Scînteia, mai 1982 (Anul 51, nr. 12345-12369)
1982-05-30 / nr. 12369
PAGINA 4 PATRIOTISMUL dimensiune fundamentală a creaţiei „Cultivarea patriotismului, a dragostei fierbinţi faţa de ţară şi popor constituie una din îndatoririle cele mai nobile ale literaturii şi artei. Patria —cu trecutul ei glorios, cu prezentul său socialist, cu viitorul său de aur, cum îl dorea Eminescu — este şi rămîne veşnic o generoasă temă de inspiraţie pentru scriitori46. NICOLAE CEAUŞESCU Ideal permanent în universul poeziei — Ion Dodu BĂLAN ............... Poezia patriotică este o necesitate şi o permanenţă a spiritualităţii oricărui individ, a oricărei colectivităţi, a oricărei naţiuni. Cultura marii şi unitei noastre familii, a României socialista — mamă dreaptă şi bună pentru toţi fiii ei : români, maghiari, germani, sirbi şi de alte naţionalităţi — a cunoscut in ultimele două decenii o diversitate stilistică, o bogăţie de conţinut fără precedent, impunînd personalităţi marcante in toate genurile artei. In climatul spiritual generos şi profund creator instaurat de Partidul Comunist Român, pe coordonatele deplinei libertăţi de creaţie nimic din ceea ce este omenesc n-a rămas străin de arta umanist-socialistă care a reuşit să atingă cotele valorice ale celor mai de seamă realizări din literatura universală. Ţinind seama de deosebitul ei rol, formativ-educativ, de capacitatea ei de a modela conştiinţa omului nou, de a-i sădi în suflet cultul pentru trecutul progresist, spiritul revoluţionar, partinic, respectul pentru valorile materiale şi spirituale create de întreaga umanitate, dragostea şi prietenia dintre popoare, poezia patriotică din România socialistă a înregistrat succese deosebite in limba română, maghiară, germană, sirbă, ucraineană, idiş. Dragostea de ţară şi de poporul căruia îi aparţinem, de forţa conducătoare a întregii noastre naţiuni. Partidul Comunist Român, de secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a inspirat pana celor mai reprezentativi poeţi, prozatori, dramaturgi şi critici de la noi. Opere remarcabile atestă cu prisosinţă acest lucru. Poezia patriotică e cerută, iubită şi apreciată de marele public. Numeroase, variate şi ample manifestări, vii, antrenante şi captivante ale poeziei patriotice au avut loc cu prilejul „Primăverii culturale bucureştene“, al attor şezători izbutite ale Uniunii scriitorilor şi ale Radioteleviziunii române, în multe judeţe din ţară se desfăşoară mari concursuri şi recitaluri de poezie patriotică la care participă mii şi mii de ascultători, oameni ai muncii. In toate acestea citim preţuirea pe care masele o acordă poeziei patriotice şi artei inspirate din înălţătorul sentiment al iubirii de ţară, sentiment unic pentru toţi fiii României, indiferent de limba în care rostesc cuvintul patrie. Patriotismul poeziei româneşti contemporane este o dimensiune esenţială a viziunii umaniste a literaturii şi artei de azi, şcoală de educaţie revoluţionară a tuturor fiilor patriei in spiritul prieteniei, al conlucrării şi frăţiei celor ce trăiesc şi muncesc aici, spre binele acestei ţări. Omul modern, muncitor, intelectual, ţăran, în esenţă, însă, un om nou, se arată deosebit de sensibil şi de receptiv la poezia şi arta patriotică, ştiind să distingă cu un remarcabil simţ critic valoarea autentică de versificaţia găunoasă, arta adevărată de contrafacere. M-a impresionat profund reacţia publicului la un recent festival de poezie din sala „Majestic" a „Teatrului Giuleşti" şi în sala splendidei case de cultură „Petőfi Sándor“, din preajma frumosului Cişmigiu. Actualitatea artei patriotice este relevantă în valoarea ei intrinsecă şi in audienţa ei la marele public. De aceea merită toate laudele acest public, asemenea oameni minunaţi care se bucură şi se înfrăţesc prin muncă, dar şi prin poezia care cîntă ţara, poporul, limba românească şi limba maternă a fiecăruia, partidul, marii precursori, eroismul muncii constructorilor socialismului. Iată de ce credem cu toată fiinţa noastră că patriotismul este un sentiment autentic, viu, organic, al opiului şi cu atît mai mult al omului de astăzi, liber şi stăpin în ţara sa, „sieşi suveran şi domn", cum spune un poet. Pentru acest om noţiunile de patrie şi patriotism s-au îmbogăţit enorm de mult, cucerind atribute inedite şi teritorii noi din universul nostru existenţial. De bună seamă, pe lingă izvoarele inepuizabile ale realităţii socialiste de azi, ale vieţii, muncii şi sentimentelor ce-i însufleţesc pe toţi fiii patriei, o sursă de mare bogăţie şi diversitate a artei patriotice o reprezintă istoria poporului, luptele şi jertfele lui de-a lungul secolelor pentru neatîrnare, unitate, independenţă. Literatura patriotică se inspiră din trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat, constituindu-se astfel intr-o înaltă şcoală de educaţie civică, sădind în cititori conştiinţa unităţii şi continuităţii poporului român în patria sa milenară, sentimentul originii sale, cultivînd, totodată, mindria faţă de lupta şi strădaniile înaintaşilor spre a-şi menţine fiinţa naţională, datinile, trăsăturile specifice. De aceea şi literatura cu adevărat patriotică, beneficiind de noile cuceriri ale ştiinţei istorice, de noile descoperiri, de noile dovezi ale vechimii şi continuităţii noastre pe aceste meleaguri are un cuvînt important de spus în apărarea adevărului istoric, în combaterea, atunci cînd este cazul, a oricăror tendinţe de a răstălmăci, a denigra istoria, tradiţiile poporului. Literatura patriotică îşi îndeplineşte înalta ei menire contribuind, cu mijloace specifice, la cunoaşterea istoriei, a trecutului de luptă al poporului — o istorie ce constituie, pentru oricare popor dealtfel, expresia afirmării cu demnitate în concertul civilizaţiei universale. Desigur, patriotismul este o categorie istorică susceptibilă de a se îmbogăţi permanent şi cu atît mai mult se petrece acest fenomen in cadrul societăţii noastre socialiste, cînd patria e realmente a întregului popor, cînd fiecare răspunde, frăţeşte de fiecare şi se implică in soarta întregului popor, cînd valorile materiale şi spirituale create de popor sint ale tuturor, cînd cultivarea şi apărarea lor este o datorie patriotică a tuturor fiilor patriei. Exprimarea în versuri inspirate, de înaltă ţinută artistică, a unor asemenea realităţi, a unor asemenea atitudini, ginduri şi simţiri înseamnă poezie patriotică adevărată, tale, al idealurilor ei umanitare. Ca purtător al unui condei m-am dăruit acestei cauze nobile, am pus scrisul meu în slujba ţării mele de care mă leagă toată istoria ei, mă leagă prezentul şi viitorul ei, pe care vrem să-l facem mereu mai frumos, mai bogat. Eul contemporan al României socialiste devine conştient de împlinirea îndatoririlor sale. Îndatoriri ce ţin de libertatea sa de afirmare plenară, de proporţia comunicării sale cu lumea, de forţa talentului său, a visului înaripat, pus ca o mirabilă sămînţă să rodească in lucrarea pe care el o are de făcut pe pâini nt. STRAMOŞII — lucrare de Ion Grigore Nimic nu-l leagă pe om mai trainic de viaţă decit patria sa ....................... Mihai BENIUC ===== Nimic nu-l leagă mai trainic, cu mai puternice rădăcini şi mai adinci pe om de viaţă decit patria sa. Mi-aduc aminte cum tatăl meu, acum peste 60 de ani, după o absenţă de 8 ani, cînd a lucrat ca muncitor la uzinele Ford, intorcindu-se acasă, întrebat de vechii săi cunoscuţi de ce s-a întors le răspundea scurt , de dor de ţară ! Acasă e vatra strămoşească cu focul ei păstrat şi noaptea sub spuză, focul în jurul căruia oamenii se încălzesc iarna şi-şi spun poveşti ; probabil acelaşi foc nestins şi sacru pe care Eneas, după dărâmarea Troiei, l-a adus cu Larii şi Penaţii cu sfinţenie in Laţiu, in străvechea Patria, unde erau Colopii străbuni. Acasă e tatăl şi mama, primul cuvint rostit. Aici sunt copiii şi nepoţii, aici se întoarce in permisie feciorul de la armată. Aici se nasc urmaşii, cresc şi se joacă, aici îmbătrînesc bunicii şi pleacă, cind le vine timpul, spre ţintirimul din apropiere, unde sunt mormintele străbunilor şi străstrăbunilor. Aici se coace piinea cea de toate zilele şi clocoteşte pe foc supa, iar vi doniţă dospeşte borşul. Aici, bulgărul de aur al vieţii, ca în toate celelalte case cu grădini plantate cu pomi şi răsădite cu verdeţuri, ca-n toate satele, cu vite, cu orătănii — aici, viaţa, satul, oraşele şi ţara, cu fabrici şi şcoli, pe scurt, aici e patria cu tot ceea ce clădesc oamenii, vorbind aceeaşi limbă ori şi alte limbi, dar toţi înfrăţiţi, toţi propăşind pe un drum ce duce spre mai multă bunăstare pentru toţi sub o conducere înţeleaptă. Cînd eram copil, trăiam într-un sat românesc în care trăiau şi unele familii de unguri şi cîte unadouă de germani, de slovaci, de croaţi ; mai departe erau alte sate numai de români, pe întinderi de zeci şi zeci de kilometri, pe munţi şi prin văi, la poalele Munţilor Apuseni. Eu, deşi eram in imperiul austro-ungar, copil fiind, credeam că asta e România. Dar auzisem că este şi o altă Românie cu care ne-am unit în 1918. Apoi, m-am dumirit că lumea întreagă era un mozaic de patrii cu limbi diferite, cu alte trăsături, cu clase dominante şi dominate, cu ură reciprocă şi cu tendinţe de acaparare, unele faţă de altele. Abia atunci am început să înţeleg ce înseamnă libertatea, independenţa şi suveranitatea unui popor, ca dimensiuni definitorii pentru existenţa sa. Am început să înţeleg ce înseamnă a fi patriot. Adică a fi trup şi suflet al patriei Realitatea socialistă - realitate definitorie a plasticii contemporane ■ Paul ERDŐS ========== A existat de-a lungul întregii istorii a culturii româneşti, din cele mai vechi timpuri, o clară, o nobilă, o pasionată adecvare a efortului creator la ceea ce s-ar putea numi sensul cel mai adine al noţiunii de patrie. De la minunatele balade populare la scrierile cronicarilor, de la arzătoarele idealuri de dreptate şi libertate socială afirmate în creaţia pictorilor revoluţionari de la 1848 la entuziasmul cu care un artist de talia lui Nicolae Grigorescu a consemnat bătăliile hotăritoare pentru cîştigarea independenţei, de la minunatele tradiţii ale colorismului românesc afirmate în pictura interbelică la creaţiile cele mai valoroase ale contemporanilor noştri — se desprinde, mereu altfel exprimată, dar constant afirmată, iubirea faţă de pâmîntul strămoşesc, cu munţii, cîmpiile, oraşele şi satele lui, cu oamenii lui minunaţi. De-a lungul întregii istorii a culturii româneşti, de la arta numeroşilor meşteri ţărani care au creat motive şi forme de mare originalitate şi pînă la creaţiile cele mai recente, putem descifra aceeaşi înfăţişare complexă şi profundă a vieţii poporului nostru, a universului său sufletesc, a felului său de a fi, de a reacţiona în faţa existenţei, a felului său de a estima valorile spirituale şi materiale. Şi ce înseamnă, de fapt, această exprimare, desigur la un înalt nivel artistic, a vieţii spirituale a unui popor, a fizionomiei lui morale ? Ea nu poate fi decât încă o definire, cu mijloace artistice individuale, a însăşi noţiunii de patriotism. El poate fi urmărit şi în creaţiile artiştilor contemporani odată cu interesul manifestat pentru faptul devenit istorie, odată cu participarea lucidă, responsabilă la evenimentul contemporan, odată cu adeziunea intimă la temele tratate, odată cu hotărirea de a exprima în acest fel o conştiinţă civică, preocuparea de a edifica o artă cu adinei înţelesuri sociale. Această poziţie dinamică faţă de realităţile patriei noastre socialiste, ca şi inspiraţia din momentele semnificative, emblematice ale trecutului nostru istoric demonstrează de foarte multe ori o superioară Înţelegere şi continuare a sensului interior, esenţial al artei româneşti. Ele alcătuiesc pentru iubitorii artelor plastice o adevărată cronică in imagini a timpului nostru , o cronică care poate fi semnificativă şi sub raportul consecvenţei, al probităţii profesionale care trebuie să însoţească orice creaţie artistică. Acest recurs la realitate, această investigare atentă a realităţilor construite de oamenii contemporani, dar şi studiul atent al chipului acestor oameni, care-şi desfăşoară zilnic, cu dăruire, munca au constituit pentru artiştii filialei Uniunii artiştilor plastici din Satu Mare importante puncte de plecare. Şi n-ar fi decit să amintesc pe lingă numeroasele expoziţii care ne jalonează activitatea pe aceea care, anul trecut, s-a bucurat de un binemeritat succes de public. Expoziţia era rezultatul unor documentări făcute ţie teren, era axată pe prezentarea portretelor fruntaşilor din agricultura judeţului, al acestor oameni care contribuie efectiv la construirea vieţii noi pe pământul patriei. Personal, am fost impresionat de preocupările oşenilor, de arta lor tradiţională, dar şi de viaţa lor contemporană, pe care am încercat să le interpretez, să le transpun în lucrările mele. M-am aflat adeseori în mijlocul minerilor. Am stat de vorbă cu ei, le-am făcut numeroase portrete pe care le-am şi dăruit celor portretizaţi. Voi reveni in această vară printre minerii de la Turţ şi doresc să organizez cu lucrările realizate acolo o nouă expoziţie personală. Sunt, cred, răspunsuri concrete, directe la o definire contemporană a noţiunii de patriotism. înălţătorul sentiment al iubirii de ţară ................ Ion ARIEŞANU " Se pare că nu există, nici nu s-a găsit încă, un mai bun mijloc de a sluji umanitatea decît de a-ţi sluji mai intîi propria ta patrie. Căci, în adevăr, cum profetiza încă Rousseau, „de îndată ce nu mai are o patrie, omul încetează de a mai fi". De-a lungul istoriei noastre, o istorie tulburată de grandioase, dar şi tragice seisme, de grele piedici infrmarea sa ca patrie şi popor, înaintaşii, încă de la constituirea cnezatelor, a voievodatelor, apoi a Ţării Româneşti, a Ţării Moldovei şi Transilvaniei, pînă la Marea Unire din 1918 şi pînă azi, in socialism, creatorii, ca şi omul anonim, au înţeles să-şi servească pămintul, matca maternă a patriei lor, nu doar cu declaraţiile de dragoste, ci cu o muncă deplină şi continuă, ba, cînd li s-a cerut, chiar cu propria lor jertfire. Pantheonul românesc al marilor figuri, unele demne de epopee, de la vestiţii domnitori români, ce şi-au salvat şi menţinut patria şi neamul, neprecupeţindu-şi odihna şi viaţa, precum un Mircea, Ştefan, Brîncoveanu, Ţepeş, Mihai, Înnă la luptătorii revoluţionari de a 1848, un Bălcescu, Mureşeanu, Iancu, apoi, prin figurile ilustre ale culturii şi artei clasice, un Eminescu, Creangă, Caragiale, pină in timpurile moderne, la scriitori şi artişti precum Sadoveanu, Arghezi, Călinescu, Luchian, Enescu, Brâncuşi sau Titulescu, acest Pantheon al figurilor ilustre, al personalităţilor române, ce s-au călăuzit, in principiul existenţei lor omeneşti creatoare, de ideea dăruirii spre patrie şi popor, este plin de jertfa lor, de suprema lor obligaţie morală şi patriotică faţă de ţara, poporul şi tradiţiile lui milenare. S-ar putea realiza munca şi creaţia, actul creator în afara patriei? Neslujind la afirmarea valorilor ei eterne ? Sunt convins că nu. Căci şi înaintaşii epocii noastre ne fac dovada fermă şi continuă că nu a existat înflăcărare creatoare, principiu de creaţie care să slujească golului sau să se consume doar in vidul lăuntric, fără o adresă umană, fără o largă deschidere şi penetrare în viaţa patriei. Nici nu mai trebuie să notăm faptul ştiut că efortul (şi creaţia!) devine, dintru începuturi, o lege de fier a vieţii sociale. Dar efortul in sine ar fi zbatere inutilă, dacă nu ar sluji veşnicei sforţări a omului de a cunoaşte şi a crea. De a face în aşa fel ca lucrarea sa, actul său creator să fie neapărat integral necesar vieţii pure şi fericite din jur. Fiindcă, la baza acţiunilor noastre, deci şi a creaţiei, nu pot fi decît cauze complexe. Care ne obligă să plătim preţul jertfei proprii, al arderii proprii, munca noastră fiind o necesitate şi pentru noi, dar şi pentru o imensă majoritate. Căci, aşa cum nota Enescu, pentru mine, viaţa fără muncă, nu-şi are raţiunea..." aşa putem nota şi noi faptul că nu ajunge ca, în calitate de creatori, să ne trăim doar viaţa, ci va trebui să ne-o ciştigăm prin propria dăruire a creaţiei noastre. Socialismul românesc, pe care-l zidim azi în patria noastră, presupune un cult energic al muncii, al acţiunii fiecărui individ, cu atît mai din plin al acţiunii omului creator de artă, căruia nu-i este indiferent spre ce se îndreaptă opera sa şi cui slujeşte ea în angrenajul omenesc din care a apărut. Clădită pe principii noi, de eliberare a fiinţei umane din exploatarea milenară, din principiul urii, al spaimei, al rasismului, călăuzindu-se după structuri ale unei etici noi, luminoase şi vizionare, unice in istorie, patria noastră, socialismul românesc aplică, în timp şi spaţiu, o formulă proprie de existenţă socială, caută un drum propriu de afirmare, de realizare a fiinţei sale naţionale, care pretind şi ele un efort maxim, îndatoriri maxime din partea fiecărui membru al societăţii. Intrind în acest flux unanim creator, căutîndu-şi îndatoririle ca şi înaintaşii săi, contribuind, prin opera sa, ca cetăţean şi artist, la înălţarea patriei şi la fericirea compatrioţilor săi, fugind de pasivitate, de laşitate spirituală, de compromis, ci înrolindu-se în acţiunea fermă,revoluţionară, preconizată de partid, de a crea o literatură autentică, pe măsura timpului şi a cerinţelor sale. artis-Investigarea istoriei este pînă la urmă investigarea fizionomiei morale a unui popor, iar aici se deschide in faţa artei un cimp larg de teme In bogăţia de fapte ale istoriei noastre, ca şi in detaliile ei se află încrustat ceea ce ne caracterizează şi de aceea ideea de Epopee Naţională mi s-a părut totdeauna generoasă şi capabilă să inspire un muzician. Cînd am sărbătorit 2 050 de ani de la constituirea primului stat dac centralizat, sub conducerea lui Burebista, eposul antic a revenit puternic în orizontul compozitorilor; geneza poporului român — unul din miracolele istoriei universale — s-a dovedit încă o dată a fi prilej de reflecţie profundă. In lungul drum al afirmării poporului român, momentele fierbinţi, ale marilor acte, se cer încă adîncite şi arta poate surprinde resorturile fine care le-au determinat, ne poate revela ceva din viaţa şi frămîntările marilor eroi. Compozitorii de pretutindeni s-au aplecat dintotdeauna asupra trecutului istoric. Gluck o făcea in „Ifigenia în Aulida", Berlioz în „Troienii", Fauré in „Penelopa", Verdi în „Nabucco" sau „Aida", Zirra în „Alexandru Lăpușneanu" fete., dar elementele de sugestie sonoră cred că sunt infinit mai apte astăzi să evoce epocile trecute. Aş îndrăzni să spun că, aşa cum în limbă arhaismele te pot conduce spre o topică de exprimare veche, plină de farmec, uneori de o profunzime tulburătoare, în instrumente se află închise sonorităţi ancestrale sau mai apropiate de noi, iar tehnicile muzicale contemporane pot evoca cu pregnanţă atmosfera unor timpuri din trecut. Desigur, aceasta la nivelul de jos, al mijloacelor, pentru că ceea ce urmărim in principal este sensul şi semnificaţiile istoriei . „Sărbătoarea primăverii" de Stravinski sau „Suita scită" de Prokofiev nu sunt numai demonstraţie de culori neauzite, ce produc un fior al vechimii, ci şi fabuloase analize psihologice ale colectivităţilor umane din trecutul istoric îndepărtat. Dacă, aşa cum se vede, paleta mijloacelor e acum vastă, iar muzica deţine „maneta" neîntrecută a timpului, plimbindu-ne „prin secoli", nu ne rămîne decît să înţelegem drumul neobosit, atit de dramatic (şi de prea multe ori tragic) al omului către progres şi lumină. E o datorie a timpului prezent, cînd omenirea şi zestrea ei sint ameninţate din atitea direcţii. Mai e însă ceva, alături de înţelegerea sensurilor profunde ale istoriei : nimeni ca noi nu poate vorbi mai adine si mai adevărat despre ce s-a intîmplat în acest colt de lume, in spaţiul ţării noastre. Problema e mai complicată decît s-ar crede, pentru că „Troienii" lui Berlioz sunt de fapt o viziune intens interpretată a tragicei cetăţi antice. „Aida" e o ficţiune istorică, în timp ce noi avem în istoria noastră multe, foarte multe fapte reale ce nu sunt mit sau legendă. Multe din momentele istoriei noastre sunt aşa de extraordinare, încit întrec imaginaţia oricărui artist. Mă gindesc la destinele lui Mihai Vodă Viteazul, la Horia, Avram Iancu, Tudor Vladimirescu şi la mulţi alţii. Complexitatea conjuncturilor în care au acţionat marile figuri ale românilor nu poate fi expusă decît de noi, oricit de exhaustivă ar fi cercetarea din afară a documentelor. E vorba de o stare de spirit, care e a noastră proprie şi ea ne e transmisă din tată un fiu. Tocmai acest element, fundamental şi inefabil în acelaşi timp, ar fi de dorit să nu se piardă, să nu se irosească, uitind datoriile noastre de artişti cetăţeni. Compozitorii noştri cei mai capabili au şi făcut-o cu multă dăruire şi nu doresc a-i mai aminti, ei fiind bine cunoscuţi. Marele talent muzical s-a întilnit adesea cu o pasiune ardentă pentru trecutul nostru istoric. Desigur, ne aflăm incă la un început de drum, dar premisele sunt din cele mai promiţătoare. Pentru a încheia aceste ginduri despre o temă care se cere amplu dezbătută, o analiză ascuţită asupra istoriei este totdeauna plină de învăţăminte, nu numai pe planul cunoştinţelor generale, dar şi al artei. A înţelege istoria — din perspectiva noastră — ne este astăzi extrem de folositor, iar pentru a o prezenta simplu şi expresiv contemporanilor noştri, in opere de artă ce vor putea înfrunta timpul, avem nevoie de simţul studiului şi al probităţii, dar şi de acel spirit patriotic, singurul în stare s-o prezinte elevat şi convingător. Istoria - permanentă sursă de inspiraţie pentru creaţia muzicală -------- Theodor GRIGORIU ======== SÂNTEIA — duminică 30 mai 1982 Reflectarea trecutului eroic al poporului in opera de teatru ------------- Dan TARCHILA ===== Prin opera lui, scriitorul este omul cel mai legat de o anumită patrie şi de anumită limbă. Nu există scriitor universal, ci operă de valoare, care, tocmai prin marile ei calităţi se impune întregii lumi. Cultura este produsul cel mai specific al unei naţiuni şi ea ţine de geniul fiecărui popor în parte. Oricit de mare ar fi literatura unei ţări, ea rămîne inconfundabilâ şi legată de o concepţie şi de o limbă. Tentativele de a scrie în afara spiritualităţii poporului căruia ii aparţii au eşuat totdeauna. • Ca scriitor, trăiesc şi scriu cu credinţa că un strămoş de-al meu ar fi murit undeva pe malul unui fiu din Transilvania, apârîndu-şi plaiul ca oştean în oastea lui Menumorut şi legindu-mă, cu limbă de moarte, să-l pomenesc în acelaşi grai in care m-a visat el înainte de a nu mai fi. Şi toţi cei care i-au urmat de atunci pînă la mine şi-au ţinut legămintul, iar eu, astăzi, pot să merg cu fruntea sus pentru că am înaintea mea un nobil şi eroic trecut. Un trecut pe care sînt dator să-l apăr, dacă vreau să exist, dacă vreau să-mi apăr viitorul. Cred că una dintre marile misiuni ale scriitorului este acum de a pleda în faţa lumii despre dreptatea şi drepturile patriei sale, punîndu-şi scrisul şi întreaga viaţă în slujba trecutului, prezentului şi viitorului propriului său popor. Atita timp cît se mai rotesc păsări de pradă şi mai dau tîrcoale fructelor de aur ale grădinii mele, am datoria să rămin cu ochii deschişi zi şi noapte şi să stau de pază fără odihnă. Fiecare rînd aşternut pe hirtie, fiecare pagină trebuie să fie actul de naştere al fiecărei zile a patriei, act unde sunt înscrişi părinţii şi părinţii părinţilor, prin care patria rămîne identică cu ea însăşi, aşa cum a fost de cînd există. Fiindcă, de milenii, patria mea a lăsat nume’ de necontestat pe lungul drum al istoriei europene, urme atît de adinei încit nimeni n-a putut să ni le şteargă, nici prin ameninţări, nici prin viclenii. Avem nevoie de o literatură viguroasă, care, ca şi pînă acum, să pornească de la tezaurul excepţional de documente pe care-l avem astăzi, să vorbească oamenilor despre adevăr, despre adevărurile patriei, ale ctitorilor ei de ieri şi de azi. Neobosiţi să fim cînd scriem despre Mircea, şi Ştefan, şi Mihai, despre jăratecul ce arde de peste două mii de ani în vatra românească a Transilvaniei, încălzind cu dogoarea lui veacurile bîntuite de viscolele unei istorii crâncene, dar nu mai puţin glorioase, ca şi despre împlinirile şi idealurile prezentului. Fără un patriotism înflăcărat, nu ne putem, concepe literatura. Pe r.temelia idealurilor de libertate , unitate şi independenţă s-a ridicat edificiul spiritualităţii româneşti fără de care n-am fi putut răzbate ca să ajungem să ne împlinim ca popor liber,, unit şi independent. Ne revine sarcina de onoare să continuăm scrierea măreţei epopei a poporului, cu atît mai mult cu cît veacul nostru datorează o parte din izbînzile lui şi românilor, care s-au impus cu prestigiul unor creaţii excepţionale izvorite din concepţia românească despre lume şi existenţă. tv PROGRAMUL 18.00 Teleşcoală 8.40 Omul şi sănătatea 9.00 De strajă patriei 9.30 Bucuriile muzicii 10.00 Viaţa satului 11.45 Lumea copiilor 13.00 Telex 13.05 Album duminica. Umor şi muzică, desene animate, muzică uşoară şi populară, reportaje. 17.25 călătorii spre viitor. Emisiuneconcurs pentru pionieri 18.15 Telesport 19.00 Telejurnal 19.30 Patriotismul — permanenţa a istoriei noastre. Documentareseu .19.50 Ciitarea României. De pe marea scenă a ţării pe micul ecran. Primăvară bucureşteană 20,40 Film artistic . „Despre o anume fericire1. Producţie a Casei de filme Cinci 22.05 Telejurnal ■ Sport 22.30 Dulce, dulce Românie. Emisiune de muzică românească PROGRAMUL 2 13.00 Concert de prînz 13.50 Clubul tineretului 14.35 Teatru TV : „Sfintul Mitică Blajina“ 18.35 Desene animate 17.00 Serată muzicală TV 19.00 Telejurnal 19.30 Telerama 20.00 Serată muzicală TV (continuare) 21.10 Statornici pe acest pamint 21.30 Muzică de Jaz 22.05 Telejurnal ■ Sport LUNI, 31 MAI PROGRAMUL 1 15.00 Emisiune in limba maghiară 17.50 1001 de seri 20.00 Telejurnal 20.30 Actualitatea economică 20.45 Cadran mondial 21.05 Roman foileton „Drumuri” 21.50 Telejurnal 22.05 Ansambluri corale muncitoreşti PROGRAMUL 2 15.00 Cenacluri ale tineretului 15.30 Legalitatea socialistă — umanism revoluţionar 15.0 Album coral 16.00 La Început de săptămină 20.00 Telejurnal 20.30 Moştenire pentru viitor 21.05 Treptele afirmării 21.50 Telejurnal 22.05 Actualitatea cultural-artistică teatre ■ Teatrul Naţional (sala mică, 14 71 71) : Hagi Tudose — 15 ; Generoasa fundaţie — 19,30; (sala Atelier) : Cartea lui lovită — 10; Idolul şi Ion Anapoda — 18; (sala mică a Palatului) : Gimnastică sentimentală — — 15,30; 19. ■ Teatrul de operetă (13 98 48) : La calul bălan — 10,30, Prinţesa circului — 19,30. ■ Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" (sala Schitu Măgureanu, 14 75 46): Anchetă asupra unui tiner care nu a făcut nimic — 10; O scrisoare pierdută — 15; Voluptatea onoarei — 19,30; (sala Grădina Icoanei); Anecdote provinciale — 10; Poezia muzicii tinere — 15; 19,30. ■ Teatrul Mic (14 70 61) : Să Îmbrăcăm pe cei goi — 10,30; înaintea pensionării — 19,30. ■ Teatrul Foarte Mic (14 09 05) : Necunoscuta şi funcţionarul — 11; Lecţia de engleză — 20. ■ Teatrul „Nottara“ (sala Magheru, 39 31 03) : Miţa Insac — 10,30; 19,30; (sala Studio) : Noaptea umbrelor — 10; Copiii soarelui — 19. ■ Teatrul Ciuleşti (sala Majestic,14 72 54) : Totul la grădină — 10; Ordinatorul — 15.Nu ne naştem toţi la aceeaşi vârstă — 19,30. ■ Teatrul „Al. Davila“ — Piteşti (la sala Teatrului de comedie, 16 64 80) : Cui e frică de Virginia Woolf — 19,30. ■ Teatrul „Constantin Tănase” (sala Savoy, 15 56 78) : Vorba lui Tănase — 20. (grădina Boema) : Frumosul din pădurea zăpăcită... — 20. ■ Teatrul evreiesc de stat (20 39 70): Intr-un ceas bun — 11; EX — 18,30. ■ Ansamblul „Rapsodia română" (13 13 00) : Fata moșului cea harnică — 11; Aşa se cântă pe la noi — 19. ■ Teatrul „Ion Vasilescu“ (12 27 43): Siciliana — 10; 18,30. ■ Teatrul ,,Ţăndărică" (13 23 77) : Petrica şi lupul — 11. ■ Circul Bucureşti (110120) : Spectacolul „Circul Mare din Moscova" - 10; 16; 19,30. É Ansamblul de estradă al armatei (13 60 64) : Curierul melodiilor preferate — 16,30; 19,30. ■ Studioul de teatru al I.A.T.C. (15 72 59) : Troilus și Cresida — 19,30. cinema ■ Un echipaj pentru Singapore : SCALA — 0; 11,15; 13,30; 15,43; 18; 20.15, FLOREASCA — 9; 11; 13; 15,30; 17,45; 20, GLORIA — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20.15. ■ Calculatorul mărturisește : VICTORIA — 9; 11,15; 17,30; 15,45; 18; 20.15, AURORA — 9; 11,15; 13,30; 15,15; 18; 20, GRIVIȚA — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20. ■ Intoarce-te şi mai priveşte o dată: TIMPURI NOI — 9; 11,30; 14; 17; 19,30, COTROCENI - 15,30; 17,45; 20. ■ Grăbeşte-te incet : BUZEŞTI — 15; 17; 19, la grădină - 20,45. ■ înghiţitorul de săbii : DRUMUL SĂRII - 16; 18; 20, MUNCA — 16; 18; 20. ■ Orgolii : VIITORUL — 15,30; 17,30; 19,30. ■ Lucie („Zilele filmului norvegian“) : STUDIO (59 33 15) — 10; 12; 14; 16; 18; 20. ■ Angela merge mai departe : PROGRESUL — 16; 18; 20. ■ Roberto Carlos cu 300 km pe oră : PATRIA — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20.15, EXCELSIOR - 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20,15, FLAMURA — 9, 11; 13,15; 15,30; 18,45; 20. ■ Drumul oaselor : CENTRAL — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18, 20,15. ■ Comoara din lacul de argint: PACEA — 10,30; 15,30; 17,30; 19,30, GRADINA LUCEAFĂRUL — 20,45. ■ Un marinar rămîne pe țărm : ARTA — 15,30; 17,30; 19,30. ■ La Est de Java : LUCEAFĂRUL — 9; 11,30; 14; 16,45; 19,15. ■ Ziua gloriei : CAPITOL — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18, 20, la grădină — 20,43. ■ Bonner fiul : BUCUREȘTI — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20,15, FAVORIT — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20,15, MELODIA — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20,13. ■ Pilot de formula I : FESTIVAL — 9,30; 12; 14,30; 17; 19,30, FEROVIAR — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20,15, MODERN — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 19, 20, la grădină — 20,45. ■ Cinci pentru infern : DACIA — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20,15, TOMIS — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18, 20, la grădină — 21. ■ Benji — 9; 11; 13, Grănicerii — 15; 17,30; 20 , DOINA. ■ Cei 7 fantastici : GRADINA AURORA — 20,45. ■ Hello Dolly : EFORIE — 9; 19; 19; 19. ■ Atenţie la pana de vultur : LIRA — 15,30; 18; 20, la grădină — 20,45, MIORIŢA — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20, GRADINA GLORIA - 20,45. ■ Tess : GIULEŞTI — 9; 12,15; 16; 19;15, POPULAR - 13,30; 16,30; 19,30. ■ In spațiu : VOLGA — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20,15. ■ Salvo D’Acquisto : CULTURAL — 9; 11;15; 13,30; 15,45; 18; 20,15. B Lanțul amintirilor : COSMOS — 8,30; 11,30; 14,30; 17,30; 20,30, FLACARA — 10; 13; 16, 19. B Asociatul : GRADINA ARTA — 20,45. B De la 9 la 5 : GRADINA FESTIVAL — 20,45.