Scînteia, mai 1982 (Anul 51, nr. 12345-12369)

1982-05-30 / nr. 12369

PAGINA 4 PA­TRIOTISMUL dimensiune fundamentală a creaţiei „Cultivarea patriotismului, a dragostei fierbinţi faţa de ţară şi popor constituie una din îndatoririle cele mai nobile ale literaturii şi artei. Patria —cu trecutul ei glorios, cu prezentul său socialist, cu viitorul său de aur, cum îl dorea Eminescu — este şi rămîne veşnic o generoasă temă de inspiraţie pentru scriitori46. NICOLAE CEAUŞESCU Ideal permanent în universul poeziei — Ion Dodu BĂLAN ............... Poezia patriotică este o necesi­tate şi o permanenţă a spirituali­tăţii oricărui individ, a oricărei co­lectivităţi, a oricărei naţiuni. Cul­tura marii şi unitei noastre fami­lii, a României socialista — mamă dreaptă şi bună pentru toţi fiii ei : români, maghiari, germani, sirbi şi de alte naţionalităţi — a cunos­cut in ultimele două decenii o di­versitate stilistică, o bogăţie de conţinut fără precedent, impunînd personalităţi marcante in toate ge­nurile artei. In climatul spiritual generos şi profund creator instau­rat de Partidul Comunist Român, pe coordonatele deplinei libertăţi de creaţie nimic din ceea ce este omenesc n-a rămas străin de arta umanist-socialistă care a reuşit să atingă cotele valorice ale celor mai de seamă realizări din literatura universală. Ţinind seama de deo­sebitul ei rol, formativ-educativ, de capacitatea ei de a modela conştiinţa omului nou, de a-i sădi în suflet cultul pentru trecutul progresist, spiritul revoluţionar, partinic, respectul pentru valorile materiale şi spirituale create de întreaga umanitate, dragostea şi prietenia dintre popoare, poezia patriotică din România socialistă a înregistrat succese deosebite in limba română, maghiară, germană, sirbă, ucraineană, idiş. Dragostea de ţară şi de poporul căruia îi a­­parţinem, de forţa conducătoare a întregii noastre naţiuni. Partidul Comunist Român, de secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a inspirat pana celor mai reprezentativi poeţi, prozatori, dramaturgi şi critici de la noi. O­­pere remarcabile atestă cu priso­sinţă acest lucru. Poezia patrioti­că e cerută, iubită şi apreciată de marele public. Numeroase, variate şi ample manifestări, vii, antrenan­te şi captivante ale poeziei patrio­tice au avut loc cu prilejul „Pri­măverii culturale bucureştene“, al at­tor şezători izbutite ale Uniunii scriitorilor şi ale Radioteleviziunii române, în multe judeţe din ţară se desfăşoară mari concursuri şi recitaluri de poezie patriotică la care participă mii şi mii de ascul­tători, oameni ai muncii. In toate acestea citim preţuirea pe care masele o acordă poeziei patriotice şi artei inspirate din înălţătorul sentiment al iubirii de ţară, sen­timent unic pentru toţi fiii Româ­niei, indiferent de limba în care rostesc cuvintul patrie. Patriotis­mul poeziei româneşti contempo­rane este o dimensiune esenţială a viziunii umaniste a literaturii şi artei de azi, şcoală de educaţie revoluţionară a tuturor fiilor pa­triei in spiritul prieteniei, al con­lucrării şi frăţiei celor ce trăiesc şi muncesc aici, spre binele aces­tei ţări. Omul modern, muncitor, intelectual, ţăran, în esenţă, însă, un om nou, se arată deosebit de sensibil şi de receptiv la poezia şi arta patriotică, ştiind să distingă cu un remarcabil simţ critic va­loarea autentică de versificaţia găunoasă, arta adevărată de contrafacere. M-a impresionat profund reacţia publicului la un recent festival de poezie din sala „Majestic" a „Teatrului Giuleşti" şi în sala splendidei case de cul­tură „Petőfi Sándor“, din preajma frumosului Cişmigiu. Actualitatea artei patriotice este relevantă în valoarea ei intrinsecă şi in audi­enţa ei la marele public. De aceea merită toate laudele acest public, asemenea oameni minunaţi care se bucură şi se înfrăţesc prin mun­că, dar şi prin poezia care cîntă ţara, poporul, limba românească şi limba maternă a fiecăruia, parti­dul, marii precursori, eroismul muncii constructorilor socialismu­lui. Iată de ce credem cu toată fi­inţa noastră că patriotismul este un sentiment autentic, viu, orga­nic, al opiului şi cu atît mai mult al omului de astăzi, liber şi stăpin în ţara sa, „sieşi suveran şi domn", cum spune un poet. Pentru acest om noţiunile de patrie şi patrio­tism s-au îmbogăţit enorm de mult, cucerind atribute inedite şi­ teritorii noi din universul nostru existenţial. De bună seamă, pe lin­gă izvoarele inepuizabile ale rea­lităţii socialiste de azi, ale vieţii, muncii şi sentimentelor ce-i însu­fleţesc pe toţi fiii patriei, o sursă de mare bogăţie şi diversitate a artei patriotice o reprezintă istoria poporului, luptele şi jertfele lui de-a lungul secolelor pentru nea­­tîrnare, unitate, independenţă. Li­teratura patriotică se inspiră din trecutul mai apropiat sau mai în­depărtat, constituindu-se astfel in­tr-o înaltă şcoală de educaţie civi­că, sădind în cititori conştiinţa u­­nităţii şi continuităţii poporului ro­mân în patria sa milenară, senti­mentul originii sale, cultivînd, tot­odată, mindria faţă de lupta şi strădaniile înaintaşilor spre a-şi menţine fiinţa naţională, datinile, trăsăturile specifice. De aceea şi literatura cu adevărat patriotică, beneficiind de noile­ cuceriri ale ştiinţei istorice, de noile descope­riri, de noile dovezi ale vechimii şi continuităţii noastre pe aceste meleaguri are un cuvînt important de spus în apărarea adevărului is­toric, în combaterea, atunci cînd este cazul, a oricăror tendinţe de a răstălmăci, a denigra istoria, tradiţiile poporului. Literatura pa­triotică îşi îndeplineşte înalta ei menire contribuind, cu mijloace specifice, la cunoaşterea istoriei, a trecutului de luptă al poporului — o istorie ce constituie, pentru ori­care popor dealtfel, expresia afir­mării cu demnitate în concertul civilizaţiei universale. Desigur, pa­triotismul este o categorie istorică susceptibilă de a se îmbogăţi per­manent şi cu atît mai mult se pe­trece acest fenomen in cadrul so­cietăţii noastre socialiste, cînd pa­tria e realmente a întregului po­por, cînd fiecare răspunde, frăţeşte de fiecare şi se implică in soarta întregului popor, cînd valorile ma­teriale şi spirituale create de po­por sint ale tuturor, cînd cultiva­rea şi apărarea lor este o datorie patriotică a tuturor fiilor patriei. Exprimarea în versuri inspirate, de înaltă ţinută artistică, a unor asemenea realităţi, a unor aseme­nea atitudini, ginduri şi simţiri înseamnă poezie patriotică adevă­rată, tale, al idealurilor ei umanitare. Ca purtător al unui condei m-am dăruit acestei cauze nobile, am pus scrisul meu în slujba ţării mele de care mă leagă toată is­toria ei, mă leagă prezentul şi vi­itorul ei, pe care vrem să-l facem mereu mai frumos, mai bogat. Eul contemporan al României so­cialiste devine conştient de împli­nirea îndatoririlor sale. Îndatoriri ce ţin de libertatea sa de afirmare plenară, de proporţia comunicării sale cu lumea, de forţa talentului său, a visului înaripat, pus ca o mirabilă sămînţă să rodească in lu­crarea pe care el o are de făcut pe pâini nt. STRAMOŞII — lucrare de Ion Grigore Nimic nu-l leagă pe om mai trainic de viaţă decit patria sa ....................... Mihai BENIUC ===== Nimic nu-l leagă mai trainic, cu mai puternice rădăcini şi mai a­­dinci pe om de viaţă decit patria sa. Mi-aduc aminte cum tatăl meu, acum peste 60 de ani, după o ab­senţă de 8 ani, cînd a lucrat ca muncitor la uzinele Ford, intorcin­­du-se acasă, întrebat de vechii săi cunoscuţi de ce s-a întors le răs­pundea scurt , de dor de ţară ! Acasă e vatra strămoşească cu focul ei păstrat şi noaptea sub spuză, focul în jurul căruia oame­nii se încălzesc iarna şi-şi spun poveşti ; probabil acelaşi foc ne­stins şi sacru pe care Eneas, după dărâmarea Troiei, l-a adus cu La­rii şi Penaţii cu sfinţenie in La­­ţiu, in străvechea Patria, unde erau Colopii străbuni. Acasă e ta­tăl şi mama, primul cuvint rostit. Aici sunt copiii şi nepoţii, aici se întoarce in permisie feciorul de la armată. Aici se nasc urmaşii, cresc şi se joacă, aici îmbătrînesc buni­cii şi pleacă, cind le vine timpul, spre ţintirimul din apropiere, unde sunt mormintele străbunilor şi stră­­străbunilor. Aici se coace piinea cea de toate zilele şi clocoteşte pe foc supa, iar vi doniţă dospeşte borşul. Aici, bulgărul de aur al vieţii, ca în toate celelalte case cu grădini plantate cu pomi şi răsă­dite cu verdeţuri, ca-n toate sate­le, cu vite, cu orătănii — aici, via­ţa, satul, oraşele şi ţara, cu fabrici şi şcoli, pe scurt, aici e patria cu tot ceea ce clădesc oamenii, vor­bind aceeaşi limbă ori şi alte limbi, dar toţi înfrăţiţi, toţi pro­­păşind pe un drum ce duce spre mai multă bunăstare pentru toţi sub o conducere înţeleaptă. Cînd eram copil, trăiam într-un sat românesc în care trăiau şi unele familii de unguri şi cîte una­­două de germani, de slovaci, de croaţi ; mai departe erau alte sate numai de români, pe întinderi de zeci şi zeci de kilometri, pe munţi şi prin văi, la poalele Munţilor A­­puseni. Eu, deşi eram in imperiul austro-ungar, copil fiind, credeam că asta e România. Dar auzisem că este şi o altă Românie cu care ne-am unit în 1918. Apoi, m-am dumirit că lumea în­treagă era un mozaic de patrii cu limbi diferite, cu alte trăsături, cu clase dominante şi dominate, cu ură reciprocă şi cu tendinţe de a­­caparare, unele faţă de altele. Abia atunci am început să înţe­leg ce înseamnă libertatea, inde­pendenţa şi suveranitatea unui po­por, ca dimensiuni definitorii pen­tru existenţa sa. Am început să în­ţeleg ce înseamnă a fi patriot. Adică a fi trup şi suflet al patriei Realitatea socialistă - realitate definitorie a plasticii contemporane ■ Paul ERDŐS ========== A existat de-a l­ungul întregii istorii a culturii româneşti, din cele mai vechi timpuri, o clară, o nobilă, o pasionată adecvare a e­­fortului creator la ceea ce s-ar putea numi sensul cel mai adine al noţiunii de patrie. De la minunatele balade popu­lare la scrierile cronicarilor, de la arzătoarele idealuri de dreptate şi libertate socială afirmate în crea­ţia pictorilor revoluţionari de la 1848 la entuziasmul cu care un ar­tist de talia lui Nicolae Grigorescu a consemnat bătăliile hotăritoare pentru cîştigarea independenţei, de la minunatele tradiţii ale colo­­rismului românesc afirmate în pic­tura interbelică la creaţiile cele mai valoroase ale contemporani­lor noştri — se desprinde, mereu altfel exprimată, dar constant afir­mată, iubirea faţă de pâmîntul strămoşesc, cu munţii, cîmpiile, o­­raşele şi satele lui, cu oamenii lui minunaţi. De-a lungul întregii is­torii a culturii româneşti, de la arta numeroşilor meşteri ţărani care au creat motive şi forme de mare originalitate şi pînă la crea­ţiile cele mai recente, putem des­cifra aceeaşi înfăţişare complexă şi profundă a vieţii poporului nos­tru, a universului său sufletesc, a felului său de a fi, de a reacţiona în faţa existenţei, a felului său de a estima valorile spirituale şi ma­teriale. Şi ce înseamnă, de fapt, această exprimare, desigur la un înalt ni­vel artistic, a vieţii spirituale a unui popor, a fizionomiei lui mo­rale ? Ea nu poate fi decât încă o de­finire, cu mijloace artistice indivi­duale, a însăşi noţiunii de patrio­tism. El poate fi urmărit şi în cre­aţiile artiştilor contemporani odată cu interesul manifestat pentru fap­tul devenit istorie, odată cu parti­ciparea lucidă, responsabilă la e­­venimentul contemporan, odată cu adeziunea intimă la temele trata­te, odată cu hotărirea de a expri­ma în acest fel o conştiinţă civică, preocuparea de a edifica o artă cu adinei înţelesuri sociale. Această poziţie dinamică faţă de realită­ţile patriei noastre socialiste, ca şi inspiraţia din momentele semnifi­cative, emblematice ale trecutului nostru istoric demonstrează de foarte multe ori o superioară În­ţelegere şi continuare a sensului interior, esenţial al artei româ­neşti. Ele alcătuiesc pentru iubi­torii artelor plastice o adevărată cronică in imagini a timpului nos­tru , o cronică care poate fi sem­nificativă şi sub raportul consec­venţei, al probităţii profesionale care trebuie să­­ însoţească orice creaţie artistică. Acest recurs la realitate, această investigare aten­tă a realităţilor construite de oa­menii contemporani, dar şi studiul atent al chipului acestor oameni, care-şi desfăşoară zilnic, cu dărui­re, munca au constituit pentru ar­tiştii filialei Uniunii artiştilor plas­tici din Satu Mare importante puncte de plecare. Şi n-ar fi decit să amintesc pe lingă numeroasele expoziţii care ne jalonează activi­tatea pe aceea care, anul trecut, s-a bucurat de un binemeritat succes de public. Expoziţia era re­zultatul unor documentări făcute ţie teren, era axată pe prezentarea portretelor fruntaşilor din agricul­tura judeţului, al acestor oameni care contribuie efectiv la con­struirea vieţii noi pe pământul pa­triei. Personal, am fost impresio­nat de preocupările oşenilor, de arta lor tradiţională, dar şi de via­ţa lor contemporană, pe care am încercat să le interpretez, să le transpun în lucrările mele. M-am aflat adeseori în mijlocul mineri­lor. Am stat de vorbă cu ei, le-am făcut numeroase portrete pe care le-am şi dăruit celor­ portretizaţi. Voi reveni in această vară printre minerii de la Turţ şi doresc să organizez cu lucrările realizate acolo o nouă expoziţie personală. Sunt, cred, răspunsuri concrete, di­recte la o definire contemporană a noţiunii de patriotism. înălţătorul sentiment al iubirii de ţară ................ Ion ARIEŞANU " Se pare că nu există, nici nu s-a găsit încă, un mai bun mijloc de a sluji umanitatea decît de a-ţi sluji mai intîi propria ta pa­trie. Căci, în adevăr, cum profe­tiza încă Rousseau, „de îndată ce nu mai are o patrie, omul încetea­ză de a mai fi". De-a lungul istoriei noastre, o istorie tulburată de grandioase, dar şi tragice seisme, de grele pie­dici in­f­rmarea sa ca patrie şi popor, înaintaşii, încă de la con­stituirea cnezatelor, a voievodate­lor, apoi a Ţării Româneşti, a Ţă­rii Moldovei şi Transilvaniei, pînă la Marea Unire din 1918 şi pînă azi, in socialism, creatorii, ca şi omul anonim, au înţeles să-şi ser­vească pămintul, matca maternă a patriei lor, nu doar cu declaraţiile de dragoste, ci cu o muncă depli­nă şi continuă, ba, cînd li s-a ce­rut, chiar cu propria lor jertfire. Pantheonul românesc al marilor figuri, unele demne de epopee, de la vestiţii domnitori români, ce şi-au salvat şi menţinut patria şi neamul, neprecupeţindu-şi odihna şi viaţa, precum un Mircea, Şte­fan, Brîncoveanu, Ţepeş, Mihai, În­nă la luptătorii revoluţionari de a 1848, un Bălcescu, Mureşeanu, Iancu, apoi, prin figurile ilustre ale culturii şi artei clasice, un E­­minescu, Creangă, Caragiale, pină in timpurile moderne, la scriitori şi artişti precum Sadoveanu, Ar­­ghezi, Călinescu, Luchian, Enescu, Brâncuşi sau Titulescu, acest Pan­theon al figurilor ilustre, al per­sonalităţilor române, ce s-au că­lăuzit, in principiul existenţei lor omeneşti creatoare, de ideea dă­ruirii spre patrie şi popor, este plin de jertfa lor, de suprema lor obligaţie morală şi patriotică faţă de ţara, poporul şi tradiţiile lui mi­lenare. S-ar putea realiza munca şi cre­aţia, actul creator în afara patri­ei? Neslujind la afirmarea valori­lor ei eterne ? Sunt convins că nu. Căci şi înaintaşii epocii noastre ne fac dovada fermă şi continuă că nu a existat înflăcărare creatoare, principiu de creaţie care să slu­jească golului sau să se consume doar in vidul lăuntric, fără o adre­să umană, fără o largă deschidere şi penetrare în viaţa patriei. Nici nu mai trebuie să notăm faptul ştiut că efortul (şi creaţia!) devine, dintru începuturi, o lege de fier a vieţii sociale. Dar efortul in sine ar fi zbatere inutilă, dacă nu ar sluji veşnicei sforţări a omului de a cunoaşte şi a crea. De­ a face în aşa fel ca lucrarea sa, actul său creator să fie neapărat integral ne­cesar vieţii pure şi fericite din jur. Fiindcă, la baza acţiunilor noastre, deci şi a creaţiei, nu pot fi decît cauze complexe. Care ne obligă să plătim preţul jertfei proprii, al ar­derii proprii, munca noastră fiind o necesitate şi pentru noi, dar şi pentru o imensă majoritate. Căci, aşa cum nota Enescu, pentru mine, viaţa fără muncă, nu-şi are raţiunea..." aşa putem nota şi noi faptul că nu ajunge ca, în calita­te de creatori, să ne trăim doar viaţa, ci va trebui să ne-o cişti­­găm prin propria dăruire a creaţi­ei noastre. Socialismul românesc, pe care-l zidim azi în patria noastră, presu­pune un cult energic al muncii, al acţiunii fiecărui individ, cu atît mai din plin al acţiunii omului creator de artă, căruia nu-i este indiferent spre ce se îndreaptă o­­pera sa şi cui slujeşte ea în angre­najul omenesc din care a apărut. Clădită pe principii noi, de eli­berare a fiinţei umane din exploa­tarea milenară, din principiul urii, al spaimei, al rasismului, că­­lăuzindu-se după structuri ale unei etici noi, luminoase şi vizionare, unice in istorie, patria noastră, so­cialismul românesc aplică, în timp şi spaţiu, o formulă proprie de exis­tenţă socială, caută un drum pro­priu de afirmare, de realizare a fiinţei sale naţionale, care pretind şi ele un efort maxim, îndatoriri maxime din partea fiecărui mem­bru al societăţii. Intrind în acest flux unanim creator, căutîndu-şi îndatoririle ca şi înaintaşii săi, contribuind, prin opera sa, ca cetăţean şi artist, la înălţarea patriei şi la fericirea compatrioţilor săi, fugind de pasi­vitate, de laşitate spirituală, de compromis, ci înrolindu-se în ac­ţiunea fermă,­­revoluţionară, pre­conizată de partid, de a crea o li­teratură autentică, pe măsura timpului şi a cerinţelor sale. artis-Investigarea istoriei este pînă la urmă investigarea fizionomiei morale a unui popor, iar aici se deschide in faţa artei un cimp larg de teme In bogăţia de fapte ale istoriei noastre, ca şi in deta­liile ei se află încrustat ceea ce ne caracterizează şi de aceea ideea de Epopee Naţională mi s-a părut totdeauna generoasă şi capabilă să inspire un muzician. Cînd am sărbătorit 2 050 de ani de la constituirea primului stat dac centralizat, sub conducerea lui Burebista, eposul antic a reve­nit puternic în orizontul compozi­torilor; geneza poporului român — unul din miracolele istoriei uni­versale — s-a dovedit încă o dată a fi prilej de reflecţie profundă. In lungul drum al afirmării popo­rului român, momentele fierbinţi, ale marilor acte, se cer încă adîn­­cite şi arta poate surprinde resor­turile fine care le-au determinat, ne poate revela ceva din viaţa şi frămîntările marilor eroi. Compozitorii de pretutindeni s-au aplecat dintotdeauna asupra trecutului istoric. Gluck o făcea in „Ifigenia în Aulida", Berlioz în „Troienii", Fauré in „Penelopa", Verdi în „Nabucco" sau „Aida", Zirra în „Alexandru Lăpușneanu" fete., dar elementele de sugestie sonoră cred că sunt infinit mai apte astăzi să evoce epocile trecu­te. Aş îndrăzni să spun că, aşa cum în limbă arhaismele te pot conduce spre o topică de exprima­re veche, plină de farmec, uneori de o profunzime tulburătoare, în instrumente se află închise sono­rităţi ancestrale sau mai apropiate de noi, iar tehnicile muzicale con­temporane pot evoca cu pregnan­ţă atmosfera unor timpuri din tre­cut. Desigur, aceasta la nivelul de jos, al mijloacelor, pentru că ceea ce urmărim in principal este sensul şi semnificaţiile istoriei . „Sărbătoarea primăverii" de Stra­­vinski sau „Suita scită" de Proko­fiev nu sunt numai demonstraţie de culori neauzite, ce produc un fior al vechimii, ci şi fabuloase analize psihologice ale colectivi­tăţilor umane din trecutul istoric îndepărtat. Dacă, aşa cum se vede, paleta mijloacelor e acum vastă, iar mu­zica deţine „maneta" neîntrecută a timpului, plimbindu-ne „prin secoli", nu ne rămîne decît să în­ţelegem drumul neobosit, atit de dramatic (şi de prea multe ori tragic) al omului către progres şi lumină. E o datorie a timpului prezent, cînd omenirea şi zestrea ei sint ameninţate din atitea di­recţii. Mai e însă ceva, alături de înţe­legerea sensurilor profunde ale istoriei : nimeni ca noi nu poate vorbi mai adine si mai adevărat despre ce s-a intîmplat în acest colt de lume, in spaţiul ţării noas­tre. Problema e mai complicată decît s-ar crede, pentru că „Tro­ienii" lui Berlioz sunt de fapt o­ viziune intens interpretată a tra­gicei cetăţi antice. „Aida" e o fic­ţiune istorică, în timp ce noi avem în istoria noastră multe, foarte multe fapte reale ce nu sunt mit sau legendă. Multe din momentele istoriei noastre sunt aşa de extra­ordinare, încit întrec imaginaţia oricărui artist. Mă gindesc la des­tinele lui Mihai Vodă Viteazul, la Horia, Avram Iancu, Tudor Vladi­­mirescu şi la mulţi alţii. Complexitatea conjuncturilor în care au acţionat marile figuri ale românilor nu poate fi expusă de­cît de noi, oricit de exhaustivă ar fi cercetarea din afară a documen­telor. E vorba de o stare de spirit, care e a noastră proprie şi ea ne e transmisă din tată un fiu. Tocmai acest element, fundamental şi ine­fabil în acelaşi timp, ar fi de dorit să nu se piardă, să nu se iroseas­că, uitind datoriile noastre de ar­tişti cetăţeni. Compozitorii noştri cei mai ca­pabili au şi făcut-o cu multă dă­ruire şi nu doresc a-i mai aminti, ei fiind bine cunoscuţi. Marele talent muzical s-a întilnit adesea cu o pasiune ardentă pentru tre­cutul nostru istoric. Desigur, ne aflăm incă la un început de drum, dar premisele sunt din cele mai promiţătoare. Pentru a încheia aceste ginduri despre o temă care se cere amplu dezbătută, o analiză ascuţită asu­pra istoriei este totdeauna plină de învăţăminte, nu numai pe pla­nul cunoştinţelor generale, dar şi al artei. A înţelege istoria — din perspectiva noastră — ne este as­tăzi extrem de folositor, iar pen­tru a o prezenta simplu şi expre­siv contemporanilor noştri, in opere de artă ce vor putea înfrun­ta timpul, avem nevoie de simţul studiului şi al probităţii, dar şi de acel spirit patriotic, singurul în stare s-o prezinte elevat şi con­vingător. Istoria - permanentă sursă de inspiraţie pentru creaţia muzicală -------- Theodor GRIGORIU ======== SÂNTEIA — duminică 30 mai 1982 Reflectarea trecutului eroic al poporului in opera de teatru ------------- Dan TARCHILA ===== Prin opera lui, scriitorul este o­­mul cel mai legat de o anumită pa­trie şi de anumită limbă. Nu există scriitor universal, ci operă de va­loare, care, tocmai prin marile ei calităţi se impune întregii lumi. Cultura este produsul cel mai spe­cific al unei naţiuni şi ea ţine de geniul fiecărui popor în parte. Oricit de mare ar fi literatura unei ţări, ea rămîne inconfundabilâ şi legată de o concepţie şi de o lim­bă. Tentativele de a scrie în afara spiritualităţii poporului căruia ii aparţii au eşuat totdeauna. • Ca scriitor, trăiesc şi scriu cu credinţa că un strămoş de-al meu ar fi murit undeva pe malul unui fiu din Transilvania, apârîndu-şi plaiul ca oştean în oastea lui Me­­numorut şi legindu-mă, cu limbă de moarte, să-l pomenesc în acelaşi grai in care m-a visat el înainte de a nu mai fi. Şi toţi cei care i-au urmat de atunci pînă la mine şi-au ţinut legămintul, iar eu, as­tăzi, pot să merg cu fruntea sus pentru că am înaintea mea un no­bil şi eroic trecut. Un trecut pe care sînt dator să-l apăr, dacă vreau să exist, dacă vreau să-mi­ apăr viitorul. Cred că una dintre marile misiuni ale scriitorului este acum de a pleda în faţa lumii des­pre dreptatea şi drepturile patriei sale, punîndu-şi scrisul şi întreaga viaţă în slujba trecutului, prezen­tului şi viitorului propriului său popor. Atita timp cît se mai rotesc păsări de pradă şi mai dau tîrcoa­­le fructelor de aur ale grădinii mele, am datoria să rămin cu ochii deschişi zi şi noapte şi să stau de pază fără odihnă. Fiecare rînd aş­ternut pe hirtie, fiecare pagină trebuie să fie actul de naştere al fiecărei zile a patriei, act unde sunt înscrişi părinţii şi părinţii pă­rinţilor, prin care patria rămîne identică cu ea însăşi, aşa cum a fost de cînd există. Fiindcă, de mi­lenii, patria mea a lăsat nume’ de necontestat pe lungul drum al is­toriei europene, urme atît de adinei încit nimeni n-a putut să ni le şteargă, nici prin ameninţări, nici prin viclenii. Avem nevoie de o literatură viguroasă, care, ca şi pînă acum, să pornească de la te­zaurul excepţional de documente pe care-l avem astăzi, să vorbeas­că oamenilor despre adevăr, des­pre adevărurile patriei, ale ctito­rilor ei de ieri şi de azi. Neobosiţi să fim cînd scriem despre Mircea, şi Ştefan, şi Mihai, despre jărate­cul ce arde de peste două mii de­­ ani în vatra românească a Tran­silvaniei, încălzind cu dogoarea lui veacurile bîntuite de viscolele unei istorii crâncene, dar nu mai puţin glorioase, ca şi despre îm­plinirile şi idealurile prezentului. Fără un patriotism înflăcărat, nu­­ ne putem, concepe literatura. Pe r.temelia idealurilor de libertate­ , unitate şi independenţă s-a ridicat edificiul spiritualităţii româneşti fără de care n-am fi putut răz­bate ca să ajungem să ne împli­nim ca popor liber,, unit şi inde­pendent. Ne revine sarcina de o­­noare să continuăm scrierea mă­reţei epopei a poporului, cu atît mai mult cu cît veacul nostru da­torează o parte din izbînzile lui şi românilor, care s-au impus cu prestigiul unor creaţii excepţiona­le izvorite din concepţia româneas­că despre lume şi existenţă. tv PROGRAMUL 1­8.00 Teleşcoală 8.40 Omul şi sănătatea 9.00 De strajă patriei 9.30 Bucuriile muzicii 10.00 Viaţa satului 11.45 Lumea copiilor 13.00 Telex 13.05 Album duminica­. Umor şi mu­zică, desene animate, muzică u­­şoară şi populară, reportaje. 17.25 călătorii spre viitor. Emisiune­­concurs pentru pionieri 18.15 Telesport 19.00 Telejurnal 19.30 Patriotismul — permanenţa a istoriei noastre. Documentar­­eseu .19.50 Ciitarea României. De pe marea scenă a ţării pe micul ecran. Primăvară bucureşteană 20,40 Film artistic . „Despre o anume fericire1­. Producţie a Casei de filme Cinci 22.05 Telejurnal ■ Sport 22.30 Dulce, dulce Românie. Emisiu­ne de muzică românească PROGRAMUL 2 13.00 Concert de prînz 13.50 Clubul tineretului 14.35 Teatru TV : „Sfintul Mitică Bla­­jina“ 18.35 Desene animate 17.00 Serată muzicală TV 19.00 Telejurnal 19.30 Telerama 20.00 Serată muzicală TV (continuare) 21.10 Statornici pe acest pamint 21.30 Muzică de Jaz 22.05 Telejurnal ■ Sport LUNI, 31 MAI PROGRAMUL 1 15.00 Emisiune in limba maghiară 17.50 1001 de seri 20.00 Telejurnal 20.30 Actualitatea economică 20.45 Cadran mondial 21.05 Roman foileton „Drumuri” 21.50 Telejurnal 22.05 Ansambluri corale muncitoreşti PROGRAMUL 2 15.00 Cenacluri ale tineretului 15.30 Legalitatea socialistă — uma­nism revoluţionar 15.0 Album coral 16.00 La Început de săptămină 20.00 Telejurnal 20.30 Moştenire pentru viitor 21.05 Treptele afirmării 21.50 Telejurnal 22.05 Actualitatea cultural-artistică teatre ■ Teatrul Naţional (sala mică, 14 71 71) : Hagi Tudose — 15 ; Generoa­sa fundaţie — 19,30; (sala Atelier) : Cartea lui lovită — 10; Idolul şi Ion Anapoda — 18; (sala mică a Palatu­lui) : Gimnastică sentimentală — — 15,30; 19. ■ Teatrul de operetă (13 98 48) : La calul bălan — 10,30, Prinţesa circului — 19,30. ■ Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" (sala Schitu Măgureanu, 14 75 46): An­chetă asupra unui tiner care nu a făcut nimic — 10; O scrisoare pier­dută — 15; Voluptatea onoarei — 19,30; (sala Grădina Icoanei); Anec­dote provinciale — 10; Poezia muzicii tinere — 15; 19,30. ■ Teatrul Mic (14 70 61) : Să Îmbrăcăm pe cei goi — 10,30; înaintea pensionă­rii — 19,30. ■ Teatrul Foarte Mic (14 09 05) : Ne­cunoscuta şi funcţionarul — 11; Lec­ţia de engleză — 20. ■ Teatrul „Nottara“ (sala Magheru, 39 31 03) : Miţa In­sac — 10,30; 19,30; (sala Studio) : Noaptea umbrelor — 10; Copiii soarelui — 19. ■ Teatrul Ciuleşti (sala Majestic,­­14 72 54) : Totul la grădină — 10; Ordinatorul — 15­.Nu ne naştem­ toţi la aceeaşi vârstă — 19,30. ■ Teatrul „Al. Davila“ — Piteşti (la sala Teatrului de comedie, 16 64 80) : Cu­i e frică de Virginia Woolf — 19,30. ■ Teatrul „Constantin Tănase” (sala Savoy, 15 56 78) : Vorba lui Tănase — 20. (grădina Boema) : Frumosul din pădurea zăpăcită... — 20. ■ Teatrul evreiesc de stat (20 39 70): Intr-un ceas bun — 11; EX — 18,30. ■ Ansamblul „Rapsodia română" (13 13 00) : Fata moșului cea harnică — 11; Aşa se cântă pe la noi — 19. ■ Teatrul „Ion Vasilescu“ (12 27 43): Siciliana — 10; 18,30. ■ Teatrul ,,Ţăndărică" (13 23 77) : Petrica şi lupul — 11. ■ Circul Bucureşti (110120) : Spec­tacolul „Circul Mare din Moscova" -­ 10; 16; 19,30. É Ansamblul de estradă al armatei (13 60 64) : Curierul melodiilor prefe­rate — 16,30; 19,30. ■ Studioul de teatru al I.A.T.C. (15 72 59) : Troilus și Cresida — 19,30. cinema ■ Un echipaj pentru Singapore : SCALA — 0; 11,15; 13,30; 15,43; 18; 20.15, FLOREASCA — 9; 11; 13; 15,30; 17,45; 20, GLORIA — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20.15. ■ Calculatorul mărturisește : VIC­TORIA — 9; 11,15; 1­7,30; 15,45; 18; 20.15, AURORA — 9; 11,15; 13,30; 15,15; 18; 20, GRIVIȚA — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20. ■ Into­arce-te şi mai priveşte o dată: TIMPURI NOI — 9; 11,30; 14; 17; 19,30, COTROCENI - 15,30; 17,45; 20. ■ Grăbeşte-te incet : BUZEŞTI — 15; 17; 19, la grădină - 20,45. ■ în­ghiţi­torul de săbii : DRUMUL SĂRII - 16; 18; 20, MUNCA — 16; 18; 20. ■ Orgolii : VIITORUL — 15,30; 17,30; 19,30. ■ Lucie („Zilele filmului norve­gian“) : STUDIO (59 33 15) — 10; 12; 14; 16; 18; 20. ■ Angela merge mai departe : PRO­GRESUL — 16; 18; 20. ■ Roberto Carlos cu 300 km pe oră : PATRIA — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20.15, EXCELSIOR - 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20,15, FLAMURA — 9, 11; 13,15; 15,30; 18,45; 20. ■ Drumul oaselor : CENTRAL — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18, 20,15. ■ Comoara din lacul de argint: PA­CEA — 10,30; 15,30; 17,30; 19,30, GRA­DINA LUCEAFĂRUL — 20,45. ■ Un marinar rămîne pe țărm : ARTA — 15,30; 17,30; 19,30. ■ La Est de Java : LUCEAFĂRUL — 9; 11,30; 14; 16,45; 19,15. ■ Ziua gloriei : CAPITOL — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18, 20, la grădină — 20,43. ■ Bonner fiul : BUCUREȘTI — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20,15, FAVORIT — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20,15, ME­LODIA — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20,13. ■ Pilot de formula I : FESTIVAL — 9,30; 12; 14,30; 17; 19,30, FEROVIAR — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20,15, MO­DERN — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 19, 20, la grădină — 20,45. ■ Cinci pentru infern : DACIA — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20,15, TOMIS — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18, 20, la grădi­nă — 21. ■ Benji — 9; 11; 13, Grănicerii — 15; 17,30; 20 , DOINA. ■ Cei 7 fantastici : GRADINA AU­RORA — 20,45. ■ Hello Dolly : EFORIE — 9; 19; 19; 19. ■ Atenţie la pana de vultur : LIRA — 15,30; 18; 20, la grădină — 20,45, MIORIŢA — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20, GRADINA GLORIA - 20,45. ■ Tess : GIULEŞTI — 9; 12,15; 16; 19;15, POPULAR - 13,30; 16,30; 19,30. ■ In spațiu : VOLGA — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20,15. ■ Salvo D’Acquisto : CULTURAL — 9; 11;15; 13,30; 15,45; 18; 20,15. B Lanțul amintirilor : COSMOS — 8,30; 11,30; 14,30; 17,30; 20,30, FLA­­CARA — 10; 13; 16, 19. B Asociatul : GRADINA ARTA — 20,45. B De la 9 la 5 : GRADINA FESTI­VAL — 20,45.

Next