Scînteia, noiembrie 1969 (Anul 38, nr. 8234-8263)

1969-11-21 / nr. 8254

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XXXIX Nr. 8254 Vineri 21 noiembrie 1969 6 PAGINI — 30 BANI CAMPANIA AGRICOLA nu E Încheiată! Fiecare zi să fie folosită din plin pentru terminarea tuturor lucrărilor şi pregătirea recoltei viitoare CUM ACŢIONAŢI PCHTRU A AVIA UGUMC- VROITURI proaspiti tot min urnii ? Asigurarea unor cantităţi cit mai mari de legume-verdeţuri are o mare însemnătate pentru alimentaţie în perioada timpului rece Aceasta cu atît mai mult în acest an cînd, datorită condiţiilor climatice nefavo­rabile, unele produse n-au putut fi asigurate în cantităţi îndestulătoare — cartofi de exemplu — şi trebuie deci să fie obţinute alte sortimente care, prin conţinutul lor în materii hrănitoare, să înlocuiască pe cele de­ficitare. îndeplinirea acestei sarcini vizează toate organele agricole — Mi­nisterul Agriculturii şi Silviculturii, direcţiile agricole judeţene — unitar­­ile agricole de stat şi cooperatiste, pe toţi oamenii muncii de la sate. Cultivînd suprafeţe care să asigure cantităţi suficiente — şi cit mai de tu­p puriu — de salată, spanac, cea­pă verde şi alte verdeţuri, unităţile agricole pot şi trebuie să aducă o importantă contribuţie la aprovizio­narea populaţiei cu o gamă variată de legume proaspete. Aşa şi proce­dează numeroase unităţi agricole — fapt consemnat în mai multe an­chete publicate de ziarul nostru. Dar aşa cum am mai subliniat, în unele judeţe se neglijează într-un mod inexplicabil însămînţarea suprafeţe­lor destinate acestor culturi şi în­treţinerea lor, în aşa fel încît să poată fi asigurate la timp recoltele prevăzute în judeţul Ilfov, ale cărui unităţi agricole poartă răspunderea aprovi­zionării populaţiei Capitalei cu mari cantităţi din aceste verdeţuri, nu au fost însăminţate în întregime supra­feţele prevăzute a se cultiva, reali­zîndu-se 79 la sută în I.A.S. şi 97 la sută în C.A.P. Unele cooperative a­­gricole care au vrut să însămînţeze suprafeţe mai mari cu spanac, de exemplu, ceea ce este foarte bine, nu au putut face acest lucru din lip­să de sămînţă. Cooperativa agricolă din comuna 30 Decembrie nu a semă­nat decit 4 hectare cu spanac. „Am fi putut pune mai mult, dar acesta ne este planul şi n-am primit să­­mînţă decît pentru 4 hectare — ne relatează inginerul agronom Victor Buliga. înainte mai luam seminţe de la Agrosem, insă de cînd ne sunt puse la dispoziţie de unitatea con­tractantă ne mulţumim să punem in pămînt ceea ce primim“. Am spus-o de atîtea ori şi o mai repetăm, în­treprinderile de legume şi fructe au rol hotărâtor in influenţarea produc­ţiei, dar se pare că unele s-au spe­cializat în crearea de paradoxuri. Cer oamenii să semene mai mult, să ob­ţină mai multe verdeţuri şi legume de care este atîta nevoie, iar dum­nealor... nu ies din plan. Dar dacă nu sunt stimulate cooperativele din ju­rul Capitalei — comuna 30 Decem­brie fiind la 20 de km de Bucureşti — sunt în schimb planificate verde­ţuri la distanţe mari care vor ajun­ge la consumator veştejite şi degra­date. Este obligaţia direcţiei agrico­le, a I.L.F. să ia neîntîrziat măsuri pentru a asigura îndeplinirea inte­grală a planului, a suprafeţelor ce trebuie însăminţate in toate cod­lon HERŢEG (Continuare în pag. a II-a) PRIN TELEFON... NU SE VEDE PORUMBUL RĂMAS PE CIMP Intrăm în ultima decadă a lunii noiembrie şi în curînd iarna se va instala peste tot cu drepturi depline. La sate mai trebuie făcut un mare volum de lucrări pregătitoare pen­tru recolta anului viitor — alături de toamnă, pregătirea răsadniţelor şi însămînţarea legumelor, asigurarea condiţiilor pentru iernatul anima­lelor etc. In mod normal, la această dată pe cîmp nu ar mai trebui să existe nimic din recolta acestui an. Totul trebuia strîns şi înmagazinat. In unele cooperative agricole au ră­mas, insă, „ici, colo“ suprafeţe, la pri­ma vedere mici, dar care adunate duc la un total care ar trebui să îndemne organele agricole şi organi­zaţiile de partid de la sate la un control serios, atent, pe cîmp, pe tar­lalele care trebuiau recoltate. Aceas­tă situaţie este şi urmarea faptului că unele direcţii agricole, în ultima eta­pă a recoltărilor de toamnă, şi-au mutat activitatea la sediile din reşe­dinţele de judeţ, părăsind în bună măsură controlul, sondajul pe tarla­lele diferitelor unităţi, atît de nece­sare în etapa finală a lucrărilor de toamnă. In judeţul Constanţa au fost, în toamna acestui an, condiţii excep­ţionale pentru strîngerea la timp şi fără pierderi a recoltei de pe cîmp. Marea majoritate a unităţilor agri­cole le-au fructificat. Ultima situa­ţie operativă primită la direcţia agri­colă judeţeană — sîmbătă 15 noiem­brie — arată însă că au mai rămas de recoltat circa 800 ha de porumb şi aproape 100 ha cu sfeclă de zahăr în cooperativele agricole de produc­ţie, iar în întreprinderile agricole de stat 25—30 ha de vie, lucrări care urmau a fi terminate, după asigură­rile primite la organele agricole ju­deţene, în 2—3 zile. Asta se știe la Radu APOSTOL corespondentul „Scînteii" (Continuare în pag. a II-a) UMANISMUL vocaţia superioară a literaturii noastre Sunt frecvente discuţiile despre creaţia artistică, despre rostul ei fundamen­tal de a jalona emoţional prezentul nostru socia­list în care omul are create condiţiile afirmării realei sale meniri : aceea de a fi om uman, de a-şi recîştiga cu propriile pu­teri umanitatea ignorată sau împiedicată a se afirma în împrejurările vremilor tre­cute. In genere, punctele de vedere în privinţa da­toriilor ce incumbă creaţiei artistice şi literare nu pot fi decît convergente. Se poate de aceea observa les­ne recunoaşterea, aproba­rea şi susţinerea necesită­ţii unei literaturi angajate , angajate in sensul adine a! cuvîntului, adică izvorînd tocmai din înţelegerea ace­lor posibilităţi reale de care dispune creaţia artistică şi literară pentru a se înscrie în efortul creator total al edificării noii societăţi. Se mai poate observa că, prac­tic, în publicaţiile literare şi în vitrinele librăriilor sunt doar apariţii accidentale scrierile evazioniste. Mă gîndesc desigur la acele scrieri fără rezonanţă şi vi­talitate socială, în care „personajele“ cu sau fără ironie blîndă, cu sau fără dezinvoltură intelectuală, se despoaie în văzul tuturor şi pretind tuturor accepta­rea unei provocări emoţio­nale dulcege, strigace şi plăpînde datorate absenţei temeiurilor d­ar şi tranşant ivite din concreteţea socia­lă, din cotidianul politic şi social pregnant şi domi­nant prin vitalitatea sa. Pentru creatorul autentic a devenit o credinţă de ne­strămutat, o convingere ar­tistică faptul că cercetarea artistică a oamenilor, situa­ţiilor, evenimentelor nu poate avea drept rezultat semnificaţia ambiguă, şo­văielnică, confuză, că ne­cesara cunoaştere artistică, dimensiunea etică şi filozo­fică, emoţia rîvnită de fie­care şi căltată de fiecare crin chiar clipa în care s-a hotărît să crediteze cîteva sute de pagini adunate sub o semnătură nu pot fi rea­lizate decît printr-o scru­tare responsabilă a vieţii, a sensurilor ei. Literatura adevărată nu se poate com­place intr-o naivă medio­critate, intr-un sentimen­talism de duzină înteme­iat pe drurnul expiat de sensuri majore. După cum gustul îndoielnic, amator de insolit periferic, de ciu­dăţenii feminine, de pato­logii nesupărătoare, de me­tafore comode nu poate a­­vea — dacă devine atribut de esenţă al unei lu­crări de literatură sau al vreunui film — decît eco­uri trecătoare in rîndul unor domnişoare, timide şi Constantin STOICU­) (Continuare în pag. a IV-a) „PROFESIUNE DE CREDINŢĂ “ la lumina văpăilor oţelăriei în nici o imagine a Hunedoarei nu se poate face abstracţie de peisajul dominat de prezenţa unor gigantice agregate industriale: un lung şir de furnale, două mari oţelării, un întreg sector de lami­noare moderne pentru diferite profile, o uzină cocso-chimică, fabrici de aglomerare a mine­reului, fabrici şi insta­laţii chimice, o termo­centrală şi atîtea alte o­­biective. Majoritatea — înălţate în anii noştri care i-au conferit Hu­nedoarei un rol de prim rang în opera de indus­trializare socialistă a ţării. Şi iată, de curînd a­­părut în acest peisaj plin de forţă, un alt vlăstar al cetăţii de foc: noua oţelărie electrică. Care este rolul ei în u­­riaşul angrenaj side­rurgic ? După cum se ştie, există oţeluri obişnuite (oţeluri carbon cu o in­finitate de variante) şi oţeluri aliate şi înalt aliate. Oţeluri moi şi­ o­ţeluri dure, oţeluri e­­lastice, oţeluri casante, oţeluri inoxidabile... O­­ţeluri pentru şine de căruţă, dar şi oţeluri pentru rulmenţi sau pentru lame de ras Cu cît o industrie este­ mai dezvoltată şi produce o gamă mai complexă de maşini şi instalaţii, cu atît are nevoie de o mai largă varietate de oţe­luri speciale. Din ce în ce mai multe comparti­mente ale industriei noastre constructoare de maşini (producţia de automobile, de autoca­mioane şi de tractoare, de rulmenţi, de meca­nisme fine etc.) solicită acest gen de oţeluri. Dar oţelurile cu pro­prietăţi speciale se pro­­duc în instalaţii şi agre­gate speciale, cu mate­rii prime speciale, şi tocmai de aceea, în cantităţi mai mici. Ele se obţin în cuptoare e­­lectrice, cu arc voltaic La Hunedoara, oţelă­­ria electrică a debutat în urmă cu trei decenii, printr-un singur cuptor de o capacitate extrem de redusă : 5 tone pe şarjă. în 1957 au fost montate alte două cup­toare electrice avînd, fiecare, ţ, capacitate de 20 de tone. Oţelăria e­o anexă a oţelăriei Sie­mens-Martin. Incepind însă de anul acesta, o dată cu intrarea în producţie a încă două cuptoare moderne de cîte 40 de tone, oţelăria electrică există ca sec­ţie de sine stătătoare, constituind încă una din secţiile importante ce compun marele com­binat. Secţia aceasta insă, de dimensiuni mici, poate fi asemuită cu un flaut într-o orchestră. Aşa par cuptoarele electrice faţă de giganticele Sie­mens-Martin. In schimb, ţi se relevă o altă di­mensiune : a fineţei, aş zice, a rafinamentului procesului tehnologic. Ţi-o comunică pînă şi modul cum se mişcă oamenii în jurul cup­toarelor sau în faţa ma-Reportaj din Hunedoara de Mihai CARANFIL unlor panouri de coman­dă, felul în care scru­tează — cu atenţie, cu o teribilă trăire interi­oară — prin vizeta de cobalt. Cele două noi cuptoa­re au stîrnit la Hune­doara un interes apar­te printre cei desemnaţi să se ocupe de monta­rea, de punerea în­­ funcţiune şi apoi de exploatarea curentă a acestor agregate. Cu atît mai relevant ne apare amănuntul, cu cît la Hunedoara oamenii s-au obişnuit de mult cu noutăţile. De două­zeci de ani, noile apa­riţii s-au înlănţuit per­petuu pînă cînd au de­venit un fenomen obiş­nuit. Acum, la o astfel de „premieră“ tehnică este în primul rînd apreciat gradul de dificultate şi de solicitare profesio­nală, felul în care un om sau un colectiv au reuşit să conecteze noua prezenţă materială la ritmul şi exigenţele combinatului, să atingă şi să depăşească para­metrii proiectaţi. In raport cu aceste probe ale examenului side­bindu-se elogios des­pre oamenii oţelăriei e­­lectrice. Unul dintre ei— tînărul inginer Emil Io­­nescu, prezent pe plat­forma noilor cuptoare de la primul pînă la ultimul şurub al mon­tajului. Doi ani şi i-a închinat acestor cup­toare — şi, în tot a­­cest răstimp, curba pa­siunii sale profesiona­le a cunoscut un con­tinuu urcuş. E un tînăr înalt, cu mişcări calme şi sigure, cu­ o privire albastră... de erou po­zitiv. Mi s-a spus că aţi cerut să fiţi repartizat la Hunedoara şi, în mod expres, la această oţelărie. Aţi avut vreun motiv deosebit ? — Am avut de re­cuperat o mică restan­ţă... morală faţă de profesorul meu de o­­ţelărie. Mai exact, în anul patru reuşisem să cunosc destul de bine cuptoarele Mar­tin, dar foarte puţin pe cele electrice. Pentru asta, în ultimul an de facultate mi-am ales ca lucrare de diplomă anume cuptoarele e­­lectrice. M-am ocupat de ele intens, m-am dedicat lor pe nesim­ţite, dar şi cu gîndul de a-mi plăti datoria faţă de profesor. Sînt aici de doi ani şi între timp mi-am recuperat restanţa pînă într-atît încît nu mai concep să mă despart de cuptoa­rele electrice... „Profesiunea de cre­dinţă“, mărturisită lin­gă văpăile cuptorului, e susţinută prin faptele tînărului specialist. In calitate de tehnolog responsabil pentru in­vestiţii, el a coordonat activitatea de montaj a celor două cuptoare. Eforturile sale s-au conjugat fericit cu ho­­tărîrea întregului co­lectiv : agregatele au intrat în producţie mai devreme faţă de ter­menul stabilit. — De fapt, perioada punerii în funcţiune este cea mai grea. Şi, intr-un fel, e decisivă pentru tot ceea ce va urma Atunci se tato­nează, se descoperă în­suşirile agregatelor, se creează posibilitatea creşterii parametrilor funcţionali. Reţineţi : cuptoarele noastre au fost proiectate pentru 40 de tone, dar vor func­ţiona la o capacitate de 50... Mai avem însă de furcă — Şi cînd se va pune totul la punct ? — Niciodată. — Niciodată — a a­­dăugat, după o pauză, tînărul Inginer — pen­tru că perfecţionarea este un proces practic, fără sfîrşit. Mai ales într-o oţelărie ca a noastră, unde perfec­ţiunea nu depinde nu­mai de tehnica propriu­­zisă, ci şi de simţul profesional al oameni­lor. Acest simţ se ca­pătă, se educă. Şi, trep­tat, el­ acţionează ca o unealtă de producţie de un fel deosebit asupra randamentului, asupra (Continuare în pag. a V-a) m­­oţelăria Sie­mens-Martin nr. 1 a Combinatu­lui siderurgic­­(Hunedoara se pregătesc probe pentru laborator CONSTRUCTORUL LUCREAZĂ AGALE DAR... CU ACOPERIRE Ministerele titulare de investiţii în judeţul Covasna au oficializat restanţele . Nu există judeţ sau localitate im­portantă a ţării care să nu cunoas­că, din ce in ce mai mult, transfor­mările favorabile pe plan economic şi social ale industrializării, ale po­liticii partidului nostru de îmbună­tăţire a repartizării teritoriale a for­ţelor de producţie. Un asemenea ju­deţ este Covasna. Aici, după cum se arăta într-un articol din luna aprilie a.c., publicat în ziarul nostru, statul a concentrat însemnate fonduri de investiţii, destinate creării platformei industriale de la Tg. Secuiesc. Dar, în acea lună, datorită con­cepţiei empirice in organizarea şan­tierelor, la toate cele trei obiective industriale aflate în construcţie — fabrica de confecţii, fabrica de ami­don şi fabrica de şuruburi — ritmul execuţiei lucrărilor era sub orice cri­tică Neajunsurile se datorau, in speţă, întirzierii lucrărilor de orga­nizare şi neasigurării şantierelor cu forţa de muncă necesară — mai ales cu cadre de conducere competente şi stabile — precum şi lipsei de îndru­mare şi control din partea Trustului 5 construcţii Braşov, antreprenorul general al investiţiilor, respective. In discuţia purtată atunci, ing. Leon Leibovici, directorul general al trus­tului, ne-a prezentat un program de acţiune menit să redreseze situaţia şantierelor, asigurindu-ne că, in scurt timp, va fi imprimat un ritm susţinut de lucru care să permită recuperarea restanţelor şi înde­plinirea integrală a planului de investiţii pe anul 1969. Aprecierea noastră din încheierea articolului : „In ce ne priveşte, desigur, am fi bucuroşi să putem nota şi remarca peste un timp ■ o evoluţie pozitivă a lucrărilor“ pornea de la încrederea că factorii de răspundere respectivi au capacitatea de a finaliza la ter­men lucrările pe şantiere şi a înde­plini întocmai prevederile planului în acest domeniu. Zilele trecute, am fost din nou la Tg. Secuiesc.. Prima discuţie ne-a dezvăluit şi primele surprize deza­măgitoare. — Nici pomeneală ca şantierele să-şi realizeze integral angajamen­tele şi promisiunile făcute, ne-a spus Iov Albert Marton, secretar al Comi­tetului de partid al oraşului Tg. Se­cuiesc. După nenumărate intervenţii ale Comitetului judeţean Covasna al P.C.R., după apariţia articolului în „Scînteia", pe şantiere s-a resimţit o oarecare înviorare a ritmului de lu­cru, iar risipa materialelor s-a oprit Nicolae MOCANU corespondentul „Scînteii" (Continuare în pag. a V-a) Pagina a lll-a Prin eforturile reunite ale cooperativelor agricole de producţie COMPLEXE ZOOTEHNICE DE INAIT RANDAMENT, MARI PRODUCĂTOARE DE CARNE! CINSTEA Şl MÎNDRIA DE A RAPORTA ÎNDEPLINIREA PIANULUI Şl ANGAJA­MENTELOR In aceste zile, sosesc la re­dacţie noi ştiri care vestesc realizări deosebite in îndeplini­rea sarcinilor de plan, a angaja­mentelor luate in cadrul între­cerii dintre organizaţiile judeţe­ne de partid. Aceste succese sunt o dovadă grăitoare a elanului creator cu care lucrează munci­­­­torii, inginerii, tehnicienii şi e­­conomiştii, toţi cei care activea­ză pe ţărimul producţiei mate­riale, a hotăririi lor de a va­lorifica cit mai eficient re­sursele interne, zestrea tehni­că a întreprinderilor, pentru a obţine o producţie superioară, u­­tilă procesului de făurire a unei economii moderne, ridicării nive­lului de trai al oamenilor muncii. De pe şantierele Sistemului energetic şi de navigaţie Porţile de Fier am primit vestea că constructorii au îndeplinit pla­nul de producţie pe 11 luni cu 16 zile mai devreme. Sarcinile mari ce stau în faţa grupului de şantiere — turnarea a 93 000 mc betoane şi exe­cutarea a 160 000 mc excavaţii în stîncă — au impus luarea u­­nor măsuri deosebite, ca lucrul pe timpul iernii să fie pregătit în condiţii optime. In acest scop au fost reactualizate graficele de lucru la turnarea betoanelor şi la excavaţii. S-a urmărit folosi­rea nit mai completă a macara­lelor şi utilajelor de mare capa­citate. Intens se desfăşoară lu­crările şi pe şantierul întreprin­derii energo-montaj , pe plat­forma de montaj a centralei hi­droelectrice se află în curs de asamblare şi pregătire pentru montaj rotorul turbinei nr. 1. Şi constructorii Complexului hidrotehnic de pe Valea Uzului au obţinut un succes de presti­giu : pe data de 19 noiembrie, cu 42 de zile mai devreme, ei şi-au îndeplinit sarcinile de producţie pe acest an, turnînd un polipul barajului ultimei­ cantităţi din­­cei 186 000 metri“cubi de beton plani­ficaţi. 14 din cele 33 de blocuri ale barajului au ajuns de acum la cota prevăzută pentru prima etapă de construcţie. Au fost create astfel condiţii ca în primă­vara anului viitor, cu un an îna­inte de termen, aşa cum prevede angajamentul constructorilor, să înceapă acumularea apelor Uzu­lui. Rezultatele bune se datoresc unor măsuri tehnico-organizato­­rice ca: modernizarea statiei de sortare a agregatelor, îmbunătă­ţirea tehnologiei de betonare, fo­losirea cofrajelor metalice şi din prefabricate de beton, prepararea nisipurilor pe şantier etc. Aces­tea au contribuit la creşterea productivităţii muncii cu 20 la sută faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Pînă la sfîrşitul anului, constructorii s-au anga­jat să mai toarne în corpul bara­jului încă 15 000 mc de beton. (Continuare în pag. a V-a) după Încheierea cu succes A PROGRAMULUI DE ACTIVITATE PE LUNĂ ECHIPAJUL UNEI „APOLLO-K­ se îndreaptă spre Terra CORESPONDENȚA DIN WASHINGTON DE LA C. ALEXANDROAIE In fantasticul decor se­lenar, unde pulberea ar­gintie a stelelor s-a strîns, veac după veac, ca într-o urnă, uriașă, cei doi pămînteni, Charles Conrad şi Alan Bean, au dormit o noapte pe Lună. Un somn liniştit, în cos­tumul lunar, ca de scafan­dru. Vinerea trecută, la plecarea de pe cosmodro­­mul Cape Kennedy, astro­­nauţii au refuzat să-şi a­­ducă cu ei păturile pre­văzute, tocmai pentru a scăpa de frigul de care au suferit colegii lor Neil Armstrong şi Edwin Al­­drin. „Am prefera — a spus atunci Conrad — să beneficiem de perfecta izolare termică pe care ţi-o oferă „ţinuta" pe Lună, decît să are acope­riri cu pături care, se pare că, aici, nu prea ţin de cald“. In hamacuri co­mode, Conrad şi Bean s-au odihnit mult mai bine decît „predecesorii“ lor, siliţi să doarmă pe jumătate întinşi, pe ju­mătate suspendaţi sub mo­toarele „L.E.M.“-ului. Ca dovadă, după numai cinci ore de somn s-au trezit şi au cerut permisiunea Centrului de control de la Houston să procedeze la îndeplinirea mai devre­me a programului stabilit pentru joi. Astronauţii Conrad şi Bean au efectuat o scurtă emisiune de televiziune de probă pentru a verifica starea camerei de luat ve­deri în culori. La cen­trul spaţial de la Hous­ton s-a anunţat că, deşi imaginile sunt ceva mai clare decit cele recepţio­nate în cadrul emisiunii în direct efectuată in timpul primei ieşiri pe (Continuare în pag. a VI-a)

Next