Scînteia, octombrie 1970 (Anul 39, nr. 8563-8593)

1970-10-27 / nr. 8589

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XL Nr. 8589 Marţi 27 octombrie 1970 6 PAGINI - 30 BANI IN PAGINA A ll-A RECOLTAREA PORUM­BULUI CIT MAI RE­PEDE, CU TOATE FOR­ŢELE MANUALE ŞI MECANICE Adunări de alegeri în organizaţiile de par­tid : LA OBIECT ! NU­MAI O ASTFEL DE ANALIZA ASIGURA PERFECŢIONAREA ACTIVITĂŢII VIZITA PREŞEDINTELUI CONSILIULUI DE NICOLAE CEAUŞESCU, LA WASHINGTON 1B 0 Sosirea la Casa Albă WASHINGTON 26 (Agerpres). — Trimişii speciali transmit: Vizita preşedintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, în Statele Unite ale Americii a cunoscut ieri un moment deosebit. Răspunzînd invitaţiei preşedintelui Richard Nixon şi a soţiei sale, Patricia Nixon, preşedintele Nicolae Ceauşescu şi soţia sa, Elena Ceauşescu, sînt, începînd de ieri, oaspeţii Casei Albe. Şeful statului român este însoţit de Dumitru Popescu, membru al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., deputat în Marea Adunare Naţio­nală, şi Corneliu Mănescu, minis­trul afacerilor externe. Casa Albă a pregătit înalţilor oaspeţi români o primire oficială, potrivit ceremonialului rezervat şefilor de stat. Pe străzile şi bu­levardele din jurul reşedinţei preşedintelui Statelor Unite ale A­­mericii, în întreaga zonă ce cu­prinde sediile instituţiilor Admi­nistraţiei federale erau arborate drapele de stat ale României şi S.U.A. Interesul suscitat de sosi­rea la Casa Albă a şefului statului român și-a găsit o expresie eloc­ventă în atmosfera solemnă, ca­racteristică marilor evenimente, marilor întîlniri la nivel înalt. In parcul Casei Albe, la locul pre­văzut pentru ceremonia primirii, dominat de impunătorul obelisc închinat memoriei lui George Washington, au venit să întîmpine şi să salute pe preşedintele Ceauşescu mii de cetăţeni ai capi­talei Statelor Unite, purtînd ste­­guleţe româneşti şi americane. Un număr neobişnuit de mare de zia­rişti, fotoreporteri, cameramani, reprezentînd principalele cotidiene, agenţii de presă internaţionale, so­cietăţi de radio şi televiziune, jur­nale cinematografice de actuali­tăţi căutau să-şi asigure locurile cele mai bune pentru a surprinde fiecare secvenţă semnificativă a solemnităţii primirii. Garda de o­­noare era aliniată pe gazonul din faţa podiumului ; fanfara în ţi­nută festivă şi zeci de ofiţeri cu drapelele celor două state înca­drau aleile de acces la locul cere­monialului. In jurul orei 10:15 (ora locală), lîngă podium, au sosit secretarul Departamentului de Stat, William Rogers, şi soţia, amiralul Thomas Moorer, preşedinte al Comitetului mixt al şefilor de stat major, cu so­ţia, Walter Washington, prima­rul oraşului, cu soţia, Martin Hil­­lenbrand, asistent al secretarului de stat pentru problemele europe­ne, cu soţia, Leonard Meeker, am­basadorul S.U.A. la Bucureşti, cu soţia, Gilbert Hahn jr., preşedintele Consiliului districtului Columbia, cu soţia, ambasadorul Guillermo Se­­villa-Sacasa, decanul corpului di­plomatic din Washington, cu soţia. Erau, de asemenea, prezenţi Du­mitru Popescu, Corneliu Mănescu, Maria Groza, vicepreşedinte al Ma­rii Adunări Naţionale, Corneliu Bogdan, ambasadorul Româniiei la Washington, membri ai ambasadei române. Ora 10,25. Pe cer apare elicop­terul prezidenţial, venind de la Williamsburg, la bordul că­ruia se afla preşedintele Nicolae Ceauşescu şi soţia sa, Elena Ceauşescu. .....în"Ump"ce" trompeţii dau onorul, sosesc la locul ceremoniei pre­şedintele Richard Nixon şi soţia sa, Patricia Nixon. După ce au coborît din elicop­ter, înalţii oaspeţi români, însoţiţi de şeful protocolului Statelor Uni­ (Continuare in pag. a IlI-a) In timpul întrevederii dintre cei doi şefi de stat Cuvintul preş Richard Nixon Domnule preşedinte, Doamnă Ceauşescu, Distinşi oaspeţi din România, Doamnelor şi domnilor, Exact acum un an, domnule pre­şedinte, m-aţi salutat la Bucureşti ca primul preşedinte al Statelor U­­nite în vizită în România. Astăzi, la Washington, vă salut pe dum­neavoastră ca primul preşedinte al României care vizitează Statele U­­nite. Ne vom aminti întotdeauna primirea călduroasă făcută de poporul român. Ştim că în timpul călătoriei dumneavoastră în Statele Unite aţi simţit sentimen­tele de prietenie ale poporului Sta­telor Unite faţă de poporul Româ­niei. In ciuda deosebirilor dintre sistemele noastre, nutrim o mare prietenie pentru poporul român, respectăm independenţa ţării dum­neavoastră şi dorim pace şi priete­nie pentru toate popoarele din lume. Cred că discuţiile dintre noi vor contribui la realizarea dezide­ratelor de pace şi prietenie din în­treaga lume. Sper ca în cursul dis­cuţiilor pe care le vom avea astăzi să aducem o nouă contribuţie la aceste idealuri. In parcul Casei Albe, cetâțeni ai capitalei Statelor Unite fac înaltului sol al poporului român o călduroasă manifestaţie de stimă, prietenie şi preţuire Cuvintul preşedintelui Nicolae Ceauşescu Domnule preşedinte, Doamnă Nixon, Doamnelor și domnilor, Aş dori să vă adresez dumnea­voastră cu acest prilej un salut cordial. Doresc să adresez, de asemenea, un salut prietenesc poporului Statelor Unite din partea poporului român. îmi amintesc cu plăcere de vizita pe care aţi făcut-o în România, de convorbirile pe care le-am avut. Aş dori să vă mulţumesc pentru invitaţia ce ne-aţi adresat-o de a mă întîlni cu dumneavoastră şi a face o vizită în unele centre ale Statelor Unite cu prilejul prezen­ţei la Organizaţia Naţiunilor Uni­te. Este adevărat că între Româ­nia şi Statele Unite există deose­biri de orînduire socială, că asu­pra unor probleme există şi deo­sebiri de păreri, dar, în ciuda a­­cestora, noi considerăm că este necesar să colaborăm în domeniile economic, ştiinţific, cultural, să contribuim, in spiritul prieteniei şi cooperării între popoare, la soluţionarea problemelor care fră­­mîntă lumea contemporană. In acest spirit îmi exprim încă o dată speranţa că vizita pe care o fac în calitate de preşedinte al Consiliu­lui de Stat al României, prima de acest fel aici — după cum şi vizita dumneavoastră, prima vizită a unui preşedinte american în Româ­nia — va contribui la dezvol­tarea colaborării şi prieteniei din­tre popoarele noastre, va servi cauzei înţelegerii şi păcii în lume. ! Care este stadiul realizării sarcinilor din planul de stat pe 1970? Astăzi, INDUSTRIA UŞOARĂ Anii actualului cincinal reprezintă pentru industria uşoară etapa cu cea mai rodnică şi cea mai intensă ac­tivitate. Pe baza Directivelor Con­gresului al IX-lea al partidului, care au stabilit înfăptuirea unui program complex, de natură să înlăture ră­­mînerea în urmă a industriei bunu­rilor de consum, in industria uşoară — principalul producător in acest domeniu — au fost construite nume­roase secţii şi întreprinderi noi, au fost modernizate capacităţile de pro­ducţie existente, au fost introduse tehnologii noi. Pe această bază, vo­lumul producţiei a cunoscut ritmuri susţinute de creştere, in­ paralel cu îmbunătăţirea calităţii mărfurilor şi diversificarea fabricaţiei. Programul de dezvoltare şi mo­dernizare a industriei uşoare a in­fluenţat în mod pozitiv şi înfăptuirea sarcinilor de plan pe acest ultim an al cincinalului. In nouă luni, combi­natele şi fabricile din această ramură au produs peste prevederi 532 000 mp de ţesături, un milion de bucăţi tri­cotaje, 180 000 perechi de încălţăminte şi alte mărfuri, valoarea totală a aces­tora ridicîndu-se la 216 milioane lei. Sunt rezultate care — ne referim la aspectul cantitativ — apar cu atit mai de luat in considera­ţie, dacă avem in vedere că, în primăvara acestui an, producţia a 60 de unităţi ale industriei uşoare a fost simţitor afectată de calamită­ţile naturale. Totuşi, in anumi­te unităţi, eforturile, randamentul general în muncă nu s-au situat în­totdeauna la nivelul cerinţelor, apă­­rînd în acest fel şi rămîneri în urmă la unii indicatori de plan . In acelaşi timp, din cauza unei insuficiente preocupări a compartimentelor de desfacere, ca şi a altor neajunsuri, s-au înregistrat tendinţe de stocare a unor mărfuri. In legătură cu aceste probleme am adresat cîteva între­bări tov. ing. DOBROMIR SARLICI, adjunct al ministrului industriei uşoare. Rep. : în statistica realizării planului pe Ministerul Indus­triei Uşoare. In trei trimestre din acest an, luna septembrie apare ca o excepţie : nivelurile stabilite la producţia globală şi la pro­­ductivitatea muncii nu au fost atinse. Cum explicaţi această situaţie ? Ing. D. Sablici : In luna sep­ tembrie s-a înregistrat o nerealizare de circa 2,5 la sută, atît la planul producţiei globale, cit şi la cel al pro­ductivităţii muncii, lucru care um­breşte rezultatele pozitive dobîndite anterior de majoritatea unităţilor mi­nisterului nostru. Una din cauzele care au dus la această situaţie o constituie defalcarea disproporţionată, necorespunzătoare, de către unele combinate şi centrale, a planului tri­mestrial pe luni. Concret, în luna septembrie, Combinatul textil din Constanţa, Combinatul textil din Cluj, Combinatul de piele şi încălţă­minte din Timişoara­­ şi altele şi-au programat sarcini de­ plan apreciabil mai mari decit în lunile anterioare, cînd indicatorii planificaţi au fost stabiliţi la limite comode de Înde­plinire. In aceste condiţii, a lipsit elementul mobilizator pentru folo­sirea intensivă şi ritmică a capaci­tăţilor de producţie pe tot parcursul trimestrului. La aceasta se adaugă şi greutăţile destul de accentuate apărute în pro­cesul aprovizionării tehnico-mate­­riale, greutăţi care s-au menţinut şi in prima parte a lunii octombrie. Aşa de pildă, din cauza nelivrării de către industria alimentară a pieilor crude, în cantităţile prevăzute în plan­,tăbăcăriile nu au putut asigura pieile pentru feţe necesare produc­ţiei de încălţăminte. Greutăţile inter­venite în aprovizionarea necesarului de cauciuc, ca şi defectarea unor in­stalaţii din industria producătoare de tălpi de cauciuc au generat, la rîndul lor, întîrzieri în asigurarea cu tălpi a producţiei de încălţăminte. Neindeplinirea planului producţiei Interviu realizat de Viorel SALAGEAN întrevederea dintre preşedintele Consiliului de Stat al României, Nicolae Ceauşescu, şi preşedintele S. U. A, Richard Nixon In dimineaţa zilei de 26 octom­brie, la Casa Albă a avut loc o în­trevedere între preşedintele Consi­liului de Stat al Republicii Socia­liste România, Nicolae Ceauşescu, şi preşedintele Statelor Unite ale Americii, Richard Nixon. La întrevedere şi la convorbirile care au avut loc cu acest prilej au participat Dumitru Popescu, mem­bru al Comitetului Executiv, se­cretar al C.C. al P.C.R., deputat în Marea Adunare Naţională, din partea română, şi Henry Kissinger, consilier special al preşedintelui S.U.A. pentru problemele secu­rităţii naţionale, din partea ameri­cană. In cursul convorbirilor s-a a­preciat că, de la întîlnirea de anul trecut dintre cei doi preşedinţi, re­laţiile dintre România şi S.U.A. au înregistrat progrese pe planuri multilaterale. In discuţii au fost exprimate interesul şi dorinţa co­mună de a acţiona pentru lărgirea şi intensificarea în continuare a raporturilor dintre cele două ţări, în special in domeniul colaborării economice şi tehnico-ştiinţifice, precum şi în alte domenii, în spi­ritul deplinei egalităţi în drepturi, al respectării suveranităţii şi inde­pendenţei naţionale, neamestecului (Continuare în pag. a IlI-a) Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R. a oferit, luni la amiază, o masă tovărăşească cu prilejul celei de-a 50-a aniversări a zilei de naş­tere a tovarăşului Petre Lupu, mem­bru al Comitetului Executiv al C.C al P.C.R., ministrul muncii. Au luat parte tovarăşii Emil Bod­­naraş, Paul Niculescu-Mizil, Gheor­­ghe Pană, Gheorghe Rădulescu, Vir­gil Trofin, Ilie Verdeţ, Maxim Ber­­ghianu, Florian Dănălache, Constan­tin Dragan, Janos Fazekas, Manea Mănescu, Dumitru Popa, Leonte Răutu, Vasile Vilcu, Ştefan Voitec, Iosif Banc, Petre Blajovici, Miron Constantinescu, Mihai Dalea, Mih­ai Gere, Ion Iliescu, Ion Ioniţă, Ion Stănescu, Mihai Marinescu, Ion Pă­ra­n, Chivu Stoica. In numele Comitetului Executiv al Comitetului Central al partidului, al tovarăşului Nicolae Ceauşescu, to­varăşul Emil Bodnaraş a felicitat pe sărbătorit şi i-a urat­ sănătate şi pu­tere de muncă. In răspunsul său, tovarăşul Petre Lupu a mulţumit pentru înalta pre­ţuire ce i se acordă şi s-a angajat să slujească şi in viitor politica in­ternă şi externă a partidului, să-şi consacre întreaga capacitate şi putere de muncă operei de edificare a so­cialismului în patria noastră. Masa s-a desfășurat într-o atmos­feră caldă, tovărășească. (Continuare în pag. a II-a) Masă oferită de Comitetul Executiv al C. C. al P. C. îl. cu prilejul implinirii a 50 de ani de către tovarășul Petre Lupu Examenul de maturitate al oţelului PE PLATFORMA INDUSTRIALA A UZINELOR DE MAŞINI GRELE BUCUREŞTI Cind In anul 1963 s-a hotărit deschide­rea unui şantier in­dustrial dincolo de marginea de sud a o­­raşului Bucureşti, pe întinderea de cîmp traversată de stilpi de înaltă tensiune cu pi­cioarele arcuite prin­tre lujeri de porumb, de-a lungul drumeagu­lui de ţară ce-avea să devină astfel Şoseaua Berceni, puţini erau aceia care bănuiau că aci se va ridica una din cele mai mari u­­zine constructoare de maşini ale industriei grele româneşti — Uzina de maşini grele Bucureşti. Azi, acum, o dată a­­juns în preajma aces­tor locuri ocolite de amintiri — în această margine a oraşului nu a fost nimic, nimic alt­ceva decit cîmp şi u­­neori porumb şi floa­­rea-soarelui şi sfeclă — privirea descoperă aproape surprinsă te­ritoriul de peste 100 ha pe care se înalţă hale de dimensiuni impresionante, din care răzbat din cind în cînd mugetele ame­ţitoare ale oţelului clo­cotind in cuptoarele ocrotite de ziduri de sticlă, turnuri de ră­cire cenuşii terminate sau ajunse cu alune­­cuşul in sus doar pină la înălţimea pilonilor de susţinere, alcătuind romburi parcă fragile, schele metalice pe care se plimbă, legănîn­­du-şi poticnit cîrligul, transportoare uriaşe, piloni masivi pierduţi adine în pămîntul aco­perit pe alocuri cu smocuri de iarbă pră­fuită, utilaje adăposti­te încă în cuşti de ocîndură groasă, contu­ruri de oţel minjite de zgură amintind la sca­ră de închipuire con­tururi ştiute — şi-apoi pretutindeni, ca şi cum semnele limpezi de pină acum ale uzinei au fost prinse într-o trecere desăvîrşită spre altceva — tot ceea ce înseamnă şi va însem­na un şantier indus­trial. De cîţiva ani — şi aici mi se pare că se află o particularitate arareori întâlnită la a­­semenea proporţii şi pe măsura unui ase­menea efort liman şi material pretins de construcţia uzinei de maşini grele şi de şan­tierul ce-o înconjoară — uzina şi şantierul convieţuiesc intr-o re­ciprocă nevoie de re­găsire pe noi şi noi trepte ale Împlinirii. O continuă regăsire, o continuă descifrare a reperelor timpului vii­tor al acestor locuri, pe care un om al şan­tierului, energeticianul Alexandru Hoţea, o aduna în adevărul a cărui realitate este de­parte de a fi cit de cit infirmată : — In fiecare an a fost nevoie de ceva. In fiecare an s-au făcut noi extinderi, s-au ri­dicat noi secţii, in fie­care an, înainte de a ne întreba cînd termi­năm, am luat-o intr-un fel de la început şi in urma noastră, a con­structorilor, a rămas uzina si va rămîne u­­zina. Aşa va fi multă vreme de acum înain­te. Nu, eu cel puţin, nu ştiu cînd termi­năm... Iniţial, conform pre­vederilor planului cin­cinal, uzina de azi fu­sese proiectată ca o unitate industrială cu caracter pur siderur­gic, utilă îndeosebi marilor întreprinderi bucureştene. Primul ţăruş, pe locul unde a­ Constantin STOICIU (Continuare în pag. a IV-a)

Next