Scînteia, ianuarie 1971 (Anul 40, nr. 8655-8683)
1971-01-14 / nr. 8666
PAGINA 2 DIALOG CETĂŢENESC La 28 decembrie 1970, la redacţie a sosit o scrisoare din partea lui Liubomir Rotaru, locţiitor al secretarului comitetului comunal de partid şi director al căminului cultural din Berceni, Judeţul Ilfov, al cărei conţinut ne-a reţinut In mod deosebit atenţia : „In adunarea generală de dare de seamă şi alegeri a organizaţiei de bază P.C.R. a Consiliului popular comunal Berceni, judeţul Ilfov, care a avut loc la 17 octombrie 1970, l-am criticat pe secretarul comitetului executiv al consiliului popular comunal, Ilie Lupu, pentru atitudinea necorespunzătoare pe care o are faţă de salariaţii din comună — cu deosebire faţă de cadrele didactice — precum şi pentru comportarea pe care a avut-o faţă de alţi tovarăşi din unităţile în care a mai lucrat. La cîtva timp după adunare, Ilie Lupu m-a chemat în judecată pentru calomnie, la comisia de judecată nr. 4 de pe lingă Consiliul popular al sectorului 5, unde locuiesc. Ascunzînd, cu un scop bine determinat, adevărul, reclamantul a „omis“ să precizeze, în cererea adresată comisiei de judecată, cu ce prilej l-am „calomniat“, astfel că, dîndu-i-se curs cererii, am fost citat, pînă acum, de trei ori ca pirat în dosarul nr. 2075/ 1970. întreb : este drept ca un membru de partid să cheme in judecată publică pe un alt membru de partid, pentru criticile ce i s-au adus intr-un cadru organizat, respectiv intr-o şedinţă de partid .“ Izvorît din însăşi esenţa democratismului orînduirii noastre, dreptul de a critica, de a-şi exprima liber şi nestingherit părerile asupra activităţii dintr-un sector sau altul, de a sesiza neajunsurile din activitatea organelor de partid, de stat şi obşteşti, revine fiecărui cetăţean. Şi cu atit mai mult unui membru de partid, pentru care folosirea şi stimularea criticii şi autocriticii, luarea unei poziţii hotărîte faţă de lipsuri sînt nu numai drepturi, ci chiar obligaţii statutare. Din cîte se constată, însă, pe alocuri, noţiunea de critică constructivă, ca armă de preţ, unanim apreciată, de care dispune societatea pentru dezvăluirea şi lichidarea neajunsurilor, este rău înţeleasă, răstălmăcită. Alteori, împotriva celor care sesizează, in scris sau oral, anumite lipsuri, se iau măsuri represive ori de intimidare, de ameninţare cu darea în judecată. Ziarul nostru s-a ocupat în coloanele sale de citeva cazuri de sugrumare brutală a criticii, de persecutare a celor care, prin scris sau prin viu grai, au semnalat anumite neajunsuri, ilegalităţi şi abuzuri. Cazul pe care îl analizăm este cu atit mai grav, cu cit, contrar tuturor normelor cunoscute, ajung să fie etichetate drept calomnii şi supuse judecăţii publice criticile formulate intr-o şedinţă de partid, deci intr-un cadru organizat şi strict delimitat. Este limpede pentru oricine că discuţiile purtate în şedinţele de partid, de sindicat, in sesiuni ale consiliilor populare, adunări ale cetățenilor, în orice alt cadru organizat de dezbatere, criticile aduse cu aceste prilejuri nu pot constitui obiectul unei analize în afara cadrului respectiv. De bună seamă că nimeni nu pledează pentru tolerarea criticii neprincipiale, destructive, fără argumente, dar aprecierea temeiniciei observațiilor critice nu poate rezulta decât din dezbaterea, în același cadru organizat, a faptelor, din confruntarea liberă a părerilor formulate. Altfel există pericolul ca oameni de bună credinţă, animaţi de dorinţa de a contribui la înlăturarea unor neajunsuri din cadrul colectivului în care muncesc, să se trezească chemaţi în faţa justiţiei pentru o afirmaţie sau alta făcută în şedinţă, la adresa unei persoane. Lucru care nu este de natură să stimuleze critica, ci dimpotrivă, să intimideze, să descurajeze, să impieteze asupra dreptului cetăţenilor de a dezvălui lipsurile, de a contribui la înlăturarea lor. In cazul pe care-1 analizăm este evident că reclamantul are serioase carenţe educative, nu înţelege obligaţiile şi îndatoririle cele mai elementare ale unui membru de partid. Reacţia sa violentă la criticile întemeiate ce i s-au adus nu exprimă altceva decit slăbiciune morală, necunoaşterea obligaţiilor statutare ale unui membru de partid. Totodată, nu putem să nu ne întrebăm de ce organizaţia de partid a consiliului popular şi comitetul comunal de partid n-au pus în dezbatere o asemenea comportare a unui membru de partid ; cu destulă întârziere a acţionat, în acest caz, pentru elucidarea problemelor, şi Comitetul judeţean de partid Ilfov, împrejurări care au fost de natură să-l încurajeze pe reclamant. Şi, pentru că nu putem lăsa lucrurile nelămurite, să vedem care este adevărul in legătură cu pretinsele calomnii aduse secretarului comitetului executiv : „La data de 17 octombrie 1970 — menţionează el In cererea către comisia de judecată — a afirmat in public (sic !) că m-am dus eu la şcoala generală din comuna Berceni in stare de ebrietate şi că pe perioada cind am lucrat la consiliul popular al comunei Mihăileşti, jud. Ilfov, m-am bătut cu primarul acestei comune. Faţă de asemenea acuzaţii mă simt calomniat“. Discutăm cu citeva cadre didactice din comună In ce priveşte temeinicia primei învinuiri : — Mai de mult, Ilie Lupu a venit în cancelaria şcolii noastre. Era, vădit, sub influenţa alcoolului. Ne-a reproşat, printre altele, pe un ton total ireverenţios, de ce nu trecem dinainte in condica de clasă subiectele pe care urmează să le predăm elevilor la orele următoare. Am încercat noi să-i explicăm ceva, dar el a bătut cu condica în masă, exclamind : „Să treceţi imediat in condică subiectele ! Să simţiţi că sînteţi subordonaţi comitetului executiv I“. (Zamfir Mihai Corneliu, profesor de fizică, locţiitor al secretarului organizaţiei de partid a şcolii generale Berceni). — Cind a intrat In cancelarie, se vedea de departe că e băut. Mi-am dat seama că n-am cu cine să discut şi am plecat la clasă Vorbeşte cu noi de parcă i-am fi slugi. Nu l-am auzit niciodată vorbind pe un ton normal, ci numai ţipînd şi zbierind. (prof. Violeta Eremia, directoare adjunctă a şcolii). — Eu am avut mult de furcă cu secretarul Lupu, in multe probleme. Nu voi intra in amănunte. Deşi am 20 de ani în funcţia de director de şcoală, am ajuns să mă gindesc că ar fi poate mai bine să insist să fiu absolvit de această funcţie. Ilie Lupu e un om cu care nu se poate conlucra, umblă numai cu intrigi şi cu ameninţări. Faţă de cadrele didactice are o atitudine de dispreţ, pur şi simplu. (Gheorghe Popescu, directorul şcolii generale Berceni, membru al biroului comitetului comunal de partid). In legătură cu cea de a doua pretinsă calomnie, și anume aceea că, in calitate de secretar al Comitetului executiv al Consiliului popular comunal Mihăilești — unde a lucrat înainte de a veni la Berceni — s-ar fi bătut sau imbrîncit cu primarul comunei, iată ce ne-a declarat în scris, printre altele, însuşi cel In cauză, Petre Talpeanu, fost primar al comunei : „Intr-una din zile l-am Invitat in birou pentru a-i atrage atenţia asupra comportării pe care o are faţă de oameni şi, drept răspuns, m-a luat de piept şi mi-a spus că, cu relaţiile pe care le are, mă va termina rit de curind“. Am completat Investigaţiile noastre solicitind şi părerile unor salariaţi ai Consiliului popular comunal Berceni asupra comportării secretarului comitetului executiv. Dar, cu o singură excepţie, persoanele cu care am discutat n-au afirmat măcar un singur cuvînt bun despre el. Cine este pretinsul calomniat, care este profilul său moral ? Din 1952 şi pînă în 1969, Ilie Lupu a schimbat nouă munci diferite, cea pe care o Îndeplineşte acum fiind a zecea. Citind caracterizarea existentă la dosarul său personal aflat la consiliul popular judeţean, rezultă că aproape peste tot pe unde a lucrat a produs greutăţi serioase conducerii instituţiilor respective, fiind nevoit, din această cauză, să plece în altă parte. La Mihăileşti, pentru numeroase lipsuri si abateri disciplinare — consemnate intr-un proces verbal întocmit in şedinţa comitetului executiv al consiliului popular comunal din 28. I. 1969 — el a fost destituit din funcţie de către comitetul executiv al consiliului popular comunal. Această decizie, luată In unanimitate de către membrii comitetului executiv comunal, a fost, insă, ulterior, anulată de către Consiliul popular al judeţului Ilfov. Ca după aceea el să fie trimis, de către acelaşi organ in februarie 1969, să îndeplinească funcţia de secretar al Comitetului executiv al Consiliului popular comuna Berceni. Cum s-a comportat aici am văzut in rindurile de mai sus şi ne-am intărit convingerea citind referatul, din luna noiembrie 1970, întocmit de serviciul personal al consiliului popular judeţean, în care se arată, printre altele, că Ilie Lupu „are o atitudine refractară faţă de critică“. Iată adevărata faţă a celui „calomniat" ! Alte comentarii sunt, credem, de prisos. * In cursul anchetei noastre, efectuată împreună cu un delegat al consiliului popular judeţean, pretinsul calomniat şi-a conturat şi mai bine portretul moral : „Chiar dacă o să ajung să umblu cu mîinile în buzunare, pe stradă, nu-l las pe Rotaru ! — a afirmat el pe un ton extrem de ridicat. Să se pronunţe justiţia ! Să ştie o lume Întreagă cine sunt eu ! Vor risca şi alţii să mă calomnieze dacă vor spune că m-am dus beat la şcoală !“ Iar atunci cind delegatul consiliului popular judeţean a încercat să-i atragă in mod discret atenţia asupra atitudinii sale, dîndu-i unele sfaturi, secretarul şi-a ieşit pur şi simplu din minţi, ţipind în instituţie, in auzul tuturor celor prezenţi, şi ameninţînd încoace şi încolo. Ce caută oare acest om intr-o astfel de funcţie de răspundere ? Alexandru STROE PE URMELE UNEI SCRISORI „SUNT CALOMNIAT!“ ţipă el, calomniind în stingă şi în dreapta SECVENŢE EDILITARE IALOMIŢA Noi unităţi comerciale la sate In judeţul Ialomiţa, anul trecut a consemnat o serie de realizări importante care reflectă posibilităţile de intensificare a desfacerii mărfurilor în mediul rural. Astfel, in reţeaua cooperaţiei de consum au fost inaugurate 4 magazine universale cu bufet d in comunele Reviga, Gheorghe Lazăr, Iaşi şi Ciochina — care asigură aprovizionarea locuitorilor din aceste localităţi cu un bogat sortiment de mărfuri. Totodată au mai fost date in folosinţă o brutărie la Borduşani, două cofetării, un restaurant şi un magazin alimentar. Numărul total al unităţilor, din reţeaua comercială a cooperaţiei de consum din judeţ, a ajuns la sfirşitul anului 1970 la 445. Pornind de la necesitatea amplasării judicioase a unităţilor de desfacere pe teritoriul judeţului, U.J.C.C. va extinde reţeaua cooperativelor de consum de la sate prin construirea, în acest an, a Încă 14 magazine universale. In localităţile Ştefan cel Mare, Jegălia, Bucu, Cocora, Făcăeni şi Săveni noile unităţi vor dispune şi de raioane de confecţii şi articole electrotehnice. Pentru sondarea cererii de mărfuri, o serie de magazine de confecţii, încălţăminte, articole electrotehnice ş.a. vor fi reprofilate ca unităţi de desfacere model. O atenţie deosebită va fi acordată prestărilor de servicii : se vor înfiinţa noi ateliere de reparaţii pentru obiecte de uz casnic, radio, televizoare etc. Toate aceste realizări — precum şi iniţiativa amenajării unor magazine de mobilă cu expoziţii permanente la Lehliu, Dragoş Vodă, Feteşti, Ţăndărei şi Dormărunt — dovedesc că U.J.C.C., manifestă receptivitate faţă de solicitările populaţiei săteşti. BACĂU Cel mai tînăr cartier al oraşului în zona de est a Bacăului s-au înălţat în ultima vreme blocuri de locuinţe care totalizează peste 700 apartamente. Ele constituie nucleul celui mai tînăr cartier al oraşului, denumit (deocamdată pe planşetele proiectanţilor) „Cremenea". în final, el va avea circa 5 000 apartamente, fiind cel mai mare ansamblu de locuinţe din Bacău. Pentru a se asigura o bună servire a locuitorilor de aici, noul ansamblu a fost prevăzut cu toate dotările necesare. în afara localului de şcoală, dar deja in folosinţă, se vor mai construi încă 32 săli de clasă, un liceu de cultură generală, două creşe, două grădiniţe şi spaţii de joacă. Acestora li se adaugă clădirea unui dispensar medical în care vor funcţiona cabinetele celor două circumscripţii sanitare din cartier. Pentru aprovizionarea populaţiei vor fi construite două complexe şi alte spaţii comerciale, cu o suprafaţă utilă de peste 3 000 mp, un complex de servire al cooperaţiei meşteşugăreşti, un oficiu poştal, o unitate CEC, un cinematograf cu 350 de locuri. Prin dimensiunile sale, prin linia nouă, originală, a construcţiilor, ansamblul „Cremenea" va constitui o veritabilă podoabă arhitecturală, accentuind şi mai mult trăsăturile moderne, tinereţea oraşului de pe malurile Bistriţei. CE TE AMESTECI, DOM'LE ? „Deunăzi, impreună cu soţia, am fost nevoiţi să stăm în staţia C.F.R. Dagiţa, de pe linia Roman- Buhăeşti, nici mai mult nici mai puţin decit 15 ore. Aceasta, deoarece, cum mi s-a spus, mi-am băgat nasul unde nu-mi fierbe oala". Cu aceste cuvinte îşi începe relatarea peripeţiilor prin care a trecut ing. Gheorghe T. Lupaşcu din Iaşi. Iată amănuntele : Aflindu-se în staţie, impreună cu soţia, pentru a merge la Iaşi, ing. Lupaşcu a constatat că o femeie bătrina (Mantale Marica din Tansa-Iaşi) aştepta de vreo 8 ore pentru a putea expedia un colet pe adresa fiicei sale din Predeal. De ce ? Pentru că impiegatul staţiei ii ceruse să aştepte pină vine trenul respectiv şi să urce personal coletul în vagonul de poştă. Neluind in seamă avertismentul dat de soţie („vezi-ţi de-ale tale !“), inginerul a intervenit la impiegaţii Antohişi Pîntea, rugindu-i să n-o mai ţină pe bătrină in staţie, că a venit de departe şi e iarnă. Cu asta a dat de bucluc : „Ce te-amesteci, dom'le, dumneata? Eşti cumva de la ziar sau de la televiziune 7 — a fost întrebat. Ce te doare că stă 7 Noi nu stăm 7 Stăm toată viaţa şi nu ne plingem. Şi-apoi, noi avem legile noastre şi trebuie respectate, e clar 7 ...Nu-ţi dăm bilet, dacă nu te legitimezi !“ Inginerul nu s-a legitimat, ceferiştii nu i-au dat bilet, trenul a venit şi a plecat, iar el cu soţia au mai stat 15 ore in gară, în frig, flăminzi, pină la venirea următorului tren. Astfel că, in loc să ajungă la Iaşi in ziua de 29 decembrie la ora 17, au ajuns abia a doua zi dimineaţa. Aceasta, apropo de deservire civilizată în gări şi de grijă faţă de călători ! DE CE AU SCURTAT COADA IBRICULUI? „Printre obiectele de bucătărie strict necesare fiecărei gospodării se numără şi ibricele, de diferite capacităţi — ne scrie Jean Petil din Bacău. Soţia mea a cumpărat mai de mult un ibric de 1 kg., fabricat la „Emailul Roşu" din Mediaş. Produs bun, nimic de zis, dar nu pentru a-l pune pe foc, ca să fierbi ceva in el, că rişti să te frigi din cauza scurtimii cozii. Soţia mea mă întreabă : „Cinne-o fi scurtat, aproape la jumătate, coada ibricului ?“ Cine s-o scurteze ? Eu, în nici un caz. Poate cei de la fabrică. Cert este că, aşa cum e produs acum, obiectul e aproape cu neputinţă de folosit , coada fiind extrem de scurtă, se încinge şi, ca să pui mina pe ea şi să nu te frigi, iţi trebuie mănuşă de cauciuc“. UN SEMNAL CU SARE NERECEPŢIONAT După ce menţionează în scrisoarea trimisă redacţiei că C.A.P. „Balta-Sărată" din judeţul Teleorman este una dintre cele mai dezvoltate în ce priveşte zootehnia, preşedintele acestei cooperative, tov. Ilie Ciotîrnel, ne roagă sa-l informăm unde se poate găsi sare bulgăr (glod), care este foarte necesară pentru hrana animalelor, mai ales, acum, in timpul iernii. „Cerem ajutorul redacţiei, pentru că la Roşiorii de Vede, la depozitele cooperativelor din împrejurimi, n-am găsit, in tot cursul anului 1970, nici un bulgăre de sare“ Faptul nu este izolat ; lipsa acestui produs — sare bulgăre — ne-a mai fost semnalată, in cursul anului trecut, şi de alţi cititori şi am considerat că sesizîndu-le, organele de resort vor rezolva problema. Dar, se vede treaba că acest semnal n-a fost recepţionat. Ceea ce ne face să revenim, de data aceasta la CENTROCOOP, forul ierarhic superior al cooperaţiei de consum. JOS ANTENELEI „Vara trecută, I.A.L. 7 a dispus tuturor locatarilor din imobilul nostru (str. Alexandru Moghioroş 18, bloc 3 ,„ sectorul 7) să demonteze toate antenele individuale de radio şi televiziune, montind in locul lor o antenă colectivă, de bloc — ne scrie ing. Gheorghe Palade, locatar al acestui bloc. „Tehnică modernă“ — ne-am zis noi şi ne-am conformat dispoziţiei date. Dar, cu asta, ne-am găsit buclucul. Aparatele nu mai au, de atunci, o audiţie normală, ci defectuoasă. (De altminteri, asupra acestei defecţiuni fuseserăm informaţi dinainte, dar am crezut că n-o să fie chiar aşa). Uneori, nu mai putem asculta în bune condiţii nici unul dintre programele postului de radio Bucureşti, emisiunile suprapunîndu-se şi amestecindu-se între ele. Am sesizat din timp, de mai multe ori, defecţiunea la I.A.L. 7, dar noi am vorbit, noi am auzit. Ce să facem, in aceste condiţii, tovarăşi de la I.A.L. 7 „ Să demontăm şi aparatele 7“. „RECLAMA E SUFLETUL COMERŢULUI", DAR... Dragoş Brancevici, din Giurgiu, şoseaua Bucureşti nr. 61, ne-a trimis următoarea scrisoare : „în luna august 1970, după ce m-am informat, prin intermediul unor reclame, asupra componenţei unei garnituri de mobilă care mi-a convenit, m-am dus la magazinul de mobilă din Giurgiu şi mi-am cumpărat, printre altele, şi o sufragerie „Dacia“. In reclamele consultate, se menţiona că garnitura are în componenţa ei şi o masă de televizor, precum şi o bibliotecă. Aceste două piese insă nu mi s-au dat de la magazin. Am insistat, pe lingă vinzătoare, arătindu-i şi reclamele din revistele „Cinema“ şi „Flacăra", dar ea a dat din umeri. Nu ştiu ce să mai cred. Ori reclama este greşită, ori pe undeva, pe Ifi O.C.L.—Giurgiu, s-a strecurat necinstea. Eu am achitat costul integral al garniturii şi cred că am dreptul să cer să mi se dea şi cele două piese pe care le am lipsă". Scrisoarea dv, stimate cititor, am inaintat-o organelor comerciale de resort, pentru a face cercetările de rigoare FARA URMA „Subsemnatul, Ciomag N. D. Ilie din comuna Izvoarele, judeţul Prahova, am trimis, la 17 octombrie 1970, prin poştă, un colet conţinînd obiecte de Îmbrăcăminte. Destinatar : fiul meu, Ciomag I. Neculai, din comuna Chinezu judeţul Timiş. Ce s-o fi intimplat, nu ştiu, dar coletul n-a fost primit de către destinatar nici pînă acum. Şi nici înapoi, la mine, nu s-a Întors. Noroc că păstrez recipisa poștei, care poartă numărul 91.59775. Să se fi pierdut cumva, pe drum, ditamai pachetul ? Parcă nu-mi vine a crede. Atunci 7*. AM PRIMIT SCRISOAREA DV.! SCINTEIA - Joi 14 ianuarie 1971 De ce nu se gasesc piese de schimb pentru frigidere Ca ecou la anchetele publicate in pagina „Dialog cetăţenesc", primim numeroase puncte de vedere, propuneri, observaţii ale cititorilor. Unele dintre acestea fiind de un interes cetăţenesc larg, le publicăm in întregime. Redăm, In continuare, una dintre scrisorile primite recent. Aproape In fiecare lună a anului trecut a apărut cite un articol în presă, legat de problema pieselor de schimb ; intr-unul a fost vizată şi întreprinderea Mecanică Sadu, în privinţa pieselor de schimb pentru frigidere FRAM. Puţinele restanţe înregistrate cu această ocazie — de altfel, singurele în decurs de 10 ani — au fost recuperate integral. De curind, un alt articol — „Garanţia" cine o garantează ?, din Scînteia nr. 8610 — ridică în mod justificat, din nou, problema pieselor de schimb pentru alte întreprinderi şi alte aparate de uz casnic. Am găsit potrivit să relatez o situaţie,aproape paradoxală, deosebită de cele inserate în ziar. Din 1965, o dată cu contractarea bunurilor de larg consum, care beneficiază de garanţie (frigidere, maşini de spălat, de cusut, aspiratoare etc.), cu unităţile Ministerului Comerţului Interior se contractau şi piesele de schimb în garanţie cit şi in postgaranţie, în baza prevederilor H.C.M. 953/65 şi Instrucţiunilor de aplicare Nr. 800/A. Pentru piesele necesare în garanţie se incheiau contracte pe baza haremurilor stabilite de comun acord cu UCECOM Incepind cu 1968, unităţile UCECOM au refuzat să mai încheie contracte pe baza acestor haremuri şi au solicitat „să fie lăsate" să comande piese după necesar, ţinind cont de stocurile pe care le deţineau. Majoritatea acestor unităţi nu aveau, insă, nici stocuri şi nici nu contractau, motivînd că se formează stocuri supranormative, pentru care sunt pasibili să plătească penalizări. Cu această ocazie s-a încetăţenit obiceiul să nu se comande decit foarte puţine piese, insă incepind chiar cu luna ianuarie, a fiecărui an, să fim bombardaţi cu cereri nominale — întocmite contrar prevederilor legale — din care soseau şi cîte 20 pe zi, de la un singur beneficiar (de exemplu, din judeţul Caraş-Severin). In felul acesta ni se solicitau cite 1—20 piese pe zi — în cele mai multe cazuri una şi aceeaşi piesă. Alte unităţi judeţene (Rm. Vilcea, Zalău etc.) nu au mai comandat, pentru 1970, nici o piesă, insă trimiteau zilnic cereri nominale, ignorînd astfel prevederile instrucţiunilor 800/A, prin care se precizează că cererile nominale se fac pentru piesele contractate şi nelivrate, nu şi pentru cele necontractate, iar suplimentările eventuale se fac numai până la 1 aprilie, pentru semestrul II al anului de plan. Pentru anul 1971, din cele 40 de unităţi judeţene de aprovizionare şi desfacere ale UCECOM, numai 15 au comandat piese de schimb pentru întreţinerea în garanţie a frigiderelor FRAM 112 1, restul de 25 refuzînd să comande piesele necesare. O bună parte a beneficiarilor comandă cîte 15 repere pentru FRAM 70 1 şi 112 1, care sînt produse noi şi la care nu dispunem de stocuri de piese (O.C.M.A.D Mehedinţi a comandat pentru 1971 o singură... uşă, pentru depanarea frigiderelor FRAM 701 ; O.C.M.A.D. Harghita — 2 repere ; O.C.M.A.D. Dîmboviţa, Botoşani , şi Brăila — cîte 3 repere ; O.C.M.A.D. Timiş, Neamţ, Ialomiţa şi Olt, cîte 5 repere). Am luat legătură cu UCECOM şi Ministerul Comerţului Interior sesizînd în scris asupra refuzului O.C.M.A.D.-urilor de a comanda piesele necesare ; am fost personal la UCECOM, însoţit de un delegat al Centralei industriale de mecanică fină, de care aparţinem şi am discutat cu directorul adjunct Victor Laiu, care a afirmat că unităţile UCECOM au stocuri supranormative de peste 300 milioane lei şi că nu acceptă să facă comenzi după baremul stabilit prin H.C.M. 753/65, nici chiar la produsele noi — FRAM 701 şi 112. Ministerul Comerţului Interior nici măcar nu a răspuns la sesizarea noastră privitor la situaţia creată. In aceste condiţii, nu se poate asigura necesarul de piese pentru garanţie şi populaţia va suferi, avîndu-se in vedere că agregatele — cea mai importantă piesă de schimb — şi altele se execută cu material din import. întreprinderea noastră a întocmit un plan de producţie, de aprovizionare şi forţă de muncă, care nu poate suferi modificări in fiecare zi.Cooperativa Metalo-Casnica Bucureşti, de pildă, a contractat, pe Întreg anul 1970, 200 agregate JIU pentru FRAM 110 şi a venit ulterior cu 2 suplimentări ce însumează 300 agregate. Asemenea situaţii au fost frecvente). Se pune Întrebarea: cu ce materiale şi forţă de muncă execută uzina noastră aceste cereri neprevăzute şi cum înţeleg O.C.M.A.D.-urile şi UCECOM să asigure depanarea bunurilor de larg consum, aflate în garanţie ? In acest sens se impun măsuri severe de respectare a prevederilor H.C.M. 735/65 cu Instr. 800 A şi H.C.M. 156/66 privitor la asigurarea cu piese de schimb a bunurilor de folosinţă îndelungată aflate in garanţie de către UCECOM, unităţile sale şi M.C.I. — foruri care, atunci cind nu se contractează sau nu se livrează piesele de schimb, uzează de prevederile H.C.M. 753 şi 1156 afirmînd că opresc livrarea produselor. De ce insă nu respectă aceste hotărîri şi atunci cind trebuie să comande şi să contracteze piesele necesare, pe care noi dorim să le contractăm, pentru asigurarea garanţiei produselor şi a prestigiului întreprinderii noastre 7 Consider că aceste rînduri vor fi de folos pentru elucidarea unor situaţii care generează greutăţi în activitatea întreprinderilor producătoare de bunuri de consum şi pentru a se răspunde la întrebarea: „Garanţia“... cine o garantează 7 Aurel BARBULESCU Sef. serv. desfaceri I.M. Sadu-Gorj D-ALE SEZONULUI O metodă ceferistă de prelungire a vieţii ? Vreţi să vă prelungiţi viaţa prin hipotermie . Călătoriţi zilnic cu acceleratul care, la plecarea din Bicaz, poartă numărul 540, iar de la Bacău, devine prin fuziune, 522. Pină la Bacău, unde tehnica veche (adică locomotiva cu aburi) este înlocuită cu tehnica nouă (adică locomotiva „Diesel“), o să vă lăfăiţi în căldură. De acolo, insă, şi pină la Bucureşti, timp de mai bine de 4 ore, aveţi tot timpul să reflectaţi la avantajele epocii glaciare : ultimele vagoane (de fapt, cele care au format acceleratul 540) se răcesc pină la temperaturi de-a dreptul uimitoare ! Călătorii se refugiază în vagoanele din faţă... dacă este loc. De vină, s-ar putea crede că este locomotiva „Diesel“, care nu încălzeşte tot trenul. De fapt, vinovaţi sunt acei factori răspunzători din C.F.R., care ştiind că această admirabilă locomotivă poate trage după sine un mare număr de vagoane, nu-şi mai bat capul cu găsirea unei soluţii ca să le şi încălzească pe toate. Fiind vorba de un tren care transportă călătoria faţă de care C.F.R., încasînd costul biletului, are obligaţia să-i ducă la destinaţie în bună stare — nu este indiferent dacă vagoanele sunt confortabile şi calde, pe timp de iarnă, sau sunt nişte containere metalice, in care temperatura o egalează pe cea de afară. Or, poate, se apreciază că, prin congelare se asigură o păstrare ideală a stării călătorilor care-şi încredinţează destinul unui vagon de cale ferată... Rodica ŞERBAN Cine dezgheaţă „Delta“ Cit de solicitat este hotelul „Delta" din Tulcea, o spun faptele : indicile de ocupare a acestuia a fost, în anul trecut, în medie, de 90 la sută. Este firesc, căci respectivul hotel reprezintă singura unitate de cazare a Ministerului Turismului aflată în apropierea Deltei Dunării. Vara sau iarna, la uşa hotelului bat numeroşi turişti Hotelul este nou, are o construcţie modernă, e dotat cu toate serviciile necesare celor găzduiţi aici — restaurant, centrală telefonică, lifturi etc. etc. Dar cum funcţionează aceste servicii, e o altă poveste. In zilele de 6, 7 şi 8 ianuarie, de exemplu, clienţii hotelului au fost nevoiţi să urce şi să coboare, de la parter şi pînă la etajul VII, „per pedes“... De ce ? Deoarece lifturile nu funcţionau decit pentru ...cameriste. Voind să dea un tele-fon, unii constatau, cu surprindere, că aparatele n-au ton, sunt:„ „moarte". Unul-două, se mai intîmplă — ne-am zis. Dar in ziua de 8 ianuarie nu funcţiona nici măcar un singur telefon. Să se fi produs undeva vreun deranjament . Oficiul poştal din localitate ne asigură că totul e-n ordine. Evident, însă, cu excepţia spiritului gospodăresc al gazdelor , centrala telefonică nu avea centralistă ! Pină aici — mai treacă, meargă Dar cine petrece o noapte la „Delta" — şi are norocul să i se repartizeze o cameră spre Dunăre — poate fi sigur că a doua zi se scoală degerat. Nu e vorba, cum s-ar crede, de un simplu „accident", petrecut intr-o noapte sau alta, ci de o defecţiune de proiectare. Proiectanţii — din anumite calcule de „economie" sau numai ei ştiu de ce — nu au prevăzut o instalaţie proprie de încălzire, astfel incit hotelul a fost racordat la centrala termică a unor blocuri, aflată la mare distanţă. Rezultatul 7 Pe parcurs, căldura furnizată de respectiva centrală se pierde... Turiştii sosiţi aici se aşteaptă însă să fie găzduiţi cu toată căldura, proprie şi figurată, a ospitalităţii presupuse in funcţionarea unei asemenea instituţii hoteliere. C. PRIESCU