Scînteia, octombrie 1970 (Anul 39, nr. 8563-8593)
1970-10-27 / nr. 8589
PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XL Nr. 8589 Marţi 27 octombrie 1970 6 PAGINI - 30 BANI IN PAGINA A ll-A RECOLTAREA PORUMBULUI CIT MAI REPEDE, CU TOATE FORŢELE MANUALE ŞI MECANICE Adunări de alegeri în organizaţiile de partid : LA OBIECT ! NUMAI O ASTFEL DE ANALIZA ASIGURA PERFECŢIONAREA ACTIVITĂŢII VIZITA PREŞEDINTELUI CONSILIULUI DE NICOLAE CEAUŞESCU, LA WASHINGTON 1B 0 Sosirea la Casa Albă WASHINGTON 26 (Agerpres). — Trimişii speciali transmit: Vizita preşedintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, în Statele Unite ale Americii a cunoscut ieri un moment deosebit. Răspunzînd invitaţiei preşedintelui Richard Nixon şi a soţiei sale, Patricia Nixon, preşedintele Nicolae Ceauşescu şi soţia sa, Elena Ceauşescu, sînt, începînd de ieri, oaspeţii Casei Albe. Şeful statului român este însoţit de Dumitru Popescu, membru al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., deputat în Marea Adunare Naţională, şi Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe. Casa Albă a pregătit înalţilor oaspeţi români o primire oficială, potrivit ceremonialului rezervat şefilor de stat. Pe străzile şi bulevardele din jurul reşedinţei preşedintelui Statelor Unite ale Americii, în întreaga zonă ce cuprinde sediile instituţiilor Administraţiei federale erau arborate drapele de stat ale României şi S.U.A. Interesul suscitat de sosirea la Casa Albă a şefului statului român și-a găsit o expresie elocventă în atmosfera solemnă, caracteristică marilor evenimente, marilor întîlniri la nivel înalt. In parcul Casei Albe, la locul prevăzut pentru ceremonia primirii, dominat de impunătorul obelisc închinat memoriei lui George Washington, au venit să întîmpine şi să salute pe preşedintele Ceauşescu mii de cetăţeni ai capitalei Statelor Unite, purtînd steguleţe româneşti şi americane. Un număr neobişnuit de mare de ziarişti, fotoreporteri, cameramani, reprezentînd principalele cotidiene, agenţii de presă internaţionale, societăţi de radio şi televiziune, jurnale cinematografice de actualităţi căutau să-şi asigure locurile cele mai bune pentru a surprinde fiecare secvenţă semnificativă a solemnităţii primirii. Garda de onoare era aliniată pe gazonul din faţa podiumului ; fanfara în ţinută festivă şi zeci de ofiţeri cu drapelele celor două state încadrau aleile de acces la locul ceremonialului. In jurul orei 10:15 (ora locală), lîngă podium, au sosit secretarul Departamentului de Stat, William Rogers, şi soţia, amiralul Thomas Moorer, preşedinte al Comitetului mixt al şefilor de stat major, cu soţia, Walter Washington, primarul oraşului, cu soţia, Martin Hillenbrand, asistent al secretarului de stat pentru problemele europene, cu soţia, Leonard Meeker, ambasadorul S.U.A. la Bucureşti, cu soţia, Gilbert Hahn jr., preşedintele Consiliului districtului Columbia, cu soţia, ambasadorul Guillermo Sevilla-Sacasa, decanul corpului diplomatic din Washington, cu soţia. Erau, de asemenea, prezenţi Dumitru Popescu, Corneliu Mănescu, Maria Groza, vicepreşedinte al Marii Adunări Naţionale, Corneliu Bogdan, ambasadorul Româniiei la Washington, membri ai ambasadei române. Ora 10,25. Pe cer apare elicopterul prezidenţial, venind de la Williamsburg, la bordul căruia se afla preşedintele Nicolae Ceauşescu şi soţia sa, Elena Ceauşescu. .....în"Ump"ce" trompeţii dau onorul, sosesc la locul ceremoniei preşedintele Richard Nixon şi soţia sa, Patricia Nixon. După ce au coborît din elicopter, înalţii oaspeţi români, însoţiţi de şeful protocolului Statelor Uni (Continuare in pag. a IlI-a) In timpul întrevederii dintre cei doi şefi de stat Cuvintul preş Richard Nixon Domnule preşedinte, Doamnă Ceauşescu, Distinşi oaspeţi din România, Doamnelor şi domnilor, Exact acum un an, domnule preşedinte, m-aţi salutat la Bucureşti ca primul preşedinte al Statelor Unite în vizită în România. Astăzi, la Washington, vă salut pe dumneavoastră ca primul preşedinte al României care vizitează Statele Unite. Ne vom aminti întotdeauna primirea călduroasă făcută de poporul român. Ştim că în timpul călătoriei dumneavoastră în Statele Unite aţi simţit sentimentele de prietenie ale poporului Statelor Unite faţă de poporul României. In ciuda deosebirilor dintre sistemele noastre, nutrim o mare prietenie pentru poporul român, respectăm independenţa ţării dumneavoastră şi dorim pace şi prietenie pentru toate popoarele din lume. Cred că discuţiile dintre noi vor contribui la realizarea dezideratelor de pace şi prietenie din întreaga lume. Sper ca în cursul discuţiilor pe care le vom avea astăzi să aducem o nouă contribuţie la aceste idealuri. In parcul Casei Albe, cetâțeni ai capitalei Statelor Unite fac înaltului sol al poporului român o călduroasă manifestaţie de stimă, prietenie şi preţuire Cuvintul preşedintelui Nicolae Ceauşescu Domnule preşedinte, Doamnă Nixon, Doamnelor și domnilor, Aş dori să vă adresez dumneavoastră cu acest prilej un salut cordial. Doresc să adresez, de asemenea, un salut prietenesc poporului Statelor Unite din partea poporului român. îmi amintesc cu plăcere de vizita pe care aţi făcut-o în România, de convorbirile pe care le-am avut. Aş dori să vă mulţumesc pentru invitaţia ce ne-aţi adresat-o de a mă întîlni cu dumneavoastră şi a face o vizită în unele centre ale Statelor Unite cu prilejul prezenţei la Organizaţia Naţiunilor Unite. Este adevărat că între România şi Statele Unite există deosebiri de orînduire socială, că asupra unor probleme există şi deosebiri de păreri, dar, în ciuda acestora, noi considerăm că este necesar să colaborăm în domeniile economic, ştiinţific, cultural, să contribuim, in spiritul prieteniei şi cooperării între popoare, la soluţionarea problemelor care frămîntă lumea contemporană. In acest spirit îmi exprim încă o dată speranţa că vizita pe care o fac în calitate de preşedinte al Consiliului de Stat al României, prima de acest fel aici — după cum şi vizita dumneavoastră, prima vizită a unui preşedinte american în România — va contribui la dezvoltarea colaborării şi prieteniei dintre popoarele noastre, va servi cauzei înţelegerii şi păcii în lume. ! Care este stadiul realizării sarcinilor din planul de stat pe 1970? Astăzi, INDUSTRIA UŞOARĂ Anii actualului cincinal reprezintă pentru industria uşoară etapa cu cea mai rodnică şi cea mai intensă activitate. Pe baza Directivelor Congresului al IX-lea al partidului, care au stabilit înfăptuirea unui program complex, de natură să înlăture rămînerea în urmă a industriei bunurilor de consum, in industria uşoară — principalul producător in acest domeniu — au fost construite numeroase secţii şi întreprinderi noi, au fost modernizate capacităţile de producţie existente, au fost introduse tehnologii noi. Pe această bază, volumul producţiei a cunoscut ritmuri susţinute de creştere, in paralel cu îmbunătăţirea calităţii mărfurilor şi diversificarea fabricaţiei. Programul de dezvoltare şi modernizare a industriei uşoare a influenţat în mod pozitiv şi înfăptuirea sarcinilor de plan pe acest ultim an al cincinalului. In nouă luni, combinatele şi fabricile din această ramură au produs peste prevederi 532 000 mp de ţesături, un milion de bucăţi tricotaje, 180 000 perechi de încălţăminte şi alte mărfuri, valoarea totală a acestora ridicîndu-se la 216 milioane lei. Sunt rezultate care — ne referim la aspectul cantitativ — apar cu atit mai de luat in consideraţie, dacă avem in vedere că, în primăvara acestui an, producţia a 60 de unităţi ale industriei uşoare a fost simţitor afectată de calamităţile naturale. Totuşi, in anumite unităţi, eforturile, randamentul general în muncă nu s-au situat întotdeauna la nivelul cerinţelor, apărînd în acest fel şi rămîneri în urmă la unii indicatori de plan . In acelaşi timp, din cauza unei insuficiente preocupări a compartimentelor de desfacere, ca şi a altor neajunsuri, s-au înregistrat tendinţe de stocare a unor mărfuri. In legătură cu aceste probleme am adresat cîteva întrebări tov. ing. DOBROMIR SARLICI, adjunct al ministrului industriei uşoare. Rep. : în statistica realizării planului pe Ministerul Industriei Uşoare. In trei trimestre din acest an, luna septembrie apare ca o excepţie : nivelurile stabilite la producţia globală şi la productivitatea muncii nu au fost atinse. Cum explicaţi această situaţie ? Ing. D. Sablici : In luna sep tembrie s-a înregistrat o nerealizare de circa 2,5 la sută, atît la planul producţiei globale, cit şi la cel al productivităţii muncii, lucru care umbreşte rezultatele pozitive dobîndite anterior de majoritatea unităţilor ministerului nostru. Una din cauzele care au dus la această situaţie o constituie defalcarea disproporţionată, necorespunzătoare, de către unele combinate şi centrale, a planului trimestrial pe luni. Concret, în luna septembrie, Combinatul textil din Constanţa, Combinatul textil din Cluj, Combinatul de piele şi încălţăminte din Timişoara şi altele şi-au programat sarcini de plan apreciabil mai mari decit în lunile anterioare, cînd indicatorii planificaţi au fost stabiliţi la limite comode de Îndeplinire. In aceste condiţii, a lipsit elementul mobilizator pentru folosirea intensivă şi ritmică a capacităţilor de producţie pe tot parcursul trimestrului. La aceasta se adaugă şi greutăţile destul de accentuate apărute în procesul aprovizionării tehnico-materiale, greutăţi care s-au menţinut şi in prima parte a lunii octombrie. Aşa de pildă, din cauza nelivrării de către industria alimentară a pieilor crude, în cantităţile prevăzute în plan,tăbăcăriile nu au putut asigura pieile pentru feţe necesare producţiei de încălţăminte. Greutăţile intervenite în aprovizionarea necesarului de cauciuc, ca şi defectarea unor instalaţii din industria producătoare de tălpi de cauciuc au generat, la rîndul lor, întîrzieri în asigurarea cu tălpi a producţiei de încălţăminte. Neindeplinirea planului producţiei Interviu realizat de Viorel SALAGEAN întrevederea dintre preşedintele Consiliului de Stat al României, Nicolae Ceauşescu, şi preşedintele S. U. A, Richard Nixon In dimineaţa zilei de 26 octombrie, la Casa Albă a avut loc o întrevedere între preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, şi preşedintele Statelor Unite ale Americii, Richard Nixon. La întrevedere şi la convorbirile care au avut loc cu acest prilej au participat Dumitru Popescu, membru al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., deputat în Marea Adunare Naţională, din partea română, şi Henry Kissinger, consilier special al preşedintelui S.U.A. pentru problemele securităţii naţionale, din partea americană. In cursul convorbirilor s-a apreciat că, de la întîlnirea de anul trecut dintre cei doi preşedinţi, relaţiile dintre România şi S.U.A. au înregistrat progrese pe planuri multilaterale. In discuţii au fost exprimate interesul şi dorinţa comună de a acţiona pentru lărgirea şi intensificarea în continuare a raporturilor dintre cele două ţări, în special in domeniul colaborării economice şi tehnico-ştiinţifice, precum şi în alte domenii, în spiritul deplinei egalităţi în drepturi, al respectării suveranităţii şi independenţei naţionale, neamestecului (Continuare în pag. a IlI-a) Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R. a oferit, luni la amiază, o masă tovărăşească cu prilejul celei de-a 50-a aniversări a zilei de naştere a tovarăşului Petre Lupu, membru al Comitetului Executiv al C.C al P.C.R., ministrul muncii. Au luat parte tovarăşii Emil Bodnaraş, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Pană, Gheorghe Rădulescu, Virgil Trofin, Ilie Verdeţ, Maxim Berghianu, Florian Dănălache, Constantin Dragan, Janos Fazekas, Manea Mănescu, Dumitru Popa, Leonte Răutu, Vasile Vilcu, Ştefan Voitec, Iosif Banc, Petre Blajovici, Miron Constantinescu, Mihai Dalea, Mihai Gere, Ion Iliescu, Ion Ioniţă, Ion Stănescu, Mihai Marinescu, Ion Păran, Chivu Stoica. In numele Comitetului Executiv al Comitetului Central al partidului, al tovarăşului Nicolae Ceauşescu, tovarăşul Emil Bodnaraş a felicitat pe sărbătorit şi i-a urat sănătate şi putere de muncă. In răspunsul său, tovarăşul Petre Lupu a mulţumit pentru înalta preţuire ce i se acordă şi s-a angajat să slujească şi in viitor politica internă şi externă a partidului, să-şi consacre întreaga capacitate şi putere de muncă operei de edificare a socialismului în patria noastră. Masa s-a desfășurat într-o atmosferă caldă, tovărășească. (Continuare în pag. a II-a) Masă oferită de Comitetul Executiv al C. C. al P. C. îl. cu prilejul implinirii a 50 de ani de către tovarășul Petre Lupu Examenul de maturitate al oţelului PE PLATFORMA INDUSTRIALA A UZINELOR DE MAŞINI GRELE BUCUREŞTI Cind In anul 1963 s-a hotărit deschiderea unui şantier industrial dincolo de marginea de sud a oraşului Bucureşti, pe întinderea de cîmp traversată de stilpi de înaltă tensiune cu picioarele arcuite printre lujeri de porumb, de-a lungul drumeagului de ţară ce-avea să devină astfel Şoseaua Berceni, puţini erau aceia care bănuiau că aci se va ridica una din cele mai mari uzine constructoare de maşini ale industriei grele româneşti — Uzina de maşini grele Bucureşti. Azi, acum, o dată ajuns în preajma acestor locuri ocolite de amintiri — în această margine a oraşului nu a fost nimic, nimic altceva decit cîmp şi uneori porumb şi floarea-soarelui şi sfeclă — privirea descoperă aproape surprinsă teritoriul de peste 100 ha pe care se înalţă hale de dimensiuni impresionante, din care răzbat din cind în cînd mugetele ameţitoare ale oţelului clocotind in cuptoarele ocrotite de ziduri de sticlă, turnuri de răcire cenuşii terminate sau ajunse cu alunecuşul in sus doar pină la înălţimea pilonilor de susţinere, alcătuind romburi parcă fragile, schele metalice pe care se plimbă, legănîndu-şi poticnit cîrligul, transportoare uriaşe, piloni masivi pierduţi adine în pămîntul acoperit pe alocuri cu smocuri de iarbă prăfuită, utilaje adăpostite încă în cuşti de ocîndură groasă, contururi de oţel minjite de zgură amintind la scară de închipuire contururi ştiute — şi-apoi pretutindeni, ca şi cum semnele limpezi de pină acum ale uzinei au fost prinse într-o trecere desăvîrşită spre altceva — tot ceea ce înseamnă şi va însemna un şantier industrial. De cîţiva ani — şi aici mi se pare că se află o particularitate arareori întâlnită la asemenea proporţii şi pe măsura unui asemenea efort liman şi material pretins de construcţia uzinei de maşini grele şi de şantierul ce-o înconjoară — uzina şi şantierul convieţuiesc intr-o reciprocă nevoie de regăsire pe noi şi noi trepte ale Împlinirii. O continuă regăsire, o continuă descifrare a reperelor timpului viitor al acestor locuri, pe care un om al şantierului, energeticianul Alexandru Hoţea, o aduna în adevărul a cărui realitate este departe de a fi cit de cit infirmată : — In fiecare an a fost nevoie de ceva. In fiecare an s-au făcut noi extinderi, s-au ridicat noi secţii, in fiecare an, înainte de a ne întreba cînd terminăm, am luat-o intr-un fel de la început şi in urma noastră, a constructorilor, a rămas uzina si va rămîne uzina. Aşa va fi multă vreme de acum înainte. Nu, eu cel puţin, nu ştiu cînd terminăm... Iniţial, conform prevederilor planului cincinal, uzina de azi fusese proiectată ca o unitate industrială cu caracter pur siderurgic, utilă îndeosebi marilor întreprinderi bucureştene. Primul ţăruş, pe locul unde a Constantin STOICIU (Continuare în pag. a IV-a)