Scînteia, septembrie 1970 (Anul 39, nr. 8533-8562)

1970-09-21 / nr. 8553

IN AGRICULTURA, SARCINI URGENTE: • Recoltatul porumbului şi florii-soarelui • Pregătirea terenului şi semănatul griului In saptimb­a care a trecut, timpul călduros in cea mai mare parte a u­rii a permis continuarea, in ritm susţinut, a recoltării culturi­lor tirzii. Din datele centralizate în cursul zilei de simbătă la Ministerul Agriculturii si Silviculturii rezultă că in întreprinderile agricole de stat recoltarea florii-soarelui s-a făcut în proporţie de 51 la sută, a po­rumbului şi cartofilor de toamnă — 21 la sută. In cooperativele agricole, re­coltatul s-a făcut de pe 66 la sută din suprafeţele cultivate cu floarea-soa­­relui, 22 la sută la sfecla de zahăr, 12 la sută la porumb şi 21 la sută la car­tofii de toamnă. In judeţele situate de-a lungul Dunării, unde stadiul de ve­getaţie a culturilor este asemănător, există diferenţe în ce priveşte ritmul recoltatului. In cooperativele agricole din judeţul Dolj recolta de porumb a fost strînsă de pe 22 la sută din suprafaţa cultivată. Olt — 31 la sută, Te­leorman — 22 la sută, Ilfov — 20 la sută, Ialomiţa — 22 la sută, Constanţa — 15 la sută, Tulcea — 18 la sută, Brăila — 11 la sută. Recoltatul florii-soare­­lui trebuie intensificat, îndeosebi în judeţele Constanţa şi Tulcea, unde s-au realizat numai jumătate din suprafeţe şi, bineînţeles, în judeţele Arad, Ti­miş, Bihor, Argeş unde această lucrare abia a început. Raidul-anchetă, orga­nizat în judeţele Dolj şi Olt, a scos în evidenţă că există posibilităţi nefolo­­site pentru grăbirea recoltatului, problemă care trebuie să preocupe in mai mare măsură organele locale de partid şi de stat, conducerile unităţilor agri­cole, astfel ca, în timpul cel mai scurt, recolta să ajungă din cimp în ma­gazii. Grăbirea recoltatului se impune şi din alt motiv. O parte din supra­feţele care se vor însămînţa in această toamnă cu grîu şi alte cereale pa­­loase urmează după culturi tîrzii. Terenurile trebuie eliberate cît mai repede pentru a se putea trece, cu toate forţele, la arat. Cum decurg aceste acţiuni In judeţele amintite ? Pină In prezent, din datele centra­lizate la direcţia agricolă, rezultă că în cooperativele agricole din JUDE­ŢUL DOLJ porumbul a fost recoltat doar de pe 25 589 ha, ceea ce repre­zintă 21 la sută din suprafaţa agrico­lă ocupată cu această cultură. Din cele 130 000 ha, care urmează a fi în­­săminţate cu griu, aproape 60 000 ha sunt amplasate după porumb. Aşa se face că pînă la 18 septembrie au fost arate numai 68 405 ha, din care doar 55 381 ha au fost pregătite pentru se­mănat. Stadiul de vegetaţie a acestei culturi permitea ca, pînă la această dată, să se recolteze suprafeţe mult mai mari. Nici recoltatul florii-soare­­lui n-a fost terminat. La ora actuală mai este pe cimp recolta de pe încă 2 290 ha, iar pe 5 118 ha încă nu s-a treierat . Desigur, pe cuprinsul judeţului Dolj sunt unităţi cooperatiste în care lu­crările de recoltare şi de pregătire a terenului sunt avansate, ceea ce le va da posibilitatea să însămînţeze la timp culturile de toamnă. în rându­rile de faţă ne vom ocupa de acele unităţi în care ritmul lucrărilor este nesatisfăcător. Cu mult înainte de începerea cam­paniei agricole de toamnă s-a stabi­lit ca pentru urgentarea lucrărilor de recoltare a culturilor tîrzii, şi îndeo­sebi a porumbului şi florii-soarelui, să se folosească din plin combinele. Cele 12 I.M.A. din judeţ au primit sarcina să adapteze în acest scop circa 500 combine de păioase. Pînă la 20 sep­tembrie, după cum am fost informaţi la direcţia agricolă judeţeană, erau pregătite 300 de combine. Restul de 200 erau în lucru. Din păcate, trebuie spus că nici combinele la care s-au făcut adaptările pentru recoltatul po­rumbului nu au fost folosite decit sporadic „Deşi av­em pregătite pentru a recolta porumbul 41 de combine — ne spunea ing. Aurel Paris, directorul I.M.A. Segarcea — până la 19 septem­brie, dintre cele 3 035 ha cu porumb contractate cu cooperativele agricole n-am recoltat nici cel puţin un hec­tar. Există o reţinere cu totul nejus­tificată din partea conducerilor şi inginerilor-şefi din cooperativele agri­cole în folosirea combinelor“. Aşa se face că la cooperativa agricolă din Greceşti, din cele 500 ha cu porumb au fost recoltate pînă în prezent doar 140 ha, dintre care au fost eliberate numai 50 ha, care s-au şi arat. Din această cauză, I.M.A. a fost nevoită să ia tractoarele şi să le mute la alte cooperative unde era terenul eliberat. Situaţii asemănătoare ne-au fost re­latate şi de către directorul I.M.A. Bîrca, ing. Victor Ionaş. „Deşi coope­rativa din Bistreţ, rămasă în urmă cu recoltatul porumbului, ne spunea in­terlocutorul, preşedintele cooperativei respective, Gh. Stanciu, nu vrea să folosească combinele CT-2R, care, la probele efectuate în lan, au dat rezul­tate , foarte bune“. Şi in cooperativa agricolă de pro­ducţie Perişor, din cele 960 ha ocupate cu porumb au fost recoltate, pînă ieri, doar 160 ha. De ce aşa puţin ? „Am fost tractat cu I.M.A. Plopşor, care ne deserveşte, să ne recolteze mecanic 750 ha cu porumb, ne-a spus preşedintele cooperativei, Marin Fi­­ran. Pînă în prezent nu au reuşit să recolteze însă decit opt hectare cu combinele. Pe ziua de 18 septembrie, şeful secţiei I.M.A. a vorbit cu conducerea întreprinderii, care a pro­mis încă zece combine la recoltatul porumbului. Numai că pînă astăzi, din­tre cele 10 combine, nu a ajuns nici una“. Şi în timp ce într-o parte com­binele nu lucrează pentru faptul că preşedinţii şi inginerii cooperativelor agricole nu au ajuns încă la conclu­zia că urgentarea recoltării porum­bului este în avantajul lor, în alte locuri combinele sunt solicitate, dar nu sunt transferate în mod operativ pentru a fi folosite din plin. Pentru a recupera din timpul pierdut, în unităţile agricole s-a hotărît ca ieri, 20 septembrie, să se lucreze din plin pe ogoare. Ce s-a văzut însă ? La cooperativa agricolă Radovanu, in planul de muncă în­tocmit cu o zi înainte, de in­­ginerul-şef, Ion Mihai, se stabili­se ca patru combine să recol­teze floarea-soarelui la brigada din satul Fîntînele. In dimineața zi­lei de 20 septembrie, din cele patru combine planificate nu lucra nici una. Mecanizatorii ne-au relatat că briga­dierul nu a mobilizat oamenii la lu­cru. Am adus acest fapt la cunoştinţa preşedintelui. Acesta ne-a spus că nici tractoriştii nu s-au înghesuit la lucru. Şi în timp ce unii aruncau vina pe alţii, floarea-soarelui se scutura in cimp. De menţionat şi faptul că ingi­­nerul-şef s-a mulţumit doar să întoc­mească planul de ipnică, în ziua pre­văzută nu a mai dat prin unitate fiind plecat la Craiova, unde locuieşte. La fel a precedat, bineînţeles, şi cel de-al doilea inginer agronom din coopera­tivă, Doru Popa. De aici şi concluzia că nu-i suficient să întocmeşti un plan de muncă, ci trebuie să te şi ocupi de îndeplinirea lui. (Continuare tn pag. a Il-a) La Uzina de fibre sintetice din Iaşi, O NOUA INSTALAŢIE PRODUCE IAŞI (coresponden­tul „Scinteii", Manole Corcaci). Tînăra uzină de fibre sintetice din Iaşi s-a îmbogăţit zile­le acestea cu o nouă şi importantă capacitate de producţie : instala­ţia de fire poliesterice textile şi tehnice de 3 050 tone pe an. A­­ceastă nouă capacitate, de producţie este în­scrisă în cea de-a doua etapă de dezvoltare a uzinei. In următorul cincinal, capacitatea de producţie a uzinei va creşte de circa 4 ori. PROLETARI Din TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XL Nr. 8553 Luni 21 septembrie 1970 4 PAGINI-30 BANI La posturile de radio şi televiziune Luni, 21 septembrie a.c., în jurul orei 11:50, posturile noastre de ra­dio şi televiziune vor transmite în direct, de la Viena, ceremonia so­sirii preşedintelui Con­siliului de Stat al Repu­blicii Socialiste Româ­nia, Nicolae Ceauşescu, şi a soţiei sale, Elena Ceauşescu, în vizita oficială pe care o fac în Austria, la invitaţia pre­şedintelui federal, Franz Jonas. CĂMARA DE IARNĂ se pregăteşte cu legumele nestrînse din cimp? Apariţia zilelor de toamnă aduce în pieţe şi magazinele de legume şi fructe un plus de animaţie : cum­părătorii caută nu numai produsele curente, ci vor — pe bună dreptate — să-şi procure şi rezerve pentru... că­mara iernii. Preocupare absolut fi­rească pe care comerţul local o cu­noaşte de ani şi ani. Cel puţin teo­retic , căci în practică — la Bacău — lucrurile se prezintă altfel. In cursul săptăminii trecute am vizitat nume­roase magazine ale I.L.F. şi pieţe şi am constatat — chiar la „orele de vîrf" — că prin rafturile acestor unităţi ...sufla vîntul. Am fost marto- Raid-anchetă în judeţul Bacău rii unor dialoguri repetate de acest fel : — Aveţi ardei graşi, gogoşari, cas­traveţi ? — Nu ! — Cînd aduceţi ? — Nu ştim. De ce oferă comerţul cumpărăto­rilor „dialoguri" în loc de produse ? — Explicaţia e cît se poate de simplă (vom vedea de ce e „sim­plă“ mai tîrziu — n.n.), ne declară tovarăşul Dimitrie Garbur, directorul I.L.F. Cooperativele agricole de producţie cu care avem încheiate contracte nu-şi onorează ritmic obli­gaţiile Noi suntem­ la cheremul pro­ducătorului : ne dă marfă, aducem în piaţă, nu ne dă, n-avem ce face. Suntem de-a dreptul îngri­joraţi : cele mai mari restanţe în li­vrarea produselor se înregistrează tocmai la unităţile cu sector legu­micol puternic. Am să vă dau numai două exemple. De la Tamaşi am pri­mit pînă acum doar 300 tone de re­giune, din cele peste 1 200 tone con­tractate , iar de la C.A.P. Nicolae Bălcescu am ridicat doar 4 din cele 285 tone de tomate contractate. De ce numai atît ? Respectivele coope­rative spun că n-­au producţie şi nu-şi mai pot îndeplini contractele. — Aţi luat legătură cu alte coo­perative — care au producţie bună — pentru a suplimenta ele contrac­tele ? — N-am luat fiindcă toate spun că n-au. Oprim aici dialogul cu directorul I.L.F. Oare aşa să stea lucrurile : să nu fie producţie suficientă de legume in cîmp ? înainte de a porni spre grădinile cu legume, notăm o cifră : C.A.P.-urile din judeţ n-au onorat decit in proporţie de 25 la sută con­tractele. Sunt unităţi, cum ar fi cele din Fărăoani şi Bogdăneşti, care n-au dat pină la această dată din contrac­tele încheiate nici un kilogram de castraveţi, roşii, ardei graşi şi varză. Ce constatăm în cimp ? Vizităm mai întii C.A.P. Tamaşi — furnizo­rul care are cele mai mari restanţe, susţinînd că „n-are producţie“. Coo­perativa are o grădină de legume care se întinde pe o suprafaţă de peste 100 de hectare. Recolta este de-a dreptul bogată. Dar ce folos dacă in loc să ajungă in sacoşa cum­părătorului, ardeii, roşiile şi castra­veţii stau părăsite, ajungînd să putre­zească în cîmp ? Am văzut pe cimp grămezi de gogoşari striviţi de roţile căruţelor ; mari cantităţi de ardei şi roşii au pleznit şi s-au sta­­fidit pe vrej fiindcă nu au fost cu­lese la timp, întrebaţi de această si­tuaţie, inginerul-şef al unităţii, Va­sile Tărniceru, şi şeful de fermă, Grigore Dăscălescu, înalţă din u­­meri : „Ce putem face. N-avem bra­ţe de muncă la grădină“, filei doi şefi ai grădinii ne vorbesc despre lipsa braţelor de muncă ca şi cum altcineva şi nu ei, împreună cu con­ducerea C.A.P., ar trebui să-i mobili­zeze pe cooperatori la strinsul recol­tei. Statul şi cooperatorii au investit în grădină şi bani şi muncă. De ce conducerea C.A.P. şi organizaţia de partid nu intervin energic pentru ca aceste eforturi să nu se irosească a­­cum în cîmp ? Am constatat că aceleaşi cauze stau, în esenţă, la baza nelivrarii pro­duselor contractate şi în alte coope­rative, cum ar fi cele din Livezile, Sascut Tirg, Corbasca, Tîrgu Trotuş — unde, deşi in cîmp sînt produc­ţii, de recoltarea lor nu se preocupă nimeni. Motivul : „ce să ne mai ba­tem capul, tot am întîrziat şi nu ne mai putem îndeplini în întregime contractul“. Ciudată logică au aceşti gospodari : in loc ca producţia, atîta cît există, să fie valorificată pînă la ultimul gram, ea este lăsată să se strice în cimp. Oare tovarăşii de la uniunea judeţeană şi de la direcţia agricolă n-au trecut prin aceste gră­dini ? Şi dacă da, atunci de ce tole­rează asemenea stări de pasivitate şi indiferenţă faţă de recoltarea le­gumelor ? Gh. BALTA C. PRIESCU (Continuare In pag. a II-a) Amănuntul Se cunoaşte — nu vreau să repet un adevăr comun, de mult intrat în circulaţia publică — rolul adesea ao­­virşitor pe care-l joacă pe felurite ţărimuri ale reali­tăţii, in diverse momente ale existenţei cotidiene, amă­nuntul, detaliul, faptul sau aspectul aparent mărunt, insignifiant. Mă opresc, in acest sens, in rindurile de faţă la amănuntul urbanistic. In anii din urmă, Piatra Neamţ, frumosul oraş mon­tan de la poalele Ceahlăului, a devenit, prin splen­didele ansambluri urbanistice care-i conturează noua fizio­nomie, o adevărată bijuterie de arhitectură modernă. Chiar la una din porţile ora­ ____________________ tului, la ciţiva metri de­­ gară, te intîmpină insă, cu o surpriză neplăcută, un „amănunt“ disgraţios : In faţa unui scuar, o căprioară de aluminiu (scluptată natura­list cu aproape toate... amănuntele!) scoate apă pe gură. Oare nu se putea potoli setea ipotetică a cetăţe­nilor pe altă cale? Era oare neapărat nevoie de această „fintină“ de un izbitor prost gust ? I­a altă poartă a oraşului, de data aceasta pe una din şoselele pe care pătrund automobiliştii in Piatra Neamţ, te aşteaptă un alt amănunt-surpriză de acelaşi „gen" : ca un fel de „simbol“ al cetăţii este plantată aici o... copie miniaturală a Ceahlăului din pietre orin­­duite una peste alta şi cu un urs, tot din piatră, coco­ţat la înălţime. Acest „simbol" este ornat şi cu o in­scripţie care stirneşte ilaritatea trecătorilor: „Nu vi suiţi pe munte (!?!), pericol de electrocutare !". Ca să nu mai vorbim de lampadarele bicolore (roşu cu gal­ben !) care atirnă ca la bilet. Şi aici se află o cişmea, dar poate ea să justifice o asemenea (blajin vorbind) oroare constructivă ? Asemenea „amănunte" edilitar-urbanistice (cum ar fi, bunăoară, enormele „scrumiere înflorate" de pe cea mai centrală arteră a Capitalei, unele „porţi" cu ornamente fals-folclorice, şterse de ploaie, de la in­trarea anumitor localităţi, harta cu legenda prefăcută de intemperii intr-un soi de mizgă indescifrabilă de la in­trarea Parcului Herăstrău etc.) nu numai că uriţesc faţa unor locuri altminteri frumoase, dar şi stimulează carenţele bunului gust pe alte ţărimuri (să te mai miri apoi de oglinjoarele­ ini­­mioare ori de cutiuţele din scoici ce se lăfăie prin unele vitrine „artizanale“ ?). Numai nişte simple amănunte ? Poate e vorba de ceva mai mult. De grija permanentă ce se cere edililor pentru a integra organic fiecare aspect, orfett de mă­runt, al realităţii citadine in simpla, luminoasa, rafi­nata arborescentă a noului urbanistic Victor BÂRLADEANU PICĂTURA DE CERNEALĂ Trecem mai totdeauna cu vederea gestul de a rupe ori a întoarce fila unui ca­lendar. Dar dacă ne-am gindi ce am realizat in a­­ceastă zi din viaţă, că am mai trecut douăzeci şi pa­tru de ore la capitolul „de­finitiv clasat“, atunci ?„. Dar dacă rupem ori întoar­cem o filă de calendar ca­re marchează o zi nu din viaţa unui singur individ, ci din viaţa, să spunem, a trei mii de oameni sau din viaţa unui oraş Întreg ? Un grădinar din Sighetu- Marmaţiei n-a fost de pă­rere să lase gestul ruperii ori întoarcerii filei de ca­lendar în banal. A crezut de cuviinţă să-i acorde o semnificaţie şi o valoare, dacă doriţi, spectaculară. Exact în clipa în care si­rena combinatului de ex­ploatare şi industrializare a lemnului dă semnalul în­ceperii primului schimb, grădinarul oficiază solem­nitatea schimbării filei de calendar. Gestul nu mai poate fi trecut cu vederea, dimpotrivă se înscrie in rîndul evenimentelor şi nu-i unul din cei aproape trei mii de muncitori ai combi­natului care să nu-ţi atragă atenţia asupra „calendaru­lui nostru“, aflat la loc de cinste in splendidul parc din curtea modernei între­prinderi. „Fila“ zilei e din flori, după cum întreg ca­lendarul e din flori, din sute dacă nu din mii de mărunte flori multicolore. Dar dincolo de momentul schimbării, care durează la propriu momente, intuieşti multele zile, chiar săptămîni în care fiecare „filă“ îşi desăvârşeşte destinul vege­tal pînă la data cînd ajunge să-şi definească rolul în şi­rul zilelor din calendar. To­tul e pregătit cu minuţiozi­tate : pămîntul tratat cu îngrăşăminte ; răsadul plan­tat fir cu fir, imaginînd conturul unei cifre ; cimpul dimprejur, de aseme­nea ; stropitul efectuat continuu după riguroa­se criterii ; apoi verifi­carea permanentă a tempe­raturii din sere ; apoi atenta veghere ca firavele mlădiţe să nu fie atacate de dăună­tori ; apoi... Nimic nu scapă grădinarului. Compromis în ţinerea unui calendar de a­­cest fel nu poate exista. Şi aşa, zilei ce-şi aşteaptă rân­dul intrării în circuitul timpului i se acordă sens şi frumuseţe... Cu ani în urmă, intr-o zi cu soare şi praf iscat de uşoare vîrtejuri aduse din­spre Solovanu, întâlnisem pe terenul viran şi plin de gropi ce se anunţau a fi o viitoare piaţă a noului com­binat, vreo cincisprezece fete, cam speriate, adunate una în alta. Purtau straie ţesute în casă, o­­pinci şi traiste cu merinde. Erau de prin Năneşti, Vad, Săpînţa, Orb­eşti... Mă lua­seră drept director, deoarece trebăluisem la poartă cu o delegaţie. „Dacă dumneata eşti director, poţi să ne an­gajezi la lucru aici, la noua fabrică ?“. Şi-au arătat cu­rajul şi cîţiva cuconi veniţi şi ei cu nădejdea că vor fi primiţi la fabrică... încă nu se strînseseră schelele din jurul halelor, încă nu se a­­coperiseră şanţurile con­ductelor subterane, încă se montau transportoarele, dar înăuntrul albelor hale se fă­ceau probele tehnologice. Cum ? Împrejurul uneia sau alteia din complicatele maşini, grupe de tineri, abia reîntorşi de la şcoli şi cursum­ de calificare, se fa­miliarizau cu noile maşini sub atenta supraveghere a unui veteran de... douăzeci şi trei, douăzeci şi patru de ani, cu stagiu prin fabricile similare din Tg. Mureş, Cluj, Suceava... Cunoşteam prea bine Si­­ghetu-Marmaţiei, oraşul de sub Solovanu, dintre Tisa şi Iza mereu limpede, 11 stră­bătusem străzile , un tirg încremenit in timp, unde nu se ţinea seama de zilele ce se înlăturau una pe alta, unde, în afară de joagărul de pe malul Tisei şi de fa­brica de năfrămuri, indus­tria modernă nu tentase pe nimeni. Cunoşteam şi Ma­ramureşul, de la Gutîi la Prislop, şi ştiam că pînă şi vestitele porţi îşi îmbi­nau grinzile cu cuie de lemn, împărtăşeam îngrijo­rarea „veteranilor“ care instruiau pe tinerii veniţi de prin satele dimprejur, ori chiar din Sighet, în fond era vorba să mânu­iască un utilaj modern, de nivel european. Novicii tre­buiau să se încadreze in­­tr-un flux tehnologic în care, pe de o parte Intra fagul pădurilor maramure­şene, pe de altă parte urma să se ambaleze garnituri de mobilă, stive de plăci a­­glomerate, mii şi mii de seturi de scaune... Gheor­ghe Vlad venise din Să­lişte, Ioana Nemeş din Făget, Ştefan Covaci din Berbeşti, Gheorghe Pop din Giuleşti, Ştefan Cor­neei din Sighet... Pur­tau sub halatele de protec­ţie straie cu alese cusături, aduceau cu ei o idilică ne­ştiinţă în materie de tehnică, dar şi setea, ambiţia şi in­teligenţa de a pricepe, de a învăţa. Şi la o anumită dată, întîia secţie, de scaune curbate, a intrat în funcţi­une, apoi ziarele au anun­ţat oficial inaugurarea, Si­ghetu-Marmaţiei înscirin­­du-şi numele pe harta in­dustrială a ţării. A intrat în funcţiune şi calendarul grădinarului... fiecare zi insemnînd nu o schimbare banală de filă, ci un eveniment. După cinci ani mă opresc în acelaşi loc unde întilnisem speriatele fete ce băteau la poarta combinatului. Piaţa şi-a desăvîrşit conturul. Un rond de flori obligă maşi­nile la sens giratoriu. Ar­buştii ornamentali au cres­cut, parcul şi-a împlinit splendoarea. Gheorghe Vlad din Sălişte şi-a terminat şcoala profesională şi e pe-a XI-a la liceu . Ioana Nemeş din Făget, din secţia mobilă corp, pe lingă faptul că e reputată ca pricepere în meserie, a devenit solistă a formaţiei de muzică mara­mureşeană. Ştefan Corneei, pe care-l întilnisem lu­crând la o inovaţie ce ur­măreşte valorificarea şi a ultimelor procente de aş­chii, se întorsese abia de cîteva zile de la Zagreb unde, ca acordeonist, ne reprezentase ţara la un festival artistic. Atât el, cît şi mulţi alţii, termi­naseră şi cursurile şcolii populare de artă. Să mai adăugăm faptul că în zilele în care calendarul grădina­rului marca a doua parte a însoritului august au fost trimise spre Anglia noi lo­turi de mobilă, altele spre U.R.S.S. ori spre alte ţări ale Europei. Notăm că ma­rele combinat din Sighet produce anual 20 000 de garnituri de mobilă, 600 000 de scaune curbate, peste 3 000 de vagoane de placaj, plăci aglomerate şi fibro­­lemnoase. Nu doresc să schiţez o cronică de producţie, nici să aleg destine exemplare care să ilustreze metamor­foza marelui combinat ma­ramureşean ; moderna în­treprindere şi-a cîştigat maturitatea, in fluxul ei productiv ritmicitatea nu-i tulburată de nimic ; după doar cîţiva ani a devenit inima unei importante cen­trale industriale. Doresc doar să relev sensul şi fru­museţea pe care fiecare zi, atît de atent şi de specta­culos marcată de grădina­rul uzinei, o răsfrânge nu (Continuare in pag. a II-a) Calendarul de flori reportaj de Teofil BUŞECAN CAPACITĂŢI DE PRODUCŢIE INTRATE ÎN FUNCŢIUNE • După numai 10 luni de la Inaugurare, la Fabrica de trico­taje din Suceava a intrat in funcţiune o nouă capacitate de producţie. Dotată cu maşini şi utilaje moderne, ea va produce 1,5 milioane tricotaje pe an. Cu aceasta, capacitatea noului p­­ro­iectip industrial sucevean a ajuns la peste 18 milioane bu­căţi tricot. In prezent se desfă­şoară cu succes lucrările care să asigure atingerea, pină la sfîrşi­­tul anului, a capacităţii finale de 22 milioane tricotaje anual. • Constructorii hidrotehnicieni din portul Constanta înscriu noi realizări pe agenda înfăptuirii planului de construcţii şi ame­najări ale noului bazin portuar. In zona sudică a marelui port maritim au fost recepţionate zi­lele acestea cheiul danei nr. 69, platforma pentru depozitare şi căile de acces, precum şi primul din cele două faruri de la intra­­­­rea in noul bazin portuar. Este un curs de construcţie şi o mare platformă pentru depozitarea mărfurilor generale, din care s-a şi dat parţial în folosinţă, înain­te de termen, o suprafaţă de 5 000 mp. Se fac, de asemenea, ultimele lucrări de finisare la o nouă magazie de mărfuri ge­nerale la dana nr. 68, cu o su­prafață de 9 000 mp. Cît de rîvnită poate fi o minge de fotbal ! (Dumitriu şi Ştefănescu contra lui Dumitru, în meciul Steaua—Rapid) COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST DIN URUGUAY MONTEVIDEO Cu prilejul celei de-a 50-a aniversări de la întemeierea Partidului Comunist din Uruguay, Comitetul Central al Partidului Comunist Român vă adresează dumneavoastră, tuturor comuniștilor uruguayeni sincere felicitări şi un cald salut frăţesc. Vă urăm, dragi tovarăşi, noi succese în activitatea partidului consa­crată făuririi unităţii de acţiune a clasei muncitoare, a tuturor forţelor progresiste, democratice şi antiimperialiste în lupta pentru triumful idea­lurilor democraţiei şi progresului social, pentru cauza socialismului, a independenţei naţionale şi a păcii. Cu acest prilej, exprimăm convingerea că relaţiile tovărăşeşti dintre partidele noastre se vor dezvolta şi în viitor pe baza marxism-leninis­­mului şi a internaţionalismului proletar, în interesul ambelor popoare, al unităţii mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale. COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Excelenţei Sale Domnului MAURICE DORMAN Guvernator general al Maltei LA VALETTA Sărbătorirea Zilei independenţei ţării dumneavoastră îmi oferă plă­cutul prilej de a adresa, în numele poporului român şi al meu personal, Excelenţei Voastre, guvernului şi poporului din Malta felicitări cordiale şi urări de prosperitate şi pace. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Foto : M. Andreescu \ © FOTBAL —Etapa a IV-a ^ 1 a Diviziei A | I % VOLEI — Au început cam- \ } pionatele mondiale \ J • Alte știri sportive în pagina | I a IlI-a ' j

Next