Scînteia, decembrie 1969 (Anul 38, nr. 8264-8293)

1969-12-03 / nr. 8266

PAGINA 2 rFAPTUL1 DIVERS Fişă biografică Maşina pe care o vedeţi in fotografie i-a fost încredinţată lui Alexandru Boboc (I.A.S. Brăila) cu 17 ani în urmă. Ti­­nărului — pe atunci — şofer, abia întors din armată i s-a ară­tat o maşină pe butuci, care nu avea conducător auto. In două săptămîni a reparat-o şi nu s-a mai despărţit de ea. Un milion de kilometri parcurşi cu numai patru reparaţii capitale, econo­mii ce depăşesc 100 000 lei, pre­zenţă permanentă în rindul ce­lor evidenţiaţi din întreprinde­rea unde lucrează — iată un foarte scurt bilanţ al unei ac­tivităţi meritorii. Se vede treaba că acolo unde şoferii işi iubesc meseria, (ca Alexandru Boboc), lucrurile merg ca pe roate. La figurat­ii la propriu. Sondaj pe şosele La sfîrşitul lunii trecute, lu­crătorii de miliţie din intreaga ţară, împreună cu reprezentanţi ai Ministerului Transporturilor au iniţiat — timp de o săptă­­mină — o acţiune de control pentru depistarea autovehicule­lor care circulă în gol sau efec­tuează transport de mărfuri şi persoane, fără forme legale. Dintre constatările făcute cu a­­ceastă ocazie, consemnăm : 2309 autovehicule au fost găsite cir­­culînd fără încărcătură ; 3 982 transportau mărfuri sau persoa­ne în mod ilegal; 4 493 de ma­şini prezentau defecţiuni teh­nice. S-au săvîrşit, în perioada respectivă, peste 10 000 de aba­teri de la normele de circulaţie rutieră pe drumurile publice, 982 de infracţiuni de la legea cir­culaţiei, iar 432 de conducători auto au fost surprinşi şofind sub influenţa alcoolului. Cifrele de mai sus nu mai au nevoie de comentarii. Se impun însă mă­suri hotărîte. Mai ales din par­tea întreprinderilor şi instituţii­lor posesoare de autovehicule. Cine strînge şurubul ? N-aveţi, cumva, o şaibă în plus ? Dacă vă prisoseşte un asemenea articol, adresaţi-vă cooperativei agricole din Avră­­meni (Botoşani). De aproape un an, amintita cooperativă caută, fără succes, o şaibă de curea pentru un tractor. Cooperatorii s-au adresat pînă acum unui număr impresionant de între­prinderi, dar pretutindeni răs­punsul a fost negativ : „Nu fabricăm şaibe, nu sînt renta­bile“ (!?) Nu ştim cit de renta­bilă sau nerentabilă o fi fabri­carea unei şaibe, ştim însă că un tractor (şi ca el, cîte altele) stă nefolosit. Şi acest lucru este precis nerentabil. Dacă îl cunoaşteţi... Cinci copii din Bicazul Ar­delean (judeţul Neamţ) : Iulia, Neculai, Aurel, loan şi Vasile îşi aşteaptă tatăl plecat, el ştie unde, încă din luna iulie. Au­rel Capot — născut la 9 iunie 1936 in aceeaşi comună — i-a părăsit lăsîndu-i de izbelişte. Nesocotindu-şi obligaţiile mo­rale şi legale de a contribui la întreţinerea şi educarea propri­ilor vlăstare a fugit cu o fe­meie — Catrina Gheţi — şi in momentul de faţă se ascunde, mignind din loc în loc pentru a nu fi identificat de organele de resort. Fără discuţie pînă la urmă va fi depistat şi va su­feri rigorile legii. Dacă insă pînă atunci îl intilniţi pe un­deva indepliniţi-vă o îndatorire cetăţenească. Diogene contemporan La depozitul cooperativei de consum din comuna Necşeşti (judeţul Teleorman) sosise mar­fă. Trebuia băgată in magazie. Un amănunt, încăperea folosi­tă ca depozit nu avea instala­ţie de iluminat. Marin Banu, gestionarul, a găsit atunci o so­luţie. Mai precis... o luminare. A aprins-o şi după ce şi-a­ ter­minat treaba a plecat uitînd-o acolo aprinsă. Cînd flăcările au cuprins clădirea­­ în care au ars valori de 10 000 de lei — şi-a adus aminte, dar era prea tîr­­ziu. Neglijenţa, ca şi ignorarea celor mai elementare norme de prevenire a incendiilor, a avut de data aceasta un deznodămînt costisitor. Comentariile sînt de prisos. Rubrică redactată de : Ştefan ZIDARIŢA Gheorghe DAVID cu sprijinul corespondenților I „Scînteii"­­ . După cum a demonstrat din plin experienţa, eficacitatea învăţămîntu­­lui de partid depinde, in mare mă­sură, de actualitatea problematicii sale, de măsura în care el răspunde preocupărilor şi sarcinilor majore ale construcţiei socialiste, necesităţilor reale ale membrilor de partid şi ce­lorlalţi oameni ai muncii. Faptul că anul acesta axul central al studiului în învăţămîntul de partid îl constituie documentele Congresu­lui al X-lea al partidului înlesneşte situarea invăţămîhtului în miezul problemelor de stringentă actualitate ale etapei pe care o străbate poporul nostru. Am înregistrat cu satisfac­ţie eforturile unor lectori şi propa­gandişti de la uzinele „Semănătoa­rea“ din Capitală, „Metrom“ şi „Rul­mentul“ din Braşov. Uzina de auto­turisme din Piteşti, de a expune în aşa fel problemele, incit bogăţia de idei din documentele Congresului, înalta lor valoare teoretică şi prac­tică, să fie puse cit mai bine în evi­denţă, iar aspectele noi să fie apro­fundate şi corelate cu explicarea sar­cinilor care rezultă din hotăririle Congresului al X-lea pentru fiecare domeniu de activitate, cu exemplifi­cări din realitatea economică şi so­­cial-politică. — La uzinele „Rulmentul“ din Bra­şov — ne spunea tovarăşa Marga­reta Kleisch, lector la cabinetul ju­deţean de partid Braşov — am asistat la o dezbatere despre „P.C.R. — forţa politică conducătoare a poporului român“. Ceea ce consider mai ales pozitiv este faptul că participanţii nu s-au mărginit numai să explice necesitatea sporirii rolului partidului, ci au insistat asupra modului cum se realizează acest rol în etapa ac­tuală, asupra concepţiei subliniate la Congres cu privire la partid, ca fo­car al gîndirii creatoare, ca forţă po­litică şi organizatorică care nu are nevoie de măsuri administrative pen­tru a deveni mai puternică, dar nici nu-şi reduce rolul la simpla procla­mare a unor principii. Căile prin care partidul îşi exercită rolul con­ducător — stabilirea şi propaga­rea liniei sale politice şi ideo­logice, perfecţionarea continuă a stilului de muncă, a formelor şi metodelor de activitate ale or­ganelor şi organizaţiilor de partid, munca desfăşurată pentru ridicarea conştiinţei socialiste, legăturile strîn­­se cu masele largi, poziţia înaintată şi exemplul personal al comuniştilor — au fost pe larg analizate şi, ceea ce mi se pare foarte important, a­­ceasta s-a făcut prin participarea activă la dezbatere a cursanţilor, prin propriul lor efort de gîndire. Acest mod de abordare a problemelor a adus cursanţilor un spor de cunoaş­tere. Şi în cercul condus de economis­tul Stănculescu Dumitru, de la U­zina de autoturisme din Piteşti, tema despre făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate a prilejuit dezbateri vii. Pornind de la între­barea pusă de un cursant : ţ,de ce in definirea conţinutului etapei actuale nu mai vorbim despre desăvîrşirea construcţiei socialiste, ci despre fău­rirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate ?“ lectorul a orientat dez­baterea spre o explicare amplă a semnificaţiei acestei noţiuni, care exprimă, între altele, procesul şi mai ales direcţiile de dez­voltare şi perfecţionare ale socie­tăţii noastre, indică finalitatea acestei etape. Remarcabil în dezbatere a fost, de asemenea, modul aprofun­dat, cuprinzător, în care au fost ana­lizate trăsăturile caracteristice ale noii societăţi, atît in sfera bazei teh­nice-materiale, cit şi în aceea a re­laţiilor socialiste de producţie şi a relaţiilor sociale în ansamblul lor, a suprastructurii. Propagandistul a avut, în plus, meritul că a ştiut să-i îndrume pe cursanţi spre îmbinarea chestiunilor de natură teoretică cu aspecte practice şi chiar cu exem­plificări din uzină — bine alese, con­vingătoare — legate de introducerea tehnicii noi, creşterea capacităţilor de producţie, adoptarea unor noi for­me şi metode de conducere şi plani­ficare, adincirea democraţiei econo­mice etc. Apreciind acest fel de a lucra cu cursanţii, nu putem să nu remarcăm totodată, existenţa unor serioase de­ficienţe în conţinutul invăţâmîntului da partid. Ne referim, in primul rînd, la tendinţa observată în unele locuri de ignorare sau neglijare a as­pectelor teoretice­­ noi, de coborîre a dezbaterilor la nivelul unui practi­cism îngust, lipsit de orizont. Ast­fel, la uzinele „Danubiana“ din Bucureşti, la un cerc de construcţie de partid, participînd la discutarea unei teme atît de importante cum este aceea despre stat şi democraţia în condiţiile făuririi societăţii socia­liste multilateral dezvoltate, ne aş­teptam sâ se analizeze evoluţia func­ţiilor statului socialist, in strînsă co­relaţie cu procesul de omogenizare a societăţii noastre, să se insiste asupra aspectelor privitoare la întărirea şi perfecţionarea permanentă a activi­tăţii statului, accentuarea caracte­rului său democratic, lupta împo­triva tendinţelor de birocratism, atragerea tot mai activă a maselor la conducerea societăţii. Surprinză­tor insă, aceste aspecte au fost elu­date, iar dezbaterile s-au axat — timp de aproape o oră — pe unica chestiune a necesarului de cadre in uzină şi a pregătirii lor. Această chestiune prezintă, fără îndoială, importanţă pentru activitatea din uzi­nă, dar nu era cazul să i se consacre aproape întreaga dezbatere a temei despre stat. In turnura pe care au căpătat-o discuţiile şi-a spus desigur, cuvintul faptul că propagandistul n-a înţeles că rostul invăţămîntului este, in primul rind, de a elucida bazele teoretice, ideologice ale politicii par­tidului, de a-i ajuta pe oameni să cu­noască şi să-şi însuşească această politică. Am mai întîlnit şi cazuri in care teme de mare actualitate sunt tratate intr-un mod inactual, învechit, In care aspectele noi sunt înecate în fraze şablon. Intr-o expunere ţinută la uzinele „Hidromecanica" din Bra­şov, de pildă a ne relata tovarăşul Guţă Nicolae, şeful catedrei de filo­zofie de la cabinetul judeţean de partid Braşov — dacă problema ro­lului statului a fost in general bine tratată, în schimb partea privitoare la democraţia socialistă n-a fost de­cit o însăilare de generalităţi, în­deobşte lucruri bine cunoscute. Nu s-a reuşit să se scoată în evidenţă esenţa democraţiei socialiste, aspec­tele noi ale participării maselor la viaţa social-politică a ţării, ansam­blul de măsuri luate de partid şi de statul nostru socialist pentru stimu­larea puternică şi multilaterală a ini­ţiativei creatoare a oamenilor mun­cii in construirea societăţii socialiste, adică tocmai ceea ce este mai semni­ficativ şi actual în acest domeniu. Se întîmplă de multe ori ca un, con­ţinut interesant să fie anihilat din cauza unui mod anost de pre­zentare. Astfel, la un cerc de eco­nomie concretă de la Fabrica de mo­toare electrice din Piteşti, o lecţie bine documentată şi-a pierdut mult din eficienţă datorită faptului că a fost expusă monoton, uniform, lecto­rul neridicind ochii de pe textul scris. Cursanţii au criticat acest mod de a face expunerea, după cum s-au ară­tat nemulţumiţi şi de faptul că la o temă atit de importantă bibliografia a fost cu totul insuficientă. In­ aceeaşi uzină am asistat la o lecţie despre „P.C.R — forţa politică con­ducătoare a poporului nostru". In loc să se documenteze în prealabil, sâ ţină seama, în expunerea sa, de spe­cificul activităţii din uzină, propagan­distul s-a limitat să redea, punct cu punct, tematica orientativă din re­vista „In ajutorul propagandiştilor". Sperăm că aceste aspecte vor determina birourile şi comitetele de partid din respectivele întreprin­deri, ca şi din altele să se ocupe cu mai multă răspundere de controlul şi Îndrumarea Invăţămîntului, pentru ca acesta, păstrîndu-şi specificul său, să fie o pirghie însemnată de cunoaş­tere şi înfăptuire a politicii partidu­lui. Silviu ACHIM ACTUALITATEA — c­riteriu al valorii politica a invăţămîntului da partid LUNA CADOURILOR Magazinele vor etala In luna decembrie o mare varietate de articole şi totuşi... alegerea celui mai frumos, mai util şi mai semnificativ cadou va da, probabil, de gîndit. „Moş Gerilă“ n® vine !a ajutor. Sfatul lui ne poate fi de un real folos in această privinţă. De la 1 decembrie, „Moş Gerila" răspunde zilnic în Capitală, între orele 10—20, la telefoanele­­ 14 92 05 şi 14 00 75. Prezenţa sa la aceste telefoane are drept scop să informeze şi să dea sugestii tuturor celor ce se pregătesc să ofere la sfîrşit de an cadouri celor dragi din familie, prietenilor apropiaţi. Pentru abonamentele pe anul 1970 Consultaţi catalogul presei române Se fac, În continuare, abonamente pentru anul 1970 la ziarele şi revistele româneşti. Vă sugerăm cu acest prilej să consultaţi CATALO­GUL PRESEI ROMANE, care se află la oficiile P.T.T., la factorii poştali şi la difuzorii de presă din întreprinderi și instituții. (Urmare din pag. I) pentru compensarea redu­cerilor de preţuri, între­prinderile dispun chiar de un fond anume, la care în­să nu apelează. Dimpotri­vă, multe I.L.F.-uri se men­ţin la limita maximă a pre­­ţurilor-plafon cu amănun­tul, indiferent de preţurile de cumpărare practicate şi, ceea ce este mai grav, u­­neori scot din depozite me­re de calitatea a II-a şi le dau pe piaţă la preţuri sta­bilite pentru calităţile su­perioare. De exemplu, în judeţele Cluj, Covasna, Gorj, merele se vînd popu­laţiei cu preţuri chiar mai ridicate decit cele de anul trecut. Cert este că în ju­deţul Neamţ (ca şi in alte judeţe) există, la această da­tă, cantităţi ce depăşesc po­sibilităţile de consum. In plus, directorul I.L.F. ne-a informat că există posibili­tăţi ca, in perioada care ur­mează, să mai fie achiziţio­nate încă 400—500 tone de mere, iar forurile centrale de resort au repartizat ju­deţului Neamţ încă 500 tone de mere din judeţul Sucea­va. Cum s-ar spune, se a­­daugă seu­ în carnea grasă. Or, nu se poate admite ca aceste produse, pentru ob­ţinerea cărora s-au cheltuit bani grei şi s-au învestit muncă şi eforturi, să fie iro­site cu atîta uşurinţă. Am trecut să analizăm situaţia şi în altă zonă a ţării , în bazinul pomicol Bistriţa-Năsăud. Datorită condiţiilor prielnice, merele de aici au calităţi deosebi­te : pulpă crocantă şi dulce, colorit viu. In acest an, producţia a fost nu numai bogată cantitativ, ci şi de calitate superioară. Numai prin întreprinderea jude­ţeană de legume şi fructe au fost valorificate peste 15 000 tone de mere, din care o parte au fost vîndu­te fie la export, fie pe pia­ţa internă, iar alta se află încă în depozite, pentru asi­gurarea aprovizionării rit­mice a pieţei sau pentru semiindustrializare. In momentul de faţă se pune deci atît problema de­pozitării în mod corespun­zător, cît şi a modului cum fructele ajung la consuma­tori. Mai pot fi ele asemă­nate cu cele din livezi, care în vară şi toamnă îţi luau ochii prin coloritul şi fru­museţea lor ? Dacă ne-am­ lua după vitrina cu mere atrăgătoare a magazinului de la parterul sediului în­treprinderii judeţene de le­gume şi fructe, am putea spune că ele corespund în­tru totul „mărului etalon“ de Bistriţa. De altfel, clien­ţii nici nu se lasă prea mult invitaţi pentru a-şi umple sacoşele. Dacă am întîlni merele expuse spre vînza­­re aici, pe calităţi, şi în alte unităţi de desfacere, din alte localităţi, n-am avea nimic de obiectat. Dar iată că la Năsăud, la Ilva Mică, în staţiunea balneară Sîn­­jorz Băi din acelaşi judeţ, merele nu mai seamănă nicidecum cu cele culese din livezile bistriţene. Sunt lovite şi terciuite, unele putrezite, stau cu săptămâ­nile în vitrină şi în lăzi şi nimeni nu întreabă de ele. Sunt departe de a fi de ca­litatea I, cu care au fost etichetate, şi gestionarii re­fuză să le mai primească. „Am fost la Bucureşti şi am umblat prin magazinele de desfacere a fructelor — ne spunea inginerul Ioan Mo­doran, directorul staţiunii experimentale pomicole Bis­triţa. Ca specialist, am vrut să mă conving cum se vînd merele noastre, ce căutare au, care sînt preferinţele consumatorilor. Am rămas dezamăgit , pur şi simplu nu le-am mai recunoscut în amestecurile de diferite soiuri, cele mai multe lovi­te şi degradate. N-aş putea spune că numai merele pro­venite din livezile judeţului nostru se prezentau astfel, dar asta nu ne consolează. Ţi se rupe inima cînd vezi o asemenea bogăţie, pe care nu ştim s-o valorificăm cum se cuvine. Zadarnic se stră­duiesc cercetătorii să creeze soiuri noi, cu calităţi gus­tative şi nutritive superioa­re, dacă consumatorul nu beneficiază de aceste avan­taje“. Degradarea merelor Înce­pe o dată cu recoltatul şi continuă, din păcate, pe în­tregul traseu spre cumpă­rător. Nu ne vom opri, în rîndurile de faţă, asupra tuturor etapelor acestui proces, ci vom încerca să vedem cum sunt păstrate în depozite, prin ce canoane trec pînă ajung în maga­zinele de desfacere. Bistriţa beneficiază din acest an de un depozit com­plex de mare capacitate, format din 4 celule — trei cu o capacitate de câte 300 de tone fiecare, iar a patra de 2 000 de tone, cu tem­peratură constantă şi aer condiţionat, cu o hală de sortare unde întregul pro­ces de lucru este mecani­zat, cu maşini de sortat şi calibrat. Celulele au fost deja ocupate de mari can­tităţi de mere de la mai multe I.A.S.-uri din ţară; în hala de prelucrare au fost depozitate o parte din me­rele întreprinderii judeţe­ne de legume şi fructe. Cea mai mare parte au fost însă insilozate prin pivniţe şi diferite depozite mici din numeroase localităţi. Deşi nu peste tot condiţiile de depozitare sunt cele mai bune, totuşi fructele sunt sortate pe calităţi şi adă­postite de îngheţ. Alte circa 2 000 de tone au rămas însă sub cerul liber sau în cel mai bun caz acoperite cu rogojini, la centrele de le­gume şi fructe. Deşi multe din ele ar putea fi trimise în consum, dată fiind lipsa de solicitare din partea pie­ţei, ca şi absenţa spaţiilor de insilozare, aceste fructe continuă să fie sortate, aş­­teptîndu-şi rindul la des­hidratare ori prelucrarea în marmeladă sau... borhot. Operaţia de deshidratare — care ar putea salva canti­tăţi importante — merge insă greoi, intrueit uscăto­­ria de la Năsăud, promisă ţ) intra in funcţiune la în­ceputul toamnei, n-a în­ceput nici acum si lucre­ MĂRUL CARE... STRICA MEREU ze, iar cea de la Beclean este abia la începutul fini­sajului. Frigul ce s-a abă­tut în aceste zile va avea deci grave repercusiuni a­­supra celor 2 000 tone de ca­mere aflate în depozite, cât­ şi a unor importante can­tităţi lăsate în custodie la cooperativele agricole de producţie sau la diferiţi producători, care nu au condiţii prielnice de păs­trare. „Acestea sunt condi­ţiile, mai mult nu putem face" — afirmă tov. Ioan Nagy, director adjunct al întreprinderii judeţene de legume şi fructe. După cum spuneam mai sus, solicitările pieţei pen­tru mere sînt acum mai slabe. Doar din cînd in cînd se mai încarcă din gara Bistriţa cite un vagon-două ori mai pleacă camioane spre alte judeţe. Am asis­tat, în gară, la încărcarea cîtorva vagoane. Lăzile e­­rau mînuite şi aşezate cu grijă. Dar ce folos, de vre­me ce ele fuseseră puternic zdruncinate pe cei 200 de metri de drum de la ieşi­rea din depozit, unde gro­pile sînt atît de adinei, in­cit oricită bunăvoinţă ar avea un şofer zdruncinătu­rile tot nu pot fi evitate ? Concluziile constatărilor făcute în ambele judeţe sunt de natură să alarmeze fo­rurile centrale de resort­­ trebuie întreprinse neapă­rat măsuri serioase pentru a se evita pierderi ce s-ar putea ridica, pînă în pri­măvară, la multe milioane de lei, aducînd statului pa­­gube insemnate. În acest sens, organele centrale tre­buie să-și conjuge efortu­rile cu cele ale organelor locale, insistăm asupra a­­cestui aspect deoarece se afirmă că solicitările de mere sunt, în general, mi­nime, că nu există localita­te neaprovizionată. Sunt convinse oare toate foru­rile judeţene că aşa stau lucrurile ? Iată, de pildă, ce ne relatează un corespondent! „Dacă treci în aceste zile prin staţiunile permanen­te , deschise şi în timpul iernii unui mare număr de oameni ai muncii veniţi la odihnă şi tratament — nu găseşti nici un fruct. La Herculane ţi se înfăţişează ori imaginea dezolantă a unor chioşcuri goale, pără­site, ori a altora care des­fac în exclusivitate bere şi... gumă de mestecat. La urma urmei, guma de mes­tecat, pe lingă calitatea de a întreţine dantura, mai conţine şi ceva vitamine — spuneau unii mai în glumă, mai in serios. Din cînd în cînd, Gostatul mai aducea ceva mere la chioşcul din faţa cinematografului. Dar în ultima vreme nu s-au mai găsit gestionari...* Din păcate, situaţia se repetă aidoma şi nu alte staţiuni cu sezon permanent : aceleaşi chioşcuri goale, abandona­te, întîîneşti şi la Căciu­­lata, şi la Călimăneşti, şi la Govora. Iar întreprinderile de legume şi fructe se pling că nu sînt cerinţe şi me­rele stau la cîteva zeci de kilometri ! Asemenea cazuri de crasă Indolenţă arată că, pe lin­gă alte măsuri urgente, tre­buie analizată, la nivelul fiecărui judeţ în parte, re­partizarea fructelor între localităţi, intensificindu-se livrările oriunde merele pot fi consumate. In acelaşi timp, preţurile trebuie a­­daptate neapărat calităţii reale a produselor şi cobo­­rîte — în cadrul plafoane­lor — ori de cite ori piața impune asemenea măsuri, aceasta corespunzînd nor­melor unui comerţ elastic, eficient, mai ales cînd este vorba de produse perisa­bile. Semicentenarul Liceului din Drăgăşani La 14 decembrie a.c. LICEUL DE CULTURA GENERALA DRAGAŞANI , judeţul Vîlcea, îşi serbează semicentenarul. Foştii profesori şi elevi sunt invitaţi să participe la festivitate şi li se a­­dresează, totodată, rugămintea să trimită foto­grafii şi documente privind activitatea liceului între anii 1919—1969. SCl NT El A — miercuri 3 decembrie 1969 Noul hotel O. N. T. din Galaţi Grupurile de turişti, ca şi persoanele particulare care doresc sa viziteze oraşul Ga­laţi — port la Dunăre, au posi­bilitatea să reţină din vreme locuri pentru cazare la hotelul OJ N.T. din localitate — fie prin agenţia O.N.T., fie direct, prin telefonul 15 576.­­ Hotelul din oraşul cu o aşe­zare din cele mai pitoreşti este amplasat chiar în centrul mu­nicipiului — în Piaţa Republi­cii — delimitată de blocuri noi, fîntîni arteziene şi grupuri sculpturale. Noul edificiu, a­­supra căruia se opreşte aten­ţia trecătorului, are 8 etaje. Spaţiile de cazare cuprind 45 de camere cu cite 2 locuri şi 15 camere cu paturi duble — toate cu baie şi grup sanitar propriu. Mobilierul elegant, a­­decvat, conferă acestui hotel un grad ridicat de confort. în administraţia locală PRIN CREŞTEREA AUTONOMIEI LA UN SPOR DE EFICACITATE Noua organizare teritorial-admi­­nistrativă a ţării a creat cadrul or­ganizatoric corespunzător pentru lăr­girea autonomiei locale prin acorda­rea de atribuţii sporite consiliilor populare. Aceste atribuţii au fost expuse cu claritate în Legea de or­ganizare şi funcţionare a consiliilor populare. O dată­­ cu intrarea in vigoare a noii legi, Consiliul popular al judeţului Gorj a manifestat o preocupare permanentă pentru ridi­carea competenţei organelor subor­donate, pentru îmbunătăţirea conti­nuă a activităţii lor administrative şi atragerea cetăţenilor la conducerea treburilor obşteşti. O aplicare mecanică şi nediferen­­ţiată a prevederilor legii la toate consiliile municipale, orăşeneşti şi comunale n-ar contribui însă la lăr­girea atribuţiilor şi competenţei lor Cind fac această afirmaţie, am in ve­dere faptul că unele municipii şi oraşe n-au ajuns încă la un nivel de dezvoltare corespunzător, care să ofere consiliilor populare mijloacele de dirijare efectivă a unor unităţi economice puternice. De exemplu, în judeţul Gorj funcţionează o singură întreprindere de industrie locală. Ea este subordonată consiliului popula­­rudeţean. Am ajuns la concluzia că este mai bine ca unităţile de pro­ducţie care o alcătuiesc să fie sub­ordonate atît întreprinderii judeţene de industrie locală, cit şi consiliilor populare pe teritoriul cărora se află, acestea din urmă avînd, deocamdată, sarcina de a analiza periodic activi­tatea şi a urmări dezvoltarea in pers­pectivă a unităţilor. Un loc important printre preocupă­rile noastre ii ocupă gospodăria co­munală. In judeţ funcţionează în prezent o direcţie de gospodărie co­munală, organizată pe principiul ges­tiunii economice proprii. Ea coordo­nează şi îndrumă Întreprinderea de gospodărie orăşenească şi întreprin­derea de fond locativ şi prestări în construcţii, subordonate Consiliului popular municipal Tg. Jiu, precum şi întreprinderea orăşenească mixtă de gospodărie comunală şi fond locativ, subordonată Consiliului popular oră­şenesc Motru. In condiţiile de care dispunem nu se pot crea întreprin­deri comunale în cadrul fiecărui con­siliu popular orăşenesc. Dar apreciez puncte de vedere că ar fi necesar să organizăm la Consiliul popular municipal din Tg. Jiu care are ponderea cea mai mare, eventual şi la alte consilii populare orăşeneşti unităţi de gospodărie co­munală bugetare, direct subordonate lor. Consiliilor menţionate le-ar re­veni sarcina de a conduce activităţile de salubrizare a localităţilor, amena­jarea şi întreţinerea zonelor verzi, modernizarea şi întreţinerea străzi­lor, ştrandurilor, debarcaderelor, băi­lor publice etc., adică a tuturor a­­celor activităţi care în prezent sunt finanţate din bugetele consiliilor populare respective. În acelaşi timp, credem că ar fi bine să existe şi întreprinderi — do­tate corespunzător şi încadrate cu personal de specialitate — care să re­zolve probleme de gospodărie comu­nală, de distribuirea apei potabile, de canalizare ori distribuţie a gaze­lor, d® transport in comun şi între­ţinere a fondului locativ şi care ar urma să-şi desfăşoare activitatea în mai multe localităţi din judeţ, fiind subordonate consiliului popular jude­ţean, în funcţie de necesităţi. In ca­zul judeţului nostru, pot fi creat® două asemenea întreprinderi specia­lizate : una de gospodărie comunală şi una de fond locativ. Această so­luţie este impusă de faptul că activit­­ăţile de gospodărie comunală din noile oraşe Ţicleni, Cărbuneşti, No­vaci şi centrele muncitoreşti Sadu, Bîlteni şi Rovinari nu pot fi or­ganizate prin unităţi economice proprii, deoarece n-au volumul de activitate economică necesar. Am analizat şi ipoteza subordonă­rii acestor întreprinderi Consiliului popular al municipiului Tg. Jiu, ţi­­nînd seama de faptul că peste 60 la sută din activitatea lor se desfăşoară pe raza oraşului. Dar dacă am pro­ceda astfel, ar însemna să subordo­năm activităţile de gospodărie comu­nală din noile oraşe întreprinderii de subordonare municipală din Tg. Jiu. Pe măsura dezvoltării industriei lo­cale şi a gospodăriei comunale din municipiu şi oraşe, se vor crea, fără îndoială, şi condiţiile pentru înfiinţa­rea unor unităţi de sine stătătoare, subordonate consiliilor populare mu­nicipale şi orăşeneşti. Şi în domeniul invăţămîntului, cul­turii şi sănătăţii legea acordă compe­tenţe sporite consiliilor populare mu­­nicipale şi orăşeneşti, menite să ridica pe o treaptă calitativ superioară in­treaga activitate a organelor local® de stat In prezent, consiliile popu­lare orăşeneşti se ocupă cu multă răspundere de asigurarea bazei ma­teriale a invăţămîntului, culturii şi sănătăţii, de crearea unor condiţii optime de muncă şi viaţă cadrelor car® deservesc aceste instituţii. Una din preo­cupările lor de frunte constă in lăr­girea spaţiului de şcolarizare, care în ultimii doi ani a crescut cu 116 săli de clasă, cu 240 locuri in internate. S-au alocat în acest timp importante fonduri pentru dotarea şcolilor cu mobilier, material de laborator şi di­dactic etc. In ultimul an s-au în­fiinţat şi noi unităţi sanitare : centrul stomatologic Tg. Jiu, po­liclinica şi spitalul Motru, casa copilului Tg. Cărbuneşti şi al­tele. In bugetele municipiului Tg. Jiu şi oraşelor s-au alocat anul acesta fonduri in valoare de peste 60 mili­oane lei numai pentru acţiunile d® invăţămînt, cultură şi sănătate. In cadrul competenţelor ce le-au fost acordate, consiliile populare îşi aduc aportul la rezolvarea probleme­lor pe care le ridică activitatea so­­cial-culturală pe teritoriile respec­tive. Constatăm insă şi existenţa unor deficienţe, care îngreunează exerci­tarea atribuţiilor noi prevăzute d® legea administrativă. Astfel, în ca­drul Consiliului popular municipal Tg. Jiu şi al consiliilor popular® orăşeneşti nu există organe de spe­cialitate, cu ajutorul cărora s-ar pu­tea exercita o muncă de îndrumar® şi un control calificat pe tărâm so­cial-cultural, organele de specialita­te fiind concentrate în exclusivitate la nivelul judeţului. Exemplele la care ne-ara referit dovedesc că autonomia funcţională a municipiului şi oraşelor — în cadrul atribuţiilor şi competenţelor con­ferite prin Legea de organizare şi funcţionare a consiliilor populare — nu se realizează pe deplin datorită unei excesive concentrări la judeţ şi la direcţiile de specialitate a unor activităţi specifice municipiilor şi oraşelor. Or, pentru ca municipiile şi oraşele să-şi poată exercita atri­buţiile, cred că este necesar ca în primul rînd Comitetul de Stat pentru Economia şi Administraţia Locală să sprijine crearea, la nivelul munici­piilor şi oraşelor, a unui cadru orga­nizatoric corespunzător, variabil in funcţie de cerinţele reale, menit să înlesnească conducerea şi desfăşura­rea întregii activităţi economice, so­ciale şi de gospodărie. Alexandru MLADIN vicepreşedinte al Comitetului Executiv al Consiliului popular judeţean Gorj

Next