolului, Ministerul Industriei’ Chimice, Sinisterul Industriei Alimentare, la care, deși fondurile fixe inactive sunt în descreştere faţă de 1967, acestea se menţin încă la un nivel ridicat. Situaţia este cu atît mai puţin justificabilă cu cît perioada de inactivitate a unora din aceste mijloace tehnice depăşeşte 6 luni, iar uneori chiar mai mulţi ani. Exista deci timp suficient pentru a se întreprinde măsurile cele mai eficace pentru redistribuirea lor. Din fondurile fixe nefolosite, identificate la Ministerul Industriei Alimentare, bunăoară, 62,1 la sută aveau un asemenea stagiu de vechime, în vreme ce la Ministerul de Construcţii pentru Industria Chimică şi Rafinării, ponderea lor era şi mai ridicată — 64,4 la sută. Şi mai dăunător este faptul că din actualele fonduri fixe nefolosite o bună parte o reprezintă maşinile, utilajele şi instalaţiile care sunt inactive încă din momentul procurării sau, cel mai tîrziu, de la data punerii lor în funcţiune, cazurile cele mai frecvente întîlnindu-se în întreprinderile Ministerului Industriei Chimice şi Ministerul Industriei Metalurgice. Or, aceasta diminuează eficienţa eforturilor financiare pe care statul nostru le face continuu pentru dezvoltarea şi modernizarea economiei naţionale. Factorii de răspundere din diferite unităţi industriale motivează trecerea în inactivitate a unor mijloace tehnice prin schimbările care au avut loc între timp în tehnologiile de fabricaţie, ceea ce a impus înlocuirea Alexandru OLTEANU din Banca de Investiţii Construirea an de an a unui număr tot mai mare de obiective şi capacităţi noi de producţie, prin înfăptuirea unor ample programe de investiţii, a condiţionat, cum e şi firesc, sporirea accelerată a fondurilor fixe în economie. Faţă de 1961, bunăoară, la sfîrşitul anului 1967 volumul fondurilor fixe din economie crescuse cu 72,2 la sută, in vreme ce în industria republicană, în aceeaşi perioadă, se înregistrase un spor de circa 83 la sută. Paralel cu creşterea cantitativă a volumului de mijloace fixe, în ultimii ani s-a făcut tot mai pregnant simţită grija ministerelor şi întreprinderilor pentru folosirea cu eficienţă economică sporită a noilor capacităţi de producţie, eforturi care, de altfel, s-au materializat sensibil şi în scurt timp în volumele tot mai mari ale producţiei şi acumulărilor băneşti, obţinute în aceşti ani, precum şi în ritmul ridicat al productivităţii muncii. Este indiscutabil că obţinerea unor asemenea rezultate este condiţionată în primul rînd de utilizarea mai bună a fondurilor fixe, prin creşterea ponderii mijloacelor tehnice aflate in funcţiune şi descreşterea ponderii celor inactive. Faţă de 31 decembrie 1981 fondurile fixe inactive — nefolosite, în rezervă sau în conservare — au scăzut continuu, la sfîrşitul anului 1967 ponderea acestora fiind de 1,7 la sută. Dacă ar fi să ne orientăm doar după valoarea acestei mărimi relative, am putea spune că situaţia s-a schimbat radical, că volumul fondurilor inactive s-a diminuat considerabil. Intr-adevăr, o diminuare a acestuia a avut loc fără doar şi poate. Dar nu trebuie să uităm că în toţi aceşti ultimi ani a avut loc un proces Stadiul Insămînţării griului în cooperativele agricole Cele clteva zile bune de lucru, ca şi organizarea mai tem.inică a muncii In cooperativele agricole şi întreprinderile agricole de stat au făcut cu putinţă ca, în ultima săptămînă, să se lucreze mai intens la însămînţări. Fină la această dată, potrivit situaţiei centralizate la Consiliul Superior al Agriculturii, semănatul griului şi secarei s-a făcut pe 76 la sută din suprafeţe. In întreprinderile agricole de stat această lucrare s-a executat în proporţie de 88 la sută, iar în cooperativele agricole — de 74 la sută. Au terminat de semănat griul şi secara întreprinderile agricole de stat din trusturile Slobozia (judeţul Ialomiţa), Craiova (care cuprinde unităţile din judeţele Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt şi Vilcea) şi altele, precum şi cooperativele agricole din judeţele Ialomiţa, Constanţa, Ilfov, Teleorman, Brăila, Galaţi şi Tulcea. In aceste judeţe, folosindu-se condiţiile prielnice de lucru, continuă să se insămînţeze suprafeţe suplimentare de teren. In unele judeţe ritmul de lucru la pregătirea terenului şi semănat continuă să fie nesatisfăcător. Lucrările sunt întirziate îndeosebi în judeţele Harghita, Mureş, Covasna, Sibiu, Maramureş, Braşov, Cluj, Caraş-Severin, Botoşani, Bistriţa- Năsăud, Iaşi, Vaslui, unde nu s-a realizat nici jumătate din planul însămînţărilor de toamnă. Cifrele înscrise pe harta alăturată indică pe judeţe în ce procent s-a realizat planul Însămînţărilor de toamnă în cooperativele agricole. Timpul este foarte înaintat. Acum trebuie folosită din plin orice oră bună de lucru pentru a se realiza toate suprafeţele prevăzute a se cultiva cu grîu. Totodată, oamenii muncii din agricultură sunt chemați să intensifice recoltatul culturilor tirzii, pentru ca recolta să ajungă în timpul cel mai scurt în magazii. (Continuare în pag. a II-a) De ce nu aţi dat curs hotărîrilor de partid şi sesizărilor cetăţenilor? Ziua de 12 ianuarie 1968 s-ar fi cuvenit să rămînă pecetluită, în memoria cetăţenilor Piteştiului, ca o zi de autentică satisfacţie civică. Existau toate premisele. De ce nu s-a întîmplat aşa, vom încerca să arătăm în cele ce urmează... De o bună bucată de timp, organele centrale şi locale de partid şi de stat, presa centrală, fuseseră literalmente invadate de numeroase sesizări ce se refereau la un şir de abuzuri şi samavolnicii, încălcări flagrante ale legalităţii socialiste, sfidări ale elementarelor norme de etică, săvîrşite de cătrei ciţiva indivizi aciuiţi în posturi de răspundere la Sfatul popular al fostei regiuni Argeş şi în unele instituţii sau întreprinderi subordonate acestuia. Cu o regularitate aproape monotonă însă, conducerea sfatului contesta valabilitatea acestor semnale critice, negîndu-Ie orice contingenţă cu realitatea şi lăsîndu-le, în consecinţă, fără nici un fel de urmări. Iar şirul lor continua să se îngroaşe... I’înă cînd, într-o bună zi, a sosit la faţa locului un colectiv de activişti ai C.C. al P.C.R. care, împreună cu activişti ai Comitetului regional de partid Argeş, au întreprins timp de cîteva luni un control amănunţit şi scrupulos al tuturor faptelor încriminate, al împrejurărilor în care avuseseră loc, precum şi o multilaterală analiză a profilului politic şi moral al indivizilor ce le săvîrşiseră. Incheindu-se toate aceste minuţioase cercetări, pe baza hotărîrii Secretariatului C.C. al P.C.R., a fost convocată pentru ziua de 12 ianuarie 1968 ședința biroului comitetului regional de partid. După ce s-a dat citire rezultatului anchetei care prezenta o imagine mai mult decît convingătoare asupra întregii reţele de vinovăţii şi complicităţi şi măsurilor ce se impuneau a fi luate, au vorbit pe rînd 15 membri ai biroului; în covîrşitoarea lor majoritate nu s-au limitat să confirme constatările Colegiului Central de partid ci au adăugat noi elemente care subliniau şi mai riguros vina făptaşilor. S-au pronunţat cuvinte pline de indignare împotriva atmosferei de îngăduinţă, ba chiar de ocrotire şi cocoloşire a fărădelegilor, instaurată şi întreţinută timp de mai mulţi ani de către conducerea de atunci a sfatului popular regional, atmosferă ce a permis pripăşirea şi prosperarea în anumite posturi de răspundere a unor elemente certate irevocabil cu legea, cu adevărul, cu moralitatea. Cine erau aceşti indivizi şi prin ce fapte se „distinseseră“ ei ? Există un numitor comun la care pot fi reduse faptele tuturor: înavuţirea fără scrupule, chiverniseala prin tot felul de tertipuri oneroase pe socoteala statului şi a cetăţenilor. Să-i luăm pe rînd : Săvulescu Aurel. Fost şef al secţiunii secretariat-administrativ in cadrul statului, omul cel mai apropiat de fostul preşedinte. Factotumul regiunii, cel care învîrtea pe degete, cu dexteritate de autentic prestidigitator, treburi, hîrtii şi oameni. Jurist de profesie, Săvulescu era omul aranjamentelor „subtile", în aşa fel ticluite îneît să se strecoare cu nonşalanţă printre stîncile celor mai severe prevederi legale. Printre altele, a favorizat angajarea în diferite posturi la sfat a unor rubedenii şi amici, de unii dintre ei folosindu-se ulterior pentru afacerile sale ferite de lumina zilei. A „mijlocit" obţinerea a numeroase autorizaţii pentru cumpărarea de butelii aragaz, precum şi pentru achiziţionarea în rate a unor mărfuri pe care comerţul, de regulă, nu le vinde în rate. A utilizat adesea, în mod cel puţin suspect, mari sume din fondul de reprezentare al preşedintelui statului, îndeosebi cele destinate organizării unor mese oficiate, precum şi cele destinate ajutorării unor salariaţi. A organizat adevărate orgii, care ţineau zile în şir, la Casa Agronomului din Merişoru, în staţiunile Govora şi Călimăneşti, cu mîncarea şi băutura furnizate din belşug de „amicii“ de la diferite I.A.S.-uri. După ce a schimbat cîteva locuinţe în oraşul Piteşti, aranjîndu-şi în sfîrşit una cu un lux sfidător, şi-a construit o casă şi în comuna Călineşti (locuinţa sa de vară fiind... la ţară !), construcţie solidă, din cărămidă, cu trei camere şi dependinţe, pentru care a adus tablă luată fără nici un fel de documente de la T.R.C. Piteşti, precum şi alte materiale. Ştefan DUDUMAN membru al Colegiului Central de partid Victor BARLADEANU (Continuare în pag. a II-a) însemnări pe marginea vizitelor recente ale conducătorilor de partid şi de stat în ţară Forța încrederii maselor Corneliu BABA artist al poporului Am avut cinstea şi bucuria să iau parte în aceste zile la vizita conducătorilor noştri de partid şi de stat în judeţele de nord ale Moldovei, să fiu martorul uneia dintre consultările atît de obişnuite, dar prin aceasta cu nimic mai puţin semnificative — ale conducătorilor noştri cu ţara, cu constructorii vieţii noi, socialiste. Emoţia cu care am trăit fiecare intilnire, fiecare manifestare prilejuită de această memorabilă vizită, cu greu se poate exprima in cuvinte. Imaginilor întipărite in minte şi in inimă abia încep să le dau contur in aceste rînduri, pentru că înainte de oricare alt aspect, mă urmăreşte o imagine generală: ce număr imens şi ce forţă vie reprezenta omenirea aceea tulburătoare, strinsa miercuri dimineaţa In Piaţa Unirii din Iaşi, şi in fata Universităţii, sau — a doua zi — la adunările de la Flăminzi, din oraşele Botoşani şi Dorohoi şi nesfîrşitele şiruri de oameni aşteptind de-a lungul traseului vizitei pe dragii lor conducători. Tovarăşii Nicolas Ceauşescu, Ion Gheorghe Maurer, precum şi ceilalţi oaspeţi din conducerea partidului și statului au primit din nou, prin cuvintele rostite cu deosebită (Continuare în pag. a IV-a) Revărsare de entuziasm şi tinereţe pe vechile meleaguri moldovene Dumitru BUGHICI Cred că aspectul care m-a impresionat cel mai mult în timpul vizitei conducătorilor de partid şi de stat în judeţele Iaşi şi Botoşani — vizită la care, împreună cu alţi oameni de artă şi cultură, am avut bucuria şi cinstea să participe a fost tinereţea. Tinereţea viguroasă a locurilor şi a oamenilor, în multiplele Întruchipări pe care Noul le îmbracă în aceste locuri păstrătoare ale unor vechi tradiţii de cultură şi de luptă revoluţionară. Poate că exploziile de entuziasm colectiv, manifestările spontane de dragoste faţă de conducerea partidului nostru la care am fost martor in aceste zile, au dat un relief aparte unor realităţi cunoscute, poate că propria mea stare afectivă m-a făcut să simt mai puternic vibraţia lăuntrică a acestor realităţi, să le desluşesc semnificaţiile profunde. Fapt este că reintilnirea cu locurile unde am făcut primii paşi în viaţă şi de care mă leagă multe amintiri, mi-a deschis acum o perspectivă care depăşeşte toate aşteptările. După cum e firesc, gazdele s-au (Continuare in pag. a IV-a) Testul de fiziologie a muncii „INVESTIŢIA " cea mai ieftină In societatea modernă Convorbire cu acad. Grigore BENETATO Zborul navei „Apollo" coincide cu o adunare ce se ţine zilele acestea, între 13 şi 19 octombrie, la New York, Congresul Federaţiei Internaţionale a Astronauticii. Afară de savanţii celor două state care şi-au trimis pînă acum în Cosmos primii exploratori — U.R.S.S. şi S.U.A. — participă la lucrări oameni de ştiinţă din diferite ţări. Una din comunicările interesante, pe care am citit-o gata tipărită de către Federaţie, poartă numele a trei români — acad. Gr. Benetato, R. Vrînceanu şi Val. Ionescu — de la Institutul de Fiziologie Normală şi Patologică „D. Danielopolu“ din Bucureşti. Comunicarea se referă la un ingenios echipament menit să studieze din cinci unghiuri — la cinci „parametri“ fiziologici — starea cardio-vasculară a unui pilot oarecare de la astronaut la şofer. Totul — aparatajul de măsurat, cel de transmis informaţia simultan pe şase canale, înmagazinarea şi sortarea informaţiei, cu sursele de energie cu tot (un acumulator de 12 volţi, obişnuit la automobile) — este miniaturizat la maximum : omul analizat are ataşate de el patru cutiuţe care totalizează 40 de transistori şi nu cîntăresc decît 1 300 de grame ; impulsurile date de organismul lui pot fi captate de la o distanţă de 200 de metri, dintr-un vehicul urmăritor şi apoi retransmise la orice distanţă. Prima întrebare s-a referit la legătura acestui aparataj cu practica, cu munca noastră cotidiană. — Aparatajul s-a născut din practica zilnică, ne răspunde zîmbind profesorul Grigore Benetatu. Am avut la data de 14 octombrie o importantă consfătuire a societăţii şi institutului de fiziologie. Era vorba de un subiect de actualitate : fiziologia muncii la lucrătorii din transporturile de toate felurile rutiere, aeriene, feroviare şi navale. Pentru a ne întoarce la aparatajul de care mă întrebaţi, el a fost folosit pe străzile Bucureştiului, la un grup de şoferi profesionişti, un grup de elevi şoferi şi în altă lucrare la un grup de şoferi de taximetre ; l-am folosit cel mai mult la mecanicii de locomotivă. — Pe străzile Bucureştiului, l-aţi putut folosi cu o maşină care urmărea subiectul de la distanţă ? — Nu. Firele de troleibuz și alte surse provocau o parazitare mult prea intensă. Impulsurile n-au mai fost transmise prin aer, ci direct pe fir. —Care a fost scopul măsurătorilor ? — Studierea efortului de conducere și a urmărilor lui. Desigur, dacă aș cita titlul exact al celor două lucrări, ar fi mult mai lung si mai complicat. In general, aş vrea să spun că noi, în producţie, suferim cîteodată pagube materiale de pe urma „bunului simţ", adică a unor păreri pe care ni le formăm nu pe bază de analiză şi măsurătoare exactă, ci din obişnuinţă, pentru că le-am auzit la alţii ş.a.m.d. Cuvîntări ca aceea rostită ieri de tovarăşul Ceauşescu la adunarea intelectualilor din Iaşi — şi în care se subliniază rolul înfruntării părerilor, al cercetării active a realităţii, în opoziţie cu dogmele — sînt pentru noi o mare încurajare pe drumul cunoaşterii, al progresului cunoaşterii pe baza investigării adevărului obiectiv, a respectării adevărului faptelor exacte. — Aţi putea da un exemplu de păreri preconcepute, opuse faptelor exacte ? — Mult dezbătută chestiune a fluorului. In Statele Unite s-a fluoridizat apa potabilă : oamenii de ştiinţă americani, ştiind că fluorul ar ajuta la reţinerea calciului în organism, s-au gîndit că introducînd fluor în apa potabilă vor obţine o scădere a numărului de carii dentare. O seamă de doctori au cerut ca şi la noi statul să facă în această direcţie investiţii — şi e vorba de investiţii importante. Eu unul m-am opus — şi nu pe baza unor păreri generale, ci a unor măsurători exacte. Am fost la Jurilovca şi am găsit mulţi pescari cu dantura stricată încă de tineri ; ba erau şi copii mulţi cu dinţii stricaţi. Cauza ? Am analizat apa fîntînilor şi am găsit un procent de fluor anormal de ridicat. Pe de altă parte, am văzut numeroşi bătrîni trecuţi de 80 de ani şi cu o dantură întreagă, de invidiat. „Moşule, nu vrei să fii drăguţ şi să-mi arăţi şi mie fîntîna din care bei matale ?“ — „Fîntîna din care beau eu ? Vino cu mine, tinere, şi o să-ţi arăt.“ Vă închipuiţi cît de bătrîn era moşul, dacă îmi spunea mie „tinere“. M-am dus după el şi am constatat că sursele pe care le folosea nu aveau fluor. Acum se pare că şi partizanii americani ai fluorului îşi dau seama că măsura atît de controversată n-a dat rezultatele aşteptate. — Ce prejudecăţi curente au fost răsturnate cu măsurătorile făcute pe grupuri diferite de şoferi ? — Au lucrat o duzină de cercetători fiziologi, în colaborare cu Ministerul Transporturilor. Au fost a Iese două grupe de şoferi, profesionişti între 28—33 ani, cu cel puţin opt ani vechime, şi un lot „martor“, compus din 35 de elevi şoferi, de aceeaşi vîrstă. Consumul nervos este foarte mare, iar genul de oboseală diferă destul de net între profesionist şi diletant. Pare ciudat, dar măsurătorile făcute pe 15 şoferi de taxi care au circulat cite 80 de kilometri prin București arată că solicitarea Sergiu FARCASAN (Continuare în pag. a V-a) A TRESĂ MEDALIE OLIMPICĂ DE AUR PEMRU SPORTUL ROMÂNESC ©LIA MAlNOLIU — campioană olimpică la aruncarea discului Tîrziu, după miezul nopţii, (este ora 3 — ora Bucureştiului) agenţiile de presă au transmis din Ciudad de Mexico , atleta română LIA MANOLIU A CIŞTIGAT TITLUL OLIMPIC ŞI MEDALIA DE AUR IN PROBA DE ARUNCARE A DISCULUI. Performanţa ei (58,28 m — realizată din prima încercare) constituie un nou record olimpic. Excelenta comportare a noii noastre campioane olimpice încununează o prodigioasă şi valoroasă activitate sportivă. După ce a participat la ediţiile de la Helsinki, Melbourne, Roma şi Tokio (la ultimele două ediţii clasindu-se pe locul trei şi cucerind medalia de bronz), Lia Manoliu — acum la Ciudad de Mexico — devine campioană olimpică. Lia Manoliu aduce astfel sportului românesc cea de-a treia medalie olimpică de aur la actuala ediţie a J. O. Telegramă Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, şi tovarăşul Ion Gheorghe Maurer, preşedintele Consiliului de Miniştri, au primit o telegramă din partea tovarăşilor Todor Jivkov, prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Bulgar, preşedintele Consiliului de Miniştri, şi Gheorghi Traikov, preşedintele Prezidiului Adunării Populare a Republicii Populare Bulgaria, prin care transmit condoleanţe în legătură cu catastrofa de cale ferată care a avut loc în ţara noastră la 7 octombrie şi exprimă compasiune sinceră familiilor îndoliate.