Scînteia, decembrie 1969 (Anul 38, nr. 8264-8293)
1969-12-03 / nr. 8266
PAGINA 2 rFAPTUL1 DIVERS Fişă biografică Maşina pe care o vedeţi in fotografie i-a fost încredinţată lui Alexandru Boboc (I.A.S. Brăila) cu 17 ani în urmă. Tinărului — pe atunci — şofer, abia întors din armată i s-a arătat o maşină pe butuci, care nu avea conducător auto. In două săptămîni a reparat-o şi nu s-a mai despărţit de ea. Un milion de kilometri parcurşi cu numai patru reparaţii capitale, economii ce depăşesc 100 000 lei, prezenţă permanentă în rindul celor evidenţiaţi din întreprinderea unde lucrează — iată un foarte scurt bilanţ al unei activităţi meritorii. Se vede treaba că acolo unde şoferii işi iubesc meseria, (ca Alexandru Boboc), lucrurile merg ca pe roate. La figuratii la propriu. Sondaj pe şosele La sfîrşitul lunii trecute, lucrătorii de miliţie din intreaga ţară, împreună cu reprezentanţi ai Ministerului Transporturilor au iniţiat — timp de o săptămină — o acţiune de control pentru depistarea autovehiculelor care circulă în gol sau efectuează transport de mărfuri şi persoane, fără forme legale. Dintre constatările făcute cu această ocazie, consemnăm : 2309 autovehicule au fost găsite circulînd fără încărcătură ; 3 982 transportau mărfuri sau persoane în mod ilegal; 4 493 de maşini prezentau defecţiuni tehnice. S-au săvîrşit, în perioada respectivă, peste 10 000 de abateri de la normele de circulaţie rutieră pe drumurile publice, 982 de infracţiuni de la legea circulaţiei, iar 432 de conducători auto au fost surprinşi şofind sub influenţa alcoolului. Cifrele de mai sus nu mai au nevoie de comentarii. Se impun însă măsuri hotărîte. Mai ales din partea întreprinderilor şi instituţiilor posesoare de autovehicule. Cine strînge şurubul ? N-aveţi, cumva, o şaibă în plus ? Dacă vă prisoseşte un asemenea articol, adresaţi-vă cooperativei agricole din Avrămeni (Botoşani). De aproape un an, amintita cooperativă caută, fără succes, o şaibă de curea pentru un tractor. Cooperatorii s-au adresat pînă acum unui număr impresionant de întreprinderi, dar pretutindeni răspunsul a fost negativ : „Nu fabricăm şaibe, nu sînt rentabile“ (!?) Nu ştim cit de rentabilă sau nerentabilă o fi fabricarea unei şaibe, ştim însă că un tractor (şi ca el, cîte altele) stă nefolosit. Şi acest lucru este precis nerentabil. Dacă îl cunoaşteţi... Cinci copii din Bicazul Ardelean (judeţul Neamţ) : Iulia, Neculai, Aurel, loan şi Vasile îşi aşteaptă tatăl plecat, el ştie unde, încă din luna iulie. Aurel Capot — născut la 9 iunie 1936 in aceeaşi comună — i-a părăsit lăsîndu-i de izbelişte. Nesocotindu-şi obligaţiile morale şi legale de a contribui la întreţinerea şi educarea propriilor vlăstare a fugit cu o femeie — Catrina Gheţi — şi in momentul de faţă se ascunde, mignind din loc în loc pentru a nu fi identificat de organele de resort. Fără discuţie pînă la urmă va fi depistat şi va suferi rigorile legii. Dacă insă pînă atunci îl intilniţi pe undeva indepliniţi-vă o îndatorire cetăţenească. Diogene contemporan La depozitul cooperativei de consum din comuna Necşeşti (judeţul Teleorman) sosise marfă. Trebuia băgată in magazie. Un amănunt, încăperea folosită ca depozit nu avea instalaţie de iluminat. Marin Banu, gestionarul, a găsit atunci o soluţie. Mai precis... o luminare. A aprins-o şi după ce şi-a terminat treaba a plecat uitînd-o acolo aprinsă. Cînd flăcările au cuprins clădirea în care au ars valori de 10 000 de lei — şi-a adus aminte, dar era prea tîrziu. Neglijenţa, ca şi ignorarea celor mai elementare norme de prevenire a incendiilor, a avut de data aceasta un deznodămînt costisitor. Comentariile sînt de prisos. Rubrică redactată de : Ştefan ZIDARIŢA Gheorghe DAVID cu sprijinul corespondenților I „Scînteii" . După cum a demonstrat din plin experienţa, eficacitatea învăţămîntului de partid depinde, in mare măsură, de actualitatea problematicii sale, de măsura în care el răspunde preocupărilor şi sarcinilor majore ale construcţiei socialiste, necesităţilor reale ale membrilor de partid şi celorlalţi oameni ai muncii. Faptul că anul acesta axul central al studiului în învăţămîntul de partid îl constituie documentele Congresului al X-lea al partidului înlesneşte situarea invăţămîhtului în miezul problemelor de stringentă actualitate ale etapei pe care o străbate poporul nostru. Am înregistrat cu satisfacţie eforturile unor lectori şi propagandişti de la uzinele „Semănătoarea“ din Capitală, „Metrom“ şi „Rulmentul“ din Braşov. Uzina de autoturisme din Piteşti, de a expune în aşa fel problemele, incit bogăţia de idei din documentele Congresului, înalta lor valoare teoretică şi practică, să fie puse cit mai bine în evidenţă, iar aspectele noi să fie aprofundate şi corelate cu explicarea sarcinilor care rezultă din hotăririle Congresului al X-lea pentru fiecare domeniu de activitate, cu exemplificări din realitatea economică şi social-politică. — La uzinele „Rulmentul“ din Braşov — ne spunea tovarăşa Margareta Kleisch, lector la cabinetul judeţean de partid Braşov — am asistat la o dezbatere despre „P.C.R. — forţa politică conducătoare a poporului român“. Ceea ce consider mai ales pozitiv este faptul că participanţii nu s-au mărginit numai să explice necesitatea sporirii rolului partidului, ci au insistat asupra modului cum se realizează acest rol în etapa actuală, asupra concepţiei subliniate la Congres cu privire la partid, ca focar al gîndirii creatoare, ca forţă politică şi organizatorică care nu are nevoie de măsuri administrative pentru a deveni mai puternică, dar nici nu-şi reduce rolul la simpla proclamare a unor principii. Căile prin care partidul îşi exercită rolul conducător — stabilirea şi propagarea liniei sale politice şi ideologice, perfecţionarea continuă a stilului de muncă, a formelor şi metodelor de activitate ale organelor şi organizaţiilor de partid, munca desfăşurată pentru ridicarea conştiinţei socialiste, legăturile strînse cu masele largi, poziţia înaintată şi exemplul personal al comuniştilor — au fost pe larg analizate şi, ceea ce mi se pare foarte important, aceasta s-a făcut prin participarea activă la dezbatere a cursanţilor, prin propriul lor efort de gîndire. Acest mod de abordare a problemelor a adus cursanţilor un spor de cunoaştere. Şi în cercul condus de economistul Stănculescu Dumitru, de la Uzina de autoturisme din Piteşti, tema despre făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate a prilejuit dezbateri vii. Pornind de la întrebarea pusă de un cursant : ţ,de ce in definirea conţinutului etapei actuale nu mai vorbim despre desăvîrşirea construcţiei socialiste, ci despre făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate ?“ lectorul a orientat dezbaterea spre o explicare amplă a semnificaţiei acestei noţiuni, care exprimă, între altele, procesul şi mai ales direcţiile de dezvoltare şi perfecţionare ale societăţii noastre, indică finalitatea acestei etape. Remarcabil în dezbatere a fost, de asemenea, modul aprofundat, cuprinzător, în care au fost analizate trăsăturile caracteristice ale noii societăţi, atît in sfera bazei tehnice-materiale, cit şi în aceea a relaţiilor socialiste de producţie şi a relaţiilor sociale în ansamblul lor, a suprastructurii. Propagandistul a avut, în plus, meritul că a ştiut să-i îndrume pe cursanţi spre îmbinarea chestiunilor de natură teoretică cu aspecte practice şi chiar cu exemplificări din uzină — bine alese, convingătoare — legate de introducerea tehnicii noi, creşterea capacităţilor de producţie, adoptarea unor noi forme şi metode de conducere şi planificare, adincirea democraţiei economice etc. Apreciind acest fel de a lucra cu cursanţii, nu putem să nu remarcăm totodată, existenţa unor serioase deficienţe în conţinutul invăţâmîntului da partid. Ne referim, in primul rînd, la tendinţa observată în unele locuri de ignorare sau neglijare a aspectelor teoretice noi, de coborîre a dezbaterilor la nivelul unui practicism îngust, lipsit de orizont. Astfel, la uzinele „Danubiana“ din Bucureşti, la un cerc de construcţie de partid, participînd la discutarea unei teme atît de importante cum este aceea despre stat şi democraţia în condiţiile făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate, ne aşteptam sâ se analizeze evoluţia funcţiilor statului socialist, in strînsă corelaţie cu procesul de omogenizare a societăţii noastre, să se insiste asupra aspectelor privitoare la întărirea şi perfecţionarea permanentă a activităţii statului, accentuarea caracterului său democratic, lupta împotriva tendinţelor de birocratism, atragerea tot mai activă a maselor la conducerea societăţii. Surprinzător insă, aceste aspecte au fost eludate, iar dezbaterile s-au axat — timp de aproape o oră — pe unica chestiune a necesarului de cadre in uzină şi a pregătirii lor. Această chestiune prezintă, fără îndoială, importanţă pentru activitatea din uzină, dar nu era cazul să i se consacre aproape întreaga dezbatere a temei despre stat. In turnura pe care au căpătat-o discuţiile şi-a spus desigur, cuvintul faptul că propagandistul n-a înţeles că rostul invăţămîntului este, in primul rind, de a elucida bazele teoretice, ideologice ale politicii partidului, de a-i ajuta pe oameni să cunoască şi să-şi însuşească această politică. Am mai întîlnit şi cazuri in care teme de mare actualitate sunt tratate intr-un mod inactual, învechit, In care aspectele noi sunt înecate în fraze şablon. Intr-o expunere ţinută la uzinele „Hidromecanica" din Braşov, de pildă a ne relata tovarăşul Guţă Nicolae, şeful catedrei de filozofie de la cabinetul judeţean de partid Braşov — dacă problema rolului statului a fost in general bine tratată, în schimb partea privitoare la democraţia socialistă n-a fost decit o însăilare de generalităţi, îndeobşte lucruri bine cunoscute. Nu s-a reuşit să se scoată în evidenţă esenţa democraţiei socialiste, aspectele noi ale participării maselor la viaţa social-politică a ţării, ansamblul de măsuri luate de partid şi de statul nostru socialist pentru stimularea puternică şi multilaterală a iniţiativei creatoare a oamenilor muncii in construirea societăţii socialiste, adică tocmai ceea ce este mai semnificativ şi actual în acest domeniu. Se întîmplă de multe ori ca un, conţinut interesant să fie anihilat din cauza unui mod anost de prezentare. Astfel, la un cerc de economie concretă de la Fabrica de motoare electrice din Piteşti, o lecţie bine documentată şi-a pierdut mult din eficienţă datorită faptului că a fost expusă monoton, uniform, lectorul neridicind ochii de pe textul scris. Cursanţii au criticat acest mod de a face expunerea, după cum s-au arătat nemulţumiţi şi de faptul că la o temă atit de importantă bibliografia a fost cu totul insuficientă. In aceeaşi uzină am asistat la o lecţie despre „P.C.R — forţa politică conducătoare a poporului nostru". In loc să se documenteze în prealabil, sâ ţină seama, în expunerea sa, de specificul activităţii din uzină, propagandistul s-a limitat să redea, punct cu punct, tematica orientativă din revista „In ajutorul propagandiştilor". Sperăm că aceste aspecte vor determina birourile şi comitetele de partid din respectivele întreprinderi, ca şi din altele să se ocupe cu mai multă răspundere de controlul şi Îndrumarea Invăţămîntului, pentru ca acesta, păstrîndu-şi specificul său, să fie o pirghie însemnată de cunoaştere şi înfăptuire a politicii partidului. Silviu ACHIM ACTUALITATEA — criteriu al valorii politica a invăţămîntului da partid LUNA CADOURILOR Magazinele vor etala In luna decembrie o mare varietate de articole şi totuşi... alegerea celui mai frumos, mai util şi mai semnificativ cadou va da, probabil, de gîndit. „Moş Gerilă“ n® vine !a ajutor. Sfatul lui ne poate fi de un real folos in această privinţă. De la 1 decembrie, „Moş Gerila" răspunde zilnic în Capitală, între orele 10—20, la telefoanele 14 92 05 şi 14 00 75. Prezenţa sa la aceste telefoane are drept scop să informeze şi să dea sugestii tuturor celor ce se pregătesc să ofere la sfîrşit de an cadouri celor dragi din familie, prietenilor apropiaţi. Pentru abonamentele pe anul 1970 Consultaţi catalogul presei române Se fac, În continuare, abonamente pentru anul 1970 la ziarele şi revistele româneşti. Vă sugerăm cu acest prilej să consultaţi CATALOGUL PRESEI ROMANE, care se află la oficiile P.T.T., la factorii poştali şi la difuzorii de presă din întreprinderi și instituții. (Urmare din pag. I) pentru compensarea reducerilor de preţuri, întreprinderile dispun chiar de un fond anume, la care însă nu apelează. Dimpotrivă, multe I.L.F.-uri se menţin la limita maximă a preţurilor-plafon cu amănuntul, indiferent de preţurile de cumpărare practicate şi, ceea ce este mai grav, uneori scot din depozite mere de calitatea a II-a şi le dau pe piaţă la preţuri stabilite pentru calităţile superioare. De exemplu, în judeţele Cluj, Covasna, Gorj, merele se vînd populaţiei cu preţuri chiar mai ridicate decit cele de anul trecut. Cert este că în judeţul Neamţ (ca şi in alte judeţe) există, la această dată, cantităţi ce depăşesc posibilităţile de consum. In plus, directorul I.L.F. ne-a informat că există posibilităţi ca, in perioada care urmează, să mai fie achiziţionate încă 400—500 tone de mere, iar forurile centrale de resort au repartizat judeţului Neamţ încă 500 tone de mere din judeţul Suceava. Cum s-ar spune, se adaugă seu în carnea grasă. Or, nu se poate admite ca aceste produse, pentru obţinerea cărora s-au cheltuit bani grei şi s-au învestit muncă şi eforturi, să fie irosite cu atîta uşurinţă. Am trecut să analizăm situaţia şi în altă zonă a ţării , în bazinul pomicol Bistriţa-Năsăud. Datorită condiţiilor prielnice, merele de aici au calităţi deosebite : pulpă crocantă şi dulce, colorit viu. In acest an, producţia a fost nu numai bogată cantitativ, ci şi de calitate superioară. Numai prin întreprinderea judeţeană de legume şi fructe au fost valorificate peste 15 000 tone de mere, din care o parte au fost vîndute fie la export, fie pe piaţa internă, iar alta se află încă în depozite, pentru asigurarea aprovizionării ritmice a pieţei sau pentru semiindustrializare. In momentul de faţă se pune deci atît problema depozitării în mod corespunzător, cît şi a modului cum fructele ajung la consumatori. Mai pot fi ele asemănate cu cele din livezi, care în vară şi toamnă îţi luau ochii prin coloritul şi frumuseţea lor ? Dacă ne-am lua după vitrina cu mere atrăgătoare a magazinului de la parterul sediului întreprinderii judeţene de legume şi fructe, am putea spune că ele corespund întru totul „mărului etalon“ de Bistriţa. De altfel, clienţii nici nu se lasă prea mult invitaţi pentru a-şi umple sacoşele. Dacă am întîlni merele expuse spre vînzare aici, pe calităţi, şi în alte unităţi de desfacere, din alte localităţi, n-am avea nimic de obiectat. Dar iată că la Năsăud, la Ilva Mică, în staţiunea balneară Sînjorz Băi din acelaşi judeţ, merele nu mai seamănă nicidecum cu cele culese din livezile bistriţene. Sunt lovite şi terciuite, unele putrezite, stau cu săptămânile în vitrină şi în lăzi şi nimeni nu întreabă de ele. Sunt departe de a fi de calitatea I, cu care au fost etichetate, şi gestionarii refuză să le mai primească. „Am fost la Bucureşti şi am umblat prin magazinele de desfacere a fructelor — ne spunea inginerul Ioan Modoran, directorul staţiunii experimentale pomicole Bistriţa. Ca specialist, am vrut să mă conving cum se vînd merele noastre, ce căutare au, care sînt preferinţele consumatorilor. Am rămas dezamăgit , pur şi simplu nu le-am mai recunoscut în amestecurile de diferite soiuri, cele mai multe lovite şi degradate. N-aş putea spune că numai merele provenite din livezile judeţului nostru se prezentau astfel, dar asta nu ne consolează. Ţi se rupe inima cînd vezi o asemenea bogăţie, pe care nu ştim s-o valorificăm cum se cuvine. Zadarnic se străduiesc cercetătorii să creeze soiuri noi, cu calităţi gustative şi nutritive superioare, dacă consumatorul nu beneficiază de aceste avantaje“. Degradarea merelor Începe o dată cu recoltatul şi continuă, din păcate, pe întregul traseu spre cumpărător. Nu ne vom opri, în rîndurile de faţă, asupra tuturor etapelor acestui proces, ci vom încerca să vedem cum sunt păstrate în depozite, prin ce canoane trec pînă ajung în magazinele de desfacere. Bistriţa beneficiază din acest an de un depozit complex de mare capacitate, format din 4 celule — trei cu o capacitate de câte 300 de tone fiecare, iar a patra de 2 000 de tone, cu temperatură constantă şi aer condiţionat, cu o hală de sortare unde întregul proces de lucru este mecanizat, cu maşini de sortat şi calibrat. Celulele au fost deja ocupate de mari cantităţi de mere de la mai multe I.A.S.-uri din ţară; în hala de prelucrare au fost depozitate o parte din merele întreprinderii judeţene de legume şi fructe. Cea mai mare parte au fost însă insilozate prin pivniţe şi diferite depozite mici din numeroase localităţi. Deşi nu peste tot condiţiile de depozitare sunt cele mai bune, totuşi fructele sunt sortate pe calităţi şi adăpostite de îngheţ. Alte circa 2 000 de tone au rămas însă sub cerul liber sau în cel mai bun caz acoperite cu rogojini, la centrele de legume şi fructe. Deşi multe din ele ar putea fi trimise în consum, dată fiind lipsa de solicitare din partea pieţei, ca şi absenţa spaţiilor de insilozare, aceste fructe continuă să fie sortate, aşteptîndu-şi rindul la deshidratare ori prelucrarea în marmeladă sau... borhot. Operaţia de deshidratare — care ar putea salva cantităţi importante — merge insă greoi, intrueit uscătoria de la Năsăud, promisă ţ) intra in funcţiune la începutul toamnei, n-a început nici acum si lucre MĂRUL CARE... STRICA MEREU ze, iar cea de la Beclean este abia la începutul finisajului. Frigul ce s-a abătut în aceste zile va avea deci grave repercusiuni asupra celor 2 000 tone de camere aflate în depozite, cât şi a unor importante cantităţi lăsate în custodie la cooperativele agricole de producţie sau la diferiţi producători, care nu au condiţii prielnice de păstrare. „Acestea sunt condiţiile, mai mult nu putem face" — afirmă tov. Ioan Nagy, director adjunct al întreprinderii judeţene de legume şi fructe. După cum spuneam mai sus, solicitările pieţei pentru mere sînt acum mai slabe. Doar din cînd in cînd se mai încarcă din gara Bistriţa cite un vagon-două ori mai pleacă camioane spre alte judeţe. Am asistat, în gară, la încărcarea cîtorva vagoane. Lăzile erau mînuite şi aşezate cu grijă. Dar ce folos, de vreme ce ele fuseseră puternic zdruncinate pe cei 200 de metri de drum de la ieşirea din depozit, unde gropile sînt atît de adinei, incit oricită bunăvoinţă ar avea un şofer zdruncinăturile tot nu pot fi evitate ? Concluziile constatărilor făcute în ambele judeţe sunt de natură să alarmeze forurile centrale de resort trebuie întreprinse neapărat măsuri serioase pentru a se evita pierderi ce s-ar putea ridica, pînă în primăvară, la multe milioane de lei, aducînd statului pagube insemnate. În acest sens, organele centrale trebuie să-și conjuge eforturile cu cele ale organelor locale, insistăm asupra acestui aspect deoarece se afirmă că solicitările de mere sunt, în general, minime, că nu există localitate neaprovizionată. Sunt convinse oare toate forurile judeţene că aşa stau lucrurile ? Iată, de pildă, ce ne relatează un corespondent! „Dacă treci în aceste zile prin staţiunile permanente , deschise şi în timpul iernii unui mare număr de oameni ai muncii veniţi la odihnă şi tratament — nu găseşti nici un fruct. La Herculane ţi se înfăţişează ori imaginea dezolantă a unor chioşcuri goale, părăsite, ori a altora care desfac în exclusivitate bere şi... gumă de mestecat. La urma urmei, guma de mestecat, pe lingă calitatea de a întreţine dantura, mai conţine şi ceva vitamine — spuneau unii mai în glumă, mai in serios. Din cînd în cînd, Gostatul mai aducea ceva mere la chioşcul din faţa cinematografului. Dar în ultima vreme nu s-au mai găsit gestionari...* Din păcate, situaţia se repetă aidoma şi nu alte staţiuni cu sezon permanent : aceleaşi chioşcuri goale, abandonate, întîîneşti şi la Căciulata, şi la Călimăneşti, şi la Govora. Iar întreprinderile de legume şi fructe se pling că nu sînt cerinţe şi merele stau la cîteva zeci de kilometri ! Asemenea cazuri de crasă Indolenţă arată că, pe lingă alte măsuri urgente, trebuie analizată, la nivelul fiecărui judeţ în parte, repartizarea fructelor între localităţi, intensificindu-se livrările oriunde merele pot fi consumate. In acelaşi timp, preţurile trebuie adaptate neapărat calităţii reale a produselor şi coborîte — în cadrul plafoanelor — ori de cite ori piața impune asemenea măsuri, aceasta corespunzînd normelor unui comerţ elastic, eficient, mai ales cînd este vorba de produse perisabile. Semicentenarul Liceului din Drăgăşani La 14 decembrie a.c. LICEUL DE CULTURA GENERALA DRAGAŞANI , judeţul Vîlcea, îşi serbează semicentenarul. Foştii profesori şi elevi sunt invitaţi să participe la festivitate şi li se adresează, totodată, rugămintea să trimită fotografii şi documente privind activitatea liceului între anii 1919—1969. SCl NT El A — miercuri 3 decembrie 1969 Noul hotel O. N. T. din Galaţi Grupurile de turişti, ca şi persoanele particulare care doresc sa viziteze oraşul Galaţi — port la Dunăre, au posibilitatea să reţină din vreme locuri pentru cazare la hotelul OJ N.T. din localitate — fie prin agenţia O.N.T., fie direct, prin telefonul 15 576. Hotelul din oraşul cu o aşezare din cele mai pitoreşti este amplasat chiar în centrul municipiului — în Piaţa Republicii — delimitată de blocuri noi, fîntîni arteziene şi grupuri sculpturale. Noul edificiu, asupra căruia se opreşte atenţia trecătorului, are 8 etaje. Spaţiile de cazare cuprind 45 de camere cu cite 2 locuri şi 15 camere cu paturi duble — toate cu baie şi grup sanitar propriu. Mobilierul elegant, adecvat, conferă acestui hotel un grad ridicat de confort. în administraţia locală PRIN CREŞTEREA AUTONOMIEI LA UN SPOR DE EFICACITATE Noua organizare teritorial-administrativă a ţării a creat cadrul organizatoric corespunzător pentru lărgirea autonomiei locale prin acordarea de atribuţii sporite consiliilor populare. Aceste atribuţii au fost expuse cu claritate în Legea de organizare şi funcţionare a consiliilor populare. O dată cu intrarea in vigoare a noii legi, Consiliul popular al judeţului Gorj a manifestat o preocupare permanentă pentru ridicarea competenţei organelor subordonate, pentru îmbunătăţirea continuă a activităţii lor administrative şi atragerea cetăţenilor la conducerea treburilor obşteşti. O aplicare mecanică şi nediferenţiată a prevederilor legii la toate consiliile municipale, orăşeneşti şi comunale n-ar contribui însă la lărgirea atribuţiilor şi competenţei lor Cind fac această afirmaţie, am in vedere faptul că unele municipii şi oraşe n-au ajuns încă la un nivel de dezvoltare corespunzător, care să ofere consiliilor populare mijloacele de dirijare efectivă a unor unităţi economice puternice. De exemplu, în judeţul Gorj funcţionează o singură întreprindere de industrie locală. Ea este subordonată consiliului popularudeţean. Am ajuns la concluzia că este mai bine ca unităţile de producţie care o alcătuiesc să fie subordonate atît întreprinderii judeţene de industrie locală, cit şi consiliilor populare pe teritoriul cărora se află, acestea din urmă avînd, deocamdată, sarcina de a analiza periodic activitatea şi a urmări dezvoltarea in perspectivă a unităţilor. Un loc important printre preocupările noastre ii ocupă gospodăria comunală. In judeţ funcţionează în prezent o direcţie de gospodărie comunală, organizată pe principiul gestiunii economice proprii. Ea coordonează şi îndrumă Întreprinderea de gospodărie orăşenească şi întreprinderea de fond locativ şi prestări în construcţii, subordonate Consiliului popular municipal Tg. Jiu, precum şi întreprinderea orăşenească mixtă de gospodărie comunală şi fond locativ, subordonată Consiliului popular orăşenesc Motru. In condiţiile de care dispunem nu se pot crea întreprinderi comunale în cadrul fiecărui consiliu popular orăşenesc. Dar apreciez puncte de vedere că ar fi necesar să organizăm la Consiliul popular municipal din Tg. Jiu care are ponderea cea mai mare, eventual şi la alte consilii populare orăşeneşti unităţi de gospodărie comunală bugetare, direct subordonate lor. Consiliilor menţionate le-ar reveni sarcina de a conduce activităţile de salubrizare a localităţilor, amenajarea şi întreţinerea zonelor verzi, modernizarea şi întreţinerea străzilor, ştrandurilor, debarcaderelor, băilor publice etc., adică a tuturor acelor activităţi care în prezent sunt finanţate din bugetele consiliilor populare respective. În acelaşi timp, credem că ar fi bine să existe şi întreprinderi — dotate corespunzător şi încadrate cu personal de specialitate — care să rezolve probleme de gospodărie comunală, de distribuirea apei potabile, de canalizare ori distribuţie a gazelor, d® transport in comun şi întreţinere a fondului locativ şi care ar urma să-şi desfăşoare activitatea în mai multe localităţi din judeţ, fiind subordonate consiliului popular judeţean, în funcţie de necesităţi. In cazul judeţului nostru, pot fi creat® două asemenea întreprinderi specializate : una de gospodărie comunală şi una de fond locativ. Această soluţie este impusă de faptul că activităţile de gospodărie comunală din noile oraşe Ţicleni, Cărbuneşti, Novaci şi centrele muncitoreşti Sadu, Bîlteni şi Rovinari nu pot fi organizate prin unităţi economice proprii, deoarece n-au volumul de activitate economică necesar. Am analizat şi ipoteza subordonării acestor întreprinderi Consiliului popular al municipiului Tg. Jiu, ţinînd seama de faptul că peste 60 la sută din activitatea lor se desfăşoară pe raza oraşului. Dar dacă am proceda astfel, ar însemna să subordonăm activităţile de gospodărie comunală din noile oraşe întreprinderii de subordonare municipală din Tg. Jiu. Pe măsura dezvoltării industriei locale şi a gospodăriei comunale din municipiu şi oraşe, se vor crea, fără îndoială, şi condiţiile pentru înfiinţarea unor unităţi de sine stătătoare, subordonate consiliilor populare municipale şi orăşeneşti. Şi în domeniul invăţămîntului, culturii şi sănătăţii legea acordă competenţe sporite consiliilor populare municipale şi orăşeneşti, menite să ridica pe o treaptă calitativ superioară intreaga activitate a organelor local® de stat In prezent, consiliile populare orăşeneşti se ocupă cu multă răspundere de asigurarea bazei materiale a invăţămîntului, culturii şi sănătăţii, de crearea unor condiţii optime de muncă şi viaţă cadrelor car® deservesc aceste instituţii. Una din preocupările lor de frunte constă in lărgirea spaţiului de şcolarizare, care în ultimii doi ani a crescut cu 116 săli de clasă, cu 240 locuri in internate. S-au alocat în acest timp importante fonduri pentru dotarea şcolilor cu mobilier, material de laborator şi didactic etc. In ultimul an s-au înfiinţat şi noi unităţi sanitare : centrul stomatologic Tg. Jiu, policlinica şi spitalul Motru, casa copilului Tg. Cărbuneşti şi altele. In bugetele municipiului Tg. Jiu şi oraşelor s-au alocat anul acesta fonduri in valoare de peste 60 milioane lei numai pentru acţiunile d® invăţămînt, cultură şi sănătate. In cadrul competenţelor ce le-au fost acordate, consiliile populare îşi aduc aportul la rezolvarea problemelor pe care le ridică activitatea social-culturală pe teritoriile respective. Constatăm insă şi existenţa unor deficienţe, care îngreunează exercitarea atribuţiilor noi prevăzute d® legea administrativă. Astfel, în cadrul Consiliului popular municipal Tg. Jiu şi al consiliilor popular® orăşeneşti nu există organe de specialitate, cu ajutorul cărora s-ar putea exercita o muncă de îndrumar® şi un control calificat pe tărâm social-cultural, organele de specialitate fiind concentrate în exclusivitate la nivelul judeţului. Exemplele la care ne-ara referit dovedesc că autonomia funcţională a municipiului şi oraşelor — în cadrul atribuţiilor şi competenţelor conferite prin Legea de organizare şi funcţionare a consiliilor populare — nu se realizează pe deplin datorită unei excesive concentrări la judeţ şi la direcţiile de specialitate a unor activităţi specifice municipiilor şi oraşelor. Or, pentru ca municipiile şi oraşele să-şi poată exercita atribuţiile, cred că este necesar ca în primul rînd Comitetul de Stat pentru Economia şi Administraţia Locală să sprijine crearea, la nivelul municipiilor şi oraşelor, a unui cadru organizatoric corespunzător, variabil in funcţie de cerinţele reale, menit să înlesnească conducerea şi desfăşurarea întregii activităţi economice, sociale şi de gospodărie. Alexandru MLADIN vicepreşedinte al Comitetului Executiv al Consiliului popular judeţean Gorj