Scînteia, februarie 1970 (Anul 39, nr. 8324-8351)

1970-02-21 / nr. 8344

PAGINA 2 FAPTUL DIVERS Un cerb... sociabil De citva timp locuitorii satelor Cotu şi N. Bălcescu, din judeţul Botoşani, sunt vizitaţi aproape zilnic de un cerb de o rară frumuseţe care, adus mai demult pentru repopularea pădurilor din această zonă, s-a obişnuit într-atît cu oamenii incit nici o descoperire a civilizaţiei nu-l mai... impresionează. Iese la şosea, priveşte impasibil la trecerea maşinilor, se „autoserveşte“ cu strujeni şi fin din glugile sătenilor, merge la magazinele din satele respective, acceptînd să fie hrănit cu biscuiţi. Intr-una din duminici a fost prezent chiar la an iarmaroc în satul Nicolae Bălcescu, plimbîndu-se ca... la el acasă. O plăcută companie i-o oferă școlarii, împreună cu care nu o dată se lasă fotografiat. Vinovaţii , să răspundă La cariera de piatră din satul Slaşoma, comuna Padina (Mehedinţi), care aparţine de întreprinderea „Victoria“ din Vinju Mare, in ziua de 18 februarie s-a petrecut un tragic accident de muncă. Un mal de nisip s-a surpat peste cinci muncitori care şi-au pierdut viaţa. Din cercetările efectuate pină acum, aflăm că Inspectoratul pentru protecţia muncii dispusese, încă de la 25 decembrie 1969, închiderea balastierei întrucît constatase grave abateri de la normele de tehnica securităţii muncii. Nesocotind însă această dispoziţie, conducerea întreprinderii a hotărit să se continue lucrul. Ancheta, care se află in curs, va stabili gradul de vinovăţie al celor ce şi-au permis încălcarea flagrantă a normelor elementare de protecţia muncii. Legea pedepseşte cu toată asprimea asemenea fapte. Felicitări şoferului Pe şoseaua Constanţa-Tulcea, într-una din serile trecute, conducătorul auto Gheorghe Elmendi, de la I.A.S. Tulcea, a observat, venind din sens opus, autocamionul 31 B 6 900, care „dansa" dintr-o margine în alta a şoselei. S-a gîndit că ceva nu este în regulă şi a acţionat rapid. S-a întors şi, depăşind maşina „jucăuşă“, a oprit-o. Constatînd că la volan se afla un om beat care punea în pericol siguranţa circulaţiei, a anunţat organele de miliţie. S-a stabilit că Simion Ghiban, (comuna Frecăţei, judeţul Tulcea) furase autovehiculul şi plecase... la plimbare, deşi era sub influenţa alcoolului şi nu poseda nici permis de conducere. Aşa a fost descoperit un infractor şi s-a prevenit totodată un accident rutier. Şi... toţi nedespărţiţi! Aparent „colaborarea“ dintre medicul Dimitrie Ciavin din Călăraşi şi Lucreţia Marchidan, inspector la banca de investiţii din acelaşi oraş, era perfectă. El, doctorul, efectua ilegal întreruperi de sarcină, iar ea, partenera, ii punea în acest scop la dispoziţie locuinţa personală Banii îi împărţeau frăţeşte. Ştiţi insă proverbul cu ulciorul. S-a adeverit şi în cazul de faţă: într-una din zilele trecute efectuaseră trei întreruperi de sarcină. Cind să numere banii, a apărut miliţia. Foarte curînd după aceea, şi-au primit ceea ce trebuiau să primească din partea instanței de judecată. Mai bine uitați... trenul Intr-una din zilele trecute s-a efectuat un control în trenurile de persoane care circulă pe linia Bucureşti — Roşiorii de Vede. Au fost depistaţi 72 de călători care „uitaseră“ să-şi scoată bilete de călătorie. Bineînţeles, toţi au fost imediat sancţionaţi, fiind obligaţi să suporte amenzile de rigoare. Alţi doi pasageri frauduloşi, Florea Voinea şi Constantin Ionescu (ambii din comuna Rădoeşti — Teleorman), au fost trimişi în judecată pentru că se plimbau cu trenul, făcînd uz de abonamente de călătorie C.F.R falsificate. Morala : cine „uită“ să treacă pe la casa de bilete, mai bine să uite trenul ! Rubrica redactată de " Dumitru URCOB Gheorghe POPESCU cu sprijinul corespondenţilor -Scînteii" RIGORILE ŞI EXIGENŢELE UNEI VALOROASE INIŢIATIVE EDILITARE Zeci de milioane de lei sunt destinaţi în fiecare an lucrărilor de întreţinere şi reparare a fondului locativ al Capitalei. Această activitate necesară, pozitivă, a permis prelungirea duratei de folosinţă a multor imobile, modernizarea şi sporirea gradului de confort al altora Totuşi, locatarii — principalii beneficiari ai măsurilor luate — sesizează încă o seamă de neajunsuri, în special durata excesiv de mare a lucrărilor şi calitatea necorespunzătoare a unora dintre ele, în vederea perfecţionării acestei activităţi — este vorba de păstrarea şi întreţinerea unei averi de multe miliarde, numai fondul locativ de stat cuprinzînd, în Bucureşti, peste 32 000 de clădiri cu o suprafaţă construită de peste 17 milioane metri pătraţi — Direcţia generală de gospodărie locativă şi unităţile ei teritoriale au elaborat un ansamblu de măsuri a cărui aplicare este în curs. El vizează, în primul rînd, concentrarea lucrărilor, in aşa fel încît să fie posibilă organizarea unei activităţi coordonate, de adevărat şantier de construcţii, punîndu-se astfel capăt uriaşei dispersări pe teritoriul oraşului a punctelor de lucru, risipei de forţe şi de materiale. Ce s-a făcut ? In raport cu numărul imobilelor, stabilitatea lor urbanistică, gradul de uzură — ni s-a explicat la conducerea Direcţiei generale de gospodărie locativă — în fiecare sector din Capitală s-au delimitat zone teritoriale echilibrate, în raport cu structura imobilelor şi necesităţile de reparaţii. Pornind de la criteriul urgenţei intervenţiilor, aceste zone au fost împărţite, la rîndul lor, în cîte zece microzone, urmînd ca de aci înainte, în fiecare an, toate lucrările de reperaţii la imobilele proprietate de stat — curente, capitale şi modernizări — să se facă numai în microzona prevăzută. Trecîndu-se dintr-o microzonă în alta, se preconizează ca într-o perioadă de zece ani să se recondiţioneze şi să se împrospăteze întregul fond locativ vechi din Capitală. Trebuie precizat că activitatea de zonare şi microzonare a fost precedată de un amplu studiu pe teren. Planul de reparaţii pentru acest an însumează, la toate capitolele, lucrări în valoare de 176 milioane lei. Volumul reparaţiilor va creşte continuu, ajungînd să se dubleze pînă la finele perioadei de zece ani. După delimitarea microzonelor au fost stabilite clădirile ce vor fi „atacate“. li s-a elaborat cea mai mare parte a documentaţiilor necesare Este în curs organizarea şantierelor. Pentru informare, la sediile celor patru I.AL.-uri din Capitală cetăţenii pot consulta studiile şi planificarea stabilită. Cum vor fi rezolvate însă reparaţiile din afara microzonelor, a căror necesitate apare pe parcurs ? In cadrul fiecărei întreprinderi de construcţii şi reparaţii s-a organizat un grup-două de şantiere, care vor executa asemenea lucrări. In acelaşi timp, în cadrul I.A.L.-urilor este în curs de dezvoltare o reţea de autoateliere, menită să soluţioneze intervenţiile urgente , la conducte de apă şi canalizare, instalaţii de căldură etc. De pe acum, fiecare I.A.L. dispune de cîte două autoateliere şi cîteva tricicluri destinate transportului de materiale şi scule. Pentru prevenirea şi înlăturarea accidentelor şi deservirea mai operativă a populaţiei, în cadrul unor centre ale I.A.L. „Cotroceni“ se experimentează două forme noi da deservire pe bază de abonament Noul sistem de întreţinere a fondului locativ al Capitalei — prin care se realizează întreţinerea permanentă a instalaţiilor, cu obligaţia revizuirii lor periodice, şi pe bază de convenţie — document încheiat între I.A.L. şi asociaţiile de locatari, prin care meseriaşii lucrează la solicitare, dar decontarea plăţii se face la finele lunii prin cont C.E.C. (locatarii astfel creditaţi vor achita asociaţiilor lucrările efectuate în contul lor). Ambele forme de deservire se bucură de interes. Există, deci, garanţii că lucrurile vor merge mai bine decit înainte ? — Desigur — subliniază Constantin Popescu, inginer-şef la D.G.G.L. In primul rînd, au crescut considerabil posibilităţile de a urmări şi controla lucrările. Dacă pînă nu de mult un maistru răspundea de douăzeci sau chiar de mai multepuncte de lucru, răspîndite pe o rază de cîţiva kilometri, acum, în cadrul unei microzone, pe o rază de cîteva sute de metri, vor fiinţa treipatru grupuri de şantiere, fiecare condus de un maistru, care va putea supraveghea zilnic fiecare echipă, fiecare punct de lucru. Acolo unde maistrul Îşi va avea sediul va fi asigurat şi stocul de materiale pentru acoperirea necesarului pe o săptămină. Aceasta îi va permite să asigure fronturi largi de lucru muncitorilor, să-i folosească mai raţional, să organizeze procese tehnologice în lanţ şi să contribuie astfel la creşterea productivităţii muncii, la folosirea mai raţională a materialelor şi utilajelor. Maistrul are astfel condiţii de a deveni ceea ce trebuie să fie un îndrumător tehnic calificat şi pe deplin responsabil. S-a urmărit şi mărirea răspunderii întreprinderii beneficiare , ca atare, în cadrul fiecărei microzone, un diriginte de şantier, ca reprezentant al I.A.L., va efectua un control permanent al calităţii lucrărilor. Dar cadrul de organizare — deşi hotărîtor — nu rezolvă totul. Şi, deocamdată, unele probleme de fond n-au fost încă puse la punct. Avem în vedere, în primul rînd, aprovizionarea ritmică şi în cantităţi îndestulătoare a şantierelor de reparaţii cu unele materiale — tablă, cherestea, ţevi, piese pentru instalaţii, pompe. Or, lipsa acestora ar putea afecta însuşi principiul concentrării lucrărilor, obligînd constructorii să revină şi în afara termenului Ciclic prevăzut pentru efectuarea reparaţiilor Realitatea dovedeşte, de asemenea, că noua organizare nu a reuşit încă să înlăture tendinţa de tărăgănare a unor lucrări. Baremurile de durată stabilite — în funcţie de valoare — vor trebui urmărite, desigur, cu cea mai mare stricteţe. Se ridică însă aici o altă problemă : oare baremul nu ar trebui să ia în consideraţie şi dificultatea lucrării, mai ales în funcţie de sezon ? Nu s-ar stabili astfel nişte termene mai realiste, care să fie cu adevărat respectate ? Organizarea, pe o asemenea bază, a reparaţiilor ar duce, în mod nemijlocit, şi la eliminarea unei practici prea bine cunoscute — care se menţine în noile condiţii — aceea de a deschide concomitent un număr mare de şantiere, fără să se ţină seama, pe multe din ele, de termenele de încheiere a lucrărilor. Soluţionarea acestui aspect esenţial, prin colaborarea tuturor forurilor competente, ar întregi sistemul în discuţie tocmai în spiritul în care a fost conceput Planul pe acest an prevede şi efectuarea unui volum important de prestări solicitate de populaţie. Faptul că se urmăreşte, ca şi, aceste lucrări să se facă în microzonele cu şantiere organizate prezintă avantajele amintite mai sus şi pentru cetăţenii care încheie contracte cu întreprinderile de construcţii. Pentru atragerea unui număr cit mai mare de locatari din vecinătatea şantierelor deja deschise la realizarea lucrărilor ce le sunt necesare, numeroşi cetăţeni au propus introducerea, ca stimulent, a unor tarife şi preţuri mai diferenţiate, executarea lucrărilor de sporire a confortului — încălzire centrală, băi, canalizări — şi cu plata în rate, lărgirea categoriilor celor care beneficiază de aceste avantaje (pensionari, cooperatori). Chiar şi experienţa scurtă a aplicării noului sistem lasă să se întrevadă necesitatea unei analize amănunţite a funcţionării sale, precum şi aceea a antrenării factorilor de răspundere — Comitetul executiv al C.P.M.B. C S.E.A.L., organele de planificare, unele ministere — la conturarea şi adoptarea soluţiilor celor mai corespunzătoare. Iniţiativa Direcţiei generale de gospodărie locativă trebuie dublată de efortul necesar înlăturării tuturor dificultăţilor care stau în calea obţinerii eficienţei scontate în domeniul întreţinerii şi reparării fondului locativ. Al. PLAIEŞU „FLUVII" DE MĂTASE Ne referim la cea mai modernă ţesătorie din ţară, la Ţesătoria de mătase „Victoria“, a cărei dezvoltare şi utilaje se află în plină desfăşurare, încadrîndu-se în ritmul intens de creştere industrială a Iaşului. Nu vom insista asupra înaltului grad de tehnicitate a utilajelor instalate aici, vom menţiona doar că în funcţie de cerinţele acestei înzestrări tehnice superioare s-a impus cu necesitate ridicarea pregătirii tehnico-profesionale a salariaţilor. „Datorită complexităţii procesului de producţie, o dată cu operaţiile de montaj şi probele tehnologice — ne-a relatat tov. ing. Teodor Iosif, directorul ţesătoriei — în primul an de activitate (1969) am avut de intîmpinat unele dificultăţi, mai ales în ce priveşte pregătirea cadrelor. La început, ţesătorii şi ajutorii de maiştri — tineri absolvenţi ai şcolilor profesionale de industrie textilă — nu erau familiarizaţi cu cerinţele meseriei de ţesător şi de finisor îndeosebi. De asemenea, sosirea cu întîrziere a unor materii prime, piese de schimb şi accesorii afectau în mod negativ parametrii tehnologici stabiliţi pentru primul an de activitate productivă. Eforturile susţinute ale întregului colectiv pentru asimilarea noilor tehnologii, cursurile de instruire, schimburile de experienţă efectuate cu întreprinderile fruntaşe din ţară, specializarea personalului tehnic şi ingineresc în străinătate au permis să se obţină rezultate economice tot mai bune. Desigur, procesul de ridicare a calificării întregului colectiv continuă în toate compartimentele de activitate. Semnalăm doar faptul că indicatorii proiectaţi au fost realizaţi la sfîrşitul anului trecut — primul an de activitate — că productivitatea muncii stabilită a înregistrat o depăşire de 2 la sută, iar produsele întreprinderii noastre au fost solicitate de numeroşi beneficiari din ţară şi la export“. Pentru satisfacerea cerinţelor şi exigenţelor mereu crescînde ale cumpărătorilor, noua unitate ieșeană şi-a înscris în programul activităţii sale productive din acest an o gamă largă de articole, realizate din fire de mătase artificială tip vîscoză şi din fire poliamidice tip relon. Tînărul colectiv ieșean, a cărui „vîrstă“ medie este de numai 19 ani, în condiţiile confruntării cu imperativele unui proces de producţie modern, bazat pe o tehnologie de fabricaţie superioară, a realizat de-acum 24 sortimente, între care ţesături din vâscoză pentru căptuşeli şi articole decorative, ţesături vni şi imprimate pentru rochii, bluze, articole din relon — uni şi imprimate, în multiple desene şi poziţii coloristice — şi ţesături din fire poliamidice pentru fulgarine. Creatorii întreprinderii au produs şi verificat noi sortimente din vîscoză şi relon, solicitate de unităţile comerciale, pe baza cererii cumpărătorilor: ţesături din relon govrate pentru decoraţiuni, fulgarine de relon cu efecte speciale conferite de legătură şi apretură, precum şi noi tipuri de imprimeuri pentru export. Demne de menţionat sunt unele particularităţi specifice ale acestei ţesătorii amplasate în zona industrială a oraşului, alături de alte două mari întreprinderi textile ieşene : „Ţesătura“ şi Fabrica de tricotaje „Moldova“. Firele sosite din filaturile ţării sau din import se transformă aici în ţesături „crude“, al căror proces complex de tratare impune funcţionarea unor agregate moderne de năvădire automată, urzire şi încleiere, într-un singur flux tehnologic. Ţesătura „crudă“ trece apoi prin finisaj, unde în funcţie de solicitările diverşilor beneficiari — case de modă, fabrici de confecţii, unităţi ale cooperaţiei meşteşugăreşti, comerţ — este supusă albirii, vopsirii, este imprimată sau înnobilată prin apretură, în vederea obţinerii unor efecte speciale. Ţesătoria de mătase „Victoria“ din Iaşi a fost proiectată pentru o capacitate anuală de 10 milioane mp ţesături în prima etapă şi, în continuare, în cea de-a doua etapă, este prevăzută o dublare a capacităţii, pentru ca în final să producă 21 milioane mp ţesături tip mătase, ceea ce reprezintă exact o treime din producţia de mătase a întregii ţări. „Fluvii" nesfîrşite de mătase, cu însuşiri calitative superioare, tot mai frumoase, vor curge spre beneficiari, afirmînd o tînără marcă de fabricaţie prestigioasă de pe meleagurile Iaşului industrial. (Rep. publicitar). Aurelia GOLIANU Unde va petreceţi concediul ? Agenţiile şi filialele Oficiului Naţional de Turism din întreaga ţară au pus în vînzare locuri — cu cazarea în hoteluri din staţiunile Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Mangalia Nord — Jupiter şi Venus — Mangalia-oraş, pentru luna mai şi începutul lunii iunie. Se pot reţine bilete pentru serii complete de 12 zile sau pentru perioade mai scurte. Cazarea şi masa costă 30—40 lei pe zi. La cerere se organizează acţiuni turistice colective, iar pentru perioada 1—4 mai se fac excursii la Mamaia şi la Eforie Nord. De menţionat că posesorii de bilete beneficiază de tarife reduse cu 50 la sută pe C.F.R. Informaţii suplimentare se pot obţine la agenţiile şi filialele O. N. T. din Întreaga ţară. Autoturisme si excursii la PRONOEXPRES Mîine are loc primul concurs excepţional PRONOEXPRES al anului 1970. Participanţii la acest concurs au şansa de a se număra printre cîştigătorii de autoturisme „Dacia 1300“, „Dacia 1100“, „Moskvici 408“ cu 4 faruri şi radio şi „Skoda 1000 M.B.“ — care se atribuie în număr nelimitat. De asemenea, oricare dintre participanţi poate cîştiga o excursie de 5 zile, pe ruta Moscova-Leningrad. Se atribuie, totodată, premii in numerar. Se cîştigă şi cu 3 numere din 7. Astăzi este ultima zi de procurare a bilete lor dé participare la concursul excepţional PRONOEXPRES, care are loc duminică in Capitală. SANTEIA - sîmbata 21 februarie 1970 i întreita emoţie I Ziarele din ultimele Zile au anunţat vestea I că unor licee din diverse oraşe ale ţării ‘ li s-a atribuit numele I unor personalităţi de I teamă ale istoriei şi culturii noastre. Pe I lingă semnificaţiile lui I omagiale, gestul acesta de emoţionantă preţui- [re atestă continuarea I unei tradiţii existente i de mult timp in invă- i ţămintul nostru mel diu. în acest context, [ întreita emoţie biho- reană, produsă de 1 reaşezarea numelui 7 ctitorilor pt frontispi-ţ ciul a trei şcoli cu in- I delungate tradiţii, do- bindeşte multiple şi 1 sugestive valenţe. Ges- I tul are nobleţea recu- - noştinţei faţă de pre- i cursori, redarea nu- 1 melui generic celor l trei şcoli, realizindu-se sub învestitura a trei I decrete ale Consiliului de Stat. ^ Pentru noi, cel care i am învăţat la cele l trei şcoli in urmă cu un sfert de veac, iar 7 astăzi trăim intens strălucirea Istoriei noastre contemporane, acolada de aur intre prezent şi tradiţie iscă 7 idei generoase şi ne reîmprospătează in [ cugete spiritul marilor răspunderi. Eroismul civic al celor trei cti- tori vine şi el cu exemplele lui de seaimă. Iosif Vulcan, deşi ctitor numai spiritual, a fost omul care a vă- zut îndeosebi dinamica spirituală a unei etape istorice in care 7 ridicarea prin cultură \ depăşea orizontul de l mai tirziu al popora- I niştilor şi semănătoriştiior. Se ştie, el n-a fost un marxist, dar să nu uităm că a fost primul care a publicat 7 in presa de limbă română un articol des- Ipre Karl Marx, însoţit * de portretul acestuia. I Şcoala care azi poartă [ iarăşi numele naşului I literar al lui Emines- cu e un liceu pedago- I gic in care procentul I covîrşitor al elevilor I şcolii soseşte de la ţară. De aici, viitorii învăţători se răspun- 7 dese pe aria a 3—4 I judeţe, pină sus, in I Maramureş, contribu- ind la prima instrucţiune a generaţiilor noastre de miine. Am văzut, la programul artistic, in corul şcolii, băieţi şi fete de-o sănătate şi robusteţe totale, vlăstare care in vacanţă ajută, desigur, la muncile cimpului, figuri optimiste dar nu fără aerul de gravitate a misiunii lor educative. Mi-au fost dragi încă din primele secunde şi mi-am dat limpede seama că am de-a face cu modestia seculară a neamului meu, cu aurul lui moral nealterat. Un alt liceu, reîntors la vechea-i emblemă este, tot la Oradea, „Emanoil Gojdu“, de pe descindea Crişului Repede, liceu şi el cu un palmares faimos Ctitorul, Gojdu, era autorul unei fundaţii din ale cărei venituri anuale au învăţat mulţi români carte, Minuitor abil deopoînsemnări de Alexandru ANDRIŢOIU trivi al argumentului politic, Gojdu a susţinut, in parlament, cauza dreaptă a neamului său, dar fără extremisme naţionaliste ci, dimpotrivă, milutind, ca şi Iosif Vulcan, pentru buna înţelegere intre neamurile conlocuitoare ale Transilvaniei şi pentru schimburile lor culturale, în fine, al treilea ctitor este luminatul Samuil Vulcan. Anul care a trecut, liceul zidit de el împlinise 140 de ani şi primise un emoţionant mesaj din partea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, mesaj simbolic pentru politica înţeleaptă pe care partidul nostru comunist o duce in luminatele zone ale invăţămintului. Cărturarul Vulcan Samuil — unchiul lui Iosif — era un ginditor cu aplicare spre ştiinţe ; la palatul său rezidenţial au fost ocrotiţi şi au scris cărţi corifei ai Şcolii latino-ardelene, căci, iluminist, arhiereul şi-a dat seama de faptul că numai argumentul ştiinţific era capabil să demonstreze continuitatea noastră istorică, bimilenară de pe pămintul transilvănean şi că numai o cultură ştiinţifică ii poate forma pe viitorii tribuni ai poporului său. Ceea ce, de altfel, s-a adeverit şi i s-a intimplat. ^ Reveneam aşadar la liceul în care invă-ţasem carte, invitat sa particip la festivitatea , de denumirea sa: „Liceul Samuil Vulican“ , numai că in ti- ’ parele socialiste ale unui oraş care, odini- i oară, bolnav de spleen, azi trăieşte mişcarea I continuă a curenţilor 7 primenitori : locul în- \ tii pe ţară, al oraşelor mici, cu privire la gospodărire. Echipa de dansuri a liceului a obţinut, de asemenea, locul intii pe ţară. Tocmai se întorsese , plină de succese, din- tr-un turneu prin R.S.F. Iugoslavia. Iar eu... dintr-un birou orădean, unde văzu- sem actul de naştere l a unei viitoare fabrici de mobilă ce se va ri-dica la Beiuş. Festivitatea se des- făşura intr-o sală de , spectacole cu care s-ar putea mindri însăşi Capitala. Liceul arată azi ca o expoziţie permanentă a invăţămintului modern: laboratoare, muzee de aleasă ţinută. Curăţenie şi estetică exemplare, spre lauda directoarei Ramonţeanu, a profesorului de istorie Du-ma Suceveanu, a celui de naturale, dragul nostru Lică Pop, dar şi a celui de muzică, Mihai Bruchental, di- \ rijor de primă mină, i care nu se întoarce i fără vreun premiu de y la nici un concurs re- i publican. Da. Se fac multe lu l cruri frumoase in Ro- mânia socialistă. Spi- 1 ritul de iniţiativă in- i tră in simetrie cu con- e diţiile optime oferite de către stat, sub lu- ^ mina unei conduceri de partid ferme, crea- tome şi clarvăzătoare, întreita emoţie biho- reană mă bucură ne- spus. Aceste trei şcoli , de veche tradiţie, in constelaţie cu cele noi, colectează energiile şi talentele de pe văile Crişurilor, din zonele munţilor Apuseni şi le ridică la înălţimea ci- vilizaţiei socialiste, i Bucurie pentru care inima mea bate in rit- ^ mul unui imn şi inii- t nereşte lingă tinereţea 1 şi ea păstrată in pli- nă vigoare de către foştii noştri profesori, J partidul nostru însuşi fiind tinereţea cea i fără bătrineţe a Ro- mâniei moderne. » In aceste zile la Poiana Braşov Foto : Gh. Vinţili RECLAMAŢII • SESIZĂRI • RĂSPUNSURI • Locuim în satul Baciu, aşezat la poalele Munţilor Apuseni, întrucît nu avem un drum accesibil care să facă legătura cu şoseaua judeţeană, majoritatea timpului suntem izolaţi atit de sediul comunei (Mărgău), de care aparţinem, cit şi de centrul judeţului. Circulaţia se face, de obicei, pe firul apei, atunci cind nu e îngheţată sau cind nu plouă bineînţeles. Copiii din clasele 5—6, care merg la şcoală, sunt nevoiţi să folosească şi ei aceeaşi „rută" periculoasă, pentru că pot cădea oricind în apă. Nemaivorbind de faptul că în sat nu poate pătrunde nici un autovehicul : „Salvarea“, bunăoară, autocamioanele cu mărfuri ş.a.m.d. Ani de-a rândul am cerut, în toate adunările săteşti şi în sesiunile consiliului popular comunal, să se deschidă un drum de legătură cu şoseaua naţională. Deputaţii comunali, precum şi delegaţii care au venit din partea judeţului şi-au notat în carnete problema, au plecat apoi şi noi tot fără drum am rămas. Şi nu e vorba decit de o porţiune de vreo 500 metri, pe care o putem amenaja noi, prin muncă voluntară. Dar cine să ia iniţiativa ? Ioan TENDER satul Baciu judeţul Cluj • De cîtva timp, întreprinderea de gospodărire orăşenească Giurgiu a hotărit să nu mai vîndă bilete de călătorie în autobuzele de transport în comun care circulă pe ruta oraş — port, ci la un ghişeu special aflat la unul din capetele rutei, iar pe traseu la... chioşcul de răcoritoare Neavizaţi, călătorii se urcă în autobuz şi solicită taxatorului bilete. Acesta, insă, nu mai vinde bilete, ci doar îi îndrumă pe călători spre ghişeele şi chioşcurile de unde să-şi procure bilete. Ingenioasă idee ! Ce raţiune are introducerea acestui sistem, nu pricepem. Doar economie de personal nu se face, pentru că pe lingă „taxatorii“ din maşini au fost angajaţi şi alţii care vînd bilete la ghişeele respective. Un grup de marinari C.N.F. Giurgiu • Mulţi salariaţi ai Fabricii de postav Buhuşi locuim în comuna Valea lui Ion, la 10 kilometri distanţă de oraş. Printr-o înţelegere între conducerea fabricii şi întreprinderea de transporturi auto — Bacău s-a stabilit ca aceasta din urmă să ne asigure transportul în bune condiţii la şi de la locul de muncă. Traseul stabilit prin contract — şi pentru care plătim abonamente — este autogara Buhuşi — centrul comunei. în realitate insă, şoferii, cu de la sine putere au scurtat ruta, oprind la intrarea in comună, unde-şi au dormitoarele. Astfel că mulţi dintre noi suntem nevoiţi să mergem pe jos, noaptea, încă 2—3 kilometri. Oare conducerea I.T.A.Bacău, care a fost sesizată de noi despre această situaţie, n-a găsit încă leacul pentru curmarea indisciplinei şoferilor respectivi ? Un grup de muncitori Fabrica de postav Buhuşi . In urma unor ploi torenţiale căzute în primăvara anului 1969, cele două poduri de peste pîriul Amaradia, din imediata vecinătate a municipiului Tg. Jiu, au fost luate de apă. Traversarea apei se face, de atunci, prin albia ei, adesea CU mari şi grave riscuri. (Nu de mult, un cetăţean a fost luat de valurile apei, cu căruţă şi cai). Cu toată această stare de lucruri, organele locale au rămas, de atâta timp, impasibile. Alexandru BLINDEANU comuna Dăneşti, judeţul Gorj • Locuitorii satelor Cornet, Cerna şi Mariţa din judeţul Vâlcea au solicitat de nenumărate ori direcţiei sanitare judeţene să înfiinţeze într-unul din sate un punct sanitar şi altul farmaceutic. Cererea aceasta era cu atit mai justificată, cu cit pînă la sediul circumscripţiei sanitare, care deserveşte aceste localităţi (cea din Vaideeni), sunt peste K kilometri, distanţă pe care oamenii sunt nevoiţi s-o parcurgă uneori chiar pentru efectuarea unui simplu pansament sau procurarea unei... aspirine. Cererea este, prin urmare, pe deplin îndreptăţită. Nicolae MARIN satul Cerna, judeţul Vîlcea . Cu ani în urmă, au început lucrările de modernizare a drumului naţional Brad-Hălmagiu. Ca să se evite întortocheri şi cheltuieli inutile, proiectantul a stabilit traseul noului drum prin grădina casei mele. N-am avut nimic împotrivă, fiind vorba de un interes obştesc. Dar, prin construirea drumului — care se află deasupra nivelului curţii mele — mă văd acum ameninţat de inundaţie. Ori de cîte ori plouă sau se topesc zăpezile, apa pătrunde în beciul casei, macină temelia şi pereţii ei etc. Am cerut întreprinderii constructoare să efectueze lucrări de scurgere a apei in altă direcţie. Mi s-au făcut promisiuni solemne, s-au Întocmit toate formele şi cu asta — basta. Stricăciunile se măresc pe sine trece. Ele insă nu sunt trecute in devizul de lucrări al şantierului. Cu ce sunt eu vinovat să le suport ? Jodis ARON comuna Baia de Criş, judeţul Hunedoara . In noul cartier Titan, pe bulevardul Macaralei, pe Aleea Ciucea şi altele învecinate, din Capitală, miile de cetăţeni care locuiesc în blocurile date în folosinţă cu luni sau chiar cu ani de zile în urmă sunt nevoiţi să înoate prin noroiul şi băltoacele care impînzesc căile de acces. Aceasta, în timp ce pe bulevardul Macaralei zac mari,cantităţi de nisip şi pietriş care ar putea foarte bine să fie folosite la amenajarea căilor de acces la locuinţe Dar cine să dispună acest lucru ? Poate găseşte consiliul popular al sectorului o soluţie. Emil SAMOILA cartierul „Titan", Bucureşti • Vasile N. Vlad şi Scarlat A. Popescu, ambii din comuna Vîlcele- Olt, au semnalat redacţiei că direcţia de drumuri şi poduri Piteşti — unde au lucrat cu mai mult timp in urmă — le-a eliberat adeverinţe de vechime în muncă incomplete, fără să li se menţioneze întreaga perioadă lucrată. Toate insistenţele lor ulterioare pentru a se repara aceste greşeli au fost zadarnice. In această situaţie nu sunt numai ei ci şi alţi foşti salariaţi ai instituţiei cu pricina. Sesizările acestea au fost înaintate de redacţie Consiliului judeţean al sindicatelor Argeş, pentru a-i sprijini pe oameni să intre în posesia actelor rectificate. După efectuarea cercetărilor necesare, consiliul sindical judeţean ne-a răspuns că, intr-adevăr, în ambele cazuri salariaţii de la Direcţia de drumuri au comis erori, „omiţînd“ să le menţioneze in adeverinţe toate perioadele lucrate. S-au luat măsuri să li se elibereze alte adeverinţe. Atita, înţelegem că a greşi este omeneşte, dar atunci cind se perseverează în greşeală — nu mai este. Şi trebuie făcut ceva pentru a se preveni repetarea la nesfîrşit a unor astfel de erori in actele publice.