Scînteia, noiembrie 1969 (Anul 38, nr. 8234-8263)

1969-11-21 / nr. 8254

PAGINA 2 [FAPTUL­­DIVERS Păgubeşii Fiecare salariat, la locul său de muncă, are obligaţia de a a- * corda atenţia cuvenită păstrării­­ şi conservării materialelor şi­­ produselor ce le are în primire.­­ Pentru cei ce au gestiune, pro-­­ blema se pune cu şi mai multă­­ seriozitate. Insistăm asupra a­­cestui aspect deoarece a crescut,­­ în ultima vreme, cuantumul pa- I­gubelor datorate neglijenţei în serviciu. Un exem­plu : la Cen- I trul de valorificare a legumelor­­ şi fructelor din Dorohod s-a sta­bilit un prejudiciu de 581 000 lei, ca urmare a nerespectării nor­melor de recepţionare, păstrare­­ şi conservare a legumelor şi fructelor. Vinovaţii — Dumitru­­ Andrieş, şeful centrului, Ion­­ Hargatu, şeful depozitului, şi Ion I Amariei, tehnician în cadrul a-­­­celeiaşi întreprinderi — vor su­­porta consecinţele. Mai bine spus — pagubele.­­ Piraterie pe roţi Urmăriţi, prindeţi şi înaintaţi... informaţii cît mai sigure despre­­ dumnealui, Nicolae Bănică (fiul­­ lui Petre şi Stanca), fost director I la Cota 1400 — Sinaia.­­ Deşi a­­ stat o vreme la... înălţime, acum i s-a dat la fund cam de multişor,­­ sustrăgîndu-se de la datoriile băneşti faţă de stat. El a cum­părat, anul trecut, prin O.C.L. Metalo-chimice — Ploieşti, un­­ autoturism I.M.S. (2—B—5026) — I şi a dispărut fără urmă, neachi- I tîndu-1. Ultimul lui loc de mun-­­ că a fost acela de responsabil la restaurantul „Hanul piraţilor“­­ din Mamaia. Să fi căpătat obi- | ceiul „personajelor“ din firma pe care o patrona ? ! Cu... timbru , Şcoala generală din Strehaia­­ (Mehedinfi) posedă, fără îndo­­ială, una dintre cele mai origi- I nale hărţi ale ţării. Ea este con- | fecţionată în întregime din... timbre. A fost realizată de că- I tre membrii cercului filatelic al J şcolii. Prin decuparea unor e- I misiuni întregi de mărci poşta- , le (floră, faună, economie, cos- E tume populare etc.), pe care­­ le-au lipit ulterior pe carton, micii filatelişti au reuşit să sur- I prindă o imagine sugestivă a­­ bogăţiilor ţării, redînd fiecărei * zone specificul său. Totodată, i principalele centre ale ţării sint I şi ele ilustrate prin edificiile J cele mai reprezentative. In con- * cluzie, o realizare interesantă, i făcută cu talent şi migală, pen­tru care elevii merită toată | lauda. I Climatul indulgenţei Ca angajat al Întreprinderii de I construcţii şi reparaţii nr. 9, din I Capitală, Dumitru Rădescu (stra­­­­da Episcopul Radu 36) avea drept îndatorire de serviciu re-­­­pararea şi montarea instalaţiilor electrice (prize, contoare etc.) I din întreprinderi şi instituţii. Şi I mai avea omul pe mină (recidi-­­ vist fiind şi cu antecedente pe- ■ nale !) întocmirea devizelor pen- I tru aceste reparaţii. Şi mai avea,­­ de asemenea, o conducere care nu-l supraveghea mai deloc, I nici pe el, nici lucrările execu­tate, a căror evidenţă — cul­mea !­­ — nici nu exista in ac- I tele întreprinderii. Bucurlndu-se I de acest climat „propice“, el a I prezentat conducerii întreprin- • derii nu mai puţin de pa­truzeci de devize fictive pen- | tru diverse întreprinderi ?i instituţii. Lucrări pe care in- s treprinderea le-a onorat, iar e­­lectricianul le-a executat pen- ' tru... cetățeni particulari, punînd­­ banii in buzunar. Acum, contoa- I rul a început să înregistreze su- I mele de plată. Organele procu- . raturii au început lectura și au­­ comunicat constatările la intre-­­ prinderea mai sus amintită. Nu prea știm tensiunea la care prea I îngăduitorii de aici vor reacţiona. O crimă odioasă ! Fapta este de neconceput. Şi , totuşi, ea s-a petrecut în reali-­­ tate. Viaţa unui copil a fost­­ curmată în împrejurări de na- | tură să stîrnească indignare şi­­ consternare. Cu atît mai mult, I cu cît unul dintre autorii crimei ]I din strada Zambilă Ioniţă 1 A din Bucureşti (căreia i-a căzut­­ victimă Gheorghe Nae, în vîrstă­­ de numai doi ani şi o lună) este­­ însăşi mama acestuia, Stela Nae. ■ Cu cîtva timp în urmă, ea l-a­­ cunoscut pe Emil Turbatu, din­­ comuna Pantelimon. A trăit cu el în concubinaj. Intenţionau să se căsătorească. Planul căsăto- I riei era însă „stînjenit" de pre- * zența copilului, nedorit în fa- ■ milia concubinului. în mintea celor doi a încolţit ideea de a se I debarasa de copil. De la gînduri, au trecut la faptă. Cu un sînge rece greu de imaginat, ei l-au I omorît, în ziua de 12 noiembrie. După săvirşirea crimei, au­­ dus copilul la Institutul me-­­ dico-legal, unde au declarat că­­ decesul s-ar datora faptului că • băiatul ar fi căzut de pe un­­ scaun. Fireşte, expertiza medi­cală a restabilit adevărul. Puşi în faţa probelor incontestabile­­ ale expertizei, cei doi şi-au re­cunoscut fapta, urmind ca, în- 1 curînd, să apară in faţa înstan- I ţei. îi aşteaptă o pedeapsă aspră. J Vom reveni cu noi relatări din | sala tribunalului. . Rubrică redactată de i | Ştefan ZIDARIŢA Gheorghe POPESCU cu sprijinul corespondenţilor „Scînteii" ! DE CE SE EVITA O DISCUTIE SINCERA, DESCHISA ? Cu aproape o lună de zile în urmă, ziarul nostru a publicat articolul in­titulat „Piscicultorul specializat în străinătate — masor al echipei de fotbal“, în care era relatată situaţia anacronică ,­din oraşul Constanţa, unde lucrează un număr apreciabil de ingineri piscicoli, în cele mai di­verse funcţii, toate îndepărtate de specialitatea lor. în articolul amintit, arătam că sin­gura rezolvare a acestei anomalii este îndrumarea specialiştilor către unităţile piscicole. Ce-i drept, o mică parte dintre in­ginerii piscicoli din Constanţa au înţeles acest lucru. Victor Băi­­ceanu, de la fabrica de ulei „Ar­gus“, Ion Tonda, fost salariat la aba­tor, şi Octavian Căpriţă, fost metodist la Consiliul judeţean pentru educaţie fizică şi sport, lucrează acum la una din secţiile întreprinderii piscicole Constanţa. Dar cei care s-au reînca­drat acum reprezintă o parte infimă din numărul total al inginerilor pisci­coli care stau încă departe de mese­ria pentru care s-au pregătit. Din ancheta între­prinsă recent, pe ............ acelaşi itinerar, rezultă că în mare parte lucrurile se prezintă ca şi a­­cum o lună de zile. Inginerii pis­cicoli din Con­stanţa pot fi gă­siţi în aceleaşi funcţii la între­prinderea de gos­podărie locativă, întreprinderea de hoteluri şi restau­rante, întreprinde­­rea de produse alimentare şi tex­tile etc. Conducătorii unităţilor în care lu­crează aceşti ingineri piscicoli ne-au spus că până acum nu s-a întreprins nici o măsură pentru ca specialiştii în piscicultură să fie îndrumaţi că­tre sectorul pentru care sunt pregă­tiţi. Unul din aceştia, V. Albu, di­rectorul întreprinderii de produse alimentare şi textile, ne declară : — La noi în unitate n-a venit ni­meni să-i întrebe pe inginerii pisci­coli dacă vor să lucreze în sectorul pescăresc, să le facă o propunere concretă. Cel puţin aici, la nivel ju­deţean. Facem o vizită la Consiliul popu­lar judeţean Constanţa. Tovarăşii Ion Tudor, prim-vicepreşedinte al Consiliului popular, şi Ion Tăvală, vicepreşedinte, la rîndul lor, ne mărturisesc : — Sincer vorbind, ne-am întrebat şi noi ce să le recomandăm acestor piscicultori. Judeţul nostru are doar o întreprindere piscicolă, unde, se înţelege, nu pot lucra toţi aceşti spe­cialişti. Am aşteptat unele solicitări, semnale ale Ministerului Industriei A­­limentare şi Ministerului Agriculturii şi Silviculturii, organe direct intere­sate în rezolvarea acestei chestiuni. Dar pînă acum nimeni nu ne-a cerut sprijin. Ar trebui să vină aici, la Constanţa, reprezentanţi ai celor două ministere şi ale altor organe inte­resate şi împreună cu noi să discu­tăm cu inginerii în cauză, să le pro­punem şi să-i convingem să meargă acolo unde este nevoie de priceperea lor. La Ministerul Industriei Alimenta­re aflăm că, pînă acum, prea mare lucru nu s-a făcut în acest sens. Ing. Petre Negoiescu, de curînd director al Direcţiei industriei peştelui, ne-a confirmat că, în prezent, în sector se simte o mare lipsă de ingineri pisci­coli, că această ramură n-a stat pînă acum în centrul atenţiei ministerului.­ — In perioada imediat următoare — a adăugat — va trebui să luăm le­gătura cu consiliile populare din Con­stanţa, Brăila şi alte judeţe care au ingineri piscicoli ce lucrează în alte sectoare, să le oferim specialiştilor locuri de muncă potrivite pregătirii lor, condiţii de locuit etc. In prezent se întocmeşte un studiu în vederea punerii in valoare a întregului po­tenţial piscicol al ţării, spre a crea bazele unei pisciculturi intensive. Se înţelege că un loc important în ca­drul acestei acţiuni îl ocupă proble­ma cadrelor. Se poate aprecia încă de pe acum că numărul specialiştilor ocupaţi in sectorul pescăresc în ur­mătorii 2—3 ani se va tripla. La Tulcea am avut o discuţie, pe această temă, cu tov. Teodor Coman, prim-secretar al comitetului judeţean de partid : — In condiţiile în care numai aici, In Deltă, la această oră, suprafaţa piscicolă însumează 5 600 ha pepinie­re şi crescătorii piscicole şi alte 10 000 ha amenajate în unităţile stufo-pisci­­cole, nevoia de specialişti nu este nici pe departe satisfăcută. Din cauza lip­­sei de ingineri, două mari întreprin­deri piscicole din judeţul nostru sunt conduse de oameni fără pregătire su­perioară. Secţii piscicole mari, ca Mila 23, mila 35, Crişan, Calica, Dra­­nov, Chilia şi altele, cu un plan de producţie de peste 1 000 tone peşte a­­nual, au în fruntea lor, din acelaşi motiv, tehnicieni. Schemele or fi pă­­rind ele complete, dar problema este cu cine s-au completat. Posturile care trebuiau să fie ocupate de ingineri s-au transformat peste noapte, la ce­rerea întreprinderilor — dintr-o fal­să părere a penuriei de specialiști — în posturi de tehnicieni. Cu ani în urmă, așa cum aveam să aflăm aici, cind activitatea aces­tor unităţi nu era atît de complexă ca astăzi, secţiile erau conduse de in­gineri piscicoli. Deşi unii dintre ei erau chiar de-aici, din aceste locuri, au plecat, devenind citadini în ma­rile centre urbane. — De curînd, în oraşul Tulcea — continuă interlocutorul — s-a înfiin­ţat combinatul de industrie alimen­tară, care are o pondere piscicolă de 60 la sută. Dar nu se găsesc ingi­neri pentru conducerea unor sectoa­re importante de muncă. De aseme­nea, şantierul de amenajări piscicole şi alte unităţi din Deltă au mare ne­voie de cadre cu pregătire superi­oară. Dacă avem în vedere perspec­tiva, nevoia de specialişti va fi mult mai mare. Pînă in 1975, numai in Judeţul Tulcea, suprafaţa pepiniere­lor şi a crescătoriilor dirijate va spori cu peste 40 000 ha, iar pescuitul ocea­nic se va extinde mult, numărul na­velor de pescuit crescind de peste 4 ori faţă de cel existent în pre­zent. Remarca făcută la Tulcea privind nevoia de specialişti in acest sector — acum şi în perspectivă — este va­labilă nu numai aici, ci şi în restul unităţilor aflate pe apele interioare ale ţării. Unele dintre suprafeţele piscicole, pentru amenajarea cărora statul a cheltuit zeci de milioane de lei, sunt date pe mina unor oameni fără pregătire corespunzătoare. Lip­sa îndrumării tehnice, a controlului, slaba gospodărire a acestor unităţi — probleme pe care pot şi trebuie să le rezolve specialiştii — au făcut ca producţia de peşte obţinută să fie mică, să se cheltuiască mari sume de bani, unele dintre unităţi fiind considerate încă de la început neren­tabile. Ministerul Agriculturii şi Silvicul­turii gospodăreşte o suprafaţă pisci­colă amenajată ce se întinde pe mii de hectare, în cadrul unor în­treprinderi agricole de stat s-au creat ferme profilate pe pis­cicultură, dar care nu sunt con­duse de specialişti. La I.A.S. Călă­raşi, ferma piscicolă ce cuprinde 1 000 ha, din care o pepinieră de 200 ha, este condusă de un tehni­cian , I.A.S. Bădălan, judeţul Galaţi, cu o suprafaţă de peste 2 000 ha a­­menajate pentru piscicultură nu are decât un singur inginer piscicol. A­­ceeaşi situaţie există şi la I.A.S. Defa, judeţul Bihor, I.A.S. Iaşi şi altele. în afara acestora, întreprinderile agricole de stat au mari posibilităţi de a extinde suprafaţa piscicolă în incintele indiguite,­­pe terenurile ne­productive (lacul Greăcă-IîfdV,'' Po-’ fel-Olt, Iezerul-Călărăşi^efeij, ur­de 'se pot înfiinţa noi unităţi piscicole care cer un mare număr de cadre specia­lizate, întreprinderi piscicole mari din ca­drul Ministerului Industriei Alimen­tare intîmpină mari greutăţi din cau­za lipsei de specialişti. Cea din Ol­teniţa, de pildă, cu o suprafaţă to­tală de peste 6 500 ha, care îşi des­făşoară activitatea pe teritoriul a 3 judeţe (Ilfov, Ialomiţa şi Dolj), nu are decit doi ingineri piscicoli — directo­rul şi un şef de serviciu. Secţia de la lacul Strachina, judeţul Ialomiţa, deşi se întinde pe sute de hectare, nu are nici un inginer piscicol ; băl­ţile Oltina (cu o suprafaţă de 1 500 ha) Baciu, Cochirleni, precum şi tot şe­­nalul Dunării, de citeva sute de ki­lometri, au nevoie nu numai de teh­nicieni, ci şi de ingineri special pre­gătiţi in această ramură. In prezent se investesc milioane de lei pentru amenajările piscicole de la Cetate-Basarabi, judeţul Dolj, in vederea populării crescătoriilor cu crap, cegă şi şalău, creindu-se astfel un sistem întins pe sute şi sute de hectare, in cadrul căruia vor fi cu­prinse bălţile apropiate Maglavit şi Golenţ. Acelaşi lucru se petrece şi in Moldova, care oferă mari posibilităţi pentru punerea în valoare a unor în­semnate suprafeţe de iazuri şi eleş­­tee. In curînd va începe amenajarea bălţii Cir­ja, din judeţul Vaslui, care cuprinde peste 1 000 ha, investiţie ce se ridică la 20 milioane lei, şi care, încă de la deschiderea şantierului, cere ingineri specializaţi în amena­jările piscicole şi tehnica pescuitu­lui. O mare parte a suprafeţelor pisci­cole, total neglijată, aparţine coope­rativelor agricole de producţie. La su­prafaţa piscicolă de 60 000 ha, cit pa­tronează acestea, din care 12 000 ha amenajate, se cere o conducere de specialitate,­­ un număr însemnat de ingineri piscicoli. Dar, în acest sec­tor — reţineţi la 60 000 ha — nu lu­crează decit trei ingineri piscicoli in cadrul uniunilor judeţene Botoşani, Ilfov şi Tulcea, în judeţele Teleor­man, Dolj, Ialomiţa şi altele cu un mare număr de bălţi şi iazuri, spe­cialiştii lipsesc cu desăvîrşire. Nu este de mirare că pe suprafeţele amena­jate in cooperativele agricole nu se obţin decit 150—200 kg de peşte, faţă de 3 000 kg cit a fost prevăzut. Desigur, in rîndurile de faţă nu ne-am propus să redăm întreaga si­tuaţie a sectorului piscicol şi nici o listă completă a locurilor în care se simte nevoia de specialişti în pisci­cultură. Arătăm doar că în timp ce acest sec­tor tradiţional al economiei noastre bate pasul pe loc — în mare mă­sură ca urmare a lipsei de îndru­mare tehnică şi a controlului din partea specialişti­lor — inginerii piscicultori din Constanţa, Brăila, Galaţi şi alte ora­şe lucrează în continuare in alte sectoare străine calificării lor. Revenim la ceea ce subliniam la Începutul articolului, la sugestiile date in legătură cu modalităţile prac­tice prin care poate fi soluţionată problema redistribuirii cadrelor în piscicultură. Din constatările noastre se desprinde o concluzie clară : aco­perirea locurilor de producţie — care, din cauza lipsei acute de specialişti, înregistrează an de an pierderi seri­oase — nu se poate face decit renun­­ţindu-se la explicaţiile şi amînările inutile, la discuţii, „studii“ şi „docu­mentaţii“ interminabile (stil de lucru ce se pare că a prins rădăcini adinei în unele instituţii­ care nu ajută cu nimic nici piscicultura şi nici pe specialiştii acestui sector. Despre ce „studii“ şi „documentaţii“ mai este ■ nevoie acuta, cind se ştiu precis locu­rile descoperite din sector ? In fond, ceea ce trebuie să întreprindă Minis­terul Industriei Alimentare şi­­ Mi­nisterul Agriculturii şi Silviculturii, consiliile populare —­­ deopotrivă vizate — este să treacă, de în­dată la o muncă practică de redistribuire a inginerilor­­ pisci­coli. Trebuie, în mod obligatoriu,­­ pornit de la premisa că aceşti spe­cialişti doresc să lucreze in meseria lor. Majoritatea sunt oameni serioşi, bine pregătiţi profesional şi au do­rinţa să facă o muncă utilă societă­ţii, care să le dea depline satisfac­­­­ţii. Faptul că şi-au abandonat profe­sia, din vina lor, evident, dar şi cu sprijinul „generos“ al celor ce s-au angajat, nu trebuie să ducă la conclu­zia că sunt definitiv­­pierduţi pentru piscicultură. Nu există motive să nu se aibă încredere in­capacitatea lor de a-şi înţelege răspunderile şi in­teresele personale. De aceea, nu tre­buie în nici un caz evitată o discuţie sinceră, deschisă cu ei. Organele răspunzătoare din Minis­terul Industriei Alimentare, Ministe­rul Agriculturii şi Silviculturii şi con­siliile populare trebuie — aşa cum subliniam — să ia măsuri pentru a se discuta cu inginerii în cauză, să li se propună locuri de muncă precise, să li se prezinte toate amănuntele privitoare la viitoarea lor activitate, condiţiile pe care le vor avea, într-un cuvint să le dea acestor specialişti posibilitatea de realizare profesională şi, totodată, de îndeplinire a obliga­ţiilor lor faţă de societate. Vasile MIHAI Teodor ZAMFIR La o lună de la publicarea articolului „PISCICULTORUL SPECIAUZAT ÎN STRĂINĂTATE - MASOR AL ECHIPEI DE FOTBAL“ LEGUME-VERDEŢURI PROAS­PETE TOT TIMPUL IERNII (Urmare din pag. I o­perativele şi să creeze condiţii a­­celora care vor să însăminţeze su­prafeţe peste cele planificate. Este in interesul aprovizionării populaţiei, al cooperativelor respective. Deşi fiecare judeţ trebuie să-şi a­­sigure din producţia proprie cea mai mare parte din legumele necesare a­­provizionării populaţiei, acum, în u­­nele locuri această sarcină este des­considerată, iar mai tirziu gospoda­rii acestor judeţe vor deveni foarte „grijulii“ cu aprovizionarea şi vor cere „să li se dea“. Oare este atît de greu de înţeles că nu poate fi admisă situaţia ca unele judeţe care au mul­te posibilităţi de a obţine asemenea produse să ceară tot timpul de la alţii ? In judeţul Caraş-Seve­­rin, de exemplu, s-au însăminţat şi plantat doar ceva mai mult de ju­mătate din suprafeţele prevăzute a se cultiva cu legume-verdeţuri : 38 ha spanac, 17 ha ceapă verde şi 9 ha salată. In acest judeţ sunt mari centre industriale care trebuie să fie aprovizionate cu însemnate can­tităţi de legume proaspete. Deşi este o regiune mai deluroasă, in cadrul judeţului sunt zone cu ierni blinde şi unde se desprimăvărează foarte repede, iar cultura legumelor tim­purii dă rezultate foarte bune. De unde speră să primească aceste pro­duse ? Iată o întrebare la care răs­punsul trebuie dat, acum, nu la iar­nă sau la primăvară. De asemenea, de mai mulţi ani, în judeţul Bihor nu se îndeplineşte planul la culti­varea legumelor extratimpurii. Şi a­­cum, din cele 255 ha prevăzute a se însăminţa în cooperativele agricole, s-au realizat numai 203 hectare. Se motivează că spanacul, de exemplu, n-ar avea căutare. Unde nu are cău­tare ? Nu-i cere populaţia . Gospo­dinele ştiu mai bine decât aceşti „spe­cialişti“ că legumele, verdeţurile sunt un excelent aliment, au un bogat conţinut de vitamine, sunt hrănitoa­re şi mai ales se găsesc într-o peri­oadă d­itrina şi primăvara devreme, cînd alte sortimente lipsesc. Aceste produse nu au căutare la întreprin­derea de valorificare pentru că fiind uşor perisabile le creează bătaie de cap. Dar nimeni nu are dreptul să sacrifice interesele aprovizionării pentru a feri de dureri de cap o în­treprindere a cărei raţiune de a fi este buna aprovizionare. Există şi alte mijloace prin care se poate spori producţia de legume­­verdeţuri şi mai ales grăbi obţine­rea lor. Este vorba de producerea sortimentelor respective în răsadni­ţe cu încălzire şi în serele de tot felul. Unităţile agricole de stat şi cooperativele agricole dispun de cir­ca 25 ha răsadniţe cu Încălzire teh­nică, 15 ha înmulţitoare încălzite şi o mare suprafaţă de sere , de la cele simple pină la cele industriale. Toa­te aceste suprafeţe, pînă in luna fe­bruarie cînd urmează a fi ocupate in vederea producerii răsadului, pot fî folosite pentru producerea de le­gume. Din sondajele făcute, din in­formaţiile primite de la coresponden­ţii noştri rezultă însă că organele agricole n-au luat nici o iniţiativă pentru folosirea acestui important po­tenţial de producţie. Una din cele mai importante pro­bleme care se ridică la ora actuală in legătură cu asigurarea sortimen­tului de legume necesar consumului în perioada de iarnă-primăvară se referă la îngrijirea culturilor. Pînă la această dată au fost semănate în cimp aproape 9 200 hectare cu di­ferite culturi, suprafaţă mult mai mare decit în ceilalţi ani. Dar a­­vem o toamnă extrem de secetoasă, ceea ce impune ca, în mod obliga­toriu, să se facă irigarea culturilor şi să se aplice şi alte măsuri de în­grijire care să asigure o bună răsă­rire şi iernare normală a plantelor. Din păcate, în multe locuri această importantă cerinţă nu este respecta­tă. In judeţul Teleorman, de exem­plu, se făcea irigarea cepei — lu­crare necesară şi la această cultură — dar spanacul deşi ocupă 223 ha era neglijat. Este adevărat că di­recţia agricolă, sesizată de acest ne­ajuns, a luat măsura să se irige şi această cultură. Asemenea situaţii ne-au fost sesizate şi din alte ju­deţe unde utilajele de irigat nu sunt folosite în grădinile de legume. In aceste zile hotăritoare pentru realizarea producţiei de legume ex­tratimpurii trebuie să se urmărească realizarea in întregime a suprafe­ţelor prevăzute şi, mai ales, să se a­­corde cea mai mare atenţie lucră­rilor de întreţinere pentru a se ob­ţine producţii mari şi cit mai tim­purii. SANTEIA-vineri 21 noiembrie 1969 u­n • sin • usNHsvn­­ OBLIGAŢII UITATE Grupul de lucru 4 Giuleşti (şef Gh. Mistreanu), care aparţine de I.C.R. sectorul 7 (director ing. Căl­dare), a început in vara anului tre­cut lucrările pentru introducerea încălzirii centrale în blocul nostru. La recepţia lucrării — executată în grabă şi de mîntuială — s-au găsit demenţi de calorifer fisuraţi iar apa curgea pe la suduri, ven­tile şi garnituri. în aceste condiţii s-a încheiat un proces verbal între I.D.G.R., I.C.R. şi I.A.L., în care s-a specificat că în lunile aprilie — iunie a.c. lucrările vor fi reluate, în vederea înlăturării lipsurilor constatate, de către aceeaşi între­prindere. Iată-ne însă în pragul u­­nei noi ierni şi şeful grupului 2­4 Giuleşti nici nu vrea să audă măcar de această obligaţie. Aşa se face că noi, locatarii, sîntem obligaţi să stăm cu oale şi clătiţi sub calori­fere pe care le golim la 2-3 ore. Mai mult, în apartamentele nr. 26, 28, 33, 45, 50, 53, 69, 70 şi altele apa curge din belşug, dar caloriferele nu încălzesc. Dacă sus-numita­ în­treprindere nu ţine la prestigiu, o priveşte. Există însă legea, care o obligă să execute lucrări de ca­litate pentru banii încasaţi. Asociația locatarilor Bd. Dinicu Golescu nr. 39 sect. 7 VINOVAT FĂRĂ VINA La jumătatea acestui an am fost solicitat, prin transfer, de către O.C.L. Textile — încălţăminte Cra­iova, oferindu-mi-se postul de şef de serviciu. Dată fiind funcţia pe care o îndeplinesc într-o organi­zaţie comercială, noua întreprinde­re a cerut de la Inspectoratul de miliţie al judeţului Buzău — unde sînt născut — fişa de antecedente penale. După nici o lună de zile unitatea primeşte fişa respectivă dar, văzînd ce scrie pe verso-ul a­­cesteia, am rămas uluit , „condam­nat un an închisoare de tribunalul oraşului Ploieşti în anul 1953 pentru neglijenţă în serviciu“. Ţin să preci­zez că n-am apărut niciodată nici măcar ca martor în faţa vreunei instanţe judecătoreşti. Fireşte, am considerat că este vorba de o greşeală şi am făcut contestaţie. S-a intervenit de trei ori la Inspectoratul de miliţie al judeţului Buzău pentru clarificarea situaţiei, dar, deşi au trecut mai bine de 100 de zile, salariaţii aces­tei instituţii n-au trimis nici pînă acum vreun răspuns. Ca cetăţean şi om care mi-am făcut timp de 20 de ani datoria în mod cinstit şi corect, fără a intra în conflict cu legile ţării, mă aflu astăzi în postura unui condamnat, a unui om incorect. Nu înţeleg cum îşi permit lucră­torii Inspectoratului de miliţie Buzău să facă timp de 3 luni şi ju­mătate şi să nu răspundă la 3 cores­pondenţe, mai ales cînd este vorba de a repara o greşeală comisă de ei. Ion M. GORGAN Str. Pavlov nr. 34 Craiova PINA NU AJUNG ŞOBOLANII LA INSPECTORATUL SANITAR... Mai bine de 100 de familii, ale căror locuinţe sunt situate pe mar­ginea rîului „Iazul Morilor“, sunt nevoite să inhaleze, de peste un an, aerul infectat de reziduu­rile ce se aruncă pe locul unde a fost iazul. Fabrica de piele şi încălţăminte „Vîlceana" aruncă zilnic curăţăturile de pielărie, spă­­lăturile de la prelucrări, iar măce­larii de la abatorul Rm. Vîlcea reziduurile vitelor sacrificate. Toate acestea au înfundat iazul lipsit de apă, care degajă un miros insupor­tabil şi adăposteşte adevărate co­horte de şobolani. Inspectoratul sa­nitar de stat al judeţului a fost sesizat în nenumărate rînduri, dar funcţionarii de aici nici nu s-au în­cumetat să se deplaseze la faţa lo­cului, probabil de teama mirosului. Solicităm Consiliului popular al municipiului Rm. Vîlcea să ia ne­­întîrziat măsuri corespunzătoare. Gh. ISPAŞOIU Rm. Vîlcea sesizări adresate redacţiei a făcut un pas înainte in privinţa obţinerii pensiei cuvenite lui Petre Iordă­­nescu, al cărui curator legal este. „Oficiul de pensii sector 4 nu vrea însă să trimită dosarul de pensie la Oficiul de pensii sector 5. Pe de altă parte, nu înțeleg de ce Oficiul sectorului 5 cere acest dosar de la sectorul 4, din moment ce eu pot prezenta în original decizia care stă la baza dosarului de pensionare nr. 30196 a lui Petre Iordănescu. Mă aflu, aşadar, din nou în faţa altui ob­stacol“. Redacţia a trimis această a treia sesizare Direcţiei­­ pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale a muni­cipiului Bucureşti. Din răspunsul semnat de ing. A. Popa aflăm că semnatarul a intrat în drepturile sale legale, că i s-au şi expediat banii pentru perioada 1 august — 31 octombrie a.c. In rest, nici o vorbuliţă. Faptul că autorul sesi­zării a fost purtat pe drumuri atîta amar de vreme, că funcţionarii ce­lor două oficii de pensii i-au creat omului numai necazuri, că prin urmare a fost călcată le­gea care-i dădea dreptul la pensie nu prezintă nici o importanță ? TOT PE DRUM...­­ Am achitat la depozitul de mate-­­­riale de construcţii din Pucioasa , costul a 10 000 cărămizi pre- / sate. Ducindu-mă să le ridic­­ de la fabrica „Victoria“ Tir­­i­govişte, unde depozitul avea­­ repartiţie, am întimpinat tot­­ felul de greutăţi, ba că nu­­ are cărămidă bună, ba că să­­ aştept alt cuptor să se răcească, ba­­ că a ieşit cărămida crudă şi, uite , aşa, au trecut două săptămîni pen-­­ tru ca la 5 noiembrie 1968 să mă­­ anunţe că s-a scumpit cărămida cu­­ încă 6 bani pe bucată. Calvarul abia­­ de atunci a început, pentru­­ că, de fapt, nici astăzi nu am­­ intrat în posesia cărămizilor.­­ După vreo 40 de drumuri fă-­­ cute de la Pucioasa la Tîrgoviște,­­ — cu care prilej cheltuiam cîte 20­­ de lei numai pentru transport, la­­ începutul acestei luni am reclamat­­ cazul comitetului judeţean de par­­­­tid. Tovarăşii de aici m-au trimis,­­ cu un bileţel, la directorul Direcţiei­­ industrie locală. La rîndul lui, şi­­ tov, director m-a trimis, tot cu un­­ bileţel, la directorul fabricii, car ş­i apoi m-a trimis la contabilul fa- f bricii. Acesta mi-a spus că, între­­ timp, cărămida s-a scumpit şi deci­­ trebuie să mai dau 900 lei sau să­­ primesc doar 8 300 bucăţi cărămidă,­­ în loc de 10 000 bucăţi cît achita-­­ sem cu 13 luni în urmă. In acest­­ sens, mi-a dat şi el un bileţel că­ t­­re şeful depozitului. Dar cărămidă ! n-am luat nici In ziua de azi. în­­ schimb am în buzunar cîteva bile- ? ţele, în semn de bunăvoință.» \ Fair« TOMA \ satul Priboiu — jud. Dîmboviţa ^ ] DEFECŢIUNILE PE LINIA ELECTRICĂ AU FOST ÎNLĂTURATE Un grup de cetăţeni din satul Scăpău, judeţul Mehedinţi, au sesi­zat redacţia că în perioada de vară a acestui an au existat mari în­treruperi în alimentarea cu ener­gie a abonaţilor. întreprinderea de reţele elec­trice Craiova ne-a comunicat că, într-adevăr, s-au manifestat de­fecţiuni la izolaţia liniilor de 15 kV din zonă, datorită descărcărilor at­mosferice intense. Analizîndu-se a­­mănunţit situaţia, s-au luat urmă­toarele măsuri: instalarea unor izo­latori de calitate superioară pe lini­ile de medie tensiune; asigurarea unei duble alimentări a consumato­rilor din zona Vînju Mare —­ res­pectiv şi a satului Scăpău, printr-o nouă linie electrică pusă în funcţi­une, alimentată din staţia Breasta — Craiova. Prin măsurile luate, se precizează în răspuns, situaţia a fost îmbunătăţită radical. DESPRE BIROCRAŢI NICI O VORBULIŢĂ Dumitru Iordănescu din Berceni­­sud, sectorul 5, ne-a trimis, cu a­­proape o lună în urmă, o scrisoare în care arăta că în urma altor două încălţăminte de sezon pentru toate virstele Vremea se răceşte, îmbrăcămintea şi încăl­ţămintea călduroase şi comode, adecvate timpu­lui friguros, au deci căutare. Magazinele de spe­cialitate sunt bine aprovizionate cu încălţăminte de sezon, între care, cizme şi ghete pentru femei bărbaţi şi copii. Foto : M. Cioc PRIN TELEFON... NU SE VEDE PORUMBUL RĂMAS PE CÎMP (Urmare din pag. I) Direcţia agricolă. In unele unităţi sint însă situaţii care te în­deamnă să crezi... in minuni : la­nurile de porumb în loc să scadă, cresc. Iată cîteva exemple. La coo­perativa agricolă de producţie din Şipote, după evidenţa direcţiei agri­cole mai rămăseseră de recoltat sîm­­bătă 90 ha cu porumb. De sîmbătă şi pînă miercuri se­„ înmulţiseră , erau 120. Aceasta după „statistica“ cooperativei. Cocenii ? Aproximativ 400 de tone de coceni netăiaţi prin care animalele se plimbă în voie. La Băneasa mai erau sîmbătă de recoltat 40 ha, iar recolta de porumb de pe circa 130 ha se afla pe cîmp, împrăştiată în zeci şi zeci de grămă­joare. Surprinzător este faptul că, transmiţînd situaţia operativă la di­recţia agricolă, inginerul Ion Ciu­buc asigurase că luni va fi totul gata. Miercuri mai erau de recoltat.» tot 40 ha. Şi aceasta după două zile de muncă intensă. O situaţie la fel de ambiguă există şi la cooperativa agricolă Ion Corvin. Cele 80 ha cu porumb cît se spunea sîmbătă că mai sînt de recol­tat, pînă miercuri crescuseră şi aici la... 100 (după declaraţia brigadieru­lui de cîmp Vasile B. Tudor). Dar suprafeţe de porumb nerecoltate (greu de spus dacă sunt mari sau mici, pentru că nu ştim după care statistică să ne ghidăm) mai sunt şi în cooperativele agricole de produc­ţie din Rasova, Tichileşti, Bărăga­nul, Dobromir şi altele. Mai­­dăm, în Încheiere, un singur exemplu care arată că este impe­rios necesar ca, in aceste zile, orga­nele agricole să controleze pe teren — şi prin teren înţelegem cîmpul, tarlalele, nu sediile unităţilor agri­cole — cum sunt recoltate ulti­mele suprafeţe. La I.A.S. Ostrov, o mare cantitate din recolta de stru­guri se depreciază pe cîmp. „Mai avem de cules o zi — astăzi — ne spune tehnologul-şef al întreprinde­rii, inginerul Ştefan Matica, la ferma nr. 6. La trustul zonal I.A.S. din Con­stanţa se ştia că recoltatul struguri­lor s-a încheiat în această unitate. Pe teren, însă, ne-am convins că mai erau de recoltat 20—30 ha şi nu nu­mai la o fermă, ci la trei. Datorită unui îngheţ uşor din zilele trecute, strugurii sunt supuşi unui proces ra­pid de depreciere şi este vorba de sute de tone, în timp ce această în­treprindere nu-şi realizează planul de producţie în sectorul viticol. Aşa se întimplă cind organele agricole judeţene pun prea mare preţ pe te­lefon, in dauna controlului direct, pe teren. Asemenea situaţii ne-au fost sem­nalate şi din judeţul Dolj, precum şi din alte judeţe. Aceasta impune, aşa cum s-a subliniat şi la Început, ca organele agricole şi organizaţiile de partid de la sate să exercite un control riguros pe teren, să ceară consiliilor de conducere din C.A.P. să-şi îndeplinească sarcinile organi­zind strîngerea de pe cimp a Întregii recolte, să nu admită irosirea pro­duselor.

Next