Scînteia, ianuarie 1971 (Anul 40, nr. 8655-8683)

1971-01-16 / nr. 8668

CE SE AŞTEAPTĂ DE LA ADUNĂRILE GENERALE ALE SALARIAŢILOR din Întreprinderi Timp de citeva săptămini, in întreprinderile industriale, pe şantie­rele de construcţii, în unităţile din transporturi şi comerţ, in institutele de proiectări şi cercetări se vor desfăşura adunările generale ale sala­riaţilor. Semnificaţia aparte a acestor adunări este dată de faptul că ele au loc la puţin timp după încheierea cincinalului 1966—1970 — care a însemnat o perioadă de muncă însufleţită şi de realizări remar­cabile ale poporului nostru pe drumul progresului economic şi social al ţării — şi la începutul primului an al unui nou cincinal, care inau­gurează o importantă etapă in edificarea societăţii socialiste multila­teral dezvoltate în patria noastră. Expresie a dezvoltării democraţiei economice — care evoluează în pas cu adincirea şi perfecţionarea generală a democraţiei socialiste în ţara noastră — adunările generale ale salariaţilor au fost concepute de partidul nostru şi se afirmă tot mai mult ca instituţii de autori­tate supremă in viaţa întreprinderilor şi organizaţiilor economice. Im­portanţa lor politico-socială constă în faptul că asigură participarea largă şi nemijlocita a muncitorilor, tehnicienilor şi inginerilor — în dubla lor calitate de proprietari colectivi ai mijloacelor de producţie şi producători de bunuri materiale — la conducerea şi organizarea în­tregii activităţi economice, la exercitarea controlului muncitoresc asu­pra gestiunii întreprinderilor, la dezbaterea tuturor problemelor ma­jore de care depind bunul mers al producţiei, succesul îndeplinirii pla­nului. Devenite foruri supreme _in_ir-trepi:inch­i:ill' m­astra­ in fata cărora comitetele de direcţie prezintă dări de seamă despre activitatea lor, despre rezultatele obţinute şi perspectiva unităţii respective, adunările generale asigură salariaţilor cadrul favorabil de a-şi spune deschis, liber şi­ constructiv opinia asupra treburilor întreprinderii, asupra neajunsurilor care se mai fac simţite, asupra modalităţilor şi căilor de perfecţionare a activităţii economice, de a formula propuneri şi mă­suri concrete pentru obţinerea unor rezultate economice superioare. Totodată, întărind răspunderea fiecărui lucrător pentru îmbunătăţirea generală şi permanentă a activităţii întreprinderii, adunările generale ale salariaţilor trebuie să aprecieze un Ce masivă comitetele de­ direc­ţie şi-au făcut sau nu datoria, s-au preocupat de asigurarea condiţiilor materiale, tehnice și organizatorice pentru realizarea sarcinilor din planul de stat. Supunind unui asemenea examen obiectiv, riguros, activitatea comitetelor de direcție, adunările generale vor aproba sau infirma, prin vot deschis, munca desfășurată de aceste organe colec­tive de conducere, ceea ce demonstrează, o dată în plus, profundul democratism care caracterizează funcţionarea acestei instituţii noi in viaţa întreprinderilor noastre.­­Pe ordinea de zi a actualelor adunări generale ale salariaţilor se află înscrise două mari puncte : analiza activităţii desfăşurate pentru îndeplinirea planului pe 1970 şi dezbaterea sarcinilor de plan pe 1971, precum şi a măsurilor tehnice şi organizatorice pentru realizarea exemplară a acestor sarcini. Atît dările de seamă cit şi dezbaterile din adunările generale vor dobindi substanţă şi finalitate numai in mă­sura în care vor fi axate pe o problematică majoră şi de cea mai mare actualitate, pe sarcinile izvorî­te din indicaţiile preţioase cuprinse în expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la şedinţa Comitetului Exe­cutiv al C C. al P.C.R. şi a guvernului din 25 noiembrie 1970 şi în cuvintarea la încheierea lucrărilor plenare a Comitetului Central din 16 decembrie, care au concentrat eforturile şi capacitatea creatoare a oamenilor muncii asupra obiectivului ridicării calitative a activităţii economice în toate domeniile, o­biectiv fundamental al planului pe 1971, ca de altfel al întregu­lui cincinal actual. In mod deosebit, va trebui să se insiste, pornind de la concluziile ce se desprind din analiza realizării planului De anul trecut, de la po­sibilităţile şi rezervele existente, asupra problemelor legate de ridica­rea eficienţei întregii activităţi economice, şi anume : valorificarea superioară a materiilor prime şi a materialelor, reducerea consumuri­lor specifice, creşterea intr-un ritm mai intens a productivităţii muncii, sporirea producţiei prin folosirea mai bună a capacităţilor şi suprafe­ţelor productive, îmbunătăţirea calităţii şi diversificarea produselor, reducerea cheltuielilor de producţie, sporirea rentabilităţii economice. O atenţie aparte va trebui abordată problemelor legate de respectarea riguroasă a obligaţiilor asumate prin contractele de livrări către alte întreprinderi, către piaţă, către partenerii externi, ca fi • (Continuare in pag. a II-a) IN ORAŞUL ZALAU Se conturează noua platformă industrială Zi de zi, la Sălaj se constru­ieşte intr-un ritm impresionant. Constructorii au semnat certifi­catul de naştere al zonei indus­triale încă de la începutul anului 1968, cînd au pus temelia Fabricii de robineţi. Alături, in plină con­strucţie, se află Fabrica de armă­turi industriale din fontă şi oţel, care va produce anual peste 12 509 tone armături metalice. In apro­piere se află în construcţie Fi­latura de bumbac, în care se vor realiza anual 4100 tone de fire bumbac cardate şi semipiep­­tănate. Intr-un stadiu avansat de construcţie se află şi Complexul pentru valorificarea legumelor şi fructelor, care, la sfîrşitU anului curent, va fi dat in funcţiune la întreaga capacitate. Nu peste multă vreme se va încheia construcţia etapei a doua, în urma căreia întreprin­derea de produse ceramice pen­tru construcţii îşi va spori capa­citatea de producţie. În final, aici se vor produce anual 30 mi­lioane cărămizi, 18, milioane ţi­gle, importante cantităţi de fîşii ceramice prefabricate. V. RUSU corespondentul ,,Scânte­i’ Ideea de a întreprinde o investigaţie mai amplă in zona serviciilor publice din cooperaţia meşteşugă­rească ne-a fost sugerată de citeva scrisori sosite a­­proape concomitent pe a­­dresa redacţiei. „Intr-o noapte s-a spart in casa mea o conductă de apă caldă. Cui să mă adresez ? Fireşte, cooperaţiei meşte­şugăreşti. Am­ folosit, in zadar insă, toate numerele de telefon ştiute. Nu mi-a răspuns nimeni, închis peste tot ! Pînă dimineaţa, apa a inundat casa scărilor şi liftul, apoi s-a infiltrat in ziduri“... Aşa îşi începe scrisoarea I. Marin, lucrător la F.C. „Bucureşti“. Pentru că sun­tem intru totul de acord cu ele, reproducem din aceeaşi corespondenţă şi unele con­sideraţii de ordin mai ge­neral . „Fiecare dintre noi constată cu uşurinţă cite eforturi materiale se fac pentru perfecţionarea ser­viciilor publice. Apar me­reu noi unităţi meşteşugă­reşti , se realizează astfel apropierea „centrului de comandă“ de domiciliul ce­tăţeanului, cerinţă de prim rang pentru o deservire caracterizată de prompti­tudine. Am convingerea că, pentru atingerea scopurilor propuse, cooperaţia dispu­ne acum de posibilităţi ma­teriale şi forţe de muncă suficiente. Tocmai de a­­ceea surprind peste mă­sură defecţiunile de tipul celei relatate, care persis­tă in acest sector. După, părerea mea, este inadmi­sibil ca intr-un oraş — in­diferent care — să n-ai posibilitatea (la preţuri oficiale, fireşte !) să-ţi re­pari, la timpul optim, in­stalaţiile din apartament, aparatele de us casnic Corespondentul nostru nu ne-a comunicat nume­rele de telefon folosite in noaptea cu pricina. Noi însă am telefonat şi de la domiciliu şi din sediul re­dacţiei la dispeceratul cooperativei metalo-casni­­ca — telefon 14­6181. Te­lefonul a zbirnîit acolo o noapte întreagă, iar spre dimineaţă n-a mai z­birniit deloc — sărise pesemne din furcă ! Nimic ! Ulti­mul apel telefonic am a­­vut inspiraţia să-l lansăm, a doua zi chiar din ca­binetul tov. S. Catrina, vicepreşedinte la coopera­tiva sus-pomenită. Şi ce să vezi ? Am avut succes ! Dispecerul ne-a răspuns politicos că, oricît de­ ur­gentă ar fi lucrarea, va tre­bui să aşteptăm (un timp nelimitat) pentru că n-are cine s-o execute. Fiind da faţă, tovarăşul vicepreşe­dinte a socotit de datoria sa să ne furnizeze expli­caţiile de rigoare. Din lun­ga convorbire care a ur­mat am reţinut citeva idei principale. In cooperaţia meşteşugărească (nu e vor­ba deci numai de coopera­tiva metalo-casnica), u­­nele servicii publice sunt prost organizate pentru că­ n-au preţ. UCECOM şi Comitetul de Stat pen­tru Preţuri n-au reuşit Încă să stabilească pre­ţul unor servicii publi­ce (dintre cele mai im­portante) ! Concret, e vor­ba de o foarte largă gamă de servicii la domiciliu : depanarea sau refacerea instalaţiilor electrice, spar­geri de ziduri, repararea instalaţiilor de apă, între­ţinerea unor aparate de uz casnic in termenul de ga­ranţie, lustruirea mobilei, lucrări de lăcătuşerie şi chiar înlocuirea geamurilor sparte. — De fapt — ne-a in­format tov. vicepreşedin­te S. Catrina — exis­tă preţuri şi pentm a­­ceste lucrări. Ele însă au fost stabilite cu mulţi ani in urmă și intr-o larmă necorespunzătoare*. Pentru o lipitură, de pildă, tariful indică o taxă de 1,50 lei. E un tarif extrem de re­dus (intr-adevăr, aceeași lucrare LA.L. o taxează cu 10—15 lei n.r­.). Uneori, cheltuielile de deplasare ale lucrătorului sunt mai mari decit încasările. Avem şi noi convingerea că aşa stau lucrurile. Dar, ca reprezentanţi ai opiniei publice, punem la rindul nostru o întrebare : E oare vinovat solicitantul pentru că, in cazurile semnalate, cooperaţia n-are... preţuri . Lucrările la domiciliu, ori­cum, sunt executate. Ni­meni nu poate lăsa să-i curgă la infinit apa prin casă, nu poate sta fără fe­restre, fără lumină. Dar la cine apelează ? De foarte multe ori, ■ la meseriaşi a­­matori, ocazionali, fără autorizaţie, dar cu preţuri (sărate) bine stabilite ! Am făcut cunoştinţă cu unul dintre ei. Pe strada Matei Voievod nr. 115—123 se stinsese intr-un apartament lumina , dar iată că a apă­rut Soare­i.­­ In doi timpi şi trei mişcări şi-a înca­sat preţul : „doi poţi“. Prin urmare, tărăgănarea stabi­lirii preţurilor are două consecinţe : a) cetăţeanul rămine la cheremul a­­matorilor (de fapt, mulţi dintre ei sunt mese­riaşi cooperatori, care lu­crează „pe cont propriu“). Gh. GRAURE D. MINCULESCU I (Continuare in pag. a II-a) PREŢUL SERVICIILOR FĂRĂ PREJ PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XL Nr. 8668 Sîmbătă 16 ianuarie 1971 8 PAGINI - 40 BANI IN ZIARUL DE AZI: • Mersul înainte de­­pinde nemijlocit de oa­meni, de pregătirea şi calităţile lor • 31 mar­tie, data Intrării în funcţiune a numeroase complexe zootehnice Intercooperatiste. Ce în­treprindeţi pentru res­pectarea termenului ? în toate ramurile producţiei noastre materiale, preocupări susţinute pentru A ACTIVITĂŢII ECONOMICE RIDICAREA CALITATIVĂ ENERGIA ELECTRICĂ Producţia şi consumul de energie electrică s-au definit în epoca con­temporană ca indicatori esenţiali ai nivelului de civilizaţie şi progres. Fără a exagera, se poate afirma că nici un domeniu al tehnicii actuala nu se poate lipsi de energie electrică, devenită astăzi indispensabilă oricărei activităţi. Vasta operă­­de industriali­zare a ţării, dezvoltarea susţinută a tuturor ramurilor economiei naţio­nale, impulsul deosebit dat subramu­­rilor legate direct de progresul teh­­nico-ştiinţific, mecanizarea complexă şi modernizarea lucrărilor în agricul­tură, grandiosul program elaborat de partid pentru­­electrificarea satelor sunt doar câţiva dintre factorii obiec­tivi ai dezvoltării susţinute a bazei energetice şi a producţiei de energie electrică. lată de ce constituie un merit deosebit al partidului nostru declanşarea in urmă cit mai bine de gerat am u­mani ratam a­ euziftmi­­, câini, condiţie determinantă pentru succesul operei de industrializare so­cialistă a ţării, de propulsare a între­gii vieţi economice şi sociale pe culmi mai înalte. Efortul pe care l-au fă­cut poporul şi statul nostru în gran­dioasa operă de electrificare a adus astăzi România pe un loc remarcabil pe plan mondial : ritmul mediu anual de creştere a potenţialului energetic s-a menţinut constant, de peste un deceniu, la dublul ritmului înregistrat pe plan internaţional. Ca o urmare directă, producţia anuală de energie electrică pe cap de locuitor a sporit de la circa 130 kWh in 1950, la 1904,8 kWh în 1965, iar în anul trecut a ajuns la 1 700 kWh. Fără a recurge la alte cifre, este clar că una din etapele deosebit de fecunde ale istoriei de două decenii a programului de electrificare o con­stituie cincinalul 1966—1970. Exami­­nînd tabloul realizărilor acestei peri­oade, putem afirma cu mîndrie că prevederile mobilizatoare ale Direc-Ing. Octavian GROZA ministrul energiei electrice tirelor Congresului al IX-lea al P.C.R. s-au materializat cu succes. Important este faptul că în această perioadă realizările energeticienilor noştri reflectă tendinţele principale, specifice progresului ştiinţific con­temporan. Astfel, dacă pînă în 1965 ţara noastră nu dispunea decit de un singur grup de 150 MW, anii cinci­nalului trecut au marcat instalarea u­­nor grupuri de 200 MW la Borzeşti, Luduş, Mintia-Deva şi de 315 MW la­­Cra­iova. Salturi spectaculoase s-au înregistrat şi in privinţa creşterii Offofr Craiova. Această orientare spre in­stalarea şi darea in exploatare a unor grupuri cu puteri mari şi parametri ridicaţi — pe care o vom menţine cu consecvenţă şi în actualul cinci­nal — a permis creşterea simţitoare a eficienţei economice în producţia de energie electrică. Esenţial este că au scăzut continuu investiţiile spe­cifice, cheltuielile de exploatare şi s-au obţinut economii importante de combustibil, prin diminuarea accen­tuată a consumurilor specifice. Un important loc in bilanţul reali­zărilor cincinalului trecut îl ocupă dezvoltarea puternică a construcţiei de hidrocentrale. In această perioadă a fost terminată centrala subterană de pe rîul Argeş, iar după încheierea lucrărilor primei trepte de patru cen­trale hidroelectrice construite in aval pe acest riu, au început lucrările pentru o nouă treaptă de opt centra­le. Vom nota, ca cea mai reprezenta­tivă realizare a cincinalului trecut, marele sistem hidroenergetic şi de navigaţie de la Porţile de Fier, pe care-l construim împreună cu R.S.F. Iugoslavia. In ultimul an al cincina­lului — 1970 — acest mare obiectiv hidroenergetic, care este situat pe primul loc în lume după capacitatea unitară a hidroagregatelor de acest tip şi pe al doilea loc în Europa din punct de vedere al capacităţii ener­getice totale, a început să producă. Sub raport statistic, 1970 a însemnat pentru țara noastră producerea a 35 (Continuare in pag. a IlI-a) Vedere panoramică asupra cen­tralei termoelectrice din cadrul Combinatului siderurgic Galaţi — grupul de 100 MW. Foto : Agerpres) PAGINA A VI­A REPORTAJ PE GLOB in construcţia utilajelor pentru forajul la mari adincimi In cadrul recentei vizite de lucru in întreprinderi industriale din Judeţul Prahova, tovarăşul Nicolae Ceauşescu s-a oprit şi la uzina „1 Mai". Aici se produc zeci de instalaţii de foraj, exportate in cele mai diverse colţuri ale lumii, sub firma UPETEOM (situată pe locul II la producţia mondială). Secretarul general al partidului s-a interesat în­deaproape de preocupările existente în acest sector — cercetare, proiec­tare, producţie — şi a dat indicaţii preţioase privind activitatea de vi-După cum se ştie, dezvoltarea diferitelor ramuri ale economiei se spr­jină astăzi, din ce in ce mai mult, pe utilizarea hidrocarburilor, atit ca sursă de energie, cit şi ca materie primă. Consumul lor simţitor marit a dus la intensificarea efortului de descoperire şi exploatare a zăcămintelor aflate la mare adîncime şi in interiorul platformelor con­tinentale marine. Nu intîmplător, importanţa acestei acţiuni a fost subli­niată în mod deosebit in directivele Congresului al X-lea al P.C.R., Pno înscrierea ei in rindul programelor prioritare, ca sarcină a cărei solu­ţionare este de interes naţional. Interesîndu-ne in legătură cu sta­diul îndeplinirii acestui program — forajul sondelor de mars adineime — ne-am adresat mai intii tovarăşului dr. ing. Ion Adamache, consilier la C.N.C.S., care ne-a spus : „Lucrări întreprinse cu ani in ur­mă au dus la ideea că in subsolul ţării noastre pot exista acumulări de hidrocarburi situate la mare adin­­cime. Ulterior au fost efectuate pri­mele foraje de mare adîncime. Ast­fel, în 1964 s-a atins adîncimea de 5 315 m la sonda 909 peris ; în 1936 a fost depăşită adincimea de 6 000 m, la sondele 904 Urziceni (6 001 m) şi 901 Ţicleni (6 016 m) ; in sfirşit, în 1968 s-a ajuns la 6 204 m, la sonda 922 Ghergheasa. Sondele amintite au constituit prima jalonare de cer­cetare, avînd un caracter de refe­rinţă. Rezultatele obţinute pină acum de la sondele care au străbătut for­maţiunile la adincimi mai mari de 4 000 m au confirmat, in bună măsu­ră, perspectivele zăcămintelor si­tuate la mare adincime. In ace­laşi scop, se caută să se rea­lizeze un progres calitativ, prin cer­cetări sistematice în domeniul tehno­logiilor de foraj, de punere în pro­ducţie şi exploatare a sondelor, cit şi în privinţa echipamentului şi ma­terialelor necesare“. Amintim că pină nu de mult, pă­trunderea in scoarţa terestră era li­mitată de considerente tehnice : ma­teriale, echipamente şi tehnologii. In prezent, cu mijloacele şi tehnolo­gia create pe plan mondial, s-ar putea săpa pînă la 15 km — aproape de două ori adîncimea maximă atinsă (în Texas, 7 724 m). Se opun, însă, considerentele economice. Iată de ce, probabil, cele mai adinei sonde vor a­­vea un caracter de explorare ştiinţi­fică, fiind menite să atingă cea mai joasă cotă posibilă. Aceste sonde vor fi puţine la număr, dar experienţa a­­cumulată la săparea lor va avea re­percusiuni favorabile asupra tehnolo­giei sondelor adinei săpate în scopuri economice Cu cit creşte adîncimea, forma­ţiunile traversate devin mai greu de săpat (for­abilitatea scade). Chiar, formaţiunile care, în condiţii de su­prafaţă, au o rezistenţă redusă la fo­rare, la adîncime se forează tot atît de greu ca şi rocile dure. Se cere deci ca echipamentul folosit să facă faţă condiţiilor deosebite (tempera­turi şi presiuni mari, prezenţa de a­­genţi corozivi etc.) — şi cercetarea are un cuvint greu de spus in aceas­tă privinţă. — Deoarece forajul şi exploatarea la mare adîncime şi pe platformele continentale maritime pun probleme noi, dificile, înainte de a se trece la realizarea instalaţiilor se întreprind cercetări pe baza unor programe eşa­lonate, ne-a declarat ing. Alcibiade Mihăilescu, dlterior al Instituiiului de cercetări şi proiectări de utilaj pe­trolier. Caracteristica esenţială a programelor constă in abordarea unor teme cu aplicare imediată In producţie şi a altora cu finalizare Încă îndepărtată dar cu realizări eşalonate pe etape. — V-ara ruga să precizaţi această idee.. — Rezultatele practice ale cercetă­rii pot genera noi teme : dispozitive de aplicare cu ciclu scurt, care se in- Ing. Ion LAZAR (Continuare în pag. a IV-a) Doctorul Şi profesoara — Domnu' doctor ! Domnu’ doctor te scoală o dată cu soa­rele. La strigatul omu­lui cu glasul dogit de nesomn, iese un cer­dac. „Ei, ce-i ?“ Fără a aştepta răspuns, se întoarce in antreu, sco­­ţindu-şi din mers pija­maua. Omul de-afară se strimbă de durere. Trebuie să i se scoată măseaua, în bucătărie Erzsi a pus laptele la fiert şi se ocupă de Enikő, care abia a în­văţat să vorbească. Vorbeşte atît de mult, de parcă ar răspunde de desfăşurarea cam­paniei de recoltare a cartofilor din Joseni. A pornit deja pe picioa­re. „Primejdie“ , ori fuge ea prin toate un­gherele, ori dă laptele in foc, iar Erzsi — fata in casă — nu ştie după care să alerge mai intii. Nici n-apucă se-aşeze la gustarea de dimineaţă, doctorul­­scoate prima măsea stricată, iar intre două îmbucături şi pe cea de-a doua. Pină vine ora consultaţiei, in faţa cabinetului doctorului de circumscripţie se adună un întreg grup. Femei, copii, bărbaţi : O parte din el fac tra­tament cu injecţii, alţii au dureri de git ; co­pilul din braţele ma­mei „a prins toată noaptea“, pe moşneag , înjunghie în piept şi a simţit şi alte dureri care-i dau de bănuit : i s-a îngreunat mersul şi se întreabă oare din ce cauză Printre cei bolnavi se află şi curierii. Ne­potul : „Domnu’ doc­tor, veniţi vă rog la bunicu’, este umflat tot“. „Domniu doctor, bunica a avut azi­­noapte frisoane, şi mai tremură şi acum, să-i cadă dinţii, nu alta !“ — Vin, vin... Jumătate de kilome­tru în josul satului, alţi doi kilometri in direcţia opusă, apoi cu Reportaj de SÜTŐ András căruţa la Borzont, apoi iarăşi înapoi „Mer­gem­ m­uhde-om vedea cu ochii“ — spune Feri bácsi, vizitiul. Manyi­­ka, după ce îşi primeş­te obişnuita porţie de ovăz, aleargă neobosi­tă­­,nesuportind nici un animal in mişcare in faţa ei". ★ Mă invirt prin curte, pină ce „domnu' doc­tor“ — tovarăşul Papp Árpád, medic de cir­cumscripţie din Joseni — le face o injecţie bolnavilor, le ciocăneş­te spatele, ii unge in git, incercind să retină ceea ce îl interesează din spusele lor. — Grețuri ai avut ? — O dată, răspunde secuiul bătrin, arătînd cu degetul. — Păi bine, de ce n-ai avut grijă de co­pilul ăsta ? — Mai am nouă a­­casă. — Frumos. — Frumos, dar cam mult. Un flăcău cu buzele umflate caută să intre in curte. Prietenii ca­­re-l însoțesc ii spun Sanyi. — Ce s-a intimplat, Sanyi ? — îl întreb. — Nimic. — Da’ la nas şi la gură ce-ai păţit 7 — Am căzut. — Unde, cum ? — Nu ştiu. De fapt, le prea poate să mă fi bă­tut careva. — Cine să te fi bătut 7 — Păi tocma' asta-i ! Dacă aş şti... Se aşeză pe margi­nea cerdacului și, im­­preunindu-şi miinile, se uită la cer, de parcă l-ar afla acolo pe cel ce l-a bătut jes in faţa porţii, la băieţi. Caut să-i des­­cos, ce s-a petrecut cu Sanyi. Cu o seară in urmă fuseseră la cir­ciumă, la un pahar. Pe Sanyi l-a găsit pazni­cul de noapte tot in drum, beat L-a tras deoparte, si nu-l calce careva, iar bicicleta a dus-o la miliţie. — O să-l mai costa­m asta vreo 75 de le. —έui compătimesc bă­ieţii. Urmează comentarii­le asupra celor petre­cute .■ — Uite ce-i, tovară­(Continuare în pag a IV-a)

Next