Scînteia, octombrie 1969 (Anul 38, nr. 8203-8233)

1969-10-10 / nr. 8212

PAGINA 2 ■■e mmmmm mm—mt mmmmmm mmmmmm FAPTUL DIVERS Răspunsul vine de la sine La locuinţa directorului I.A.S. Buzău a fost surprins în fla­grant şoferul Gheorghe Păun descărcînd o autobasculantă (5 tone !) cu beton. In aceeaşi zi şoferul mai făcuse un transport, la aceeaşi locuinţă. Ancheta va stabili cum au ajuns... 10 tone de beton, de pe şantierul din zona industrială a oraşului, la o locuinţă particulară. Insă într-un director care acceptă materiale sustrase din avutul statului se mai poate avea încredere ? Un voiaj ratat Profesorul Mircea Cucu, In­spector general al Inspectoratu­lui şcolar al Capitalei, plecase intr-un voiaj, cu maşina, în străinătate, împreună cu soţia. Insă la vama din Giurgiu, voia­jul le-a fost întrerupt şi, în cele din urmă, contramandat. Moti­vul ? Dl. inspector general n-a putut explica provenienţa, prin­tre bagajele dumisale, a valutei străine — lire italiene şi dolari în plus faţă de suma eliberată de organele bancare. Cum in­fracţiunea la legile financiare ale ţării era evidentă, a trebuit să vireze de la Dunăre spre Bucureşti. S-a intors, deci, spă­şit, ca oricare delincvent. Era şi cazul. Falsul medic a încurcat-o! De neînchipuit cum oameni normali, aparent serioşi, pot uita de demnitate şi de toate in faţa banului, săvîrşind cele mai ne­trebnice acte. Pe asemenea in­divizi, viaţa îi coboară din treaptă în treaptă, excluzîndu-i din societate. Ce-i trebuia lui Victor Mihăilescu, din prelungi­rea Cerceluș 13 — București ? Era contabil de profesie. Se bucura de stimă. Cine și-ar fi putut Închipui că într-as­cuns practica.........medicina“ ? Zilele trecute — pentru că toate au un sfîrșit — a fost Surprins pe cind încerca să provoace o... întrerupere de sarcină ( ! ?) la lo­cuinţa Niculinei Florea din Şo­seaua Olteniţei 67—69 Contabilu­lui i se încheie acum socotelile. Pe ecran lat Poţi să fii în acelaşi timp şi la „Crăciun cu Elisabeta" şi la... „Dragoste la Las Vegas“ ? Oricât de surprinzător ar părea, lucrul este perfect realizabil. La Ca­racal, de exemplu. La cinema­tograful „1 Mai“ filmele sosesc cuplate. Vrei să vezi unul dintre ele, obligatoriu ţi se „serveşte“ şi celălalt. Amatorii de filme din Caracal nu prea sunt încîntaţi. Ba, dimpotrivă. Şi totuşi, în po­fida dorinţei cetăţenilor, filmele continuă să ruleze cuplate, fapt p pentru care şi proiectăm anoma­­ia pe ecran lat. Să se vadă şi­­amănuntele. La cine intraţi­­ în casă? Nu o dată am pus Întrebarea : Pe cine primiţi In casă ? A­­cum întrebăm : La cine in­traţi In casă ? Ilie Fecioru, con­tabil la I.A.S. Jegălia (Ialomiţa) ar fi in măsură să vă răspundă. Aflat cu treburi în Capitală, n-a găsit cameră la hotel. A găsit, în schimb, în faţa hotelului, un individ (mişună destui şi nu se ia nici o măsură !) care s-a ofe­rit să-l găzduiască pentru o noapte. Şi iată-l pe omul nostru ajuns în Calea Griviţei 148 la locuinţa lui Mihai Dobrescu. Plecat de aici să mănînce, la re­întoarcere constată că a dispă­rut şi gazda şi aparatul de ra­dio ce şi-l adusese tocmai de la Jegălia. Ce a urmat e lesne de Înţeles. In faţa organelor de mi­liţie, „ospitaliera” gazdă a decla­rat că îl luase cu... împrumut, ca să se distreze. Curat distrac­ţie ! În Consiliul de onoare Relatam, zilele trecute, atitu­dinea necorespunzătoare a loco­­tenent-colonelului Paul Camen, din grupul de pompieri al jude­ţului Ilfov, faţă de vecinul său de apartament I. T. Iată ce ne răspunde comandamentul pom­pierilor. Avîndu-se în vedere gravitatea faptei sale, prin care a pătat calitatea şi demnitatea de ofiţer, Paul Camen a fost pus în discuţia Consiliului de o­­noare al ofiţerilor superiori din Comandamentul pompierilor, care a condamnat comportarea sa. Totodată, conducerea Minis­terului Afacerilor Interne a ho­­tărlt ca, Incepînd cu data de 1 octombrie, el să fie retrogradat pe termen de doi ani de la lo­­cotenent-colonel la maior. Rubrîcil redactata da­­ Stefan ZIDARITA Gheorghe POPESCU cu sprijinul corespondenţilor „Scînteii" Constructorul moralist şi jocul de-a „ULTIMUL TERMEN“ — Comitetul executiv al consiliului popular judetean a fixat, ca ultim termen pentru încheierea recepţiilor definitive aflate in întîrziere, data de 30 septembrie. Dacă veţi veni atunci la Constanta, vă veţi convinge că angajamentele au fost onorate . Cu asemenea promisiuni solemne s-au încheiat, în urmă cu trei luni, discuţiile purtate la Trustul de con­strucţii locale şi la Direcţia jude­ţeană de gospodărie comunală şi lo­­cativă din Constanţa, discuţii care au precedat apariţia, în numărul 8120 al ziarului nostru, a articolului „Re­cepţia noilor locuinţe nu este un act de bunăvoinţă“ Articolul semnala restanţele existente în recepţia defi­nitivă a unor blocuri de locuinţe executate de către TC.L.C, datora­te neremedierii defecţiunilor con­semnate în perioada de garanţie şi neefectuării la timp a tuturor lu­crărilor prevăzute în proiecte Se atrăgea, totodată, atenţia comitetului executiv al consiliului popular jude­ţean asupra neregulilor existente în activitatea celor două instituţii afla­te în subordinea sa, asupra incal­­cării prevederilor legale privind ra­porturile contractuale dintre con­structor şi beneficiar şi se cerea lua­rea unor măsuri hotărîte pentru în­lăturarea gravelor lipsuri consem­nate Intervenţia noastră nu a rămas fără ecou. In iulie D.G.C.L ne aduce la cunoştinţă că „situaţia s-a îmbu­­nătăţit, astfel că pînă in prezent s-au putut recepţiona în condiţii bune CINCISPREZECE (sublinierea noas­tră) blocuri de locuinţe restante din anii precedenţi" Ni se reaminteşte că s-a fixat „constructorului T.C.K. Constanta ca ultim termen pentru executarea remedierilor apărute (!) în perioada de garanţie (inele trimes­trului III 1949" Nici constructorul nu s-a lăsat mai prejos şi, mulţu­mind pentru sprijinul acordat, ne co­munică. Că „T.C.L. Constanţa a anali­zat cele semnalate de către dv în şe­dinţa comitetului de direcţie (!) şi a luat măsuri pentru urgentarea efec­tuării (?) tuturor deficienţelor ce s-au ivit in cursul anului de garanţie şi care nu au fost lichidate la timpul res­pectiv In acest scop a fost elaborat un plan de masuri care a si fost pus in aplicare, fixîndu-se termene si responsabilităţi, iar pînă in prezent aceste aspecte negative (?!) au fost eliminate la circa PATRUSPREZECE (tot sublinierea noastră) blocuri de locuinţe Se continuă acţiunea de li­chidare a deficienţelor ce s-au ivit, astfel ca pînă cel mai tirziu la finele lunii septembrie a.c să fie recepţio­nate definitiv toate construcţiile de locuinţe in cauză". Trecînd peste curiozităţile statisticii (urmare evi­dentă a sistemelor de numărare di­ferite, practicate de cele două părţi, aşa cum se va dovedi şi mai jos), ca şi peste stilul savuros al răspun­­surilor, am reţinut reacţia pozitivă, dorinţa manifestată ca măcar acum. In al doisprezecelea ceas, neajunsu­rile să fie înlăturate Şi, dînd curs insistentelor invitaţii ce ne fuseseră adresate, am revenit în Constanţa la 30 septembrie, tocmai în ziua cînd se împlinea sorocul.. Am revenit, convinşi fiind de to­­nul răspunsurilor că vom avea de constatat numai lucruri bune, că vom putea scrie cuvinte de apreciere pen­tru constructorii constănţeni Ne aş­tepta însă o realitate diferită de aceea pe care ne-o imaginam­­ drept că din totalul de 47 de blocuri cu termene depăşite, 33 fuseseră pre­zentate la recepţia definitivă pînă la 10 septembrie, seca ce reprezintă un oarecare succes. Numai că, între 10 şi 30 septembrie, remedierile au bătut pasul pe loc şi celelalte 14 blocuri n-au mai fost recepţionate. După nu­mărătoarea practicată la T.C.L., n-ar fi 14, ci mai puţine : două blocuri ar ţine de alt constructor, la alte doua ar mai lipsi doar o semnătură pe pro­cesul verbal, două-trei s-ar afla in li­tigiu cu beneficiarul şi alte două ar fi fost bune de recepţionat la 30 sep­tembrie. astfel Incit în restanţă s-ar afla numai şase blocuri Sorocul insa este soroc­a un singur bloc să fi ră­mas în discuţie, şi tot s-ar fi chemat că termenul — ultim ! — fixat de comitetul executiv n-a fost respectat. Amintim că numai cele şase blocuri „recunoscute" însumează o valoare de peste 22 milioane lei, că termenele legale pînă la care ar fi trebuit re­cepţionate se situează între 10 apri­lie 1967 şi 1I ianuarie 1968-La 30 septembrie a.c. ora 9 urma să se întrunească la faţa locului, comisia de recepţie. Era o Întrunire cu un caracter deosebit : la acea ora, toate recepţiile ar fi trebuit să fie încheiate. Nu erau Dar, spre sur­­prinderea noastră pînă la ora 10 nu se prezentase încă nimeni, nici din partea T.C.L„ nici din partea D.G.C.L. Erau de faţă numai reprezentanţii în­treprinderii de gospodărie locativă a municipiului şi al Grupului de şan­tiere nr . O asemenea prezenţă este semnificativă pentru seriozitatea cu care conducerile celor două instituţii judeţene au privit „ultimul termen” acordat de comitetul executiv. De alt­fel, directorul D . C.L., Ing. N. Geor­­gescu, tocmai sosise in acea zi din concediu, iar directorul T.C.L., îng I. D. Georgescu, se afla, la rindul său (dacă am fost bine informaţi), tot in concediu. Comentariile, cre­dem, sunt de prisos Ne-am interesat ce măsuri s-au luat pentru a se asigura respectarea an­gajamentelor. In articolul precedent subliniam obligaţia ce revine bene­ficiarului de a-l acţiona pe executant in arbitraj, pentru plata penalizări­lor prevăzute in H.C.M . 1­003. Ei bine, nici I.G.L., nici D.G.C.L. n-au deschis pină in prezent vreo acţiune împotriva constructorului. Ni se ser­veşte aceeaşi justificare, a cărei ne­­temeinicie o consemnasem şi rindul trecut : lipsa acordului pe care ar fi trebuit, chipurile, să-l dea comitetul executiv, forul tutelar comun. Nu există nici o normă generală care să prevadă obligativitatea acestui acord. Dacă reprezentanţii comitetului exe­cutiv s-au opus intr-adevăr aducerii acestui caz in faţa arbitrajului de stat — ceea ce nu putem crede — înseamnă că ei au acţionat împotriva legii, că au urmărit să-l absolve pe constructor de orice penalităţi şi, practic, şi-au asumat chiar el această grea răspundere. In ce priveşte con­ducerea D.G.C.L., în discuţia purtată ni i-a dat şi o anumită explicaţie : „Nu putem trata cu constructorul de pe poziţii de forţă — ne-a declarat tot director N Georgescu — căci noi avem numeroase alte lucrări con­tractate cu el, şi trebuie să dovedim înţelegere reciprocă". Nu suntem­ de acord cu o asemenea optică după părerea dumneavoastră, tovarăşe di­rector a acţiona in conformitate cu normele legale, cu prevederile unei Hotăriri a Consiliului de Miniştri, în­seamnă a „trata de pe poziţii de forţă" ? Ne adresăm cu aceste cuvinte nu numai instituţiei di­rect vizate, dar şi tuturor benefi­ciarilor care, prin bunăvoinţa lor iresponsabilă, îngăduie unor construc­tori să-şi acopere lipsurile organiza­torice cu etichete mai mult sau mai puţin „obiective“, să-şi încalce obli­gaţiile contractuale şi de plan, să Pe urmele articolelor publicate de­ lucrări de proastă calitate, să iro­sească fondurile încredinţate. Iată însă că, prin adresa nr . 338 din 1 septembrie, T.C.L. Constanţa — Grupul 1 de şantiere — face cunoscut D . C.L că la 30 august co­nisia de recepţie nu şi-a putut desfăşura lu­crările din vina reprezentantului I.G Lv­ing şef D Hîrşulescu, care a lipsit de la întrunirea stabilită a co­misiei In sfîrşit, după ani de tergi­versare, vinovatul a fost găsit !_ „In cazul că dv. nu veţi răspunde în con­­tinuare la această obiecţie ce vă apar­ţine­­ se încheie adresa — vom fi nevoiţi să semnalăm această deficien­­ţă arbitrajului de stat pentru a apli­ca consecinţele H.C.M.-ului 1003 cap. 5 pct. 26“ Citind adresa, am rămas cu cîteva nedumeriri. Fuseserăm in­formaţi că şedinţele de lucru ale co­misiei sunt fixate în fiecare marţi şi vineri, iar 30 august era sîmbătă Se pretinde in adresă că urma să se re­cepţioneze blocul V3, dar din pro­­cesul-verbal reiese că această con­strucţie a fost prezentată la recepţie abia pe 10 septembrie. In fine, pasa­jul final citat aici nu poate să nu stîrnească rîsul constructorul, aflat evident în culpă şi scutit (am văzut cum) de urmările vinovăţiei sale, se erijează deodată un apărător al le­galităţii şi invocă arbitrajul­ de staţ. Şi mai­ greu de explicat este reacţia conducerii D.G.C.L. , in timp ce îm­potriva constructorului n-a deschis nici măcar o singură acţiune, după primirea adresei de mai sus a trecut imediat la fapte şi a sancţionat pe inginerul şef D Hîrşulescu de la I.G.L cu mustrare scrisă „...pentru lipsa de preocupare in rezolvarea la timp a lucrărilor de recepţie defini­tivă a blocurilor din complexul To­­mis-Nord — E. 18, terminate din anul trecut..“ Nu vom discuta aici juste­ţea deciziei , acest lucru il va face, probabil, comitetul executiv al con­siliului popular judeţean Ne între­băm însă ce măsuri s-au luat împo­triva celor din vina cărora nu s-au recepţionat nici pînă astăzi blocurile terminate în 1966, ca şi împotriva ce­lor care au lipsit la şedinţa din ziua de marţi 30 septembrie (ziua scaden­ţei !) a comisiei de recepţie ? Pentru a întregi tabloul, vom adău­ga aici că, prin deciziile 237 şi 238 din 25 iulie 1969, conducerea T.C.L. a aplicat sancţiuni unui număr de salariaţi de la şantierul Tomis-Nord, socotiţi a fi principalii vinovaţi pen­tru situaţia creată De asemenea, am fost informaţi că serviciul contabi­litate urmează să stabilească ce sume trebuie imputate pentru even­tualele depăşiri de costuri, ca urmare a întârzierii în efectuarea remedieri­lor Prea bine ! Să presupunem că, pes­te puţine zile (şi eventual la un nou „ultim termen"), toate restanţele vor fi lichidate. Măsurile luate îşi vor fi atins deci scopul imediat, iar situaţia va fi fost remediată Se poate oare pune capăt cu aceasta tuturor urmă­rilor ? Oare numai aplicînd sancţiuni salariaţilor din subordinea lor (ceea ce era o măsură necesară), conduce­rile D.G.C.L. şi T.C.L. se socotesc e­­liberate de orice răspundere? Noi sintem­ de altă părere. Trebuie să mărturisim că ne-am fi aşteptat ca, in cele trei luni cite au trecut de la apariţia primului nostru articol, co­mitetul executiv al consiliului popu­lar judeţean a vizat in mod explicit încă de atunci — să-şi fi găsit timpul necesar pentru a analiza cele expuse de noi, pentru a acţiona şi a ne in­forma apoi asupra deciziilor luate Am aşteptat zadarnic răspunsul aces­tui for judeţean. în mod cu totul inexplicabil, la Constanţa se lăsase o tăcere deplină... Ne întrebăm dacă tăcerea va continua şi după apa­riţia articolului de faţă... Reamintim Comitetului executiv al Consiliului popular judeţean Con­stanţa că luarea în considerare a se­sizărilor şi criticilor apărute in presă nu este nici ea... un act de bunăvo­inţă, ci este o îndatorire elementară a organizaţiilor de stat şi obşteşti, a în­treprinderilor şi instituţiilor. Arh. Gh. SASARMAN BĂI­COI IA „PARALELA 11" In oraşul Băicoi, cunoscut centru de exploatare petro­lieră, avem posibilitatea să ne oprim exact la jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Po­lul Nord. Locul acesta se uflă chiar la kilometrul 80, unde ne aşteaptă şi ospitalierul motel „Paralela 45°*. Motelul prahovean oferă, în ambianţa arhitecturii specific românească, condiţii optime de cazare. Amatorii de pre­parate culinare gustoase gă­sesc la restaurantul de aici pui la frigare cu mujdei, pui la ceaun cu mămăliguţă, ciorbă de potroace. Nu lip­sesc niciodată din unitate vi­nurile din podgorii renumite. Turiştii au la dispoziţie în a­­propiere spaţii de parcare a maşinilor, staţie PECO şi un o­­ficiu P.T.T.R. Un popas agreabil la PĂDUREA PĂULEŞTI Judeţul Prahova se prezintă vizitatorului nu numai cu in­egalabilele sale frumuseţi na­turale, dar şi cu numeroase monumente arhitectonice, mu­zee etc. La Ploieşti, Muzeul petrolului, Muzeul „Ion Luca Caragiale", Palatul Culturii constituie obiective turistice importante. Lingă Ploieşti — in pădurea Păuleşti — turistul se poate opri în „Codrul Vlăsiei*. Renu­mit loc de popas, comparti­mentat In mai multe unităţi, „Codrul Vlăsiei* oferă vizita­torilor cîteva preparate cu veche tradiţie culinară, intre care clinăciori şi pastramă de Pleşcoi. Dar specialitatea uni­tăţii romîne batalul întreg la proţap, împănat cu usturoi şi cimbru, servit cu mămăliguţă caldă. Se pot comanda şi alte preparate, cum ar fi pui la ceaun cu mujdei de usturoi şi cu mămăligă, pui la frigare, adăugîndu-li-se, fireşte, ţuica de Văleni şi vinul de Murfat­­lar, Odobeşti, Panciu, Valea Călugărească sau oricare altul. în stațiunea Pîrîul rece In ultimii ani, industria alimentară şi alimentaţia publică au făcut eforturi lăudabile de a veni in aju­torul gospodinelor : au apă­rut cîteva sortimente de mîncăruri şi legume proas­pete refrigerate (mult apre­ciate de cumpărători dar, din păcate, foarte puţine) , reţeaua alimentaţiei publi­ce a profilat raioane şi chiar unele unităţi pe des­facerea preparatelor şi se­­mipreparatelor culinare, în general foarte solicitate de public Cum se prezintă la ora actuală magazinele spe­­cializate in desfacerea se­mipreparatelor ? Secţia „Gospodina" a res­taurantului cu autoservire „Modern“ din Piaţa Palatu­lui, de pildă, realizează zil­nic cam 10 la sută din vîn­­zările unităţii, într-un spa­ţiu foarte restrîns Rareori se întîmplă ca, seara, să mai rămînă cite ceva prin garantare „Mai mult de jumătate din clientela noas­tră este stabilă, ne spune tovarăşa Ecaterina Drag­­nea, vînzâtoare la acest ra­ion Sînt familii care, încă de la înfiinţarea unităţii, se aprovizionează de la noi" Intr-adevăr, oferta, in ziua vizitei noastre, era destul de apetisantă, cuprinzînd cîteva feluri de salate, ma­ioneze, o întreagă gamă de semipreparate pe bază de carne fiartă şi tocâtură, fripturi, peşte etc Pentru desert, gospodinele aveau de ales dintr-o varietate de foietaje şi prăjituri de casă din cele mai ispititoare Sunt multe asemenea uni­tăţi ? In tot Bucureştiul sunt doar 5 unităţi „Gospo­dina" şi două bucătării de bloc, plus cîteva raioane cu acest profil In unele din marile magazine alimen­tare. Din această cauză, în anumite zile ale săptămînii şi in orele de vîrf acestea sint supuse unei adevărate presiuni De ce nu se ex­tinde acest gen de activi­tate? — Cifra desfacerilor la a­ceste unităţi nu este prea mare. Dacă nu ar fi com­binate şi cu alte activităţi, n-ar rezista — ne explică şeful serviciului producţie de la T . P.L. „Bucureşti". Desigur, nu ne-am grăbit să tragem concluzia că gos­podinele refuză folosirea semipreparatelor. O privire chiar fugară în vitrinele unităţilor amintite este de ajuns pentru a afla adevă­rata explicaţie a nerenta­­bilităţii lor De pildă, uni­tatea „Gospodina“ din str. Academiei pe lingă un in­terior puţin ospitalier, pre­zintă cumpărătoarelor, spre alegere, doar cîteva varian­te ale cărnii tocate (mereu aceleaşi), la fel de Invaria­bilul şniţel, „clasica” salată cu maioneză şi două stive de clătite. Presupunînd că eşti clientul acestei unităţi, după două-trei zile constaţi că trebuie să o iei de la Început cu meniurile. Din diferite concursuri, organi­zate tocmai pentru a îm­bogăţi sortimentul semipre­paratelor, au reieşit o serie de reţete noi, care au fost difuzate reţelei de restau­rante, fireşte pentru a fi utilizate Le-am căutat insă zadarnic in galantarele „Gospodinelor“ La T­A­PL Bucureşti ni se spune că există un sortiment stabilit de vreo 25 semipreparate şi­­ dietetice. Neimpunerea lui obligatorie, pentru a nu urm­a iniţiativa întreprinde­rilor de alimentaţie publi­că, a fost interpretată, după cum se vede, in sens invers : nu se respectă nici măcar acest minim Cu toată bunăvoinţa, numărind semiprepa­ratele oferite de toate aceste unităţi, n-am putut depăşi cifra 10 „Nu le fac ei zilnic pe toa­te", recunoaşte interlocuto­rul Dar se grăbeşte să a­­dauge că „se solicită mai mult tocături, şniţele, clăti­te..." Ca şi cînd s-ar mai fi oferit şi altceva, dar gospo­dinele le-au preferat tot la acestea... Indiscutabil, sortimentul de semipreparate este foar­te sărac. Aceasta este, de fapt, adevărata cauză a cifrei modeste a desfaceri­lor Lipsa de varietate este agravată, uneori, şi de ca­litatea produselor. Arătam la început că sunt prea puţine unităţi şi ra­ioane cu acest profil. După cîte am aflat la T.A.P.L. „Bucureşti", începînd de la 20 octombrie, in 57 de ma­gazine alimentare, situate în cele mai diferite car­tiere ale oraşului, se vor în­fiinţa şi secţii „Gospodina". Din relatările factorilor res­ponsabili ai acestui trust rezultă însă că introducerea semipreparatelor întîmpină rezistenţă din partea res­ponsabililor de magazi­ne Comercializarea acestor produse nu poate fi lă­sată, insă, la bunul plac sau la bunăvoinţa con­ducătorilor de magazine, ci trebuie introdusă ca o obli­ „GOSPODINA" în criză de inspiraţie culinară gaţie de serviciu atîta timp cit necesitatea ei nu este înţeleasă. O asemenea mă­sură se cere completată şi cu introducerea altor mo­dalităţi de uşurare a mun­cii gospodinelor : livrarea de meniuri, pe bază de a­­bonament, prin bucătăriile de bloc ; efectuarea de co­menzi telefonice la domici­liu , comenzi cu oră fixă etc. De altfel, avantajele a­­cestor sisteme de deservire trebuie mai stăruitor popu­larizate şi în rînd­ul consu­matorilor. — Ultimul schimb de ex­perienţă pe această temă — ne spunea unul din repre­zentanţii alimentaţiei pu­blice bucureştene — a fost, fără Îndoială, util. Dar am ajuns în stadiul în care nu mai este suficientă simpla comunicare a metodelor fo­losite în diferite oraşe ale ţării, pentru că sunt cam a­­celeaşi. Fără a minimaliza valoarea iniţiativei locale, se simte totuşi nevoia cu­noaşterii a ceea ce practica altor ţări, mai avansate din acest punct de vedere, a dovedit că este viabil, a me­todelor noi izvorîte din cău­tarea unei soluţii care să economisească timpul gos­podinelor. Şi alţi specialişti din re­ţeaua alimentaţiei publice s-au dovedit a fi preocupaţi de urnirea acestui sector din punctul mort în care s-a Împotmolit. Iată cîteva din propunerile culese în­­tr-o discuţie cu tovarăşul Mircea Dinu, şeful servi­ciului producţie al I.N­.R. „Athenée Palace“, şi cu Viorel Paraschiv, bucătar la restaurantul „Modern“. — Limitele prea Înguste ale sortimentului ar putea fi mult lărgite In condiţiile existenţei unui mod nou de prezentare şi ambalare a semipreparatelor, era de părere tovarăşul Dina In prezent, vindem unele din produsele noastre in pungi de polietilenă. E o metodă civilizată. Dar sint mincă­­ruri care nu pot fi puse in pungă; altele nu suportă mai multe manipulări. Di­lema are o rezolvare, gă­sită şi practicată cu succes in alte ţări : folosirea unor tăviţe din folii foarte sub­ţiri, care, eventual, ar putea fi introduse şi direct in cuptor. Dacă industria ne-ar putea oferi asemenea tăviţe, am putea dubla nu­mărul semipreparatelor, in­­troducindu-le in această fa­milie de produse şi pe cele de cofetărie şi patiserie, vreo 70 la număr. Totodată, s-ar accelera mult procesul de vînzare, preparatele ne­­maitrebuind să fie cintă­­rite. Nu este justificată teama unora că acest nou tip de ambalaj ar scumpi preţul produselor. In concluzie, există mul­tiple posibilităţi ca unită­ţile „Gospodinei* să treacă pragul crizei sale de inspi­raţie şi să aducă o con­tribuţie mai puternică in aprovizionarea cotidiană. Este nevoie doar ca orga­nele locale, în subordinea directă a cărora se află di­recţiile comerciale, trustu­rile şi întreprinderile de alimentaţie publică, să pri­vească cu mai mult interes această latură a activităţii comerciale, poate mai pu­ţin spectaculoasă, dar de mare însemnătate pentru cetăţeni. Multe depind, in­discutabil, de interesul or­ganizaţiilor comerciale, de răspunderea lor faţă de pu­blicul consumator. Trebuie oare să vină dispoziţii „de sus" ca unităţile „Gospodi­nei* să pătrundă In sfîr­şit şi în magazinele alimen­tare din cartierele perife­rice, sau ca vitrinele lor sfi ofere clientelei un sortiment mai bogat si variat ? Rodica ȘERBAN (fotó : Ştefan Marinescu) SCINTEIA - vineri 10 octombrie 1969 Locul specialistului — în miezul producţiei, acolo unde o cer interesele societăţii ! Şcoli avem, profesori sunt, DAR LA SATE CINE PREDĂ ? .­­. 'm v . Prin însăşi esenţa sa, socialismul impune un inait grad de cul­tură membrilor societăţii, a că­ror bază se formează tn pri­mul rînd In şcoală, cadrelor didacti­ce revenindu-le, astfel, una din cele mai înalte şi pasionante îndatoriri patriotice. Cu toate că realizările do­­bîndite in domeniul instrucţiunii pu­blice aproape că nu au termeni de comparaţie cu situaţia existentă cu numai două decenii in urmă, mai ales in mediul rural, mai există încă se­rioase lipsuri, generate in special de repartizarea neomogenă a cadrelor di­dactice. E adevărat, invăţămtntul superior a dat in fiecare an promoţii tot mai numeroase de absolvenţi, majoritatea covîrşit­oare cu o temeinică pregătire, care au satisfăcut in măsură tot mai mare necesităţile de cadre didac­tice. Totuşi, şcolile din anumite zone geografice, in general mai îndepăr­tate de principalele centre urbane, rămîn in continuare cu un serios de­ficit de învăţători şi profesor, ceea ce determină — vrînd nevrind — nu­mirea unor suplinitori cu studii In­complete. Reducind problema la scara Ju­deţului Bacău, dintr-un studiu în­tocmit recent rezultă că din totalul cadrelor didactice care au predat In anul şcolar 1968—1969 în şcolile de cultură generală de la sate, mulţi nu aveau pregătirea cerută Există comune, printre care Coloneşti, Cor­­basca, Lipova, unde funcţionea­ză este un singur profesor cu studiile complet încheiate. Este deo­sebit de semnificativ faptul că toate comunele deficitare în cadre didac­tice, sunt, prin poziţia lor geografică,­­ Îndepărtate de centrele urbane şi de principalele căi de comunicaţie. Şi aceasta în timp ce la inceputul acestui an de invăţămtnt existau circa 300 de cereri de încadrare din partea unor cadre calificate in şco­lile din municipiul Bacău, deşi postu­rile de act sunt ocupate. Asemenea situaţii se datoresc în bună parte faptului că nefiind corespunzător educaţi, în spiritul dragostei pen­tru nobila profesie pentru care au fost pregătiţi, anumiţi absolvenţi au refuzat să meargă la post în şcolile săteşti, găsindu-şi alte locuri „convenabile“, de cele mai multe ori sub calificarea lor, aducind prin aceasta un serios prejudiciu societă­ţii, care le-a creat posibilitatea să dobîndească diploma de profesor. Desigur este cazul ca toţi aceşti tineri, pentru a căror pregătire statul a investit sume care se cifrea­ză numai pentru studiile in invă­­ţămintul superior la peste 50 000 lei de fiecare, să-şi onoreze In sfîrşit di­ploma urcind la catedre, acolo unde societatea are nevoie de el. Problema cred că trebuie insă privită şi in perspectivă. Şi iată pentru ce. Cu tot deficitul de cadre didactice calificate din judeţ, accentuat şi de contin­gentele mari de şcolari, determinate de un spor natural ce întrece cu mult media pe ţară. Institutul pedagogic din Bacău este ocupat în proporţie de două treimi cu studenţi proveniţi din alte judeţe, şi chiar şi printre cei care au fost selecţionaţi din jude­ţul Bacău sunt puţini de obârşie să­tească. După părerea mea, se impune, pe lingă o analiză o­­biectivă a modului cum se fac repartizările de cadre in terito­riu de către organele judeţene in drept, luarea unor măsuri mai ju­dicioase şi pe linia recrutării candi­daţilor, respectiv pentru atragerea in institut a elevilor de la sate, dornici sa se intoarcă după absol­vire în şcolile pe care le-au frec­ventat şi ei cîndva. Pentru reali­zarea acestui deziderat se im­pune, intre altele, întărirea liceelor săteşti din punct de vedere al do­tării şi cadrelor. Consider că o atenţie deosebită trebuie acordată liceelor pedagogice, care pregătesc învăţători, organizîndu-se pe lingă ele şcoli de aplicaţie, grădiniţe de copii, atit de necesare pregătirii te­meinice a viitorilor dascăli. In acea­stă privinţă, noi am avut o bună tradiţie şi experienţă, care din pă­cate nu a fost valorificată şi conti­nuată pe măsura cerinţelor şi care este necesar să fie reconsiderată. Desigur că şi condiţiile care se cre­ează cadrelor didactice joacă un rol important in stabilirea lor la sate. Deşi acest considerent este îndeobşte recunoscut, unele organe locale nu ţin seama de el. O pro­blemă aparte o constituie fap­tul că, deşi există in prezent regle­mentări legale privind asigurarea posibilităţilor de construire de lo­cuinţe pentru cadrele didactice, Uni­unea Naţională a Cooperativelor Agricole de Producţie n-a rezolvat încă modalitatea acordării de tere­nuri pentru construcţii. De aseme­nea, ni se pare că va trebui stu­diată şi problema diferenţierii sa­larizării cadrelor calificate care lu­crează în comunele mai îndepărtate de oraş. Evident, problema asigurării ne­cesarului de cadre didactice ca­lificate nu se poate rezolva ime­diat. Insă situaţia existentă impu­ne acum, o dată cu generalizarea invăţămîntului de 10 ani, măsuri mai energice care să asigure infăptuirea In domeniul invăţămintului a progra­mului trasat de Congresul al X-lea al partidului. Iosil MIRZAC directorul Direcţiei judeţene de statistică Bacău

Next