Scînteia, septembrie 1970 (Anul 39, nr. 8533-8562)

1970-09-17 / nr. 8549

ÎNLOCUITORII METALULUI sunt de NEÎNLOCUIT! însemnătatea valorificării superioa­re a metalului în toate ramurile in­dustriale impune o investigare largă a variatelor căi de reducere a norme­lor de consum, intre care o atenţie deosebită trebuie acordată folosirii pe scară tot mai largă a altor materiale şi, cu deosebire, a maselor plastice. Potrivit unor estimări făcute de spe­cialişti din Ministerul Industriei Con­strucţiilor de Maşini, cantitatea de metal ce va fi înlocuită anul acesta in întreprinderile din această ramură prin introducerea maselor plastice urmează să fie aproximativ egală — sau chiar mai mică — cu cea din anul trecut. Comparativ cu cantitatea to­tală de metal consumată în construc­ţia de maşini, cea economisită prin introducerea înlocuitorilor nu repre­zintă în acest an decit aproximativ 2 kg de oţel la o tonă de metal fo­­­­losit, ceea ce este­­ extrem de puţin, care fie că presupun condiţii specia­le de execuţie, o disciplină tehnolo­gică mult mai strictă decit pentru produsele obişnuite, fie că sunt nece­sare intr-o cantitate mică, unele imi­taţi constructoare de maşini şi-au dat seama că aceasta este cea mai potrivită soluţie. Astfel, aproape fie­care uzină din cadrul Centralei in­dustriale de maşini şi materiale elec­trotehnice a achiziţionat una, două sau mai multe maşini pentru execu­ţia unor repere din materiale plastice. Nu se poate spune, totuşi, că in uzinele acestei centrale s-a găsit ast­fel cea mai bună soluţionare a pro­blemei fabricării pieselor din mase plastice. Şi aceasta deoarece, in condi­ţiile dispersării utilajelor la multe întreprinderi, nu se poate realiza utilizarea eficientă, integrală a capa­cităţii lor. Or, in Centrala indus­trială de maşini şi materiale elec­trotehnice, nu nu­mai că nu este urmărită şi coor­­donată producţia care se realizează cu ajutorul uti­lajelor respective, dar nici nu s-a iniţiat o colaborare curentă între uzine, pentru a se face un anumit schimb de piese din materia­le plastice. Din acest punct de vedere, credem că mai bine s-a procedat la Grupul de uzine pentru utilaj minier din Satu-Mare, unde se află în curs de aplicare un program de măsuri­­care vizează con­centrarea utilajelor de prelucrare a înlocuitorilor intr-un atelier specializat. — După părerea mea — ne spunea Ing. Aurel Bănci­lă, director tehnic în Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini — problema va trebui re­zolvată de o aşa manieră încît să fie satisfăcute cerinţele de piese şi subansamble din materiale plastice pentru întreaga ramură. Eventual s-ar putea înfiinţa o unitate specia­lizată atît în concepţia şi execuţia re­perelor din mase plastice, cit şi a ma­triţelor necesare, care să deservească toate întreprinderile ministerului. Aceeaşi idee s-a conturat şi in dis­cuţiile cu alţi specialişti din minis­ter şi din centralele industriale con­structoare de maşini. Ni s-a argumen­tat că o asemenea unitate productivă ar permite coordonarea mai bună a utilizării materialelor plastice în în­treaga ramură a construcţiilor de maşini, ar asigura condiţii propice pentru promovarea unor noi modali­tăţi de înlocuire a metalului. Fie că se va adopta şi extinde soluţia orga­nizării unor ateliere specializate la nivelul centralelor industriale, fie că se va organiza o unitate sau mai multe profilate în prelucrarea mase­lor plastice pentru întreaga ramură, important este să se procedeze cît mai curînd la alegerea variantei op­time. Dacă în momentul de faţă extinde­rea înlocuitorilor metalului face paşi Octav GRUMEZA Corneliu CÂRLAN (Continuare In pag. a IlI-a) «e cuvine *S5Î ancheta economică zat că un întreg complex de fac­­tori şi probleme, insuficient ur­mărite şi neelucidate, constituie pie­dici în Introducerea largă a înlo­cuitorilor în construcţia de maşini , probleme privitoare la studiul ma­şinilor şi instalaţiilor pentru a se stabili ce repere şi subansamble se pot confecţiona din înlocuitori, preţul de livrare a unor piese din mase plastice, încît :folosirea lor să fie avantajoasă ; probleme de or­ganizare şi cooperare îţi prelucrarea acestor piese ; sortimentul şi cali­tatea materialelor plastice furniza­te de industria chimică. Dată fiind amploarea temei în discuţie, în an­cheta de faţă ne vom opri, cu pre­cădere, doar asupra cîtorva aspecte de natură organizatorică. De mai mult timp, între uzinele constructoare de maşini şi întreprin­derile care prelucrează masele plasti­ce — ce de regulă aparţin industriei chimice, industriei uşoare şi industriei locale — se discută în contradictoriu asupra detaliilor de organizare a co­laborării pentru fabricarea unor repe­re și piese din materiale plastice. — Firesc este ca industria chimică să asigure fabricarea maselor plastice și prelucrarea lor chimică pînă li se conferă caracteristicile­ corespunză­toare — ne-a spus ing.Mihai Lucaci, director în Centrala industrială de anvelope şi mase plastice din Bucu­reşti. Execuţia pieselor din mase plastice — de regulă, un proces de prelucrare fizică şi mecanică — va trebui realizată in uzinele construc­toare de maşini beneficiare, mai ales că ele dispun şi de baza tehnică pentru fabricarea matriţelor. In ultimul timp, mai de voie, mai de nevoie, în faţa cererilor tot mai mari de piese din materiale plastice. La „Electroputere* Craiova Transformatorul electric 75000 La Uzina „Electroputere" din Craiova a fost realizat transfor­matorul electric purtînd numă­rul de fabricație 75 000. Jubileul corespunde cu îndeplinirea cu aproape patru luni mai devreme a sarcinilor ce i-au revenit uzi­nei în actualul cincinal la acest important sortiment de produc­ţie. După cum rezultă din situaţii­le statistice, din 1966 şi pînă in prezent aici au fost fabricate diferite transformatoare electri­ce a căror putere depăşeşte cu 52 la sută pe cea însumată de produsele similare realizate în industria noastră în anii 1960— 1965. Nivelul producţiei fabricii de transformatoare a uzinei în­trece in acest an de 42 de ori producţia ţării din 1950 la sor­timentul respectiv, de 5 ori pe cea din 1960 şi este dublă com­parativ cu cea din 1965. Potrivit informaţiilor primite de la ingi­­nerul-şef al uzinei, Nicolae Pă­­dureanu, în actualul cincinal specialiştii întreprinderii au a­­cordat o deosebită atenţie diver­sificării producţiei şi moderni­zării transformatoarelor aflate in fabricaţie. S-a ajuns astfel ca în nomenclatorul unităţii să fie înscrise peste 300 de tipuri şi variante de transformatoare de putere — un loc însemnat între , ele ocupîndu-i transformatoarele pentru tensiuni foarte înalte — 110 şi 220 kV. Parametrii func­ţionali ridicaţi, precum şi cali­tatea bună a execuţiei au făcut ca o parte din producţie să se exporte în peste 15 ţări de pe glob. (Agerpres) Balanţe, oglinzi, albăs­­treală, lustru de podea, cîr­­lige, grătare pliante, cutii de gunoi, cleşti pentru foc, chei de siguranţă, branţuri, chei brute, lacăte mici, balamale, şanuri, fermoare, capsule (pentru autosifon), cîrlige de rufe, scoabe, cu­ţite (pentru maşini de tocat came), tigăi, grătare de sirmă, crăticioare, triplu­­ştechere, catarame, soluţii pentru scos pete, fişe pen­tru fierul de călcat, ibrice, banane şi rezistenţe pentru cordoane electrice, borcane, veselă de aluminiu etc. Scopul acestei lungi enu­merări ? Tot ce aţi citit pînă aici nu reprezintă altceva decât o mică parte din „ca­talogul mărunţişurilor“ care lipsesc ori au o apariţie e­­pisodică în magazinele de specialitate. Foarte mulţi ci­titori întreabă : De ce nu se află în comerţ, din abun­denţă, articolele mărunte ? Nu pot fi oare realizate ? Producem astăzi automobi­le, şi atunci de ce să fie o problemă... ibricele ? ! Este de înţeles nemulţu­mirea cumpărătorului, ne­voit — pentru un produs cu valoare minimă, dar abso­lut necesar — să colinde zeci de magazine, să consu­­me o mare cantitate de nervi, să-şi irosească timpul. Poate se consideră că ar­ticolele mărunte sunt sim­ple... „mărunţişuri“ ? Dar cine nu ştie că fără ac nu poate fi cusută o cămaşă, fără minuscula siguranţă nu merge televizorul. Prin ur­mare, nici acest argument nu rezistă. Atunci ce să fie, care sunt explicaţiile „ade­vărate“ ? Simţim obligaţia să pre­cizăm, din capul locului, cine anume are datoria să fabrice şi cine să comer­cializeze articolele mă­runte. Producători sunt mai mulţi, principalii fiind industria locală şi unităţile cooperaţiei meşteşugăreşti. Cît priveşte desfacerea , ea trebuie să fie asigurată de organizaţiile comerciale locale. In consecinţă, o în­ţelegere perfectă între pro­ducători şi comercianţi — a­­vind, fireşte, la temelie un studiu multilateral şi pro­fund al cererii de consum — ar rezolva, fără dificultăţi deosebite, marea problemă a articolelor mărunte. Dar pe cît pare de simplu la pri­ma vedere circuitul produc­ţie — comerciant — cumpă­rător — pe atît se dovedeşte el în practică a fi uşor dere­­glabil, motiv suficient pen­tru apariţia în magazine a golurilor artificiale, a defici­tului de marfă. Corespon­dentul „Scânteii“ pentru judeţul Mehedinţi a al­cătuit o listă similară cu cea publicată la începu­tul acestor însemnări şi a prezentat-o tovarăşului C. Dicu, şeful serviciului co­mercial din O.C.L. mixt Tr. Severin. — Situaţia e cunoscută şi de noi — afirmă şeful ser­viciului. Asemenea articole mărunte, de uz casnic ori de menaj, au mare căutare. Ele pot fi produse, în cea mai mare parte, de industria lo­cală. De aceea, în fiecare an, noi dorim să încheiem con­tracte cu Întreprinderile res­pective, ori cu unităţile coo­peraţiei meşteşugăreşti, mai ales cu cele din judeţul nos­tru, pentru a acoperi cere­rea cumpărătorilor. Indus­tria locală ne refuză însă cererile. De ce ? Susţine că articolele dorite sunt prea mărunte. Iar industria lo­cală nu se încurcă cu... mă­runţişuri ! Atunci cu ce se... „Incurcă“ ? Un exemplu: întreprinderea „Dunărea“ din Tr. Severin are mai bine de jumătate din producţia anuală profilată pe mobilă. Desigur­, e convenabil, mo­bila are o valoare mai mare, planul poate fi realizat cu uşurinţă. Dar cumpărătorii nu au nevoie numai de mo­bilă. Acest lucru industria locală nu-l poate înţelege in ruptul capului ! „MAREA PROBLEMA“ A... MĂRUNŢIŞURILOR • Dacă nu găsiţi ace sau fermoare, cumpăraţi haltere sau dormitoare • „Piatra filozofală" a ibricelor • Ultima pasiune a industriei locale: cazanele PROLETARI DIN TOATE ȚÂRILE. UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XL Nr. 8549­­ Joi 17 septembrie 1970 6 PAGINI — 30 BANI Ritm intens de lucru la Porţile de Fier S-a împlinit o lună de cînd primul hi­­droagregat al cen­tralei electrice de la Porţile de Fier a fost conectat la sis­temul energetic na­ţional. In tot acest timp turbina, gene­ratorul, transforma­­torul de forţă, insta­laţiile anexe, pre­cum şi aparatele noilor staţii de tran­sformare de 220 kV de la Gura Văii şi Tr. Severin au lucrat ireproşabil , trimi­­ţînd spre consuma­tori mai mult de 30 000 000 kWh ener­gie electrică. In acest Interval s-au obţinut impor­tante succese şi In realizarea lucrărilor la celelalte obiecti­ve ale centralei. La agregatul nr. 2, de exemplu, care ur­mează să intre în funcţiune în acest an, s-a încheiat una din­tre cele mai dificile operaţii: centrarea liniei de arbori, la care a început pri­mele probe meca­nice, iar la agrega­tul următor se pre­găteşte operaţia de înglobare a rotoru­lui in Interiorul sta­torului. Rezultate bune s-au obţinut şi la asamblarea pri­mului hidroagregat de producţie româ­nească, unde se lu­crează intens la montarea subansam­­blelor componente. Simultan, construc­torii au intensificat activitatea la execu­ţia barajului dever­­sor. De altfel situa­ţiile operative arată că aici s-a pus în o­­peră mai mult de trei sferturi din cantitatea de betoane prevăzu­te in proiecte. (Agerpres) Pe şantierul hidroenergetic Porţile de Pier Foto : Gh. Vinţila In ziarul de azi • LA GALAŢI, UN NOU TORENT DE METAL ÎŞI CROIEŞTE ALBIA... • DIN SCRISORILE CITITO­RILOR • DIPLOMA AB­SOLVENTULUI - CER­TIFICATUL UNEI PREGĂ­TIRI ÎN CONCORDANŢA CU CERINŢELE PRODUC­ŢIEI • CONCURSUL ŞI FESTIVALUL INTERNA­ŢIONAL „GEORGE ENES­­CU" • SPORT . Intilnirea tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu cadre­­din invăţămintul economic superior şi alţi economişti Miercuri după-amiază, tovară­şul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, s-a Intîlnit la sediul C.C. al P.C.R., într-o consfătuire de lucru, cu cadre didactice şi de con­ducere din învăţămintul superior economic şi alţi economişti din in­stitute de cercetări, ministere şi mari întreprinderi. Au participat tovarăşii Manea Mănescu, Leonte Răutu, precum şi Mircea Maliţa, ministrul învă­­ţămîntului. Cu acest prilej au fost analizate d­in lumina Directivelor celui de-al X-lea Congres al Partidului Comunist Român — propuneri pri­vind perfecţionarea învăţămîntu­­lui economic. Participanţii au înfăţişat reali­zările obţinute­­ în ultimii ani în dezvoltarea învăţămîntului econo­mic din ţara noastră, în pregăti­rea cadrelor de specialişti, precum şi sarcinile tot mai importante ce revin economistului în actualul stadiu de dezvoltare a economiei naţionale. Vorbitorii au relevat în acelaşi timp deficienţele care se manifestă în desfăşurarea învăţă­mîntului economic, au făcut pro­puneri pentru perfecţionarea lui în continuare. S-a subliniat nece­sitatea ca pregătirea studenţilor să fie mai mult legată de practică, să fie pus un accent sporit pe dis­ciplinele moderne privind ştiinţa şi tehnica conducerii, organizarea producţiei şi a muncii, calculul e­­conomic, analiza şi prognoza eco­nomică, prospectarea pieţelor etc. S-au făcut totodată propuneri pentru împrospătarea şi îmbogă­ţirea cunoştinţelor de specialitate prin reciclarea economiştilor, pen­tru perfecţionarea activităţii ca­drelor didactice care lucrează în învăţămintul economic. Luînd cuvîntul la încheierea lu­crărilor consfătuirii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat rolul crescînd al cadrelor didactice în formarea viitorilor economişti şi a dat indicaţii şi recomandări privind ridicarea pe o treaptă su­perioară a întregului proces de pregătire a specialiştilor din eco­nomie. Secretarul general al par­tidului a subliniat necesitatea pregătirii unor cadre cu o înaltă calificare profesională, capabile să dea soluţii optime problemelor complexe pe care le ridică pro­ducţia, întreaga viaţă economică a ţării, să lupte pentru înlăturarea a tot ceea ce frînează mersul îna­inte, să fie promotoare consecven­te ale noului, ale creşterii eficien­ţei economice în toate sectoarele, să se preocupe de punerea în va­loare a tuturor rezervelor, să or­ganizeze în bune condiţii activi­tatea întreprinderilor, a unităţilor de producţie în care lucrează. Vor­bitorul a relevat, de asemenea, în­datoririle ce revin cadrelor didac­tice din învăţământul economic şi altor economişti în analizarea şti­inţifică a problemelor dezvoltării economiei noastre naţionale, în promovarea continuă a cercetării ştiinţifice economice, în concordan­ţă cu cerinţele mereu crescînde ale progresului societăţii româneşti. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi-a exprimat convingerea că mă­surile ce vor fi adoptate în conti­nuare, pe baza dezbaterilor, vor contribui la perfecţionarea invă­­ţămîntului economic, la creşterea rolului şi aportului economiştilor în rezolvarea problemelor pe care le ridică construcţia societăţii so­cialiste multilateral dezvoltate în patria noastră. RECENZIE NICOLAE CEAUŞESCU: „România pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate“ (ÎN PAGINILE ll-lll) — Care este ieşirea din a­­ceastă situaţie ? — încercăm să acoperim necesarul, căutînd producă­torii din alte judeţe. Dar nu întotdeauna reuşim. Iată explicaţia lipsurilor consta­tate. Care este opinia industriei locale ? Interlocutorul nos­tru, Virgil Bobîlcă, şeful serviciului plan şi organi­zarea muncii, din direcţia judeţeană de industrie lo­cală, ne spune : — Numărul articolelor confecţionate de noi este de ordinul sutelor. — De pildă ? — Numai anul acesta au fost asimilate 30 de produse noi : masa „Dana“, bucătă­ria „Sibiu“, masa pentru te­levizor, paturi pentru copii, etajere pentru cărţi ş.a. — Bine, dar există nenu­mărate articole mărunte, de mare importanţă pentru u­­zul curent al oamenilor ; realizarea lor nu cade in sarcina industriei locale ? — Ba da, însă la contrac­tări comerţul prezintă pen­tru asemenea articole co­menzi în general mici, ne­­convenabile. Credem că e de înţeles: nu putem rata îndeplinirea planului valo­ric pentru realizarea câtorva sute de balamale ! Dacă or­ganizaţiile comerciale ar formula comenzi ferme şi mai substanţiale, noi le-am onora cu plăcere. Cam după acelaşi calapod Gh. GRAURE • Cu sprijinul corespondenților „Scînteii" (Continuare in pag. aV-a) Industria dîmboviţeană şi-a depăşit angajamentul anual După opt luni şi jumătate de activitate, întreprinderile din judeţul Dîmboviţa şi-au depăşit angajamentele luate pentru anul în curs. Industria dîmboviţeană a realizat astfel la producţia maria o depăşire a planului de aproape 60 000 000 lei, cu 12 la sută mai mult faţă de aceeaşi pe­rioadă a anului trecut. Cele mai substanţiale realizări la acest indicator le-au înregis­trat Uzina mecanică Moreni, fabricile textile Pucioasa, fa­brica de becuri şi cea de ci­ment din Ficri, întreprinderea de prefabricate din beton ce­lular autoclavizat de la Doi­­cești, Hidrocentrala Moment și altele. SCHIMBURILE COMERCIALE ROMÂNO AUSTRIECE - O COLABORARE RECIPROC AVANTAJOASĂ Austria, tară cu care România des­făşoară o strînsă şi multiplă colabo­rare, a înregistrat, in ultimii ani, pro­grese evidente pe plan economic, concretizate prin creşteri importante la asemenea indicatori ca produsul naţional brut, venitul naţional, pro­ducţia industrială, consumul produc­tiv şi privat etc. In anul 1969, de exemplu, venitul naţional a fost cu peste 90 la sută mai mare decit în 1960. Realizările semnalate sunt strins le­gate, în primul rînd, de sporirea pro­ductivităţii muncii sociale, care, nu­mai în perioada 1956—1968, a crescut în medie cu mai mult de două ori. Datorită creşterii substanţiale a pro­ductivităţii muncii, a crescut şi efi­cienţa investiţiilor. Astfel, în cazul unor obiective industriale similare, dacă in perioada 1960—1965 s-au in­vestit 4,1 milioane dolari pentru creş­terea producţiei cu un milion de do­lari, in perioada următoare, 1966— 1969, s-a realizat această creştere a producţiei cu o investiţie de numai 2,1 milioane dolari. Un accent deose­bit a fost pus pe specializarea între­prinderilor de talie mică — pre­ponderente in Austria, şi care, fa­­bricînd produse de un înalt nivel ca­litativ participă la exportul ţării cu peste 80 la sută din producţia lor. Toate acestea au avut urmări pozi­tive în dezvoltarea majorităţii sec­toarelor de activitate economică. Au crescut posibilităţile de adaptare şi de competitivitate pe piaţa interna­ţională a produselor austriece, iar deficitul balanţei comerciale s-a re­dus de la 650 milioane dolari in 1966 la 414 milioane dolari în 1969. In timp ce balanţa de plăţi a înregistrat, pentru prima oară din 1964, un exce­dent de 100 milioane dolari. După cum se ştie, în epoca noas­tră, dezvoltarea continuă a forţelor de producţie, creşterea nivelului teh­nic mondial, in condiţiile revoluţiei tehnico-ştiinţifice contemporane, re­clamă, în mod imperios, desfăşurarea unui circuit economic internaţional din ce în ce mai viu şi mai intens, in cadrul căruia fiecare tară, mare sau mică, are de primit şi de dat. Schimburile economice dintre ţări, cooperarea multilaterală în industrie, ştiinţă, tehnologie şi în alte ramuri de activitate, contribuie la o mai bună valorificare a potenţialului fie­cărei ţări, la accelerarea creşterii şi diversificării economiilor naţionale. Colaborarea între toate statele, indi­ferent de orînduirea socială, este în acelaşi timp una din modalităţile fundamentale de statornicire a co­existenţei paşnice, de promovare a unui climat al Încrederii şi bună­voinţei. Iată de ce colaborarea şi cooperarea pe plan economic şi teh­­nico-ştiinţific şi pe alte planuri are de jucat un rol tot mai important în dezvoltarea economică şi socială a statelor, ca şi în viaţa internaţională, constituind o importantă cerinţă a progresului. Răspunzînd acestei ce­rinţe, Austria promovează o politică deschisă de colaborare economică cu toate statele. O atenţie deosebită a fost acordată, în ultimii ani, lărgirii raporturilor economice cu ţările so­cialiste, apreciindu-se că realizările economice ale acestor ţări creează premise favorabile creşterii schimbu­rilor comerciale, cooperării reciproc avantajoase. Relaţiile economice dintre Republi­ca Socialistă România şi Austria au un caracter tradiţional, în legătură cu poziţia de apropiere geografică, în conformitate cu interesele reciproce şi cu repercusiuni favorabile asupra an­samblului raporturilor bilaterale. Dez­voltarea economică şi tehnico-ştiin­­ţifică a celor două ţări creează un cadru propice pentru promovarea co­laborării şi cooperării pe baze reci­proc avantajoase. Progresul rapid al economiei româ­neşti, dezvoltarea ei multilaterală şi în ritmuri susţinute au făcut posi­bilă şi necesară extinderea continuă a schimburilor economice ale Româ­niei cu alte ţări, participarea tot mai activă la circuitul de valori mate­riale, la diviziunea internaţională a muncii. Punînd în centrul legăturilor sale externe extinderea schimburilor economice şi a cooperării multilate­rale cu ţările socialiste, România dezvoltă în acelaşi timp, acţionînd in spiritul coexistenţei paşnice, colabo­rarea şi cooperarea cu toate statele, fără deosebire de sistem social, pe baza principiilor suveranităţii naţio­nale, egalităţii în drepturi şi avanta­jului reciproc. In prezent după cum se ştie, întreţinem relaţii economice cu peste 100 de ţări. Acesta este cadrul In care se dez­voltă schimburile comerciale dintre România şi Austria, schimburi ce cunosc o creştere continuă, în pre­zent Austria ocupînd locul al un­sprezecelea in comerţul total al ţării noastre şi locul al cincilea în comer­ţul nostru cu ţările nesocialiste. No­menclatorul mărfurilor care formează obiectul acestor schimburi este dia Ing. A. PIETRARU Or. T. SILEA (Continuare în pag. a Vl-a)

Next