Scînteia, octombrie 1969 (Anul 38, nr. 8203-8233)
1969-10-10 / nr. 8212
PAGINA 2 ■■e mmmmm mm—mt mmmmmm mmmmmm FAPTUL DIVERS Răspunsul vine de la sine La locuinţa directorului I.A.S. Buzău a fost surprins în flagrant şoferul Gheorghe Păun descărcînd o autobasculantă (5 tone !) cu beton. In aceeaşi zi şoferul mai făcuse un transport, la aceeaşi locuinţă. Ancheta va stabili cum au ajuns... 10 tone de beton, de pe şantierul din zona industrială a oraşului, la o locuinţă particulară. Insă într-un director care acceptă materiale sustrase din avutul statului se mai poate avea încredere ? Un voiaj ratat Profesorul Mircea Cucu, Inspector general al Inspectoratului şcolar al Capitalei, plecase intr-un voiaj, cu maşina, în străinătate, împreună cu soţia. Insă la vama din Giurgiu, voiajul le-a fost întrerupt şi, în cele din urmă, contramandat. Motivul ? Dl. inspector general n-a putut explica provenienţa, printre bagajele dumisale, a valutei străine — lire italiene şi dolari în plus faţă de suma eliberată de organele bancare. Cum infracţiunea la legile financiare ale ţării era evidentă, a trebuit să vireze de la Dunăre spre Bucureşti. S-a intors, deci, spăşit, ca oricare delincvent. Era şi cazul. Falsul medic a încurcat-o! De neînchipuit cum oameni normali, aparent serioşi, pot uita de demnitate şi de toate in faţa banului, săvîrşind cele mai netrebnice acte. Pe asemenea indivizi, viaţa îi coboară din treaptă în treaptă, excluzîndu-i din societate. Ce-i trebuia lui Victor Mihăilescu, din prelungirea Cerceluș 13 — București ? Era contabil de profesie. Se bucura de stimă. Cine și-ar fi putut Închipui că într-ascuns practica.........medicina“ ? Zilele trecute — pentru că toate au un sfîrșit — a fost Surprins pe cind încerca să provoace o... întrerupere de sarcină ( ! ?) la locuinţa Niculinei Florea din Şoseaua Olteniţei 67—69 Contabilului i se încheie acum socotelile. Pe ecran lat Poţi să fii în acelaşi timp şi la „Crăciun cu Elisabeta" şi la... „Dragoste la Las Vegas“ ? Oricât de surprinzător ar părea, lucrul este perfect realizabil. La Caracal, de exemplu. La cinematograful „1 Mai“ filmele sosesc cuplate. Vrei să vezi unul dintre ele, obligatoriu ţi se „serveşte“ şi celălalt. Amatorii de filme din Caracal nu prea sunt încîntaţi. Ba, dimpotrivă. Şi totuşi, în pofida dorinţei cetăţenilor, filmele continuă să ruleze cuplate, fapt p pentru care şi proiectăm anomaia pe ecran lat. Să se vadă şiamănuntele. La cine intraţi în casă? Nu o dată am pus Întrebarea : Pe cine primiţi In casă ? Acum întrebăm : La cine intraţi In casă ? Ilie Fecioru, contabil la I.A.S. Jegălia (Ialomiţa) ar fi in măsură să vă răspundă. Aflat cu treburi în Capitală, n-a găsit cameră la hotel. A găsit, în schimb, în faţa hotelului, un individ (mişună destui şi nu se ia nici o măsură !) care s-a oferit să-l găzduiască pentru o noapte. Şi iată-l pe omul nostru ajuns în Calea Griviţei 148 la locuinţa lui Mihai Dobrescu. Plecat de aici să mănînce, la reîntoarcere constată că a dispărut şi gazda şi aparatul de radio ce şi-l adusese tocmai de la Jegălia. Ce a urmat e lesne de Înţeles. In faţa organelor de miliţie, „ospitaliera” gazdă a declarat că îl luase cu... împrumut, ca să se distreze. Curat distracţie ! În Consiliul de onoare Relatam, zilele trecute, atitudinea necorespunzătoare a locotenent-colonelului Paul Camen, din grupul de pompieri al judeţului Ilfov, faţă de vecinul său de apartament I. T. Iată ce ne răspunde comandamentul pompierilor. Avîndu-se în vedere gravitatea faptei sale, prin care a pătat calitatea şi demnitatea de ofiţer, Paul Camen a fost pus în discuţia Consiliului de onoare al ofiţerilor superiori din Comandamentul pompierilor, care a condamnat comportarea sa. Totodată, conducerea Ministerului Afacerilor Interne a hotărlt ca, Incepînd cu data de 1 octombrie, el să fie retrogradat pe termen de doi ani de la locotenent-colonel la maior. Rubrîcil redactata da Stefan ZIDARITA Gheorghe POPESCU cu sprijinul corespondenţilor „Scînteii" Constructorul moralist şi jocul de-a „ULTIMUL TERMEN“ — Comitetul executiv al consiliului popular judetean a fixat, ca ultim termen pentru încheierea recepţiilor definitive aflate in întîrziere, data de 30 septembrie. Dacă veţi veni atunci la Constanta, vă veţi convinge că angajamentele au fost onorate . Cu asemenea promisiuni solemne s-au încheiat, în urmă cu trei luni, discuţiile purtate la Trustul de construcţii locale şi la Direcţia judeţeană de gospodărie comunală şi locativă din Constanţa, discuţii care au precedat apariţia, în numărul 8120 al ziarului nostru, a articolului „Recepţia noilor locuinţe nu este un act de bunăvoinţă“ Articolul semnala restanţele existente în recepţia definitivă a unor blocuri de locuinţe executate de către TC.L.C, datorate neremedierii defecţiunilor consemnate în perioada de garanţie şi neefectuării la timp a tuturor lucrărilor prevăzute în proiecte Se atrăgea, totodată, atenţia comitetului executiv al consiliului popular judeţean asupra neregulilor existente în activitatea celor două instituţii aflate în subordinea sa, asupra incalcării prevederilor legale privind raporturile contractuale dintre constructor şi beneficiar şi se cerea luarea unor măsuri hotărîte pentru înlăturarea gravelor lipsuri consemnate Intervenţia noastră nu a rămas fără ecou. In iulie D.G.C.L ne aduce la cunoştinţă că „situaţia s-a îmbunătăţit, astfel că pînă in prezent s-au putut recepţiona în condiţii bune CINCISPREZECE (sublinierea noastră) blocuri de locuinţe restante din anii precedenţi" Ni se reaminteşte că s-a fixat „constructorului T.C.K. Constanta ca ultim termen pentru executarea remedierilor apărute (!) în perioada de garanţie (inele trimestrului III 1949" Nici constructorul nu s-a lăsat mai prejos şi, mulţumind pentru sprijinul acordat, ne comunică. Că „T.C.L. Constanţa a analizat cele semnalate de către dv în şedinţa comitetului de direcţie (!) şi a luat măsuri pentru urgentarea efectuării (?) tuturor deficienţelor ce s-au ivit in cursul anului de garanţie şi care nu au fost lichidate la timpul respectiv In acest scop a fost elaborat un plan de masuri care a si fost pus in aplicare, fixîndu-se termene si responsabilităţi, iar pînă in prezent aceste aspecte negative (?!) au fost eliminate la circa PATRUSPREZECE (tot sublinierea noastră) blocuri de locuinţe Se continuă acţiunea de lichidare a deficienţelor ce s-au ivit, astfel ca pînă cel mai tirziu la finele lunii septembrie a.c să fie recepţionate definitiv toate construcţiile de locuinţe in cauză". Trecînd peste curiozităţile statisticii (urmare evidentă a sistemelor de numărare diferite, practicate de cele două părţi, aşa cum se va dovedi şi mai jos), ca şi peste stilul savuros al răspunsurilor, am reţinut reacţia pozitivă, dorinţa manifestată ca măcar acum. In al doisprezecelea ceas, neajunsurile să fie înlăturate Şi, dînd curs insistentelor invitaţii ce ne fuseseră adresate, am revenit în Constanţa la 30 septembrie, tocmai în ziua cînd se împlinea sorocul.. Am revenit, convinşi fiind de tonul răspunsurilor că vom avea de constatat numai lucruri bune, că vom putea scrie cuvinte de apreciere pentru constructorii constănţeni Ne aştepta însă o realitate diferită de aceea pe care ne-o imaginam drept că din totalul de 47 de blocuri cu termene depăşite, 33 fuseseră prezentate la recepţia definitivă pînă la 10 septembrie, seca ce reprezintă un oarecare succes. Numai că, între 10 şi 30 septembrie, remedierile au bătut pasul pe loc şi celelalte 14 blocuri n-au mai fost recepţionate. După numărătoarea practicată la T.C.L., n-ar fi 14, ci mai puţine : două blocuri ar ţine de alt constructor, la alte doua ar mai lipsi doar o semnătură pe procesul verbal, două-trei s-ar afla in litigiu cu beneficiarul şi alte două ar fi fost bune de recepţionat la 30 septembrie. astfel Incit în restanţă s-ar afla numai şase blocuri Sorocul insa este soroca un singur bloc să fi rămas în discuţie, şi tot s-ar fi chemat că termenul — ultim ! — fixat de comitetul executiv n-a fost respectat. Amintim că numai cele şase blocuri „recunoscute" însumează o valoare de peste 22 milioane lei, că termenele legale pînă la care ar fi trebuit recepţionate se situează între 10 aprilie 1967 şi 1I ianuarie 1968-La 30 septembrie a.c. ora 9 urma să se întrunească la faţa locului, comisia de recepţie. Era o Întrunire cu un caracter deosebit : la acea ora, toate recepţiile ar fi trebuit să fie încheiate. Nu erau Dar, spre surprinderea noastră pînă la ora 10 nu se prezentase încă nimeni, nici din partea T.C.L„ nici din partea D.G.C.L. Erau de faţă numai reprezentanţii întreprinderii de gospodărie locativă a municipiului şi al Grupului de şantiere nr . O asemenea prezenţă este semnificativă pentru seriozitatea cu care conducerile celor două instituţii judeţene au privit „ultimul termen” acordat de comitetul executiv. De altfel, directorul D . C.L., Ing. N. Georgescu, tocmai sosise in acea zi din concediu, iar directorul T.C.L., îng I. D. Georgescu, se afla, la rindul său (dacă am fost bine informaţi), tot in concediu. Comentariile, credem, sunt de prisos Ne-am interesat ce măsuri s-au luat pentru a se asigura respectarea angajamentelor. In articolul precedent subliniam obligaţia ce revine beneficiarului de a-l acţiona pe executant in arbitraj, pentru plata penalizărilor prevăzute in H.C.M . 1003. Ei bine, nici I.G.L., nici D.G.C.L. n-au deschis pină in prezent vreo acţiune împotriva constructorului. Ni se serveşte aceeaşi justificare, a cărei netemeinicie o consemnasem şi rindul trecut : lipsa acordului pe care ar fi trebuit, chipurile, să-l dea comitetul executiv, forul tutelar comun. Nu există nici o normă generală care să prevadă obligativitatea acestui acord. Dacă reprezentanţii comitetului executiv s-au opus intr-adevăr aducerii acestui caz in faţa arbitrajului de stat — ceea ce nu putem crede — înseamnă că ei au acţionat împotriva legii, că au urmărit să-l absolve pe constructor de orice penalităţi şi, practic, şi-au asumat chiar el această grea răspundere. In ce priveşte conducerea D.G.C.L., în discuţia purtată ni i-a dat şi o anumită explicaţie : „Nu putem trata cu constructorul de pe poziţii de forţă — ne-a declarat tot director N Georgescu — căci noi avem numeroase alte lucrări contractate cu el, şi trebuie să dovedim înţelegere reciprocă". Nu suntem de acord cu o asemenea optică după părerea dumneavoastră, tovarăşe director a acţiona in conformitate cu normele legale, cu prevederile unei Hotăriri a Consiliului de Miniştri, înseamnă a „trata de pe poziţii de forţă" ? Ne adresăm cu aceste cuvinte nu numai instituţiei direct vizate, dar şi tuturor beneficiarilor care, prin bunăvoinţa lor iresponsabilă, îngăduie unor constructori să-şi acopere lipsurile organizatorice cu etichete mai mult sau mai puţin „obiective“, să-şi încalce obligaţiile contractuale şi de plan, să Pe urmele articolelor publicate de lucrări de proastă calitate, să irosească fondurile încredinţate. Iată însă că, prin adresa nr . 338 din 1 septembrie, T.C.L. Constanţa — Grupul 1 de şantiere — face cunoscut D . C.L că la 30 august conisia de recepţie nu şi-a putut desfăşura lucrările din vina reprezentantului I.G Lving şef D Hîrşulescu, care a lipsit de la întrunirea stabilită a comisiei In sfîrşit, după ani de tergiversare, vinovatul a fost găsit !_ „In cazul că dv. nu veţi răspunde în continuare la această obiecţie ce vă aparţine se încheie adresa — vom fi nevoiţi să semnalăm această deficienţă arbitrajului de stat pentru a aplica consecinţele H.C.M.-ului 1003 cap. 5 pct. 26“ Citind adresa, am rămas cu cîteva nedumeriri. Fuseserăm informaţi că şedinţele de lucru ale comisiei sunt fixate în fiecare marţi şi vineri, iar 30 august era sîmbătă Se pretinde in adresă că urma să se recepţioneze blocul V3, dar din procesul-verbal reiese că această construcţie a fost prezentată la recepţie abia pe 10 septembrie. In fine, pasajul final citat aici nu poate să nu stîrnească rîsul constructorul, aflat evident în culpă şi scutit (am văzut cum) de urmările vinovăţiei sale, se erijează deodată un apărător al legalităţii şi invocă arbitrajul de staţ. Şi mai greu de explicat este reacţia conducerii D.G.C.L. , in timp ce împotriva constructorului n-a deschis nici măcar o singură acţiune, după primirea adresei de mai sus a trecut imediat la fapte şi a sancţionat pe inginerul şef D Hîrşulescu de la I.G.L cu mustrare scrisă „...pentru lipsa de preocupare in rezolvarea la timp a lucrărilor de recepţie definitivă a blocurilor din complexul Tomis-Nord — E. 18, terminate din anul trecut..“ Nu vom discuta aici justeţea deciziei , acest lucru il va face, probabil, comitetul executiv al consiliului popular judeţean Ne întrebăm însă ce măsuri s-au luat împotriva celor din vina cărora nu s-au recepţionat nici pînă astăzi blocurile terminate în 1966, ca şi împotriva celor care au lipsit la şedinţa din ziua de marţi 30 septembrie (ziua scadenţei !) a comisiei de recepţie ? Pentru a întregi tabloul, vom adăuga aici că, prin deciziile 237 şi 238 din 25 iulie 1969, conducerea T.C.L. a aplicat sancţiuni unui număr de salariaţi de la şantierul Tomis-Nord, socotiţi a fi principalii vinovaţi pentru situaţia creată De asemenea, am fost informaţi că serviciul contabilitate urmează să stabilească ce sume trebuie imputate pentru eventualele depăşiri de costuri, ca urmare a întârzierii în efectuarea remedierilor Prea bine ! Să presupunem că, peste puţine zile (şi eventual la un nou „ultim termen"), toate restanţele vor fi lichidate. Măsurile luate îşi vor fi atins deci scopul imediat, iar situaţia va fi fost remediată Se poate oare pune capăt cu aceasta tuturor urmărilor ? Oare numai aplicînd sancţiuni salariaţilor din subordinea lor (ceea ce era o măsură necesară), conducerile D.G.C.L. şi T.C.L. se socotesc eliberate de orice răspundere? Noi sintem de altă părere. Trebuie să mărturisim că ne-am fi aşteptat ca, in cele trei luni cite au trecut de la apariţia primului nostru articol, comitetul executiv al consiliului popular judeţean a vizat in mod explicit încă de atunci — să-şi fi găsit timpul necesar pentru a analiza cele expuse de noi, pentru a acţiona şi a ne informa apoi asupra deciziilor luate Am aşteptat zadarnic răspunsul acestui for judeţean. în mod cu totul inexplicabil, la Constanţa se lăsase o tăcere deplină... Ne întrebăm dacă tăcerea va continua şi după apariţia articolului de faţă... Reamintim Comitetului executiv al Consiliului popular judeţean Constanţa că luarea în considerare a sesizărilor şi criticilor apărute in presă nu este nici ea... un act de bunăvoinţă, ci este o îndatorire elementară a organizaţiilor de stat şi obşteşti, a întreprinderilor şi instituţiilor. Arh. Gh. SASARMAN BĂICOI IA „PARALELA 11" In oraşul Băicoi, cunoscut centru de exploatare petrolieră, avem posibilitatea să ne oprim exact la jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord. Locul acesta se uflă chiar la kilometrul 80, unde ne aşteaptă şi ospitalierul motel „Paralela 45°*. Motelul prahovean oferă, în ambianţa arhitecturii specific românească, condiţii optime de cazare. Amatorii de preparate culinare gustoase găsesc la restaurantul de aici pui la frigare cu mujdei, pui la ceaun cu mămăliguţă, ciorbă de potroace. Nu lipsesc niciodată din unitate vinurile din podgorii renumite. Turiştii au la dispoziţie în apropiere spaţii de parcare a maşinilor, staţie PECO şi un oficiu P.T.T.R. Un popas agreabil la PĂDUREA PĂULEŞTI Judeţul Prahova se prezintă vizitatorului nu numai cu inegalabilele sale frumuseţi naturale, dar şi cu numeroase monumente arhitectonice, muzee etc. La Ploieşti, Muzeul petrolului, Muzeul „Ion Luca Caragiale", Palatul Culturii constituie obiective turistice importante. Lingă Ploieşti — in pădurea Păuleşti — turistul se poate opri în „Codrul Vlăsiei*. Renumit loc de popas, compartimentat In mai multe unităţi, „Codrul Vlăsiei* oferă vizitatorilor cîteva preparate cu veche tradiţie culinară, intre care clinăciori şi pastramă de Pleşcoi. Dar specialitatea unităţii romîne batalul întreg la proţap, împănat cu usturoi şi cimbru, servit cu mămăliguţă caldă. Se pot comanda şi alte preparate, cum ar fi pui la ceaun cu mujdei de usturoi şi cu mămăligă, pui la frigare, adăugîndu-li-se, fireşte, ţuica de Văleni şi vinul de Murfatlar, Odobeşti, Panciu, Valea Călugărească sau oricare altul. în stațiunea Pîrîul rece In ultimii ani, industria alimentară şi alimentaţia publică au făcut eforturi lăudabile de a veni in ajutorul gospodinelor : au apărut cîteva sortimente de mîncăruri şi legume proaspete refrigerate (mult apreciate de cumpărători dar, din păcate, foarte puţine) , reţeaua alimentaţiei publice a profilat raioane şi chiar unele unităţi pe desfacerea preparatelor şi semipreparatelor culinare, în general foarte solicitate de public Cum se prezintă la ora actuală magazinele specializate in desfacerea semipreparatelor ? Secţia „Gospodina" a restaurantului cu autoservire „Modern“ din Piaţa Palatului, de pildă, realizează zilnic cam 10 la sută din vînzările unităţii, într-un spaţiu foarte restrîns Rareori se întîmplă ca, seara, să mai rămînă cite ceva prin garantare „Mai mult de jumătate din clientela noastră este stabilă, ne spune tovarăşa Ecaterina Dragnea, vînzâtoare la acest raion Sînt familii care, încă de la înfiinţarea unităţii, se aprovizionează de la noi" Intr-adevăr, oferta, in ziua vizitei noastre, era destul de apetisantă, cuprinzînd cîteva feluri de salate, maioneze, o întreagă gamă de semipreparate pe bază de carne fiartă şi tocâtură, fripturi, peşte etc Pentru desert, gospodinele aveau de ales dintr-o varietate de foietaje şi prăjituri de casă din cele mai ispititoare Sunt multe asemenea unităţi ? In tot Bucureştiul sunt doar 5 unităţi „Gospodina" şi două bucătării de bloc, plus cîteva raioane cu acest profil In unele din marile magazine alimentare. Din această cauză, în anumite zile ale săptămînii şi in orele de vîrf acestea sint supuse unei adevărate presiuni De ce nu se extinde acest gen de activitate? — Cifra desfacerilor la aceste unităţi nu este prea mare. Dacă nu ar fi combinate şi cu alte activităţi, n-ar rezista — ne explică şeful serviciului producţie de la T . P.L. „Bucureşti". Desigur, nu ne-am grăbit să tragem concluzia că gospodinele refuză folosirea semipreparatelor. O privire chiar fugară în vitrinele unităţilor amintite este de ajuns pentru a afla adevărata explicaţie a nerentabilităţii lor De pildă, unitatea „Gospodina“ din str. Academiei pe lingă un interior puţin ospitalier, prezintă cumpărătoarelor, spre alegere, doar cîteva variante ale cărnii tocate (mereu aceleaşi), la fel de Invariabilul şniţel, „clasica” salată cu maioneză şi două stive de clătite. Presupunînd că eşti clientul acestei unităţi, după două-trei zile constaţi că trebuie să o iei de la Început cu meniurile. Din diferite concursuri, organizate tocmai pentru a îmbogăţi sortimentul semipreparatelor, au reieşit o serie de reţete noi, care au fost difuzate reţelei de restaurante, fireşte pentru a fi utilizate Le-am căutat insă zadarnic in galantarele „Gospodinelor“ La TAPL Bucureşti ni se spune că există un sortiment stabilit de vreo 25 semipreparate şi dietetice. Neimpunerea lui obligatorie, pentru a nu urma iniţiativa întreprinderilor de alimentaţie publică, a fost interpretată, după cum se vede, in sens invers : nu se respectă nici măcar acest minim Cu toată bunăvoinţa, numărind semipreparatele oferite de toate aceste unităţi, n-am putut depăşi cifra 10 „Nu le fac ei zilnic pe toate", recunoaşte interlocutorul Dar se grăbeşte să adauge că „se solicită mai mult tocături, şniţele, clătite..." Ca şi cînd s-ar mai fi oferit şi altceva, dar gospodinele le-au preferat tot la acestea... Indiscutabil, sortimentul de semipreparate este foarte sărac. Aceasta este, de fapt, adevărata cauză a cifrei modeste a desfacerilor Lipsa de varietate este agravată, uneori, şi de calitatea produselor. Arătam la început că sunt prea puţine unităţi şi raioane cu acest profil. După cîte am aflat la T.A.P.L. „Bucureşti", începînd de la 20 octombrie, in 57 de magazine alimentare, situate în cele mai diferite cartiere ale oraşului, se vor înfiinţa şi secţii „Gospodina". Din relatările factorilor responsabili ai acestui trust rezultă însă că introducerea semipreparatelor întîmpină rezistenţă din partea responsabililor de magazine Comercializarea acestor produse nu poate fi lăsată, insă, la bunul plac sau la bunăvoinţa conducătorilor de magazine, ci trebuie introdusă ca o obli „GOSPODINA" în criză de inspiraţie culinară gaţie de serviciu atîta timp cit necesitatea ei nu este înţeleasă. O asemenea măsură se cere completată şi cu introducerea altor modalităţi de uşurare a muncii gospodinelor : livrarea de meniuri, pe bază de abonament, prin bucătăriile de bloc ; efectuarea de comenzi telefonice la domiciliu , comenzi cu oră fixă etc. De altfel, avantajele acestor sisteme de deservire trebuie mai stăruitor popularizate şi în rîndul consumatorilor. — Ultimul schimb de experienţă pe această temă — ne spunea unul din reprezentanţii alimentaţiei publice bucureştene — a fost, fără Îndoială, util. Dar am ajuns în stadiul în care nu mai este suficientă simpla comunicare a metodelor folosite în diferite oraşe ale ţării, pentru că sunt cam aceleaşi. Fără a minimaliza valoarea iniţiativei locale, se simte totuşi nevoia cunoaşterii a ceea ce practica altor ţări, mai avansate din acest punct de vedere, a dovedit că este viabil, a metodelor noi izvorîte din căutarea unei soluţii care să economisească timpul gospodinelor. Şi alţi specialişti din reţeaua alimentaţiei publice s-au dovedit a fi preocupaţi de urnirea acestui sector din punctul mort în care s-a Împotmolit. Iată cîteva din propunerile culese într-o discuţie cu tovarăşul Mircea Dinu, şeful serviciului producţie al I.N.R. „Athenée Palace“, şi cu Viorel Paraschiv, bucătar la restaurantul „Modern“. — Limitele prea Înguste ale sortimentului ar putea fi mult lărgite In condiţiile existenţei unui mod nou de prezentare şi ambalare a semipreparatelor, era de părere tovarăşul Dina In prezent, vindem unele din produsele noastre in pungi de polietilenă. E o metodă civilizată. Dar sint mincăruri care nu pot fi puse in pungă; altele nu suportă mai multe manipulări. Dilema are o rezolvare, găsită şi practicată cu succes in alte ţări : folosirea unor tăviţe din folii foarte subţiri, care, eventual, ar putea fi introduse şi direct in cuptor. Dacă industria ne-ar putea oferi asemenea tăviţe, am putea dubla numărul semipreparatelor, introducindu-le in această familie de produse şi pe cele de cofetărie şi patiserie, vreo 70 la număr. Totodată, s-ar accelera mult procesul de vînzare, preparatele nemaitrebuind să fie cintărite. Nu este justificată teama unora că acest nou tip de ambalaj ar scumpi preţul produselor. In concluzie, există multiple posibilităţi ca unităţile „Gospodinei* să treacă pragul crizei sale de inspiraţie şi să aducă o contribuţie mai puternică in aprovizionarea cotidiană. Este nevoie doar ca organele locale, în subordinea directă a cărora se află direcţiile comerciale, trusturile şi întreprinderile de alimentaţie publică, să privească cu mai mult interes această latură a activităţii comerciale, poate mai puţin spectaculoasă, dar de mare însemnătate pentru cetăţeni. Multe depind, indiscutabil, de interesul organizaţiilor comerciale, de răspunderea lor faţă de publicul consumator. Trebuie oare să vină dispoziţii „de sus" ca unităţile „Gospodinei* să pătrundă In sfîrşit şi în magazinele alimentare din cartierele periferice, sau ca vitrinele lor sfi ofere clientelei un sortiment mai bogat si variat ? Rodica ȘERBAN (fotó : Ştefan Marinescu) SCINTEIA - vineri 10 octombrie 1969 Locul specialistului — în miezul producţiei, acolo unde o cer interesele societăţii ! Şcoli avem, profesori sunt, DAR LA SATE CINE PREDĂ ? .. 'm v . Prin însăşi esenţa sa, socialismul impune un inait grad de cultură membrilor societăţii, a căror bază se formează tn primul rînd In şcoală, cadrelor didactice revenindu-le, astfel, una din cele mai înalte şi pasionante îndatoriri patriotice. Cu toate că realizările dobîndite in domeniul instrucţiunii publice aproape că nu au termeni de comparaţie cu situaţia existentă cu numai două decenii in urmă, mai ales in mediul rural, mai există încă serioase lipsuri, generate in special de repartizarea neomogenă a cadrelor didactice. E adevărat, invăţămtntul superior a dat in fiecare an promoţii tot mai numeroase de absolvenţi, majoritatea covîrşitoare cu o temeinică pregătire, care au satisfăcut in măsură tot mai mare necesităţile de cadre didactice. Totuşi, şcolile din anumite zone geografice, in general mai îndepărtate de principalele centre urbane, rămîn in continuare cu un serios deficit de învăţători şi profesor, ceea ce determină — vrînd nevrind — numirea unor suplinitori cu studii Incomplete. Reducind problema la scara Judeţului Bacău, dintr-un studiu întocmit recent rezultă că din totalul cadrelor didactice care au predat In anul şcolar 1968—1969 în şcolile de cultură generală de la sate, mulţi nu aveau pregătirea cerută Există comune, printre care Coloneşti, Corbasca, Lipova, unde funcţionează este un singur profesor cu studiile complet încheiate. Este deosebit de semnificativ faptul că toate comunele deficitare în cadre didactice, sunt, prin poziţia lor geografică, Îndepărtate de centrele urbane şi de principalele căi de comunicaţie. Şi aceasta în timp ce la inceputul acestui an de invăţămtnt existau circa 300 de cereri de încadrare din partea unor cadre calificate in şcolile din municipiul Bacău, deşi posturile de act sunt ocupate. Asemenea situaţii se datoresc în bună parte faptului că nefiind corespunzător educaţi, în spiritul dragostei pentru nobila profesie pentru care au fost pregătiţi, anumiţi absolvenţi au refuzat să meargă la post în şcolile săteşti, găsindu-şi alte locuri „convenabile“, de cele mai multe ori sub calificarea lor, aducind prin aceasta un serios prejudiciu societăţii, care le-a creat posibilitatea să dobîndească diploma de profesor. Desigur este cazul ca toţi aceşti tineri, pentru a căror pregătire statul a investit sume care se cifrează numai pentru studiile in invăţămintul superior la peste 50 000 lei de fiecare, să-şi onoreze In sfîrşit diploma urcind la catedre, acolo unde societatea are nevoie de el. Problema cred că trebuie insă privită şi in perspectivă. Şi iată pentru ce. Cu tot deficitul de cadre didactice calificate din judeţ, accentuat şi de contingentele mari de şcolari, determinate de un spor natural ce întrece cu mult media pe ţară. Institutul pedagogic din Bacău este ocupat în proporţie de două treimi cu studenţi proveniţi din alte judeţe, şi chiar şi printre cei care au fost selecţionaţi din judeţul Bacău sunt puţini de obârşie sătească. După părerea mea, se impune, pe lingă o analiză obiectivă a modului cum se fac repartizările de cadre in teritoriu de către organele judeţene in drept, luarea unor măsuri mai judicioase şi pe linia recrutării candidaţilor, respectiv pentru atragerea in institut a elevilor de la sate, dornici sa se intoarcă după absolvire în şcolile pe care le-au frecventat şi ei cîndva. Pentru realizarea acestui deziderat se impune, intre altele, întărirea liceelor săteşti din punct de vedere al dotării şi cadrelor. Consider că o atenţie deosebită trebuie acordată liceelor pedagogice, care pregătesc învăţători, organizîndu-se pe lingă ele şcoli de aplicaţie, grădiniţe de copii, atit de necesare pregătirii temeinice a viitorilor dascăli. In această privinţă, noi am avut o bună tradiţie şi experienţă, care din păcate nu a fost valorificată şi continuată pe măsura cerinţelor şi care este necesar să fie reconsiderată. Desigur că şi condiţiile care se creează cadrelor didactice joacă un rol important in stabilirea lor la sate. Deşi acest considerent este îndeobşte recunoscut, unele organe locale nu ţin seama de el. O problemă aparte o constituie faptul că, deşi există in prezent reglementări legale privind asigurarea posibilităţilor de construire de locuinţe pentru cadrele didactice, Uniunea Naţională a Cooperativelor Agricole de Producţie n-a rezolvat încă modalitatea acordării de terenuri pentru construcţii. De asemenea, ni se pare că va trebui studiată şi problema diferenţierii salarizării cadrelor calificate care lucrează în comunele mai îndepărtate de oraş. Evident, problema asigurării necesarului de cadre didactice calificate nu se poate rezolva imediat. Insă situaţia existentă impune acum, o dată cu generalizarea invăţămîntului de 10 ani, măsuri mai energice care să asigure infăptuirea In domeniul invăţămintului a programului trasat de Congresul al X-lea al partidului. Iosil MIRZAC directorul Direcţiei judeţene de statistică Bacău