Scînteia, martie 1970 (Anul 39, nr. 8352-8382)

1970-03-26 / nr. 8377

1/ PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XXXIX Nr. 8377 11 Joi 26 martie 1970­­ 6 PAGINI - 30 BANI CU CÎT MAI REPEDE CU ATIT MAI BINE! Noile fabrici la examenul tehnic şi economic al realizării parametrilor proiectaţi Ing. Cornel PÎNZARU secretar al Comitetului judeţean Argeş al P.C.R. Sunt evidente eforturile mari pe care statul nostru, Întregul popor le fac In prezent pentru a asigura eco­nomiei noastre socialiste un Înalt ritm de dezvoltare. In repetate rin­­duri, conducerea partidului a atras atenţia că atingerea acestui scop fun­damental presupune, pe lingă investi­rea unor mari fonduri băneşti desti­nate lărgirii bazei tehnico-materiale, o muncă stăruitoare şi de perspectivă pentru folosirea intensivă, cu maxi­mum de randament, a întregului po­tenţial industrial de care dispune eco­nomia. Cu alte cuvinte, înalta efi­cienţă trebuie concepută şi asigurată în toate cazurile prin folosirea la în­treaga capacitate ...instalaţiilor in­dustriale mai vechi şi prin realiza­rea şi depăşirea, intr-un timp cit mai scurt posibil, a indicatorilor tehnico­­economici proiectaţi la noile obiec­tive industriale. Mai mult decit oricine, un a­­semenea postulat economic trebuie să-l aibă permanent în vedere comi­tetele de direcţie, organizaţiile de partid şi colectivele din unităţile eco­nomice ale judeţului Argeş, zonă geo­grafică a ţării care, în anii acestui cincinal, a cunoscut o dezvoltare pu­ternică din punct de vedere indus­trial. In primii patru ani ai cincina­lului, aici au fost construite şi date în exploatare obiective industriale de excepţională importanţă pentru avîn­­tul economiei naţionale, cum sunt: fa­brica de motoare electrice, combina­tul petrochimic, uzina de autoturis­me, rafinăria, fabrica de stofe şi fa­brica de bere din Piteşti. Totodată, au fost dezvoltate capacităţile de producţie la Uzina mecanică Muscel, întreprinderea de poduri metalice şi prefabricate din beton, întreprinderea textilă, ambele din Piteşti, întreprin­derea minieră din Cîmpulung şi al­tele. Creşterea potenţialului indus­trial al judeţului işi găseşte reflec­tarea în faptul că, in acest an, este planificat să se realizeze o produc­ţie cu 54 la sută mai mare ca anul trecut. Dacă 1969 a constituit pentru noi anul punerilor masive in funcţiune, 1970 reprezintă anul cind investiţiile trebuie să-şi dovedească din plin efi­cienţa economică, anul când urmează să fie atinşi indicatorii tehnico-eco­­nomici proiectaţi la majoritatea ca­pacităţilor noi puse în funcţiune. Complexitatea sarcinii ce ne stă în faţă reclamă răspunsuri clare, încă de pe acum, la citeva întrebări esen­ţiale : Ce s-a întreprins în lunile care au trecut din acest an pentru realizarea parametrilor proiectaţi, po­trivit eşalonărilor prevăzute în gra­fice ? In ce direcţii trebuie acţionat neintîrziat pentru recuperarea anu­mitor rămîneri în urmă ce se semna­lează în acest domeniu ? Este de da­toria noastră să ştim bine în ce sta­diu de rezolvare a problemei ne aflăm, intrucît sfirşitul anului trecut ne-a găsit — la unele din noile uni­tăţi — într-o situaţie nu dintre cele mai bune în această privinţă. .Ca să conturăm cît mai clar direc­ţiile principale de acţiune, în urmă cu citeva săptămini, un larg colectiv format din activişti ai comisiei eco­nomice a comitetului judeţean de partid şi din cadre de specialitate din întreprinderi şi unităţile bancare au efectuat o analiză la 17 capacităţi şi obiective industriale, recent intrate în funcţiune. A reieşit cu acest prilej că cele mai multe dintre ele dispun de reale posibilităţi pentru respecta­rea şi chiar reducerea perioadei nor­mate de realizare a parametrilor pro­iectaţi. Ca urmare, au fost stabilite măsuri tehnico-organizatorice, care, prin grija conducerilor administra­tive şi organizaţiilor de partid, încep să prindă viaţă. Important este că s-au evidenţiat posibilităţi de redu­cere a termenelor d­e realizare a in­dicatorilor tehnico-economici proiec­taţi la un număr de 6 capacităţi. La instalaţiile de acrilonitril şi de negru de fum (etapa a Il-a), de la Combi­natul petrochimic Pitești, de exem­plu, s-a stabilit atingerea indicatori­ (Continuare in pag. a IlI-a) ÎN ZIARUL DE AZI: . • La Rovinari se dublează producţia de cărbune (o demonstraţie a puterii productive a muncii bine organizate, a fructificării investiţiilor) • Cronica plastică # Faptul divers • Sport DESCHIDEREA LUCRĂRILOR SESIUNII MARII ADUNĂRI NAŢIONALE La Bucureşti au început miercuri dimineaţa lucrările sesiunii a patra a celei de-a şasea legislaturi a Marii Adunări Naţionale. Marele sfat al ţării ia în discuţie documente de mare importanţă pen­tru dezvoltarea în continuare a Ro­mâniei socialiste. Mărturie eloc­ventă a democratismului profund ce caracterizează întreaga noastră viaţă politică, economică şi so­­ciala, aceste­­documente sunt­­bodule unor largi consultări, in cadrul că­rora oameni ai muncii, specialişti în diverse domenii au făcut propuneri preţioase pentru perfecţionarea acti­vităţii economice în vederea valori­ficării intr-o măsură şi mai mare a resurselor materiale şi umane ale ţă­rii. In actuala sesiune, deputaţii vor dezbate, de asemenea, probleme prin­cipale ale politicii externe promovate de Republica Socialistă România. La lucrări iau parte deputaţii Marii Adunări Naţionale, precum şi numeroşi invitaţi — conducători de instituţii centrale şi organizaţii ob­şteşti, activişti de partid şi de stat, personalităţi ale vieţii economice, ştiinţifice şi culturale, ziarişti. In lojile Marii Adunări Naţionale erau prezenţi şefi ai misiunilor di­plomatice acreditaţi în ţara noastră. Se aflau, de asemenea, numeroşi co­respondenţi ai presei străine. Ora 10. Deputaţii şi invitaţii au întimpinat cu îndelungi aplauze pe conducătorii­­partidului şi statului. In loja din dreapta au luat loc tovarăşii Nicolae Ceauşescu, Ion Gheorghe Maurer, Emil Bodnaraş, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Ră­­d­ulescu, Virgil Trofin, Ilie Verdeţ, Maxim Berghianu, Florian Dănă­­lache, Constantin Drăgan, Janos Fazekas, Petre Lupu, Manea Mă­­nescu, Dumitru Popa, Dumitru Po­­pescu, Leonte Ităutu, Gheorghe Stoica, Vasile Vilcu. In loja din stingă se aflau mem­brii Consiliului de Stat. Lucrările sesiunii, au fost deschise de tocarăşii Sus­iţu­ Voitec, pre­şedintele Marii Adunări Naţionale. Marea Adunare Naţională a adop­tat in unanimitate următoarea or­dine de zi : 1. Proiectul Legii organizării şi dis­ciplinei muncii in unităţile socialiste de stat. 2. Proiectul Legii privind asigura­rea şi controlul calităţii produselor. 3. Proiectul de Lege privind regi­mul ocrotirii unor categorii de mi­nori. 4. Cu privire la activitatea inter­naţională a Republicii Socialiste Ro­mânia în anul 1969. Intrîndu-se în ordinea de zi, de­putatul Petre Lupu, ministrul mun­cii, a prezentat Expunerea la Pro­iectul Legii organizării şi disciplinei muncii în unităţile socialiste de stat. După cum se ştie, acest proiect de lege a fost publicat in prealabil în presă şi amplu dezbătut în organi­zaţiile sindicale cu masele largi de oameni ai muncii, cu care prilej i s-au adus îmbunătăţiri. Deputatul Gheorghe Vasiliche, preşedintele Comisiei pentru sănă­tate, muncă și asigurări sociale, a prezentat raportul comun al acestei comisii și al Comisiei juridice la proiectul de lege în dezbatere. Comisia pentru sănătate, muncă și asigurări sociale, împreună cu Comi­sia juridică, întrunite în ședință co­mună, cu participarea unor membri ai altor comisii permanente ale Marii Adunări Naţionale, au dezbătut pro­iectul de lege a organizării şi disci­plinei muncii in unităţile socialiste de stat. Comisiile au constatat că proiectul de lege se înscrie în ansamblul mă­surilor elaborate de conducerea de partid pentru îndeplinirea amplului program de înflorire a patriei noas­tre socialiste, stabilit de Congresul al X-lea şi are o însemnată impor­tanţă pentru dezvoltarea întregii noastre economii naţionale. Comisiile au considerat necesar să sublinieze, în faţa Marii Adunări Na­ţionale, făptui deosebit de po­zitiv că proiectul de lege a fost supus, din indicaţia conducerii partidului, dez­baterii maselor largi populare, ceea ce dovedeşte adîncul democratism al politicii partidului şi statului nostru. Numărul mare de participanţi — de peste un milion şi jumătate de mun­citori, tehnicieni, ingineri, cadre de conducere, din care circa 64 000 au luat cuvîntul în cadrul celor 11 mii de adunări care au avut loc in în­treaga ţară — este încă o mărturie a participării largi a­ oamenilor mun­cii la elaborarea legilor şi la condu­cerea statului. Pornind de la ideea că procesul re­voluţionar care a avut loc după cu­cerirea puterii de stat şi care a dus la făurirea economiei socialiste a schimbat esenţial poziţia oamenilor muncii în societate, proiectul intro­duce noi şi eficiente măsuri menite să ducă la stimularea tuturor laturi­lor activităţii umane în îndeplinirea atribuţiilor ce revin fiecărui salariat in procesul muncii, pentru sporirea întregului potenţial economic al ţării. Intrucît îndeplinirea şi depăşirea sarcinilor de plan, îmbunătăţirea ca­litativă a produselor şi reducerea cheltuielilor de producţie sunt obiecti­ve a căror realizare este strîns legată de măsurile de organizare şi discipli­nă a muncii, prevederile proiectului de lege subliniază importanţa organi­zării ştiinţifice a producţiei şi a mun­cii, a aplicării cuceririlor ştiinţei şi tehnicii avansate, a utilizării intensi­ve a tuturor mijloacelor de muncă, a aprovizionării cu materiale în timp (Continuare in pag. a II-a) Tirguiala cu propria conştiinţă Am citit, mai zilele trecute (aţi citit, probabil, şi dumneavoastră) despre un şofer care a refuzat să transporte la maternitate o femeie gravidă, intrucît dumnealui era „mai mult ca sigur“ (după cum mărtu­risea cu cinism) că nu va primi nici un leu. Poate că s-ar fi mulţumit cu puţin, cu zece, la o adică — şi cu cinci lei, cit să-i ajungă de-o bere, de-un pachet de ţigări. Cu puţin, da — dar cu nimic, in nici un caz ! Fe­meia a născut pe o platformă de camion. Seara, înainte de-a se culca, şoferul în cauză şi-o fi numărat bănuţii, ciştigul de peste zi. Dac-a avut, ori nu un somn liniş­tit, asta nu mai ştim. Dar am vrea să-i tulburăm som­nul pentru următoarele nopţi. A veni in ajutorul unui semen de-al tău, cind acesta se află intr-o situaţie critică, este o datorie omenească, o datorie de conştiinţă, şi nicidecum o chestiune de afaceri. Este adevărat că nu se poate trăi fără bani , dar a călca în picioare normele de­ convieţuire socială, omenia — pentru bani — uitind că in fie­care zi dăm un examen de conştiinţă în faţa noastră şi­ a celorlalţi, înseamnă nu ciştig, ci degradare civică şi morală. Oricit de recalcitrant, de cinic ar fi, sau ar încerca să fie un individ, pină la urmă trebuie să se prezinte la examenul zilnic de conştiinţă. Dar, nu o dată, pentru a obţine mult dorita înseninare, pentru a se dovedi că nu este chiar atit de păcătos, începe ade­vărate tratative cu conştiinţa, aranjamente, tîrguieli, un fel de „Mai dă lupine, mai lasă stăpine !“ Era o chestiune de conştiinţă pentru inginerul T.A. să intervină, din primul moment, in ajutorul şi­ apoi in apărarea unui coleg, acuzat pe nedrept, de multe ne­reguli în serviciu, aparţinînd altora. T.A. era unul dintre foarte puţinii care ştiau exact cum s-au petre­cut lucrurile, şi-ar fi putut să-i numească pe adevă­raţii vinovaţi. Ar fi putut, dar — şi-a zis T.A. — ches­tiunea e prea complicată, o să-i dea multă bătaie de cap ; s-ar prea putea ca vinovaţii, avînd relaţii la cen­tru, să scape, şi-ntr-o bună zi, cind le-o veni la som­­teală, să se unească împotriva lui... Şi-a tăcut o zi, incercind tratative cu conştiinţa . Las ’că spun miine, poimiine, să mai vedem, să ne mai gindim. A tăcut incă zece zile, întristat de soarta colegului, a tăcut, promiţind conştiinţei că la momentul potrivit va in­terveni. Apoi, vrind să se liniştească, să scape de mus­trările zilnice, a plecat în concediu Incapabil să a­­dopte o atitudine civică demnă, principială, a dezertat, numai că, firesc, mustrările l-au ajuns din urmă, iar concediul n-a mai fost concediu. Cam asta e situaţia, şi-a zis T.A., se descurcă fiecare cum poate, şi s-a apucat să bea, ca să uite. Cind a revenit din con­cediu, şi-a zis că-i prea tirziu să intervină, ar fi destul de jenant, ar trebui să recunoască faţă de toţi că n-a avut curajul să intervină din prima zi. Două săptămini mai tirziu, T.A. a fost acuzat, pe nedrept, de aceiași — care-l acuzaseră pe colegul său Voiau să-l intimideze, să scape de el, să-l trimită la altă întreprindere, să-i facă vini, de teamă ca nu cumva, într-o zi T.A. să ia apărarea colegului și să spună adevărul despre ei. Și-atunci, acuzat pe nedrept, aflîndu-se într-o situaţie critică, T.A s-a gindit să apeleze la conştiinţa altora, a tovarăşilor săi, dar nu şi la conştiinţa lui. Pretindea altora o atitudine civică, după ce el se dovedise, şi încă se mai dovedea, incapabil ■ de-o asemenea atitudine. . Acuza viaţa, soarta, in loc să-i acu­ze pe vinovaţi. N-a spus lu­crurilor pe nume decit in momentul cind şi-a văzut primejduită situaţia profesională. Situaţia lui. De si­tuaţia colegului uitase.­Cu întîrziere, adevărul a trium­fat , cu întîrziere, adică — după multe peripeţii în­tristătoare, după necazuri etc. Ne revoltă goana neomenească a unora după ciştig.. Ne revoltă, dar nu o dată, ridicăm din umeri . Asta-i situaţia, aşa-s oamenii ! Dar situaţia poate, şi trebuie să fie îndreptată,­­pot fi îndreptaţi şi oamenii in cauză. Conştiinţa ne cere să spunem lucrurilor pe nume, să intervenim, in numele principiilor noastre nu să începem tratative cu întrebarea „Cine ştie ce complicaţii se mai ivesc ?...“ Pentru că astfel, pregătim terenul pentru intimplări la fel de revoltătoare Ne revoltă nedreptatea, şi cind o suportăm noi, şi cind o suportă alţii. Ne revoltă, dar nu o dată, ridicăm din umeri. Ca şi cind nedreptatea ar fi fost comisă de nişte forţe oculte, in faţa cărora trebuie să ne recu­noaştem neputincioşi. Se uită in astfel de împrejurări, că legile noastre, pe care le-am votat, la care ţinem, ne apără de nedreptate să trăim intr-o tară socialistă, unde omul se bucură de respectul cuvenit Dar legile nu pot să ne apere fără ajutorul nostru De aceea, con­ştiinţa trează, conştiinţa de fiecare zi trebuie să ne determine să spunem lucrurilor pe nume, să adoptăm o atitudine civică in spiritul legalităţii şi al moralei socialiste, in orice împrejurare şi oricare ar fi locul in ierarhia instituţiei in care lucrăm a celui ce şi-ar în­gădui abateri de la regulile, de la normele făcute pen­tru toată lumea. Numai astfel, conştiinţa se va dovedi aptă pentru examenul cotidian pe care este chemată să-l susţină fără ezitări şi fără compromisuri. Nicolae ŢIC PICĂTURA DE CERNEALĂ PREZENTAREA SCRISORILOR DE ACREDITARE PREŞEDINTELUI CONSILIULUI DE STAT Al REPUBLICII SOCIALISE ROMANIA Ambasadorul Columbiei La 23 martie­­ 1970, preşedintele Consiliului de Stat al Repu­blicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a primit pe Antonio Alvarez Restrepo, care şi-a pre­zentat scrisorile de acreditare in calitate de ambasador extraordi­nar şi plenipotenţiar al Republi­cii Columbia în Republica Socia­listă România. (Cuvîntările rostite In pagina a 5-a). Ambasadorul Republicii Guineea La 25 martie 1970, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a primit pe Mathias Fassou Mariba, care şi-a prezentat scrisorile de acreditare în calitate de ambasador extraordinar şi ple­nipotenţiar al Republicii Guineea în Republica Socialistă România. (Cuvîntările rostite In pagina a 5-a). gram, intr-adevar, la Rîmnicu- Vîlce CHIMIŞTII CONSTRUIESC O NOUĂ TRADIŢIE A ORAŞULUI O vizită intr-un ma­re­ comb­inat. al.­­ chi­miei e o continuă pen­dulare între planul real şi unul fantastic, închipuit. Fantastic, abstract, insondabil şi indiscernabil pentru o­­chiul vizitatorului este fluxul propriu-zis al producţiei, spirala me­reu suitoare a proce­selor şi metamorfoze­lor la care e supusă materia, procese con­sumate adine şi as­cuns, în uriaşe retorte şi alambicuri, tot atit de ermetice, de mis­terioase, de stranii, ca şi formulele chimice care le codifică exis­tenţa. Nu vezi, ca­ în­tr-o fabrică obişnuită, produsul ce iese din mina omului, piesa şlefuită la strung, fructul exact, viu şi concret al priceperii lui. Rămâne, însă, mai precis conturat, elibe­rat de orice alte ima­gini şi aderenţe, pla­nul realului : omul. Aplicabil în general, acest adevăr mi s-a părut a avea, la Com­binatul chimic din Rîmnicu-Vîlcea, un plus de pregnanţă şi de unicitate. Pentru că — mai intîi — este vorba de Rimnicu-Vîlcea, acel vecin „oraş al pensio­narilor“, pe care anii şi evenimmientele nu-l atingeau, cu aerul său de tristeţe bacoviană. Reportaj de Ilie PURCARU cu străzi mici, cu flori ofilite la geamuri, cu gemete agonice de clavir în pacea netul­burată a după-amie­­zilor, cu întregul bu­chet de miresme fade şi neschimbate prin ani al „locului în care nu se întimpla nimic“. Și pentru că — în al doilea rînd — acest foarte nou şi modern combinat, a cărui pia­tră de temelie s-a pus abia în 1966, este as­tăzi unul dintre cele mai mari ale ţării, realizînd în acest an o producţie marfă în va­loare de 700 de mili­oane lei şi anunţind, pentru anii imediat următori, noi deschi­deri de orizonturi, noi sporuri impresionante, efect al extinderii şi modernizării, al fabri­cării de noi produse, al îmbogăţirii şi diver­sificării producţiei. Aici vor lucra, în e­­tapa finală, nu mai puţin de 7 000 de sa­lariaţi. Şi numai una dintre fabricile com­binatului — fabrica de policlorură de vinil — aflată acum in etapa probelor tehnologice va furniza, in 1973, o cantitate de p.v.c. în­semni­nd 70 la sută din producţia naţională. Un veritabil colos industrial, într-un loc în care timpul, cînd­­va, părea să stagneze. Şi între aceste reali­tăţi, ordonîndu-le şi hotărindu-le sensurile mişcării, omul. — Oamenii combina­tului ? Intoreîndu-ne între­barea, inginerul Vic­tor Poltoraschi, direc­torul general al uni­tăţii, surîde şi ezită­ citeva clipe, preocupat — ne mărturiseşte — fie o dilemă, una sin­gură, dar covîrşitoare, totală : cea a selecţiei. Pe cine să numeşti (Continuare în pag. a IV-a) TARIFUL PRESTĂRILOR DE SERVICII In principiu - UNIC In practică - IA MICA ÎNŢELEGERE In aproape fiecare aşezare ur­bană sau rurală de pe intreg cuprinsul ţării funcţionează in prezent, într-un număr mai re­­strins sau mai mare, unităţi prestatoare de servicii pentru populaţie. Dar indiferent de lo­calitatea în care este amplasată unitatea, de profilul meseriei, de apartenenţa ei la un sector economic sau altul (cooperaţia meşteşugărească, cooperaţia de consum, industria locală, gos­podăria comunală), disciplina tarifară — înţelegind prin a­­ceasta încasarea corecta a con­travalorii serviciului prestat — este aceeaşi, unică pentru toţi meseriaşii. Numeroşi cetăţeni ne-au sem­nalat insă o serie de abateri de la aplicarea corectă a tarifu­lui, constatate de altfel şi de controalele efectuate de or­ganele de specialitate ale Comi­tetului de stat pentru preţuri. La unitatea de tricotaje din ca­drul cooperativei meşteşugăreşti „Oitul“-Miercurea Ciuc, de e­­xemplu, s-a încasat cu bonul nr. 19­852 tariful de 88 lei în loc de 79 lei pentru împletirea unui pulover bărbătesc, iar cu bonul nr. 17106 s-a încasat tariful de 81 lei în loc de 57 lei pentru o vesta fără mîneci, contextură simplă. Cazuri asemănătoare au fost întilnite şi la unitatea de reparaţii încălţăminte a coope­rativei meşteşugăreşti „Lacul Roşu“-Gheorghieni, la secţia de croitorie bărbaţi din cadrul cooperativei de consum Sînmar­­tin-Ciuc, judeţul Harghita, la secţia de vulcanizare a coope­rativei meşteşugăreşti „Presta­­rea“-Hunedoara etc. La I.I.L. .Timişul“-Lugoj cu antecalcula­­ţia nr. 106 s-au încasat în plus de la client 566 lei, întrucât nu s-a aplicat pentru serviciul prestat tarif ci preţ, contrar me­todologiei în vigoare. Aceeaşi întreprindere, aplicînd în calcu­lul tarifelor o altă rentabilitate decit cea prevăzută, a încasat în plus de la clienţi 53 Iei cu antecalculaţia nr 430. 62 lei cu antecalculaţia nr. 218. 149 lei cu antecalculaţia nr 448 etc. Ce cauze generează aceste practici ? Toţi cei cu care am stat de vorbă, specialişti in sec­torul de deservire şi al tarife­lor, cadre de conducere din dife­rite întreprinderi şi cooperative de consum sau meşteşugăreşti au fost unanimi in a aprecia că aplicarea eronată a tarifelor se datoreşte fie necunoaşterii ta­rifelor legale sau a normelor de stabilire a sumelor de plată pentru serviciile ce se prestează, fie tendinţei de pricopseală a unor meseriaşi. Intrucît în toate cazurile exemplificate su­mele încasate în plus erau to­tuşi trecute în bonuri, se creează impresia eronată că lucrătorul nu şi-ar fi însuşit nimic. Ero­nată, pentru că. Se ştie, coope­ratorul este plătit în cote pro­centuale din încasările realizate şi, ca atare, cu cît încarcă mai mult bonurile de plată, cu atit şi ciştigul său este mai mare. Mihai IONESCU Alexandru BRAD Sabin IONESCU (Continuare în pag. a V-a) Telegramă CELUI DE-AL XXII-LEA CONGRES AL PARTIDULUI COMUNIST DIN AUSTRALIA SYDNEY Dragi,tovarăşi, Comitetul Central al Partidului Comunist Român vă transmite dumneavoastră, delegaţi la cel de-al XXII-lea Congres al Partidului Comu­nist din Australia, întregului partid, clasei mun­citoare şi poporului australian un cald salut fră­ţesc. Comuniştii români nutresc sentimente de caldă simpatie faţă de activitatea partidului dumnea­voastră pusă în slujba intereselor şi aspiraţiilor fundamentale ale maselor muncitoare, împotriva acţiunilor agresive ale imperialismului, pentru independenţa şi libertatea popoarelor, pentru pace şi securitate internaţională. Subliniem şi cu acest prilej relaţiile de priete­nie şi solidaritate frăţească statornicite intre par­tidele noastre pe baza principiilor marxist-leni­­niste ale internaţionalismului socialist, egalităţii in drepturi, independenţei fiecărui partid. Ne exprimăm convingerea că dezvoltarea în conti­nuare a legăturilor internaţionaliste dintre Par­tidul Comunist Român şi Partidul Comunist din Australia serveşte prieteniei dintre cele două partide şi popoare ale noastre, cauzei unităţii mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale. Vă urăm succes deplin in desfăşurarea lucră­rilor congresului, noi victorii în lupta pentru realizarea nobilelor ţeluri ale­ democraţiei, socia­lismului şi păcii. COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN

Next