Scînteia, ianuarie 1971 (Anul 40, nr. 8655-8683)
1971-01-16 / nr. 8668
CE SE AŞTEAPTĂ DE LA ADUNĂRILE GENERALE ALE SALARIAŢILOR din Întreprinderi Timp de citeva săptămini, in întreprinderile industriale, pe şantierele de construcţii, în unităţile din transporturi şi comerţ, in institutele de proiectări şi cercetări se vor desfăşura adunările generale ale salariaţilor. Semnificaţia aparte a acestor adunări este dată de faptul că ele au loc la puţin timp după încheierea cincinalului 1966—1970 — care a însemnat o perioadă de muncă însufleţită şi de realizări remarcabile ale poporului nostru pe drumul progresului economic şi social al ţării — şi la începutul primului an al unui nou cincinal, care inaugurează o importantă etapă in edificarea societăţii socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră. Expresie a dezvoltării democraţiei economice — care evoluează în pas cu adincirea şi perfecţionarea generală a democraţiei socialiste în ţara noastră — adunările generale ale salariaţilor au fost concepute de partidul nostru şi se afirmă tot mai mult ca instituţii de autoritate supremă in viaţa întreprinderilor şi organizaţiilor economice. Importanţa lor politico-socială constă în faptul că asigură participarea largă şi nemijlocita a muncitorilor, tehnicienilor şi inginerilor — în dubla lor calitate de proprietari colectivi ai mijloacelor de producţie şi producători de bunuri materiale — la conducerea şi organizarea întregii activităţi economice, la exercitarea controlului muncitoresc asupra gestiunii întreprinderilor, la dezbaterea tuturor problemelor majore de care depind bunul mers al producţiei, succesul îndeplinirii planului. Devenite foruri supreme _in_ir-trepi:inchi:ill' mastra in fata cărora comitetele de direcţie prezintă dări de seamă despre activitatea lor, despre rezultatele obţinute şi perspectiva unităţii respective, adunările generale asigură salariaţilor cadrul favorabil de a-şi spune deschis, liber şi constructiv opinia asupra treburilor întreprinderii, asupra neajunsurilor care se mai fac simţite, asupra modalităţilor şi căilor de perfecţionare a activităţii economice, de a formula propuneri şi măsuri concrete pentru obţinerea unor rezultate economice superioare. Totodată, întărind răspunderea fiecărui lucrător pentru îmbunătăţirea generală şi permanentă a activităţii întreprinderii, adunările generale ale salariaţilor trebuie să aprecieze un Ce masivă comitetele de direcţie şi-au făcut sau nu datoria, s-au preocupat de asigurarea condiţiilor materiale, tehnice și organizatorice pentru realizarea sarcinilor din planul de stat. Supunind unui asemenea examen obiectiv, riguros, activitatea comitetelor de direcție, adunările generale vor aproba sau infirma, prin vot deschis, munca desfășurată de aceste organe colective de conducere, ceea ce demonstrează, o dată în plus, profundul democratism care caracterizează funcţionarea acestei instituţii noi in viaţa întreprinderilor noastre.Pe ordinea de zi a actualelor adunări generale ale salariaţilor se află înscrise două mari puncte : analiza activităţii desfăşurate pentru îndeplinirea planului pe 1970 şi dezbaterea sarcinilor de plan pe 1971, precum şi a măsurilor tehnice şi organizatorice pentru realizarea exemplară a acestor sarcini. Atît dările de seamă cit şi dezbaterile din adunările generale vor dobindi substanţă şi finalitate numai in măsura în care vor fi axate pe o problematică majoră şi de cea mai mare actualitate, pe sarcinile izvorîte din indicaţiile preţioase cuprinse în expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la şedinţa Comitetului Executiv al C C. al P.C.R. şi a guvernului din 25 noiembrie 1970 şi în cuvintarea la încheierea lucrărilor plenare a Comitetului Central din 16 decembrie, care au concentrat eforturile şi capacitatea creatoare a oamenilor muncii asupra obiectivului ridicării calitative a activităţii economice în toate domeniile, obiectiv fundamental al planului pe 1971, ca de altfel al întregului cincinal actual. In mod deosebit, va trebui să se insiste, pornind de la concluziile ce se desprind din analiza realizării planului De anul trecut, de la posibilităţile şi rezervele existente, asupra problemelor legate de ridicarea eficienţei întregii activităţi economice, şi anume : valorificarea superioară a materiilor prime şi a materialelor, reducerea consumurilor specifice, creşterea intr-un ritm mai intens a productivităţii muncii, sporirea producţiei prin folosirea mai bună a capacităţilor şi suprafeţelor productive, îmbunătăţirea calităţii şi diversificarea produselor, reducerea cheltuielilor de producţie, sporirea rentabilităţii economice. O atenţie aparte va trebui abordată problemelor legate de respectarea riguroasă a obligaţiilor asumate prin contractele de livrări către alte întreprinderi, către piaţă, către partenerii externi, ca fi • (Continuare in pag. a II-a) IN ORAŞUL ZALAU Se conturează noua platformă industrială Zi de zi, la Sălaj se construieşte intr-un ritm impresionant. Constructorii au semnat certificatul de naştere al zonei industriale încă de la începutul anului 1968, cînd au pus temelia Fabricii de robineţi. Alături, in plină construcţie, se află Fabrica de armături industriale din fontă şi oţel, care va produce anual peste 12 509 tone armături metalice. In apropiere se află în construcţie Filatura de bumbac, în care se vor realiza anual 4100 tone de fire bumbac cardate şi semipieptănate. Intr-un stadiu avansat de construcţie se află şi Complexul pentru valorificarea legumelor şi fructelor, care, la sfîrşitU anului curent, va fi dat in funcţiune la întreaga capacitate. Nu peste multă vreme se va încheia construcţia etapei a doua, în urma căreia întreprinderea de produse ceramice pentru construcţii îşi va spori capacitatea de producţie. În final, aici se vor produce anual 30 milioane cărămizi, 18, milioane ţigle, importante cantităţi de fîşii ceramice prefabricate. V. RUSU corespondentul ,,Scântei’ Ideea de a întreprinde o investigaţie mai amplă in zona serviciilor publice din cooperaţia meşteşugărească ne-a fost sugerată de citeva scrisori sosite aproape concomitent pe adresa redacţiei. „Intr-o noapte s-a spart in casa mea o conductă de apă caldă. Cui să mă adresez ? Fireşte, cooperaţiei meşteşugăreşti. Am folosit, in zadar insă, toate numerele de telefon ştiute. Nu mi-a răspuns nimeni, închis peste tot ! Pînă dimineaţa, apa a inundat casa scărilor şi liftul, apoi s-a infiltrat in ziduri“... Aşa îşi începe scrisoarea I. Marin, lucrător la F.C. „Bucureşti“. Pentru că suntem intru totul de acord cu ele, reproducem din aceeaşi corespondenţă şi unele consideraţii de ordin mai general . „Fiecare dintre noi constată cu uşurinţă cite eforturi materiale se fac pentru perfecţionarea serviciilor publice. Apar mereu noi unităţi meşteşugăreşti , se realizează astfel apropierea „centrului de comandă“ de domiciliul cetăţeanului, cerinţă de prim rang pentru o deservire caracterizată de promptitudine. Am convingerea că, pentru atingerea scopurilor propuse, cooperaţia dispune acum de posibilităţi materiale şi forţe de muncă suficiente. Tocmai de aceea surprind peste măsură defecţiunile de tipul celei relatate, care persistă in acest sector. După, părerea mea, este inadmisibil ca intr-un oraş — indiferent care — să n-ai posibilitatea (la preţuri oficiale, fireşte !) să-ţi repari, la timpul optim, instalaţiile din apartament, aparatele de us casnic Corespondentul nostru nu ne-a comunicat numerele de telefon folosite in noaptea cu pricina. Noi însă am telefonat şi de la domiciliu şi din sediul redacţiei la dispeceratul cooperativei metalo-casnica — telefon 146181. Telefonul a zbirnîit acolo o noapte întreagă, iar spre dimineaţă n-a mai zbirniit deloc — sărise pesemne din furcă ! Nimic ! Ultimul apel telefonic am avut inspiraţia să-l lansăm, a doua zi chiar din cabinetul tov. S. Catrina, vicepreşedinte la cooperativa sus-pomenită. Şi ce să vezi ? Am avut succes ! Dispecerul ne-a răspuns politicos că, oricît de urgentă ar fi lucrarea, va trebui să aşteptăm (un timp nelimitat) pentru că n-are cine s-o execute. Fiind da faţă, tovarăşul vicepreşedinte a socotit de datoria sa să ne furnizeze explicaţiile de rigoare. Din lunga convorbire care a urmat am reţinut citeva idei principale. In cooperaţia meşteşugărească (nu e vorba deci numai de cooperativa metalo-casnica), unele servicii publice sunt prost organizate pentru că n-au preţ. UCECOM şi Comitetul de Stat pentru Preţuri n-au reuşit Încă să stabilească preţul unor servicii publice (dintre cele mai importante) ! Concret, e vorba de o foarte largă gamă de servicii la domiciliu : depanarea sau refacerea instalaţiilor electrice, spargeri de ziduri, repararea instalaţiilor de apă, întreţinerea unor aparate de uz casnic in termenul de garanţie, lustruirea mobilei, lucrări de lăcătuşerie şi chiar înlocuirea geamurilor sparte. — De fapt — ne-a informat tov. vicepreşedinte S. Catrina — există preţuri şi pentm aceste lucrări. Ele însă au fost stabilite cu mulţi ani in urmă și intr-o larmă necorespunzătoare*. Pentru o lipitură, de pildă, tariful indică o taxă de 1,50 lei. E un tarif extrem de redus (intr-adevăr, aceeași lucrare LA.L. o taxează cu 10—15 lei n.r.). Uneori, cheltuielile de deplasare ale lucrătorului sunt mai mari decit încasările. Avem şi noi convingerea că aşa stau lucrurile. Dar, ca reprezentanţi ai opiniei publice, punem la rindul nostru o întrebare : E oare vinovat solicitantul pentru că, in cazurile semnalate, cooperaţia n-are... preţuri . Lucrările la domiciliu, oricum, sunt executate. Nimeni nu poate lăsa să-i curgă la infinit apa prin casă, nu poate sta fără ferestre, fără lumină. Dar la cine apelează ? De foarte multe ori, ■ la meseriaşi amatori, ocazionali, fără autorizaţie, dar cu preţuri (sărate) bine stabilite ! Am făcut cunoştinţă cu unul dintre ei. Pe strada Matei Voievod nr. 115—123 se stinsese intr-un apartament lumina , dar iată că a apărut Soarei. In doi timpi şi trei mişcări şi-a încasat preţul : „doi poţi“. Prin urmare, tărăgănarea stabilirii preţurilor are două consecinţe : a) cetăţeanul rămine la cheremul amatorilor (de fapt, mulţi dintre ei sunt meseriaşi cooperatori, care lucrează „pe cont propriu“). Gh. GRAURE D. MINCULESCU I (Continuare in pag. a II-a) PREŢUL SERVICIILOR FĂRĂ PREJ PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XL Nr. 8668 Sîmbătă 16 ianuarie 1971 8 PAGINI - 40 BANI IN ZIARUL DE AZI: • Mersul înainte depinde nemijlocit de oameni, de pregătirea şi calităţile lor • 31 martie, data Intrării în funcţiune a numeroase complexe zootehnice Intercooperatiste. Ce întreprindeţi pentru respectarea termenului ? în toate ramurile producţiei noastre materiale, preocupări susţinute pentru A ACTIVITĂŢII ECONOMICE RIDICAREA CALITATIVĂ ENERGIA ELECTRICĂ Producţia şi consumul de energie electrică s-au definit în epoca contemporană ca indicatori esenţiali ai nivelului de civilizaţie şi progres. Fără a exagera, se poate afirma că nici un domeniu al tehnicii actuala nu se poate lipsi de energie electrică, devenită astăzi indispensabilă oricărei activităţi. Vasta operăde industrializare a ţării, dezvoltarea susţinută a tuturor ramurilor economiei naţionale, impulsul deosebit dat subramurilor legate direct de progresul tehnico-ştiinţific, mecanizarea complexă şi modernizarea lucrărilor în agricultură, grandiosul program elaborat de partid pentruelectrificarea satelor sunt doar câţiva dintre factorii obiectivi ai dezvoltării susţinute a bazei energetice şi a producţiei de energie electrică. lată de ce constituie un merit deosebit al partidului nostru declanşarea in urmă cit mai bine de gerat am umani ratam a euziftmi, câini, condiţie determinantă pentru succesul operei de industrializare socialistă a ţării, de propulsare a întregii vieţi economice şi sociale pe culmi mai înalte. Efortul pe care l-au făcut poporul şi statul nostru în grandioasa operă de electrificare a adus astăzi România pe un loc remarcabil pe plan mondial : ritmul mediu anual de creştere a potenţialului energetic s-a menţinut constant, de peste un deceniu, la dublul ritmului înregistrat pe plan internaţional. Ca o urmare directă, producţia anuală de energie electrică pe cap de locuitor a sporit de la circa 130 kWh in 1950, la 1904,8 kWh în 1965, iar în anul trecut a ajuns la 1 700 kWh. Fără a recurge la alte cifre, este clar că una din etapele deosebit de fecunde ale istoriei de două decenii a programului de electrificare o constituie cincinalul 1966—1970. Examinînd tabloul realizărilor acestei perioade, putem afirma cu mîndrie că prevederile mobilizatoare ale Direc-Ing. Octavian GROZA ministrul energiei electrice tirelor Congresului al IX-lea al P.C.R. s-au materializat cu succes. Important este faptul că în această perioadă realizările energeticienilor noştri reflectă tendinţele principale, specifice progresului ştiinţific contemporan. Astfel, dacă pînă în 1965 ţara noastră nu dispunea decit de un singur grup de 150 MW, anii cincinalului trecut au marcat instalarea unor grupuri de 200 MW la Borzeşti, Luduş, Mintia-Deva şi de 315 MW laCraiova. Salturi spectaculoase s-au înregistrat şi in privinţa creşterii Offofr Craiova. Această orientare spre instalarea şi darea in exploatare a unor grupuri cu puteri mari şi parametri ridicaţi — pe care o vom menţine cu consecvenţă şi în actualul cincinal — a permis creşterea simţitoare a eficienţei economice în producţia de energie electrică. Esenţial este că au scăzut continuu investiţiile specifice, cheltuielile de exploatare şi s-au obţinut economii importante de combustibil, prin diminuarea accentuată a consumurilor specifice. Un important loc in bilanţul realizărilor cincinalului trecut îl ocupă dezvoltarea puternică a construcţiei de hidrocentrale. In această perioadă a fost terminată centrala subterană de pe rîul Argeş, iar după încheierea lucrărilor primei trepte de patru centrale hidroelectrice construite in aval pe acest riu, au început lucrările pentru o nouă treaptă de opt centrale. Vom nota, ca cea mai reprezentativă realizare a cincinalului trecut, marele sistem hidroenergetic şi de navigaţie de la Porţile de Fier, pe care-l construim împreună cu R.S.F. Iugoslavia. In ultimul an al cincinalului — 1970 — acest mare obiectiv hidroenergetic, care este situat pe primul loc în lume după capacitatea unitară a hidroagregatelor de acest tip şi pe al doilea loc în Europa din punct de vedere al capacităţii energetice totale, a început să producă. Sub raport statistic, 1970 a însemnat pentru țara noastră producerea a 35 (Continuare in pag. a IlI-a) Vedere panoramică asupra centralei termoelectrice din cadrul Combinatului siderurgic Galaţi — grupul de 100 MW. Foto : Agerpres) PAGINA A VIA REPORTAJ PE GLOB in construcţia utilajelor pentru forajul la mari adincimi In cadrul recentei vizite de lucru in întreprinderi industriale din Judeţul Prahova, tovarăşul Nicolae Ceauşescu s-a oprit şi la uzina „1 Mai". Aici se produc zeci de instalaţii de foraj, exportate in cele mai diverse colţuri ale lumii, sub firma UPETEOM (situată pe locul II la producţia mondială). Secretarul general al partidului s-a interesat îndeaproape de preocupările existente în acest sector — cercetare, proiectare, producţie — şi a dat indicaţii preţioase privind activitatea de vi-După cum se ştie, dezvoltarea diferitelor ramuri ale economiei se sprjină astăzi, din ce in ce mai mult, pe utilizarea hidrocarburilor, atit ca sursă de energie, cit şi ca materie primă. Consumul lor simţitor marit a dus la intensificarea efortului de descoperire şi exploatare a zăcămintelor aflate la mare adîncime şi in interiorul platformelor continentale marine. Nu intîmplător, importanţa acestei acţiuni a fost subliniată în mod deosebit in directivele Congresului al X-lea al P.C.R., Pno înscrierea ei in rindul programelor prioritare, ca sarcină a cărei soluţionare este de interes naţional. Interesîndu-ne in legătură cu stadiul îndeplinirii acestui program — forajul sondelor de mars adineime — ne-am adresat mai intii tovarăşului dr. ing. Ion Adamache, consilier la C.N.C.S., care ne-a spus : „Lucrări întreprinse cu ani in urmă au dus la ideea că in subsolul ţării noastre pot exista acumulări de hidrocarburi situate la mare adincime. Ulterior au fost efectuate primele foraje de mare adîncime. Astfel, în 1964 s-a atins adîncimea de 5 315 m la sonda 909 peris ; în 1936 a fost depăşită adincimea de 6 000 m, la sondele 904 Urziceni (6 001 m) şi 901 Ţicleni (6 016 m) ; in sfirşit, în 1968 s-a ajuns la 6 204 m, la sonda 922 Ghergheasa. Sondele amintite au constituit prima jalonare de cercetare, avînd un caracter de referinţă. Rezultatele obţinute pină acum de la sondele care au străbătut formaţiunile la adincimi mai mari de 4 000 m au confirmat, in bună măsură, perspectivele zăcămintelor situate la mare adincime. In acelaşi scop, se caută să se realizeze un progres calitativ, prin cercetări sistematice în domeniul tehnologiilor de foraj, de punere în producţie şi exploatare a sondelor, cit şi în privinţa echipamentului şi materialelor necesare“. Amintim că pină nu de mult, pătrunderea in scoarţa terestră era limitată de considerente tehnice : materiale, echipamente şi tehnologii. In prezent, cu mijloacele şi tehnologia create pe plan mondial, s-ar putea săpa pînă la 15 km — aproape de două ori adîncimea maximă atinsă (în Texas, 7 724 m). Se opun, însă, considerentele economice. Iată de ce, probabil, cele mai adinei sonde vor avea un caracter de explorare ştiinţifică, fiind menite să atingă cea mai joasă cotă posibilă. Aceste sonde vor fi puţine la număr, dar experienţa acumulată la săparea lor va avea repercusiuni favorabile asupra tehnologiei sondelor adinei săpate în scopuri economice Cu cit creşte adîncimea, formaţiunile traversate devin mai greu de săpat (forabilitatea scade). Chiar, formaţiunile care, în condiţii de suprafaţă, au o rezistenţă redusă la forare, la adîncime se forează tot atît de greu ca şi rocile dure. Se cere deci ca echipamentul folosit să facă faţă condiţiilor deosebite (temperaturi şi presiuni mari, prezenţa de agenţi corozivi etc.) — şi cercetarea are un cuvint greu de spus in această privinţă. — Deoarece forajul şi exploatarea la mare adîncime şi pe platformele continentale maritime pun probleme noi, dificile, înainte de a se trece la realizarea instalaţiilor se întreprind cercetări pe baza unor programe eşalonate, ne-a declarat ing. Alcibiade Mihăilescu, dlterior al Instituiiului de cercetări şi proiectări de utilaj petrolier. Caracteristica esenţială a programelor constă in abordarea unor teme cu aplicare imediată In producţie şi a altora cu finalizare Încă îndepărtată dar cu realizări eşalonate pe etape. — V-ara ruga să precizaţi această idee.. — Rezultatele practice ale cercetării pot genera noi teme : dispozitive de aplicare cu ciclu scurt, care se in- Ing. Ion LAZAR (Continuare în pag. a IV-a) Doctorul Şi profesoara — Domnu' doctor ! Domnu’ doctor te scoală o dată cu soarele. La strigatul omului cu glasul dogit de nesomn, iese un cerdac. „Ei, ce-i ?“ Fără a aştepta răspuns, se întoarce in antreu, scoţindu-şi din mers pijamaua. Omul de-afară se strimbă de durere. Trebuie să i se scoată măseaua, în bucătărie Erzsi a pus laptele la fiert şi se ocupă de Enikő, care abia a învăţat să vorbească. Vorbeşte atît de mult, de parcă ar răspunde de desfăşurarea campaniei de recoltare a cartofilor din Joseni. A pornit deja pe picioare. „Primejdie“ , ori fuge ea prin toate ungherele, ori dă laptele in foc, iar Erzsi — fata in casă — nu ştie după care să alerge mai intii. Nici n-apucă se-aşeze la gustarea de dimineaţă, doctorulscoate prima măsea stricată, iar intre două îmbucături şi pe cea de-a doua. Pină vine ora consultaţiei, in faţa cabinetului doctorului de circumscripţie se adună un întreg grup. Femei, copii, bărbaţi : O parte din el fac tratament cu injecţii, alţii au dureri de git ; copilul din braţele mamei „a prins toată noaptea“, pe moşneag , înjunghie în piept şi a simţit şi alte dureri care-i dau de bănuit : i s-a îngreunat mersul şi se întreabă oare din ce cauză Printre cei bolnavi se află şi curierii. Nepotul : „Domnu’ doctor, veniţi vă rog la bunicu’, este umflat tot“. „Domniu doctor, bunica a avut azinoapte frisoane, şi mai tremură şi acum, să-i cadă dinţii, nu alta !“ — Vin, vin... Jumătate de kilometru în josul satului, alţi doi kilometri in direcţia opusă, apoi cu Reportaj de SÜTŐ András căruţa la Borzont, apoi iarăşi înapoi „Mergem muhde-om vedea cu ochii“ — spune Feri bácsi, vizitiul. Manyika, după ce îşi primeşte obişnuita porţie de ovăz, aleargă neobosită,nesuportind nici un animal in mişcare in faţa ei". ★ Mă invirt prin curte, pină ce „domnu' doctor“ — tovarăşul Papp Árpád, medic de circumscripţie din Joseni — le face o injecţie bolnavilor, le ciocăneşte spatele, ii unge in git, incercind să retină ceea ce îl interesează din spusele lor. — Grețuri ai avut ? — O dată, răspunde secuiul bătrin, arătînd cu degetul. — Păi bine, de ce n-ai avut grijă de copilul ăsta ? — Mai am nouă acasă. — Frumos. — Frumos, dar cam mult. Un flăcău cu buzele umflate caută să intre in curte. Prietenii care-l însoțesc ii spun Sanyi. — Ce s-a intimplat, Sanyi ? — îl întreb. — Nimic. — Da’ la nas şi la gură ce-ai păţit 7 — Am căzut. — Unde, cum ? — Nu ştiu. De fapt, le prea poate să mă fi bătut careva. — Cine să te fi bătut 7 — Păi tocma' asta-i ! Dacă aş şti... Se aşeză pe marginea cerdacului și, impreunindu-şi miinile, se uită la cer, de parcă l-ar afla acolo pe cel ce l-a bătut jes in faţa porţii, la băieţi. Caut să-i descos, ce s-a petrecut cu Sanyi. Cu o seară in urmă fuseseră la circiumă, la un pahar. Pe Sanyi l-a găsit paznicul de noapte tot in drum, beat L-a tras deoparte, si nu-l calce careva, iar bicicleta a dus-o la miliţie. — O să-l mai costam asta vreo 75 de le. —Îui compătimesc băieţii. Urmează comentariile asupra celor petrecute .■ — Uite ce-i, tovară(Continuare în pag a IV-a)