Scînteia, octombrie 1970 (Anul 39, nr. 8563-8593)
1970-10-18 / nr. 8580
PAGINA 2 DIALOG CETĂŢENESC Hotărirea Consiliului de Miniştri nr. 1650 din 1968, care stipula condiţiile dezvoltării şi diversificării construcţiei de locuinţe, cuprindea şi referiri clare la adresa producătorilor, în sensul că aceştia aveau obligaţia de a produce neîntirziat mobilierul şi echipamentul potrivit noilor tipuri şi categorii de apartamente şi garsoniere. De la apariţia hotăririi pomenite au trecut mai bine de doi ani. Interval de timp suficient de mare pentru ca întreprinderile să-şi organizeze producţia, să se aprovizioneze, să studieze cererea de consum, să se consulte cu organizaţiile comerciale dintr-un cuvint, să răspundă cu seriozitate noilor obligaţii. Cu mai mult timp în urmă, ziarul nostru atrăgea atenţia asupra următorului fapt : „Mobilierul destinat noilor tipuri de apartamente trebuie să corespundă cîtorva deziderate. Să fie dimensionat către limita minimă a gabaritelor admise, să cuprindă spaţii masive de depozitare, pentru a suplini lipsa debaralelor şi a dulapurilor înzidite, deci suprapunerea şi suspendarea de corpuri de mobilier, valorificarea suprafeţelor goale de sub mobile şi din unghere. Să recurgă la soluţii economice in ocuparea suprafeţelor — cum ar fi suprapunerea paturilor pentru copii, utilizarea paturilor şi canapelelor rabatabile. Să combine funcţiuni multiple intr-o piesă unica ; de pildă, o masă — al cărei blat, furniruit pe o parte şi melaminat pe cealaltă poate fi utilizată pe ambele părţi — foloseşte succesiv gătitului, călcatului rufelor, servitului mesei, studiului“. Aceleaşi cerinţe de dimensionare economică şi utilizare polivalentă se impuneau şi echipamentului menajer : aragazul, spălătorul, frigiderul ş.a.m.d. trebuiau fabricate cu dimensiuni convenabile spaţiului mai restrins al apartamentelor de categoria a IlI-a şi a IV-a, al garsonierelor, fie grupate într-o piesă unică, în scopul eliminării complete a risipei de spaţiu. In fine, pentru unele tipuri de apartamente — fără instalaţii de gaze şi apă caldă — proiectanţii şi producătorii aveau obligaţia să creeze şi să pună în vînzare încălzitoare de apă şi maşini de gătit electrice. Nu ni se pare de prisos să precizăm, o dată în plus, că realizarea pînă în amănunt a tuturor cerinţelor menţionate rezolva două probleme de interes major : din punct de vedere social era satisfăcută la timp cererea cîtorva sute de mii de locatari, beneficiari ai noilor tipuri de apartamente ; totodată, unităţile producătoare aveau asigurate o desfacere masivă şi obţinerea de beneficii certe. Cum au răspuns producătorii respectivelor cerinţe? Pentru edificare, redacţia noastră a întreprins un amplu raid în reţeaua magazinelor de specialitate „Mobila“ şi in unităţile metalo-casnice. Am insistat îndeosebi asupra magazinelor din oraşul Bucureşti, pentru că ele desfac aproape o treime din volumul total de mobilă şi echipament casnic. Ce am constatat ? Cu toate că o mare parte din populaţie s-a mutat de mult în locuinţe noi, de categorii diferite, posibilitatea mobilării adecvate a apartamentelor respective stă încă sub semnul incertitudinii. Magazinele duc lipsă cronică de garnituri şi echipament potrivit cerinţelor de spaţiu, atît pentru garsoniere cit şi pentru apartamentele de categoriile trei şi patru. Ce e drept, in unele magazine am găsit paturi şi canapele rabatabile, mese extensibile, fotolii pliante, rafturi care pot fi aplicate pe pereţi şi alte piese de mobilier din categoria celor enumerate de noi mai sus. Dar respectiva mobilă nu se bucură de prea mare căutare. De ce ? Pentru simplul motiv că piesele respective sunt dispersate, de culori diferite, cu caracteristici total aparte. Dacă ţii cu tot dinadinsul să încropeşti din aceste piese o garnitură, te trezeşti in casă cu un pat mare, o masă neagră, un dulap-bibliotecă albicios şi — pentru ca „sorcova“ să fie şi mai bogată in culori — scaunele au o altă culoare şi se potrivesc mesei ca... nuca-n perete ! Cam atît au realizat producătorii in materie de diversificare a mobilierului necesar noilor tipuri de apartamente. In schimb poţi găsi dulapuri masive şi greoaie, cu cel puţin trei uşi, mese cu acelaşi gabarit, mobilă de bucătărie supradimensionată. Fireşte, nimeni nu este împotriva producerii şi aprovizionării magazinelor cu respectivele garnituri, dar de ce industria fabrică numai astfel de piese, cind există cerere masivă şi pentru mobilă uşoară, adaptabilă altor tipuri de locuinţe ? Incercînd să desluşim misterioasa comportare a producătorilor, am avut mai întîi o convorbire cu reprezentanţii comerţului. Iată, în cîteva cuvinte, opinia lur Valentin Ionescu, director comercial al O.C.L. „Mobila“ : „ Cauza pentru care magazinele nu pot oferi mobilă pentru toate cererile, şi mai ales potrivită noilor tipuri de locuinţe, trebuie căutată in special în sfera producţiei. Noi am vizitat noile apartamente, am sondat cererea, dar cu ce folos ? Industria — orientîndu-se după interese strict interne — adoptă la contractări o poziţie destul de rigidă. Se ştie că piesele de mobilier uşoare şi cu gabarit redus au şi un preţ mai mic, convenabil. Cu aceasta am ajuns la unul dintre motivele pentru care unităţile producătoare se feresc să producă astfel de garnituri. Ele gîndesc aşa : „La produse ieftine ne alegem cu beneficii mici". In aparenţă, aşa ar sta lucrurile, dar producătorii uită un lucru : produsele ieftine au o viteză de desfacere mult mai mare decit cele scumpe. Prin urmare, chiar dacă pe bucată ai un beneficiu mic, pe ansamblu poţi realiza beneficii substanţiale. Lipsa unor piese de mobilier din magazine are la origine şi o altă cauză : producătorii se feresc să contracteze cu comerţul articole noi, din comoditate, pentru a evita bătaia de cap, reprofilarea producţiei. Pentru ei ar fi convenabil să regleze maşinile (dacă se poate) o dată la 10 ani ! In fine, o a treia cauză , unele produse contractate sunt atit de prost realizate, incit ne pun in situaţia să renunţăm la achiziţionarea lor. Dn exemplu , întreprinderea „Alia“Oradea a creat şi a pus în vinzare garnitura (pentru o cameră) „Dacia“. Produsul era convenabil, căutat. Dar, treptat, a obţinut... recordul la defecţiuni. Din totalul de 3 200 000 lei — valoarea mobilei defecte, refuzată de noi in acest an — 1 600 000 este valoarea mobilei „Dacia“ livrată cu defecţiuni de „Alfa“-Oradea. Interesul nostru, al comercianţilor — a conchis tov. director — este să răspundem cererii cumpărătorilor, dar pentru a putea face acest lucru, partenerii noştri au obligaţia să producă ceea ce se cere şi in condiţiile de calitate stabilite. Răsfoind actele puse la dispoziţie de O.C.L. „Mobila“, afirmaţiile tov. director au prins contururi precise. Cîteva exemple : pentru economisirea spaţiului, O.C.L. solicită la contractări cîteva zeci de mii de cuiere-pom pentru holuri. Rezultatul ? Nici una dintre cele 20 de centrale pentru industrializarea lemnului nu se angajează să ofere ceva. Nu oferă nimeni nici un fel de scaune mici, simple, garnituri pentru sufragerie, pentru bucătării, cu dimensiuni reduse, necesare unei familii puţin numeroase sau beneficiarilor de garsoniere ; aceeaşi lipsă de interes a manifestat-o industria şi o manifestă în continuare şi în privinţa realizării mobilei de tot felul, economicos dimensionată şi polivalentă funcţional (fotoliipat, paturi suprapuse, piese rabatabile sau întinse pe verticală etc.). — De ce ? — l-am întrebat pe unul dintre directorii Centralei de industrializare a lemnului „Pipera“. N-am primit informaţii satisfăcătoare. E drept că unele dintre cele 7 fabrici ale centralei au realizat pe... hirtie de cale (!) cîteva piese... scumpe, pentru mobilarea bucătăriilor. Dar în magazine, mobila mult dorită va apare abia în anul 1971. Aceleaşi „noutăţi“ în materie oferă şi alte centrale şi fabrici. Pe scurt, proiecte multe, realizări concrete puţine. Prin urmare, multe dintre locuinţele construite în ultimii doi ani continuă să poată fi mobilate (adecvat !) doar cu... proiecte. . Acestea ar fi — expuse sumar — doleanţele locatarilor din noile tipuri de apartamente la care ne-am referit. Aşteptăm din partea forurilor responsabile din Ministerul Industriei Lemnului un răspuns concret..., în mobilă, la aceste cerinţe îndreptăţite. Gheorghe GRAURE DUPĂ DOI ANI DE DIVERSIFICARE A CONSTRUCŢIEI DE LOCUINŢE: Apariţia mobilierului adecvat întîrzie La binecunoscutele construcţii ale muncipiului Piatra Neamţ se va adâuga curînd noul ansamblu din cartierul Dărmâneşti Foto : Gh. Vintilă In ultimele zile pe adresa redacţiei noastre sunt expediate numeroase scrisori in care se semnalează o situaţie critică : in sute de apartamente alimentarea cu apă caldă se face cu intermitenţe sau deloc, nu se furnizează căldură. „Datorită nefuncţionarii punctului termic (P.T.) nr. 11, (idem 10 şi 12 — n.n.) — ne scrie Ion Hora preşedintele asociaţiei de locatari a blocului J-18-Titan — locatari din zeci de blocuri sint lipsiţi de atribute elementare ale confortului. Acum, in prag de iarna, apartamentele noastre sint lipsite de căldura, iar copiii se îmbolnăvesc in clasele neincălzite ale şcolii nr. 82“. Asociaţia de locatari din cartierul Berceni sud I, complexul II, ne semnalează : „In acest an, apa caldă a fost oprită, în toate blocurile, aproape trei luni de zile. Am înţeles că sunt unele reparaţii, modernizări absolut necesare. La 25 septembrie s-a constatat că lucrările sunt gata şi am crezut că blocurile vor fi alimentate normal. Surpriză insă : cele şapte blocuri alimentate de P.T. 2 primesc apă o zi — caldă, zece — amorţită. In aceeaşi situaţie se află şi cele 13 blocuri arondate la P.T. 3. Alte 15 blocuri, deşi sunt alimentate corespunzător (de P.T. 6) cu apă caldă sunt încălzite insuficient, şi, numai la etajele inferioare“. Pornind de la acestesesizări, ne adresăm conducerii I.D.G.R.: „ Care este situaţia alimentării cu apă caldă şi căldură a blocurilor din Titan şi Berceni sud I, racordate la reţeaua de termoficare ? — Toate apartamentele au primit apă caldă de la 25 septembrie, nu avem nici o sesizare că n-ar fi aşa — ne-au răspuns directorul, inginerul-şef şi şeful termoficării din I.D.G.B. Aşa să fie ? Adresele trimise chiar către I.D.G.B. de asociaţia de locatari din Berceni le infirmă spusele. Le amintim interlocutorilor noştri că la 30 septembrie le-a fost expediată scrisoarea nr. 311, iar la 7 octombrie — nr. 317. — E drept, căldură nu au chiar toate apartamentele. Imediat ce I.I.M.I. (întreprinderea de instalaţii, montaje şi izolaţii) va termina din punct de vedere funcţional, punctele termice din Berceni, vom putea furniza căldură suficientă tuturor locatarilor. In ceea ce priveşte sesizarea din 7 octombrie, îmi amintesc de ea, am citit-o in corespondenţa de alaltăieri. E vreun motiv să nu fie apă caldă ? — îşi întreabă colaboratorii ing. St. Rădulescu, directorul I.D.G.R. — Azi am auzit şi noi că nişte diafragme prost proiectate ar diminua temperatura şi presiunea apei calde — răspunde inginerulşef. Totuşi, ar trebui să fie apă caldă. Ar fi bine să vedem care este situaţia pe teren. „Pe teren“, maistrul I. Jaucă afirmă acelaşi lucru : „este şi apă caldă şi căldură“. „Toate punctele termice sunt terminate funcţional (exact ceea ce aştepta conducerea I.D.G.R. — n.n.), nu există vreun motiv să nu fie apă caldă" — afirmă şi ing. R. Nicodinescu, şeful lotului Berceni al I.I.M.I. In realitate, in momentul vizitei noastre, blocurile arondate P.T. 3 nu erau alimentate cu apă caldă, iar cele ce depind de P.T. 1 n-aveau căldură. In faţa probelor evidente, deficienţele şi cauzele lor nu mai pot fi ascunse . „Ştiţi , ne spun reprezentanţii I.D.G.R. — lucrările la punctele termice nu sunt încă gata, I.I.M.I. n-a terminat toate instalaţiile, unele racordări provizorii produc defecţiuni, I.C.H.F.-ul nu a înlocuit nişte conducte exterioare, I.A.L.-urile n-au aerisit conductele din blocuri, apoi mai sunt şi diafragmele de care vă vorbeam. Vom lua măsuri pentru a furniza şi apă caldă şi căldură în cel mai scurt timp“. Enumerarea adevăratelor cauze ale inconfortului a sute de apartamente arată că, la I.D.G.R., situaţia reală nu era chiar atît de puţin cunoscută pe cit se străduiau la început interlocutorii noştri să ne facă să credem. Ce acoperire pot avea asemenea explicaţii şi lamentări, de vreme ce iniţial toţi factorii răspunzători afirmau cu seninătate că nu există nici un motiv de îngrijorare, că toate merg bine ? Nu cumva asemenea motivări sunt menite să ascundă opiniei publice lipsa de seriozitate în tratarea unor probleme de larg interes cetățenesc ? Ne aflăm în plin sezon rece, iar cei răspunzători de alimentarea normală a blocurilor se joacă de-a „uite căldura — nu-i căldura“, furnizînd locatarilor, în loc de apă caldă, explicaţii, motivări, scuze. Dar să vedem ce explicaţii ne oferă inginerul-şef al I.D.G.R., M. Lupău, in legătură cu situaţia blocurilor din Titan : „Punctele termice 10, 11, 12 n-au fost recepţionate de noi, deoarece constructorul nu vrea să remedieze o serie de defecte“. Am fi tentaţi să-i dăm dreptate. Intr-adevăr, este interzisă folosirea unor instalaţii nerecepţionate. Numai că aceste puncte nu sunt tocmai noi, ele au mai fost folosite, încă de iarna trecută (deşi aveau şi atunci defectele de azi: pierderi de apă şi căldură). Evident, nu pledăm pentru utilizarea instalaţiilor in orice condiţii. Dar, indiferent cine poartă răspunderea — constructorul sau beneficiarul — considerăm că răstimpul de un an de zile ar fi fost mai mult decit suficient pentru remedierea neajunsurilor amintite. Este îngrijorător că, deşi se cunosc cauzele defecţiunilor din Berceni, deşi soarta încălzirii şi alimentării a sute de apartamente din Titan atîrnă de nişte neînţelegeri, disputa dintre I.D.G.R. şi constructori — I.C.M., I.I.M.I., I.C.H.F. etc. — se poartă de luni de zile pe spinarea locatarilor fără ca forul tutelar — C.P.M.B. — să fi intervenit pentru punerea de acord a părţilor. O asemenea mentalitate din partea beligeranţilor este generată de o veche practică a diferitelor întreprinderi ce aparţin Consiliului popular municipal : necorelarea lucrărilor şi tergiversarea reciprocă a executării obligaţiilor contractuale. Refăcînd, parţial, traseul sesizărilor, ascultindu-i pe factorii răspunzători, încercăm o ciudată senzaţie : nimeni nu se ocupă efectiv, in ansamblu, de asigurarea alimentării blocurilor cu căldură şi apă caldă , fiecare işi urmăreşte „bucăţica“ lui şi, cită vreme merge bine ce-i al lui, nu-l interesează dacă întregul funcţionează, dacă locatarii sunt serviţi corespunzător. Iar I.D.G.R. — furnizorul de căldură şi apă caldă — pare să aibă o singură grijă : să factureze sumele care consideră că i se cuvin, deşi nu nici unul din blocurile vizitate n-a călcat piciorul vreunui salariat al acestei instituţii, nimeni n-a controlat dacă munca depusă la punctele termice îi satisface pe locatari. Aceasta este, explicaţia faptului că, în momentul de faţă, în locul unor măsuri operative şi eficiente, a unor intervenţii tehnice utile, prin unirea tuturor eforturilor celor interesaţi, aceştia işi irosesc timpul şi energia în discuţii sterile, se autoliniştesc spunîndu-şi că, de vreme ce nu viscoleşte, totul merge cit se poate de bine. Am primit asigurări ferme că, pînă la 25 octombrie, apartamentele racordate la reţeaua de termoficare vor avea — fără excepţie — suficientă căldură şi apă caldă. Dar, pentru acoperirea acestei promisiuni — pe care o considerăm a fi fost făcută cu toată responsabilitatea — este nevoie de măsuri energice, de cooperarea tuturor întreprinderilor angajate in această importantă acţiune edilitară. George POPESCU SPIRITUL DE RĂSPUNDERE AL „RESPONSABILILOR CU CĂLDURA“ A ÎNGHEŢAT ? SÂNTEIA - duminică 18 octombrie 1970 „Mărfuri aşa cum cer sătenii" — promit reprezentanţii cooperaţiei de consum In articolul „Cind «aprecierea după ochi» determină aprovizionarea magazinelor săteşti“, publicat în „Scînteia“ nr. 8551, din 19.IX.1970, erau semnalate o serie de deficienţe privind aprovizionarea populaţiei rurale din judeţul Brăila, întreprinderea economică judeţeană a cooperaţiei de consum ne comunică că a luat următoarele măsuri : „Articolul a fost prelucrat cu aparatul de merceologi de la IJECOOP şi cei de la cooperativele săteşti, cu ocazia prezentării notelor de comenzi la întreprindere, şi s-a stabilit ca, pentru completarea sortimentelor de mărfuri din reţeaua de amănunt, să fie actualizate listele de mărfuri cu stocurile din depozitele cu ridicata. Suntem intru totul de acord cu criticile pe care ziarul le-a adus activităţii nesatisfăcătoare depuse de unii merceologi de la cooperativele săteşti, privind ajutarea gestionărilor pentru a-şi întocmi notele de comenzi dup nomenclator şi în funcţie de cerinţele populaţiei. Pentru remedierea acestor deficienţe, ne-am propus o instruire a merceologilor, săptămînal, cind vin cu notele de comenzi, cu probleme concrete legate de munca lor la cooperativă. De asemenea, trimestrial von transmite la gestionarii magazinelor săteşti situaţia stocurilor, pe care merceologii cooperativelor au posibilitatea să le cunoască exact, de două ori pe lună, atunci cind prezintă notele de comenzi. In luna octombrie a.c. vom organiza caravane cu mărfuri din depozite (bocanci, cizme, confecţii groase, conserve de legume şi fructe etc.) în vederea aprovizionării mai operative a reţelei de amănunt cu articole care lipsesc. Vă asigurăm — se spune în încheierea răspunsului — că vom face totul ca magazinele săteşti să fie aprovizionate cu gama de mărfuri existente, specifice satului, în scopul satisfacerii cererii de mărfuri a consumatorilor în condiţii corespunzătoare“. Sunt, fireşte, măsuri bune care promit că în viitor „aprecierea după ochi“ va fi înlocuită cu munca susţinută pentru cunoaşterea reală a cererii — singura cale de îmbunătăţire a aprovizionării populaţiei din mediul sătesc. Pe marginea aceluiaşi articol am primit un ecou şi din partea IJECOOP-Constanţa , ale cărei unităţi au fost, de asemenea, criticate. „Ca urmare a celor sesizate, s-a organizat o şedinţă la care au participat atît preşedinţii de cooperative cit şi merceologii cu aprovizionarea. Au fost invitaţi şi gestionarii magazinelor vizate de articol in depozitele IJECOOP-ului, in vederea efectuării notelor de comandă pentru mărfurile existente în depozite“. Credem că populaţia sătească ar fi mult mai interesată să ştie ce măsuri se vor lua (ori s-au luat) pentru ca in perioada următoare magazinele să fie aprovizionate cu mărfurile specifice satului, în ziarul „Scînteia“ nr. 8531, din 30 august 1970, a fost publicată nota „De-ar fi trecut Columb prin Văleni“, prin care erau sesizate unele deficiențe în activitatea de valorificare a ouălor la cooperativa de consum Vălenii de Munte. In legătură cu criticile formulate în acest articol, am primit un răspuns din partea centralei contractări-achiziţii a CENTROCOOP. Răspunsul abordează pe larg cauzele „plimbării“ ouălor şi se opreşte in esenţă asupra faptului că „la Ploieşti funcţionează o unitate de selecţionare a ouălor, dotată cu utilaje, aparatură şi personal calificat“. Ne-a reţinut atenţia în răspunsul primit şi următoarea „explicaţie“ : „In ce priveşte condiţionarea vinzării unor produse industriale de livrarea unor cantităţi de ouă la preţ de achiziţie, vă informăm că U.J.C.C. Ploieşti, prin scrisoarea nr. 9857/2 septembrie 1970 către cooperativa Vălenii de Munte, a dispus să nu se mai folosească astfel de metode de achiziţie a ouălor, dindu-se indicaţii ca achiziţiile să se realizeze numai la domiciliul deţinătorilor de păsări". Asemenea dispoziţii se dau de mult, dar nu se respectă, în faţa unor abateri crase de la regulile de comerţ — condiţionarea vinzării — era de aşteptat să nu se mai dea iarăşi nişte dispoziţii... Ce garanţii au cumpărătorii din mediul sătesc — nu numai cei de la Vălenii de Munte — că asemenea metode nu se vor mai practica ? P. CONSTANTIN 10000 atît DE APARTAMENTE va cuprinde noul cartier din Piatra Neamţ La Piatra Neamţ, în cartierul Dărmâneşti, a început recent construcţia unui nou ansamblu urban. L-am rugat pe tov. Vasile Gherasim, primarul municipiului, să ne relateze amănunte. „Noul ansamblu de locuinţe din nordul municipiului nostru — ne-a spus dînsul — se prefigurează a fi, în final, un adevărat orășel cu vreo 10 000 de apartamente, construite in mai multe etape, pină prin anul 1980. In prima etapă, in răstimp de aproape trei ani, se vor construi aici 43 de blocuri moderne cu cite patru sau zece etaje, întreprinderea judeţeană de construcţii va aplica pe acest mare şantier tehnologii şi soluţii originale, puse la punct chiar aici, la Piatra Neamţ. Spaţiul locuibil al municipiului va spori astfel cu 71 156 m.p. Noul ansamblu va cuprinde numeroase dotări edilitare şi sociale , un complex comercial şi unul de deservire, un punct comercial cu mai multe magazine, o şcoală cu 24 săli de clasă, o creşă cu 96 de locuri, o grădiniţă cu 224 locuri, un dispensar, spaţii verzi, perimetre de joacă pentru copii, alei şi drumuri de acces. De asemenea, un pod peste rîul Cuiejd, drumuri de acces moderne dinspre Bacău şi Tg. Neamţ, străzi de legătură cu actualul centru. Menţionez că au fost luate toate măsurile ca sistemul stradal al noului cartier să fie executat definitiv, încă înainte de construirea blocurilor, iar toate celelalte obiective de interes general vor fi realizate simultan, în aşa fel incit cetăţenii, odată mutaţi în noile apartamente, să poată avea un cartier curat, dotat de la început cu tot ceea ce le este necesar“. Ing. Adrian Ghica, directorul întreprinderii judeţene de construcţii, a avut amabilitatea să ne expună pe larg noile tehnologii şi soluţii constructive . „Cel care vizitează şantierul noului ansamblu va fi surprins de aspectul său puţin obişnuit. Aici nu se mai găsesc stive de cherestea sau schelele care înconjoară de regulă blocurile aflate în construcţie , pe şantier nu vor lucra zidari, instalatori sau electricieni. Apartamentele vor fi montate din panouri prefabricate de un tip special, confecţionate pe liniile tehnologice ale unui atelier modern, creat recent în întreprinderea noastră. Producem aici, zilnic, panouri prefabricate pentru 5 locuinţe. Utilajele noastre pentru prefabricare au fost în aşa fel concepute incit se pot realiza cu ele orice tip de locuinţe, de orice grad de confort, cu diferite secţiuni interioare. După montare, pereţii exteriori nu se mai tencuiesc , încă in faza de turnare, panourilor li se include un strat de mozaic divers colorat, care ţine loc de tencuială exterioară. Pereţii interiori sunt şi ei gata finisaţi. Tot in faza de turnare a panourilor sunt incluse în beton un strat de izolare termică şi fonică din vată minerală, precum şi toate instalaţiile de apă, canal, electricitate, aferente locuinţelor moderne, ba chiar şi tocurile uşilor şi ferestrelor. Am calculat că prin utilizarea panourilor prefabricate după o asemenea tehnologie, timpul mediu de construire a unui apartament se reduce cel puţin la jumătate. In plus, se reduce considerabil volumul lucrărilor de finisaj, se evită total consumul de material lemnos, se înlătură risipa de fier-beton, ciment, cărămizi şi se obţine o serioasă îmbunătăţire a calităţii construcţiilor.“ Ion PREDA corespondentul.Scînteii CUMPĂRAŢI UN OU, pînă acasă... face pui! Un recent raid, efectuat împreună cu un delegat al Inspectoratului sanitar de stat al oraşului Bucureşti în cîteva unităţi comerciale din Capitală, ne-a relevat faptul că în multe magazine bucureştene există ouă care au suferit un evident proces de degradare. Conform datelor ce ne-au fost prezentate de către dr. Nicolae Andrei, şeful Inspectoratului zoo-veterinar de stat al municipiului Bucureşti, organele de control sanitar au confiscat numai în depozitele ICRA-Bucureşti-Obor, pină la 1 octombrie a.c., circa un milion ouă depreciate calitativ. Numai în luna septembrie, dr. Margareta Păunescu, din cadrul aceleiaşi instituţii, a depistat aici peste 400 000 de ouă alterate. Mai neplăcut este faptul că în cursul raidului nostru am descoperit asemenea produse expuse la vinzare, pe tejghelele magazinelor O.C.L. Alimentara — Calea Griviţei nr. 397 (responsabil Ilie Suciu), O.C.L. Alimentara — str. Chiristigiilor nr. 48 (responsabil Stefan Petrescu). Cite gospodine insă n-au avut ele insele neplăcuta surpriză de a constata acasă că, din ouăle cumpărate, multe erau alterate ? La Direcţia comercială a Capitalei ni s-a vorbit despre eforturile care se depun pentru a asigura ouă de primă calitate, proaspete, in unităţilereţelei comerciale a oraşului. Nu c ciai că aceste patetice declaraţii sunt infirmate de realitate. Cantităţi apreciabile de ouă, cu vădite semne de alterare, pot fi descoperite, şi acum chiar in depozitele ICRA-Obor , in ziua de 15 octombrie a.c. au fost depistate în acest depozit circa 5 000 de bucăţi. Se înţelege că, în cazul in care aceste cantităţi nu sunt descoperite de organele sanitare, ele iau drumul magazinelor cu amănuntul. Conform decretului nr. 167/1955, orice transport de ouă trebuie să fie însoţit de un buletin medical , de un fel de certificat de garanţie, emis de către un medic veterinar. De regulă, aceste certificate însoţesc transporturile de ouă de la producători la beneficiari din cazul de faţă la ICRA-Bucureşti. Aici, în momentul sosirii pe rampă, marfa este supusă unei noi analize de către medicii veterinari care îşi pun semnătura pe un nou buletin destinat să însoţească marfa pină în unităţile cu amănuntul. Din păcate însă, o asemenea operaţie — care, desigur, solicită intens corpul de inspecţie şi control al Inspectoratului zooveterinar din Capitală — s-a limitat, în acest an, doar la lunile de vară. Aşa se face că, în momentul de faţă, ouăle livrate de ICRA-Obor sunt lipsite de certificatul obligatoriu de garanţie. Un handicap greu de trecut pentru cantităţile de ouă intrate in reţeauacomercială a Bucureştiului sunt condiţiile improprii în care sunt ele depozitate, conservate şi manipulate chiar de către respectiva întreprindere pentru comerţul cu ridicata , pe rampa depozitului din str. Răsăritului, de pildă, se pot vedea un mare număr de lăzi cu ouă expuse intemperiilor. La Obor, aceeaşi situaţie : multe lăzi zac zile de-a rîndul pe rampă. Pentru a se evita ca produsul, corespunzător din punct de vedere al calităţii în momentul sosirii în depozitele ICRA, să ajungă depreciat în sacoşa cumpărătorului, responsabilul de unitate are la îndemână un instrument de control, aşanumitul ovoscop. Acest aparat ar trebui să fie expus la vedere, în magazin, pentru ca însuși cumpărătorul să aibă posibilitatea să verifice calitatea ouălor cumpărate. Din 10 unităţi O.C.L.-Alimentara în care am solicitat acest instrument simplu de control, doar într-unul (cel din Piaţa Amzei), l-am găsit expus la vedere, la dispoziţia clienţilor. Tov. Stelian Voiculescu, director adjunct al Direcţiei comerciale a municipiului Bucureşti, ne-a asigurat că responsabilii de unităţi care pun in vinzare mărfuri depreciate calitativ sunt sancţionaţi cu toată asprimea, potrivit legii. Considerăm însă că exigenţa acestui for n-ar trebui să se limiteze la atît. Dacă cetăţeanul, de voie, de nevoie, trebuie să plătească ouăle pe care i le serveşte vînzătorul, întrebarea este cine plăteşte cele aproximativ un milion şi jumătate de ouă care se degradează anual numai în depozitele ICRA-Obor, ca să nu mai amintim de cele degradate în alte depozite sau de cele alterate, vîndute prin unităţile de desfacere ? Organele sanitare şi veterinare se mulţumesc să consemneze abaterile de acest gen intr-un proces-verbal, să mai dea o amendă-două (care nu trec de 500 de lei). Inspecţia comercială de stat se ocupă mai mult de preţuri, de gramaj, şi mai puţin de calitate. Şi astfel este păgubit şi cetăţeanul, şi statul. Deşi ni s-a spus că pierderile de acest gen sunt, chipurile, inevitabile — fiind trecute cu generozitate la capitolul „pierderi peste normă“, adică peste procentul legal de perisabilităţi — apreciem totuşi că acest fenomen a ajuns să întreacă orice măsură. De aceea, cerem organelor amintite o atitudine fermă, responsabilă faţă de asemenea abateri de la lege, de la regulile de comerţ. George CUIBUŞ