Scînteia, mai 1970 (Anul 39, nr. 8413-8441)

1970-05-26 / nr. 8436

PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE. UNIŢI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XXXIX Nr. 8436 Marţi 26 mai 1970 6 PAGINI — 30 BANI Hotărirea unanimă a celor angajaţi in dramatica luptă cu furia apelor VOM FACE TOT CE ESTE OMENEŞTE POSIBIL PENTRU A NU CEDA NIMIC! Titlul de mai sus oglindeşte o realitate fundamentală a zilei de faţă şi a celor urmă­toare : hotărirea unanimă a celor angajaţi in lupta cu stihiile, de a face totul, pînă la ultimul strop de energie, pentru a apăra localităţile, pămînturile, bunurile ameninţate. Cuvîntul il au FAPTELE. „Rezistaţi pină la ziuă şi digul e salvat! f a a m a mm biciul plou, au rezistat eroic sub / in beznă. Duminică după prinz ajunsesem la Judeţeană de partid, după ce făcu­sem, pe căi ocolite, un drum de peste 300 de km, prin satele lovite de inun­daţie de pe valea Siretului şi apoi, saversind podişul Guvurlulujid pînă la Oancea, pe Prut, şi de.*Alcolo la Galaţi. Ploua cu găleata. O ploaie rece, piezişă, gonită de rafale de vînt care şfichiuiau obrajii. Se stirnise furtuna. Am mai apucat doar să-l văd pe primul-secretar al comitetului ju­deţean de partid, cînd a intrat în sala de şedinţe, unde se strînsese o mină de activişti din sectoarele mai puţin periclitate ale oraşului . „Fraţilor, toată lumea pe dig, la Prut ! Il rupe furtuna. Vă înşiraţi de la Ghimia în sus, pînă la km 1, din sută in sută de metri. Sînt sute de oameni acolo care trebuie Îndrumaţi. Acţionaţi după caz“. Am pornit-o spre dig. Traversînd oraşul, auzeam sirenele întreprinderi­lor chemînd muncitorii (după cum am aflat mai tirziu, cinematografele şi-au suspendat şi ele programul) : mobili­zare generală. Speram să ajung prin­tre primii la Ghimia, la gura de văr­sare a Prutului în Dunăre. Pe Calea Prutului, insă, abia am reuşit să mă strecor prin coloana nesfîrşită de autocamioane care cărau, spre digul de la Prut, muncitori, ostaşi, mate­riale de tot felul. Cînd am ajuns pe Prut se însera. Niciodată nu mi-aş fi putut închipui că omul, că oamenii, cei peste 4 000 de ostaşi şi muncitori din întreprinderile oraşului — care au trăit pe digul de pe malul Prutu­lui acea noapte de infern de dumi­nică spre luni —­au in ei puterea de a rezista la încercările supraome­nești ce le-au fost impuse de furiile naturii. De sus, turna cu găleata. Vîntul, gonind besmetic cu peste 70 de km pe oră, în rafale, te îndoia. Jos, la pi­cioarele digului, apele negre ale Pru­tului se rostogoleau în valuri uriaşe, care se spărgeau urlînd de pieptul digului, înainte de a se năpusti în Dunăre. Iar fiecare val — şi au fost în acea noapte mii, milioane de va­luri — rodea ca un cancer în pieptul digului. Oamenii pentru asta şi veni­seră­­ să astupe aceste caverne care ameninţau să rupă digul. începea o bătălie dramatică, deci­sivă. Pe dig, un noroi clisos, o mo­cirlă infernală, în care mii de oameni înotau pînă la genunchi, sub povara sacilor cu nisip, a parilor, a scîndu­­rilor. Un pas... o rafală de ploaie și vînt, o creastă de val aruncînd peste tine o tonă de apă... încă un pas, o nouă rafală. Omul se oprea, se clă­tina, scrişnea din dinţi, scuipa apa şi noroiul, care-i intrau şi in gură, şi făcea încă unul... „Pari, aduceţi pari !“. „Nu avem topoare !“ „Vedeţi că sînt !“. Cîţiva ce apucă să ascută parii. Unul cu cizme de cauciuc pînă la briu se lasă în apă, în spărtura digului. Ţine de par. Valurile lovesc în el, îl acoperă, îl izbesc de mal. Dar omul rezistă. Doi pun mina pe ba­roase şi bat. Un par înfipt, încă unul şi încă unul... Apoi, intre pari şi malul rupt de ape, se aşează scînduri. Apoi se aşează rogojini, iar în spărtură se dă dru­mul la saci umpluţi cu nisip — 10, 20, 100, 200 — cit este nevoie. Mai sus, altă cangrenă. Aceeaşi muncă indirjită, surdă, bărbătească. Şi aşa, par fcu p&si'pe o poi'ţiiirfe de un kilo­metru. Intre timp se lasă întunericul. O noapte de beznă, cu vălătuci de nori grei şi negri care ţi se rostogolesc deasupra capului, aproape, încercind parcă să te strivească. Se aduc feli­reportaj de la Galaţi de Stelian SAVIN nare de vînt. Nu rezistă. Se cer, prin radio, lanterne. Vreo oră, pînă vin lanternele, oamenii acţionează pe di­buite, în acea beznă de nepătruns. Este ora 21. Porţiunea ameninţată de apă este salvată. Ne retragem intr-o chiliuţă la sta­ţia de pompare, să ne venim în fire. Scoatem hainele de pe noi, le stoar­­cem, descălţăm cizmele de cauciuc, le deşertăm de apă. Deodată, apare pe uşă un om ; din pricina noroiului nu i se mai văd decit ochii şi dinţii — şi e sleit de puteri. „Fraţilor, ce-i la voi e floare la ureche. E jale mai sus, la km 1+600. Apa a ros digul pînă aproape de coronament“. In puţine clipe, planul de bătaie e gata : o coloană de citeva sute de oameni, încărcaţi cu saci cu nisip, cu pari, cu rogojini trebuie să înainte­ze prin mocirla de pe dig, împotriva furtunii, infruntînd ploaia rece, pînă acolo. „Cine cunoaşte locul ? Cine ia con­ducerea coloanei ?“ Ieşim în infernul de afară cu că­pitanul după noi. Se formează o co­loană de 400 de ostaşi. Se iau mate­riale : un om — 4 pori ; altul — 5 rogojini , doi oameni — un sac cu nisip, ca să se schimbe pe drum, sub povară. Pornim în fruntea coloanei. Din loc în loc luminăm cu lanterna digul, acolo unde valurile izbesc tur­bate. O cavernă în dig. Oprim cinci oameni ca s-o astupe, li se arată ce să facă. Apoi mai departe ! Altă ca­vernă în dig, alţi oameni o astupă. Pe la miezul nopţii, după vreo două ore de marş (dacă marş se poate che­ma felul cum ne-am tîrît prin no­roi), ajungem la km 1 + 600. Oame­nii sínt sleiţi. Nu mai sínt materiale. Ne tîrîm mai departe, pînă la km 2. Sínt şi alte fisuri în dig. Mai ales în­tre km 1+900 şi km 2, unde valurile izbesc direct, perpendicular în dig. Ne întoarcem, minaţi din spate de rafalele de ploaie şi vînt Cădem şi iar ne ridicăm. In zare, printre per­delele de ploaie biciuite de rafalele furtunii, sclipesc palid luminile Ga­­laţiului, în apărarea căruia 4 000 de oameni — storcind din ei şi ultima picătură de vlagă — rezistă aici, pe Prut, In această noapte de urgie... Le dăm de ştire celor de la coman­dament despre cele văzute pe dig, la km 2. Pleacă o şalupă pe Prut, tîrînd un şlep cu oameni şi materiale, ca să Intervină. Ne scuturăm de noroi, ne stoarcem iarăşi hainele, golim de apă cizmele şi aşteptăm. O oră, două, trei... Pe la trei şi jumătate noaptea se reîntoarce şalupa. Trei ore l-au (Continuare tn pag. a Il-a) IN INSULA MARE A BRĂILEI ZECE MII DE OAMENI LUPTĂ IN CONTINUARE CU ÎNDIRJIRE PENTRU FIECARE CENTIMETRU La Brăila, ploaia a încetat, după ce în ultimele 24 de ore vărsase circa 25 litri pe metru pătrat. In ciuda precipitaţiilor abundente, cotele ape­lor Dunării marcau ieri o scădere de 6 cm. Digul de apărare a oraşului a fost puţin solicitat. In schimb, peri­colul inundării Insulei Mari continuă să crească. Un vînt extrem de pu­ternic loveşte de peste 36 de ore di­gurile. Pe toţi cei 156 de kilometri de dig alerta este permanentă. Se lucrează febril la consolidarea talu­­zelor, în punctele greu încercate din zonele Strîmba, Mărăşel, pe braţul Vîlciu sau în punctele Filipoiu, Bă­laia, Băndoiu. Aici este o concentra­re d­e forţe „ot mai corpenitâ. 10 000 de oameni, militări ai forţelor noastre armate, gărzi patriotice opun apei dezlănţuite o rezistenţă indirjită. Sunt mobilizate aici impresionante capacităţi tehnice — unele din ele sosite şi din alte judeţe — cantităţi imense de materiale (numai în ulti­mele două zile au fost încorporaţi in dig peste 15 000 de saci cu pămînt). Către zonele mai greu încercate s-au trimis specialişti. Scafandrii verifică în adm­e­starea digului. Tot către aceste zone se îndreaptă acum 3 şlepuri de cite 1 000 tone, pentru a proteja digul în porţiunile solicitate. La ora la care transmit (16,30), vre­mea s-a mai înseninat ; vîntul însă continuă să sufle cu intensitate. Pe digul Insulei Mari a Brăilei oamenii, într-o încleştare eroică, se onun cu bărbăţie furiei apei, hotăriţi să nu cedeze nimic din bogăţia celor 72 060 de hectare. Emil VASILESCU // Cu mijloace mecanizate, dar şi cu loperi şi tîrnăcoape, oamenii fac totul pentru a reface drumurile, căile fe­rate, pentru a şterge prefuratdent urmele lăsate de ape Foto : Gh. Vinţila ÎN SFÎRŞIT, SOARE! 9 ' ALBA : nu plouă. ARAD : nu plouă, e soare. BISTRIŢA : soare şi vreme fru­moasă. BOTOŞANI : senin, dar cam rece. BRAŞOV : n-a plouat, iese soarele dintre nori. CONSTANŢA : nu mai plouă, dar este înnorat şi vint. FOCŞANI : vînt puternic, nu mai plouă. HARGHITA : frumos, soare. HUNEDOARA : frumos, soare. IAŞI : soare. LIPOVA : frumos, soare, apele se retrag. PIATRA NEAMŢ : vreme bună, nu plouă. SIBIU : soare. SIGHIŞOARA : soare. SUCEAVA : senin, frumos. TIMIŞOARA : soare şi vint care zvintă pămintul. TG. MUREŞ : nu plouă, e frumos. Rindurile de mai sus nu ţin loc de buletin meteorologic. Dar pen­tru noi toţi, care am trăit coşma­rul unor zile şi nopţi de potop, ele reprezintă infinit mai mult decit obişnuitul „buletin“. Reprezintă pri­mele „raze de soare“. Aşadar, in multe locuri bolta ţării se înseni­nează : peticele albastre de cer, temperatura in creştere aduc mai mult decit oricind culoarea şi căl­dura speranţei. Soare, iese soarele ! Niciodată parcă n-au răsunat mai omeneşte aceste simple, uzuale cuvinte. Soa­rele nu pătrunde doar în inimi, di in braţe, în mîinile neobosite ale mulţimilor de oameni, mîini în­cleştate cu bărbăţie pe uneltele reconstrucţiei şi ale plinii. IN PAGINA A IV-A SINISTRAŢII PRIMESC OFRANDELE SOLIDARITĂŢII PREZENTAREA SCRISORILOR DE ACREDITARE PREŞEDINTELUI CONSILIULUI DE STAT Ambasadorul Australiei La 25 mai 1970, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a primit pe Roy Robert Fernandez, care şi-a prezentat scrisorile de acreditare în calitate de ambasador ex­traordinar şi plenipotenţiar al Australiei în Repu­blica Socialistă România. (Cuvîntările rostite In pag. a V-a). Ambasadorul Elveţiei La 25 mai 1970, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a primit pe Alfred William Rappard, care şi-a prezentat scrisorile de acreditare în calitate de ambasador ex­traordinar şi plenipotenţiar al Elveţiei în Republica Socialistă România. (Cuvîntările rostite in pag. a V-a). INTERVIUL ACORDAT DE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România ziarului ,,L' Humanité" Pupa cum s-a anunţat, la 8 mai a. c., tovarăşul Nicolae Ceauşescu a primit pe ziarista franceză Marie Rose Pineau, secretar general de redacţie la ziarul „l’Humanité", căreia i-a acordat un interviu. Inter­viul a fost publicat în ziarul „L'Humanite" din 25 mai p­ c. ÎNTREBARE : România este o ţară in care ritmul de creş­tere a producţiei a fost deo­sebit de important in ultimii ani. Puţini contestă aceasta, chiar în ţările capitaliste. Ceea ce se uită să se menţioneze este starea in care regimul ca­pitalist lăsase o ţară care, deşi înzestrată cu importante bo­găţii naturale, se caracteriza in ajunul celui de-al doilea război mondial printr-un fel de statut semicolonial. RĂSPUNS : România era atunci o ţară care avea o economie slab dezvoltată. Industria se afla în­­tr-o fază incipientă şi chiar agri­cultura — din care cea mai mare parte era în mîinile marilor pro­prietari­­funciari — se găsea într-o stare de înapoiere. Monopolurile străine deţineau o parte impor­tantă din bogăţiile ţării, în indus­triile petrolieră, carboniferă, chi­mică, metalurgică, precum şi în industria alimentară, îndeosebi în rafinăriile de zahăr. Toate acestea contribuiau la accentuarea exploa­tării clasei muncitoare, a poporului român care, se poate afirma, avea în acel moment unul din nivelurile de trai cele mai scăzute din Europa. Această situaţie s-a agravat şi mai mult în cursul celui de-al doi­lea război mondial, ca urmare a jafului exercitat în economia ţării noastre de Germania hitleristă şi distrugerilor cauzate de război. La sfîrşitul conflictului, producţia scă­zuse cu 50 la sută faţă de nivelul existent înainte de dezlănţuirea lui. Plecînd de la această situaţie, clasa muncitoare, puterea populară au trecut, după eliberare, la reor­ganizarea economiei şi la transfor­marea socialistă a ţării. ÎNTREBARE : Ce a între­prins partidul dumneavoastră pentru ca bogăţiile naturale să fie exploatate în mod judi­cios ? RĂSPUNS : In anii care au tre­cut de la cucerirea puterii de către clasa muncitoare, Partidul Comu­nist Român, în colaborare cu cele­lalte forţe democratice şi progre­siste din ţară, a pus pe primul plan problema industrializării Româ­niei pe baze socialiste, precum şi cea a transformării socialiste a agriculturii. Acum, producţia industrială glo­bală este de peste 16 ori mai mare decit cea dinainte­­de război. Ro­mânia este astăzi în­ măsură să sa­tisfacă din producţia sa proprie aproape 70 la sută din necesarul de maşini şi utilaje al întregii eco­nomii naţionale ; ea dezvoltă o în­treagă serie de ramuri moderne, ca electronica, folosirea energiei nucleare în scopuri paşnice, chimia — îndeosebi producţia de fibre sintetice şi cea de materiale plas­tice ; ea exportă în numeroase ţări o serie de maşini şi utilaje. La ora actuală, preocuparea esenţială a partidului nostru în domeniul economiei este asigura­rea unui ritm înalt de dezvoltare a industriei. In ultimii 20 de ani, ritmul mediu anual de creştere a fost de circa 14 la sută ; pentru cincinalul ur­mător prevedem o creştere medie anuală de peste 10 la sută, accen­tul fiind pus îndeosebi pe introdu­cerea tehnicii moderne în toate ra­murile economiei. ÎNTREBARE: Şi agricul­tura ? Ultima plenară a Comi­tetului Central şi-a consacrat lucrările acestei probleme. RĂSPUNS : Doresc să subliniez în primul rînd că, în urma în­cheierii colectivizării, în 1962, a­­gricultura română a reuşit nu nu­mai să satisfacă necesităţile con­sumului intern, dar şi să permită o serie de exporturi de produse agroalimentare. Desigur, în ciuda progreselor e­­vidente obţinute, noi considerăm că avem încă mult de făcut pen­tru ca să se poată afirma că po­sedăm o agricultură modernă, a­­vansată. Avem în vedere o serie de măsuri foarte importante, ur­mărind extinderea irigaţiilor, me­canizării şi folosirii descoperirilor ştiinţei, măsuri care vor asigura un progres mai rapid al produc­ţiei agricole. în acest scop, noi prevedem un volum important de investiţii; numai din fondurile de stat se vor aloca pentru susţine­rea acestui program de ridicare a agriculturii 80 miliarde lei. ÎNTREBARE : Nu este inu­til să precizăm pentru cititorii francezi că România, care a fost prezentată mult timp ca o ţară agricolă, întîmpină, chiar în agricultura sa, unele dificultăţi de ordin geografic. RĂSPUNS: Este un element de care noi ţinem seama în progra­mul nostru. Deşi România are o suprafaţă relativ redusă, există zone în care, în unele perioade, se înregistrează un exces de umidi­tate şi altele, destul de întinse, în care există, cîteva luni pe an, o secetă puternică. De aceea acor­dăm o atenţie specială lucrărilor de asanare, de ameliorare a ferti­lităţii solului, de irigaţii. Ne pro­punem ca, pînă în anul 1975, su­prafaţa terenurilor irigate să depă­şească 2 milioane hectare, faţă de 230 000 ha in 1965. Ceea ce repre­zintă în ultimă analiză esenţialul este omul, munca sa, pentru că toate condiţiile geografice, de cli­mat, pot să fie îmbunătăţite şi so­cialismul creează premise de dez­voltare a agriculturii în cele mai bune condiţii. In acest domeniu, ca şi în altele, partidul nostru a acordat şi con­tinuă să acorde o atenţie deose­bită folosirii cuceririlor ştiinţei. Plecăm de la faptul că construirea noii societăţi nu ar putea fi reali­zată decit pe baza ultimelor cu­ceriri ale ştiinţei, realizărilor celor mai preţioase ale gîndirii umane; de aceea noi veghem la organiza­rea activităţii de cercetare ştiin­ţifică, la introducerea cuceririlor ştiinţei în producţie, în întreaga viaţă socială. Astfel am repurtat succesele de care vorbeam. ÎNTREBARE: Deci, în­­­­­ceastă ţară, în care situaţia ini­ţială era de asemenea natură incit risca să meargă pe calea ţărilor slab dezvoltate, socialis­mul a permis transformarea radicală a orientării. RĂSPUNS : Explicaţiile date do­vedesc aceasta. Doresc însă să men­ţionez de asemenea că, paralel cu eforturile depuse de poporul nos­tru pentru dezvoltarea economiei — aceste eforturi fiind ilustrate şi de faptul că noi alocăm anual pen­tru acumulări peste 30 la sută din venitul naţional — un rol impor­tant îl au relaţiile de colaborare şi cooperare cu ţările socialiste şi cu celelalte ţări din lume. De altfel, în condiţiile revoluţiei tehnico-ştiinţifice nu s-ar putea concepe dezvoltarea unei ţări re­lativ mici, ca România, fără o largă colaborare şi cooperare cu alte state. Astfel, noi punem un accent deosebit pe dezvoltarea relaţiilor de colaborare şi cooperare între sta­tele socialiste, relaţii care sunt in măsură să asigure progresul rapid al fiecărei ţări. Şi dezvoltarea fie­cărei ţări socialiste contribuie la (Continuare In pag. a III-a) PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE MINIŞTRI, ION GHEORGHE MAURER, A PRIMIT PE AMBASADORUL UNIUNII SOVIETICE Tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU Secretar general al Partidului Comunist Român BUCUREŞTI Profund impresionată de cumplita şi neaşteptata catastrofă care indoliază poporul român, doresc să vă transmit dumneavoastră, Parti­dului Comunist Român şi tuturor familiilor afectate condoleanţele mele frăţeşti şi afectuoase. Cu cordialitate, DOLORES IBARRURI Preşedintele Partidului Comunist din Spania ALTE TELEGRAME IN PAGINA A VI-A Preşedintele Consiliului de Mi­niştri al Republicii Socialiste Ro­mânia, Ion Gheorghe Maurer, a primit, luni la amiază, pe ambasa­dorul Uniunii Sovietice la Bucu­rești, A. V. Basov, la cererea aces­tuia. La convorbirea care a avut loc cu acest prilej a luat parte Vasile Gliga, adjunct al ministrului afa­cerilor externe. (Agerpres) Tovarăşul­­ Mae Ceauşescu a primit pe ambasadorul Regatului Maroc la Bucureşti Luni la amiază, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a primit pe ambasadorul Regatului Maroc la Bucureşti, Hassan Raghad, la cererea acestuia. Ambasadorul a transmis președintelui Consiliului de Stat un mesaj din partea regelui Hassan II, al Ma­rocului. La primire, care s-a desfășurat într-o atmosferă cor­dială, a participat George Macovescu, prim-adjunct al ministrului afacerilor externe.

Next