Scînteia, mai 1985 (Anul 54, nr. 13278-13303)
1985-05-01 / nr. 13278
PAGINA 2 IDEALURILE MĂREŢE ALE MUNCII, UNITĂŢII, INDEPENDENŢEI Şl LIBERTĂŢII, ALE PĂCII Şl PRIETENIEI INTRE POPOARE -prezenţe supreme pe flamurile sărbătoreşti ale lui INTIl MAI Pentru a 96-a oară, oamenii muncii din ţara noastră sărbătoresc azi, alături de toţi cei ce muncesc din lumea întreagă, Ziua muncii, Ziua solidarităţii şi frăţiei muncitorilor de pretutindeni. Acest al 96-lea Mai muncitoresc, sărbătorit acum in ţara noastră, reprezintă un ilustrativ atestat al vechimii mişcării noastre muncitoreşti, al ataşamentului său nestrămutat faţă de idealul socialist, al rădăcinilor sale adinei in pămintul românesc. Acest al 96-lea Mai constituie, deopotrivă, o mărturie nepieritoare a combativităţii revoluţionare a clasei noastre muncitoare, a hotăririi sale de luptă spre a-şi croi sieşi şi întregului popor un nou destin, spre a clădi o lume mai bună şi mai dreaptă. După cum istoria sărbătoririi zilei de 1 Mai ilustrează consecvenţa cu care clasa muncitoare a militat pentru apărarea păcii, împotriva militarismului şi a războiului, pentru o lume a prieteniei, înţelegerii şi colaborării intre naţiuni, in cele ce urmează, vom alege din marea cronică a sărbătoririi zilei de 1 Mai citeva zile ilustrind adevărul că Initiul de Mai a fost mereu o zi de luptă revoluţionară, de puternică afirmare a energiilor şi abnegaţiei revoluţionare a clasei muncitoare, o zi in care s-a ilustrat cu putere faptul că in muncitorime poporul nostru avea stegarul neînfricat al marilor sale idealuri : cele ale libertăţii, păcii şi progresului social, ale cauzei socialismului. „Adevărata manifestare a păcii şi frăţiei intre popoare66 Cînd, la sărbătoarea primului 1 Mai, cel al anului 1890, cinci mii de muncitori au manifestat pe străzile Bucureştilor, cu steaguri roşii şi tricolore, intonînd cântece patriotice şi revoluţionare, ziarul socialist „Munca“ nota cu îndreptăţire : „In această zi s-a arătat că un alt partid s-a ridicat in ţară, că o altă clasă de oameni cere dreptul la viaţă politică şi socială şi, în sfirşit, că partidul muncitorilor are temeinice baze şi adinei rădăcini împlîntate în inima poporului“. Iar anii care au urmat, în care şirurile demonstraţiilor de 1 Mai au fost mereu mai largi, mai numeroase, au confirmat acest adevăr: „Noroadele prin cugetare / In ziua asta-şi dau cuvînt / Să fie pace pe pămînt". Aceste versuri apărute intr-o publicaţie socialistă de 1 Mai surprind un alt înţeles pe care muncitorimea noastră l-a dat acestei zile — o zi de luptă pentru pace, de afirmare a voinţei ei ca intre popoare să se instaureze relaţii de prietenie, bună vecinătate şi conlucrare. Se ilustra, astfel, convingerea nutrită de timpuriu In perioada interbelică şi cu deosebire după instaurarea hitlerismului la putere in Germania, ziua de 1 Mai a devenit, totodată, o zi de luptă împotriva fascismului, de afirmare hotârită a voinţei clasei muncitoare de a se împotrivi ascensiunii acestuia spre putere, de a uni în jurul său toate forţele patriotice, democratice, progresiste într-un larg front popular antifascist. Se dovedea astfel, o dată mai mult, că idealurile muncitorimii erau idealurile poporului, că lupta sa era purtată în numele aspiraţiilor şi intereselor supreme ale naţiunii. Aşa precum, cu strălucire proletariatul român că muncitorii, făurarii atîtora dintre bunurile materiale ale omenirii, aveau şi dreptul şi datoria să se afle in fruntea luptei pentru ca să nu fie primejduit patrimoniul de valori născut din truda atîtor generaţii, să stea în primele rinduri ale eforturilor pentru ca energiile şi puterile creatoare ale popoarelor să fie aşezate în folosul creaţiei paşnice, al binelui omului. O convingere aflată statornic la temelia luptei muncitorimii şi afirmată statornic la fiecare 1 Mai. Precum în anul 1891 cînd chemarea de 1 Mai sublinia : „In această zi, muncitorii de pe diferite continente (...) întind miinile peste graniţe unii spre alţii, pentru o stringere frăţească, 1 Mai fiind prima zi şi adevărata manifestare a păcii, iubirii şi frăţiei între popoare“. Precum in anul 1913 cînd in manifestul de 1 Mai cuvinte vibrante Îndemnau : „Veniţi muncitori ai Capitalei, cu toţii, pentru ca laolaltă să facem să răsune glasul nostru (...), să ne ridicăm împotriva militarismului şi războiului“. re, a probat-o luminoasa zi de 1 Mai 1939. Ziua de 1 Mai a acelui an s-a incrustat adine in inimi şi in conştiinţe. Pentru că atunci, in acea primăvară în care pe cerul Europei şi al lumii se strîngeau tot mai ameninţători norii negri ai războiului, pregătit cu febrilitate de Reichul nazist, clasa noastră muncitoare, poporul român au oferit un strălucit exemplu de curaj şi de abnegaţie revoluţionară, de hotărire de luptă pentru salvarea integrităţii teritoriale şi independenţei patriei. La chemarea partidului comunist au răspuns in acea zi zeci şi zeci de mii de oameni ai muncii, în Capi-, tală şi in alte 80 de oraşe ale ţării, arătînd, aşa cum scria „Scînteia“ ilegală, „cit de adîncă este indignarea poporului român împotriva fascismului“. In Capitală, în acea zi, circa douăzeci de mii de muncitori, tineri şi vîrstnici, bărbaţi şi femei, comunişti, socialişti şi social-democraţi, au transformat străzile bucureştene, aşa cum remarca un raport al Siguranţei, într-un „cîmp de manifestaţie revoluţionară“. Au fost înscrise atunci pe mari placarde şi s-au făcut auzite în acea zi lozinci care dădeau glas adevăratei stări de spirit a poporului, simţămintelor care stăpineau cugetele şi inimile muncitorimii noastre : „Jos fascismul !“, „Jos Garda de Fier !“, „Trăiască democraţia !“, „Trăiască pacea !“, „Trăiască independenţa naţională a ţării „Să apărăm graniţele împotriva agresorului hitlerist !“, „Vrem România liberă şi independentă !“. Măreţia acelei zile de neuitat a fost sporită de participarea a mii şi mii de oameni la depunerea unei coroane de flori la Mormîntul Eroului Necunoscut din Parcul Libertăţii — gest simbolic, cu valoarea unui legămînt : acela de a păstra neştirbită moştenirea Înaintaşilor, de a apăra istoricele cuceriri ale poporului, dobîndite prin truda, lupta şi jertfa a nenumărate generaţii. Marile resurse de energie revoluţionară ale muncitorimii noastre, ataşamentul său nestrămutat faţă de supremele idealuri naţionale, puternica sa hotărire de luptă antifascistă, strălucit ilustrate în eroica zi de 1 Mai 1939, şi-au săpat adine făgaş în inima şi conştiinţa ţării, ilustrind adevărul că, aşa cum scria în epocă ziarul „Timpul“, „armata muncii este în permanenţă armata ţării“. Caracterul impunător şi combativ al acestor mari demonstraţii antifasciste şi antirăzboinice a impresionat profund opinia publică innternaţională, care le-a apreciat ca una din cele mai mari manifestări antifasciste din Europa din perioada postmüncheneză, ca o expresie a hotăririi poporului român de a se împotrivi fascismului, agresiunii, războiului. Elogiind atitudinea muncitorimii române, presa internaţională a vorbit atunci despre drapelul de luptă antifascistă înălţat de clasa noastră muncitoare. 1 Mai 1939 s-a înscris în istoria patriei ca o strălucită biruinţă politică a partidului nostru comunist. Pentru că partidul a fost forţa care a pregătitşi mobilizat la acţiune unită clasa muncitoare, imprimînd manifestaţiilor un caracter impunător şi combativ. Pentru că ale partidului erau chemările patriotice, revoluţionare, de luptă hotărîtă antifascistă şi antirăzboinică înscrise pe placarde ori scandate de mii şi mii de glasuri. Un rol determinant în pregătirea şi desfăşurarea marilor 1 Mai 1939 — momentul amplei manifestaţii antifasciste şi antirăzboinice, la a cărei organizare, alături de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, o contribuţie remarcabilă a adus tovarăşa Elena Ceauşescu (Petrescu) — a însemnat o mare lecţie pentru perioada, care a urmat, arătînd forţa unităţii muncitoreşti, nevoia acţiunii unite a tuturor forţelor progresiste, democratice, antifasciste. A însemnat un important moment pe drumul spre unitatea de luptă proletară, drum pe care avea să-l încununa un alt 1 Mai, cel al anului 1944. Era atunci un moment decisiv pentru ţară. Inţelegînd comandamanifestaţii antifasciste şi antirăzboinice organizate în urmă cu 46 de ani în Capitală, alături de alţi militanţi de seamă ai partidului, l-a avut tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Din perspectiva anilor, contribuţia sa la reuşita acelei viguroase acţiuni revoluţionare ne apare încărcată de profunde semnificaţii. Ea stă mărturie consecvenţei gîndului şi faptei conducătorului partidului şi statului nostru, a unei superioare înţelegeri a marii forţe a unităţii muncitoreşti, a unităţii tuturor oamenilor muncii, înţelegere care s-a aflat la temelia întregii sale lupte din anii ilegalităţii pentru unirea energiilor proletare într-un unic şuvoi, înţelegere in care îşi află izvorul ampla activitate desfăşurată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cu deosebire în anii de după Congresul al IX-lea al partidului, pentru cimentarea necontenită a unităţii naţiunii noastre, chezăşie a tuturor izbinzilor în opera de edificare socialistă şi comunistă a ţării, mentele majore ale momentului, consecvent obiectivelor pe care le stabilise şi le propusese forţelor politice patriotice încă de la Începutul războiului atlisovietic, Partidul Comunist Român şi-a intensificat eforturile pentru unirea ce o singură platformă de luptă a forţelor vii, sănătoase ale neamului, considerind că ea trebuie să se întemeieze pe unitatea de acţiune muncitorească. Străduinţele depuse de partid au dat roade in primăvara lui 1944, cînd, prin înţelegerile dintre P.C.R. şi P.S.D., s-a Încheiat Frontul Unic Muncitoresc, nucleul în jurul căruia s-au înmănuncheat toate forţele politice patriotice, democratice, antifasciste, ceea ce a asigurat triumful glorioasei revoluţii din August 1944. O adevărată oglindă a uriaşelor energii pe care le descătuşase revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă a reprezentat-o ziua de 1 Mai 1945. Primul 1 Mai liber. Vreme de 11 ore prin faţa tribunei înălţate în inima Capitalei au trecut şirurile nesfîrşite de oameni ai muncii. Dînd glas satisfacţiei şi mîndriei patriotice că prin potenţialul său militar, economic şi uman, angajat nu înAtunci, la 1 Mai 1945, ţara se afla cu faţa spre viitor. Un viitor pe care avea să-l clădească prin efort susţinut, prin amplă încordare de energii, biruind greutăţi nemăsurate, cicatrizînd treptat rănile războiului, reclădind fabrici şi uzine, poduri şi oraşe, edificînd o lume nouă, socialistă. De aceea, fiecare 1 Mai avea să înscrie în bilanţurile sale noi şi noi izbînzi, tot atiţia paşi pe calea construirii noii societăţi. Iar cele mai ample, cele mai strălucite aveau să fie cele ale epocii inaugurate în 1965 de istoricul Congres al IX-lea al partidului, epocă pe care poporul a înscris-o în inimi şi conştiinţe cu numele ctitorului noului destin al ţării, „Epoca Nicolae Ceauşescu“. An de an, în raportul muncitoresc al ţării şi-au înscris numele noi şi noi întreprinderi, uzine, schele petroliere, noi şi noi capacităţi de producţie. Dovadă că în toţi aceşti ani a continuat cu neabătută consecvenţă politica de industrializare socialistă a ţării, datorită căreia s-a asigurat in aceste două decenii dezvoltarea în ritmuri înalte a forţelor de producţie, a avuţiei naţionale — temelia trainică a propăşirii ţării, a independenţei şi suveranităţii tregime în slujba frontului antihitlerist, România se situa pe locul al patrulea în cadrul coaliţiei antifasciste, aducîndu-şi o contribuţie de preţ la grăbirea sfîrşitului războiului. Reafirmând hotărîrea sa ca, sub conducerea partidului, să înainteze neabătut pe făgaşul inaugurat în august 1944, înfăptuind noi şi profunde transformări revoluţionare în viaţa socialeconomică şi politică a patriei. De aceea îndreptăţită a fost aprecierea făcută în urmă cu patru decenii, că la 1 Mai 1945 poporul român a manifestat „cu faţa către viitor“, sale. Dovadă că în toţi aceşti douăzeci de ani au fost racordate, cu exemplară stăruinţă, la pulsul unei vieţi industriale dinamice, efervescente toate judeţele ţării, creîndu-se astfel condiţiile propice progresului accelerat al tuturor zonelor patriei, ale afirmării plenare a personalităţii, vocaţiilor şi aptitudinilor creatoare ale tuturor fiilor ţării, fără deosebire de naţionalitate. An de an, în bilanţul muncitoresc de 1 Mai — mereu mai bogat, mereu mai cuprinzător — se descifrează semnele clare ale amplei bătălii declanşate şi purtate cu pilduitoare consecventă pentru introducerea progresului tehnic, a cuceririlor celor mai recente ale revoluţiei ştiinţifico-tehnice, pentru dezvoltarea ramurilor de vîrf, apte să asigure fructificarea cu maximum de randament a resurselor noastre materiale, pentru realizarea unei producţii de înaltă competitivitate, pentru o eficienţă economică superioară. Regăsim, de asemenea, în raportul de muncă al ţării, înfăţişat în sărbătoreasca zi a Intîiului de Mai, adevărul că în aceşti ani atît de rodnici din România s-a făurit un larg cadru democratic, profund original, care asigură participarea nemijlocită a tuturor cetăţenilor patriei la conducerea societăţii, la soluţionarea tuturor problemelor grandioasei opere de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism. După cum în cuvintele „Ceauşescu şi poporul“, „Partidul — Ceauşescu — România“ — scandate la adunările festive de 1 Mai — descifrăm o altă realitate definitorie a acestor ani : unitatea de gîndire şi simţire, de voinţă şi de acţiune a Întregii noastre naţiuni în jurul partidului, al secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, osmoza puternică ce uneşte într-o unică, mare şi puternică familie pe toţi fiii patriei, fără deosebire de naţionalitate, încrederea cu care întregul popor îşi înconjoară conducătorul iubit şi cutezător, hotărîrea de a-l urma neabătut, înălţînd ţara pe noi culmi de frumuseţe şi măreţie. Sînt adevăruri cărora sărbătorirea în acest an, de întreg poporul, intr-o atmosferă de puternică angajare patriotică, revoluţionară, a împlinirii a două decenii de la alegerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu în fruntea partidului, le dă o nouă strălucire, adăugind la cununa împlinirilor de pină acum noi şi rodnice înfăptuiri, rod nemijlocit al muncii creatoare, pline de dăruire a tuturor fiilor pămîntului românesc, fără deosebire de naţionalitate. 1 Mai 1985 află poporul român într-o susţinută întrecere cu timpul, cu sine însuşi, pentru a înfăptui hotărîrile Congresului al XIII-lea al partidului, pentru a ridica — prin muncă plină de dăruire, în strînsă unitate în jurul partidului, al secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu — România socialistă pe noi trepte de progres şi civilizaţie, împlinind visurile cele mai Înalte ale înaintaşilor. Inclusiv ale celor care, de 96 de ani, au transformat intîia zi a lunii mai intr-o zi de luptă revoluţionară, de muncă eroică pentru propăşirea patriei, de puternică afirmare a frăţiei celor ce muncesc de pretutindeni. Silviu ACHIM 1939: „Armata muncii este in permanenţă armata ţării66 „Cu faţa către viitor66 Anii „Epocii Nicolae Ceauşescu66 — anii celor mai măreţe înfăptuiri Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu (Petrescu) în anul 1939, anul marii demonstraţii antifasciste şi antirăzboinice de la 1 Mai, în organizarea şi desfăşurarea căreia au avut o contribuţie de seamă Secvenţe din cronica sărbătoririi zilei de 1 Mai : In stingă - 1 Mai 1936 ; in dreapta sus - 1 Mai 1892 , in dreapta jos - primul 1 Mai liber, 1 Mai 1945 In mers neabătut Nu doar o lună-a florilor cu veselu-i alai, Nici tunet de fanfare dezlănţuind cadenţe : Eu mai presus de toate îi cer acestui Mai Să-şi împlinească aprig supremele urgenţe ! Ca-n Imnul muncii fierul să-l batem cît e cald Oriunde viaţa-şi află în munca noastră rostul, Ca pe-o redutâ-n luptă să fluture un fald Oriunde-n bătălie ni-i noul avanpostul. Prin Ceauşescu, Ţara i-e păcii lumii scut. De-aceea ea în stima-i mereu mai mult şi creşte, Urgenţa ce ne mînâ în mers neabătut E să cinstim intîiul de mai muncitoreşte. Niculae STOIAN Laudă muncii Laudă muncii, laudă celor ce leagă Ziua de noapte şi noaptea de zi, Inima Patriei atingînd-o întreagă Cînd seminţele pline prind a plesni Laudă celor ce scormonesc adîncul Impovărînd lumina zeificatâ-n zare Lăudate de-a pururi fie mîna şi gîndul Care aduc Cetăţii mereu împrospătare E-o bucurie nouâ-n cuvintele de floare Aşezămînt de suflet de pace cu temei . Laudă acestei vremi şi vremii viitoare Laudă Patriei, împlinirilor şi viselor ei ! Viorel VARGA ÎN NUMELE SOLIDARITĂŢII MUNCITOREŞTI, ÎN NUMELE VIITORULUI SOCIALIST Din chemările de 1 Mai adresate de-a lungul vremii oamenilor muncii din ţara noastră „MUNCITORII ARATA CA SUNT HOTARIŢI SA ALUNGE ZAVISTIA, URA ŞI RĂZBOIUL DINTRE NEAMURI“. „In ziua de 1 Mai, muncitorii socialişti din întreaga lume arată că sunt hotăriţi să alunge zavistia, ura şi războiul dintre neamuri . in această zi măreaţă muncitorii tuturor ţărilor şi neamurilor arată că ei n-au pentru ce să se urască, că ei sînt toţi fraţi în suferinţa de azi, fraţi în traiul liniştit şi fericit de mîine, cînd prin sforţările lor unite vor face să înceteze toate neajunsurile, durerile şi nefericirile alcătuirii sociale de azi. I...] „Lumea nouă", 12 aprilie 1895 „PRETUTINDENI, MĂRTURISIND UN SINGUR IDEAL — SOCIALISMUL“. „E minunată pilda ce ne-o înfăţişează sărbătoarea de astăzi. In aceeaşi zi, în cele patru colţuri ale pămîntului, muncitorimea serbează pe Intîi Mai, mărturisind o singură credinţă : socialismul! O ■ manifestaţie muncitorească dintr-un anumit oraş poate să aibă însemnătatea ei relativă. Ridicaţi-vă însă cu mintea ceva mai sus şi îmbrăţişaţi cu imaginaţia toate manifestaţiile care se fac în aceeaşi zi. Inchipuiţi-vă că aproape nu există localitate în care să nu se prăznuiască ziua de Intîi Mai şi atunci de-abia vă veţi putea pătrunde de enorma ei însemnătate“. „l iu Mai“, 18 aprilie, 1904 „SA ARATAM CA SUNTEM O PUTERE CARE MINE VA SCHIMBA ÎNFĂŢIŞAREA TARII“. „Anul acesta ziua de 1 Mai are o înfăţişare nouă. (...) Manifestaţia noastră trebuie să fie o grandioasă întruchipare a stării muncitorimii care îşi cere drepturile (...) Trebuie ca prin numărul nostru să arătăm că sîntem o forţă de care trebuie să se ţină seama de aici încolo, o putere care mîine va schimba înfăţişarea ţării, regenerînd-o prin forţele pe care le-am trezit din adincurile populare“. „Socialismul“, 25 aprilie 1919 „UNIREA NE VA SPORI PUTEREA“. „Sus inimile, muncitori, sus frunţile tovarăşi!... Azi, în ziua de 1 Mai, să ne luăm angajamente de a ne organiza şi organizaţi să luptăm pentru ziua de mîine. Unirea proletarilor va spori puterea lor. (...) Astfel, vom manifesta în ziua de 1 Mai pentru unirea proletarilor, iar puterea care va izvorî în toată lumea, din această ieşire unită a maselor muncitoare, va deschide o nouă epocă de luptă in care poziţiile noastre vor fi mai tari. (...)“ „Socialismul“, 1 Mai 1922 „PARTIDUL COMUNIST — PE POZIŢIILE CELE MAI ÎNAINTATE ALE LUPTEI“. „Partidul comunist a stat totdeauna şi va sta pînă la capăt în fruntea clasei muncitoare, el a rămas şi va rămine pe poziţiile cele mai înaintate ale luptei de clasă pentru a apăra cu sîngele luptătorilor săi interesele clasei muncitoare de la oraşe şi de la sate". „Tineretul socialist“, 1 Mai 1924 „O ZI DE URIAŞA ÎNFĂPTUIRE A FRONTULUI UNIC“. „Ziua de 1 Mai să fie o uriaşă manifestare a voinţei de luptă, să fie o uriaşă înfăptuire a frontului unic, aşa cum a fost în luptele din februarie trecut la noi (...)“. „Scînteia“, aprilie 1934 „DRUMUL SALVARII TARII — UNIREA FORŢELOR IN FRONTUL PATRIOTIC ANTIHITLERIST AL POPORULUI“. „Ajunge ! A venit ceasul cînd trebuie să alegem între drumul distrugerii complete şi drumul păcii, al libertăţii democratice, al refacerii ţării. Şi drumul salvării de la catastrofa naţională este : Unirea tuturor partidelor, organizaţiilor şi patrioţilor în Frontul patriotic antihitlerist al poporului şi formarea Comitetului Naţional de luptă pentru salvarea patriei, care să mobilizeze şi să unească toate forţele ţării, fără deosebire de clasă, partid sau religie, în vederea doborîrii dictaturii militare-fasciste şi ieşirii României din război“. Manifest al C.C. al P.C.R., 1 Mai 1944 SCINTEIA - miercuri 1 mai 1985 Cîntec de mai Din caietul de aur amiaza toarce firea de tainică beteală pe cîmpuri şi grădini, | şi-naltul cer al ţării bătute în safire | albastră decantare a clarelor lumini. | Timp nou al înfloririi şi-al sevelor ce suie din brazdele întoarse în bobul încolţit, | cînd joardele răchitei cu coaja amăruie îşi leagănâ-ncet frunza cu fraged colorit. Sub zarea împînzitâ de holde şi de drumuri privelişti animate şi-arome de iasmin, cu sate şi oraşe sub paşnicele fumuri , care plutesc pe-ntinderi topite in senin. ţ Acolo arde-ntruna foc viu pe vetre-ncinse , transfigurind metalul în ramuri de oţel şi se deschid în soare livezi de floare ninse ’ pe care boarea zilei le-alintă cătinel. | Etaiul plin de-avînturi, emblemă a-nnoirii, t Armindenul, străbunul, cu verdele-i frunzar, simbolul ce adună sub steagul dezrobirii \ muncitorimea lumii în frontul secular. Cu inimile treze, trăind în libertate noi umăr lingă umăr, cu-aceleaşi dîrze vreri, î nălţăm o nouă ţară spre culmile visate ^ sub semnul de lumină al mindrei primăveri. ţ Vlaicu BARNA !