Steagul Roşu, februarie 1971 (Anul 26, nr. 5591-5614)

1971-02-25 / nr. 5611

*7 i ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN BACĂU AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN ANUL XXVI — NR. 5.611 (7.090) JOI 25 FEBRUARIE 1971 4 pagini — 30 bani Cuvintarea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU la Consfătuirea de lucru a conducătorilor centralelor industriale și ai celorlalte unități cu statut de centrală Stimați tovarăși. Aș dori să încep prin a adresa tutu­ror participanților la această consfă­tuire de lucru un salut din partea Comitetului Central al partidului. (Aplauze puternice, prelungite). La consfătuire participă cadre de conducere ale unităților economice cu statut de centrală, directori ai u­­nor institute de cercetare, conduceri­le ministerelor, secretarii cu proble­mele economice de la comitetele ju­dețene și alți activiști de partid, de sindicat și de stat. Prin caracterul său, consfătuirea reprezintă un ade­vărat forum de dezbatere largă a ce­lor mai importante probleme ale ac­tivității economice din țara noastră. In discuțiile care au avut loc la ministere, cit și în plenul consfătui­rii, s-a relevat justețea hotărîrilor Conferinței Naționale a partidului, privind îmbunătățirea organizării și conducerii activității economice. Deși centralele industriale își desfășoară activitatea doar de un­­ an și jumă­tate, putem spune că ele și-au dove­dit pe deplin eficiența. In timpul lucrărilor consfătuirii s-au subliniat pe larg aspectele pozi­tive și, în același timp, s-au adus u­­nele critici îndreptățite, atît cu pri­vire la organizarea centralelor, cît și în legătură cu metodele și stilul lor de lucru. Au fost formulate multe propuneri privind sporirea drepturi­lor centralelor, îndeosebi în ce pri­vește problemele de finanțare. Nu însă în aceeași măsură tovarășii care au luat cuvîntul s-au preocupat de u­­nele deficiențe din activitatea pro­prie, de felul cum trebuie acționat pentru a spori eficiența activității u­­nităților noastre economice. Din a­­cest punct de vedere, aș putea spune că dezbaterile din consfătuirea noas­tră au avut un anumit minus. De asemenea, în cadrul consfătuirii au fost făcute o serie de critici și propuneri — în cea mai mare parte juste — cu privire la proiectele de legi supuse discuțiilor. Putem apre­cia deci că dezbaterile s-au desfășu­rat într-un spirit de lucru ; ele au o­­glindit creșterea nivelului general al cadrelor noastre din economie, com­petența profesională și înaltul lor spirit de răspundere pentru bunul mers al întregii activități economice. Problemele ridicate în consfătuire vor trebui să fie analizate temeinic, ținîndu-se seama de ele atît la defi­nitivarea proiectelor de legi, cît și la stabilirea măsurilor de îmbunătă­țire în continuare a organizării, pla­nificării și conducerii activității e­­conomice. Consfătuirea noastră are loc într-o perioadă deosebit de importantă pentru dezvoltarea economică și so­­cial-culturală a țării, marcată prin încheierea cu succes a cincinalului 1966—1970 și trecerea la realizarea noului plan de cinci ani. După cum cunoașteți cu toții, prevederile cinci­nalului trecut au fost îndeplinite cu succes. Producția industrială a con­tinuat să se dezvolte în ritmuri înal­te, superioare celor prevăzute în plan ; s-au construit și dat în func­țiune numeroase obiective în indus­trie, agricultură și în celelalte ra­muri, s-au obținut noi progrese în­semnate în repartizarea rațională, armonioasă a forțelor de producție pe întreg teritoriul țării. România a fă­cut în această perioadă noi pași îna­inte pe drumul creșterii forței sale economice, al valorificării tot intense a potențialului material mai și uman. Ca urmare a rezultatelor obținute în dezvoltarea producției, în mai bu­na gospodărire a resurselor țării, ve­nitul național a crescut într-un ritm mediu de 7,7 la sută. Pe această bază au fost luate importante măsuri pri­vind creșterea nivelului de trai al populației , au sporit veniturile tutu­ror oamenilor muncii de la orașe și sate, au fost majorate în această pe­rioadă toate categoriile de salarii și îndeosebi salariile mici, au crescut pensiile și alocațiile pentru copii, s-a realizat un important program de construcții de locuințe. Toate aceste realizări au fost posi­bile datorită muncii pline de abnega­ție desfășurate de întregul popor pentru înfăptuirea politicii partidu­lui privind dezvoltarea economică și socială a patriei noastre socialiste. Analizînd aceste rezultate, recenta plenară a Comitetului Central al par­tidului a dat o înaltă apreciere mun­cii desfășurate în perioada cincina­lului 1966—1970 de clasa noastră muncitoare, de țărănime, intelectua­litate, de toți oamenii muncii și le-a adresat tuturor calde felicitări pen­tru succesele obținute. Cincinalul care a trecut a însem­nat totodată pentru țara noastră pe­rioada aplicării unor importante mă­suri menite să asigure o îmbunătă­țire a organizării și conducerii eco­nomiei, a întregii vieți sociale. S-au creat condiții pentru apropierea con­ducerii de activitatea concretă, pen­tru rezolvarea mai operativă a pro­blemelor producției și vieții social­­culturale. In cadrul acestor măsuri, stabilite pe baza hotărîrilor Conferin­ței Naționale a partidului, se numără și crearea centralelor industriale, care a însemnat un pas important pe calea perfecționării conducerii și pla­nificării activității economice. O deosebită importanță a avut crearea consiliilor de administrație și a comitetelor de direcție, instituțio­­nalizarea adunărilor generale ale sa­lariaților, care au contribuit la pro­movarea largă a principiului condu­cerii colective, la atragerea mai in­tensă a maselor de oameni ai mun­cii la organizarea și conducerea pro­ducției, la adîncirea democratismului socialist în economie și în întreaga viață socială, îmbunătățirea muncii de planifi­care, dezvoltarea relațiilor contrac­tuale din economie, organizarea mai bună a activității de investiții, per­fecționarea comerțului exterior și a sistemului financiar și de credit, îm­bunătățirea cadrului legislativ al ac­tivității economice și alte măsuri lua­te în această perioadă au creat con­diții ca centralele industriale să se afirme tot mai mult ca organisme principale în viața economică a ță­rii, în înfăptuirea politicii partidului și statului în acest domeniu hotă­­rîtor pentru progresul întregii noas­tre societăți. Tovarăși, Doresc să mă refer, în continuare, la citeva probleme pe care le consi­der mai importante, în primul rînd, în legătură cu or­ganizarea și funcționarea centralelor și a celorlalte unități cu statut de centrală. Putem spune că activitatea desfășurată de aceste unități în cursul anului 1970 a demonstrat că modul de organizare a producției pe care l-am adoptat corespunde pe de­plin stadiului actual de dezvoltare a economiei noastre socialiste. Ținînd seama de cerințele pe care le ridică desfășurarea revoluției teh­­nico-științifice contemporane, de procesul intens de dezvoltare și di­versificare a economiei noastre, a a­­părut ca o necesitate obiectivă con­centrarea producției în unități mari în stare să asigure o conducere su­perioară din toate punctele de ve­dere a activității economice. Faptele demonstrează că era greu să se asi­gure o bună conducere a producției materiale, perfecționarea proceselor de muncă și, în general, dezvoltarea forțelor de producție ale societății noastre socialiste menținîndu-se un număr mare de unități dispersate ; a­­ceasta presupunea atît risipirea ca­drelor — care constituie problema cea mai importantă , cît și disper­sarea mijloacelor economice, finan­ciare. De altfel, rezultatele pozitive obținute de centralele industriale, contribuția pe care ele au adus-o la realizarea planului de dezvoltare a economiei naționale vin să adeve­rească pe deplin ceea ce am spus mai înainte. Consider pozitiv faptul că majori­tatea centralelor s-au constituit pe baza conducerilor unor întreprinderi existente. De altfel, așa cum s-a a­­rătat aici, aceste unități au obținut și cele mai bune rezultate. După cum se știe, la adoptarea ho­­tărîrii privind organizarea centrale­lor industriale s-a pornit de la ideea ca ele să devină unități de producție și nu organisme de coordonare. Este vorba deci, de unirea, de concentra­rea producției în unități mari și nu de crearea unor organisme de îndru­mare, lăsîndu-se însă ca activitatea de producție să se desfășoare mai departe în vechea formă. Se pare în­să că nu toate centralele — și nici chiar toate ministerele — au înțeles acest lucru. Mai există unele centra­le ce funcționează mai mult ca or­ganisme de coordonare și care, în mare parte, nu fac decît să reediteze, cu mici modificări, activitatea foste­lor direcții generale din ministere. Desigur, trebuie să avem în vede­re diversitatea mare a sectoarelor e­­conomiei noastre, deci și a formelor organizatorice ; dar această diversi­tate nu trebuie să ducă la concluzia că trebuie să adoptăm principii deo­sebite în organizarea acestor unități economice. Putem să avem forme or­ganizatorice foarte diverse, structuri sau organigrame foarte diferite — și în această privință sînt de acord să lăsăm o libertate desăvîrșită minis­terelor, centralelor și organizațiilor economice cu statut de centrală , dar toate trebuie să se încadreze în spi­ritul general de care am vorbit, să devină unități economice integrate care răspund de conducerea întregii activități de producție, cu tot ce im­plică aceasta pentru unitățile respec­tive. De asemenea, diversitatea de orga­nizare, corespunzătoare specificului fiecărui sector și fiecărei ramuri de activitate, nu trebuie să transforme aceste unități în mini ministere — așa cum s-a întîmplat cu unele cen­trale. Există centrale industriale care, pe lingă faptul că au o organi­zare și atribuțiuni asemănătoare cu cele ale fostelor direcții generale, și-au creat și un aparat numeros, u­­nele depășind cu mult personalul u­­nor ministere economice. Acest lucru s-a realizat nu pe seama aparatului din ministere, pentru că aceasta tot ar fi fost un lucru pozitiv, ei, în spe­cial, pe seama cadrelor tehnice din întreprinderi. Aceasta a dus la slăbi­rea încadrării întreprinderilor cu personal de execuție și de conducere a producției, ceea ce a avut urmări negative în acest domeniu. N-aș putea să nu menționez, de a­­semenea, faptul că în organizarea u­­nităților economice cu statut de cen­trală nu s-au aplicat pînă la capăt hotărîrile de partid și de stat privind trimiterea spre producție a cadrelor din ministere. Fiecare minister a că­utat să procedeze în așa fel încît, pînă la urmă, toți oamenii, cu mici excepții, să rămînă în București. Din toate așa-zisele reduceri de personal care s-au realizat în ce privește apa­ratul ministerelor, nici 10 la sută nu au mers în unitățile de producție în provincie, deși știm cu toții că astăzi aproape 85 la sută din producția ță­rii se realizează acolo, nu în Bucu­rești. Insist asupra acestor aspecte pentru că trebuie să le avem în vede­re la definitivarea măsurilor pe care urmează să le luăm în continuare în scopul asigurării cu cadre corespun­zătoare a unităților productive. Pe bună dreptate au arătat aici mai mulți tovarăși că s-a observat o oarecare încetineală în preluarea de către centrale a activităților pe care acestea trebuiau să le îndeplinească. Desigur, cauzele pot fi mai multe. Sîntem la început și, ca atare, a fost nevoie ca lucrurile să mai fie clarifi­cate , dar se pare că a existat și o oarecare reținere, în primul rînd din par­tea centralelor. Acestea nu s-au dovedit destul de hotărîte în a prelua cît mai operativ atribuțiunile ce li s-au încredințat și a trece la realiza­rea tuturor sarcinilor ce le reveneau. Această reținere este legată, desigur, și de faptul că noua formă de orga­nizare implică o creștere serioasă a răspunderilor cadrelor respective ; am întîlnit cazuri cînd unii tovarăși aveau părerea că centralele nu tre­buie să preia, totuși, prea multe atri­buțiuni și sarcini de la ministere. Au existat rețineri și la ministere — firește din alte motive. în parte, asemenea rețineri s-au născut dintr-o oarecare neîncredere în posibilitățile noilor organisme economice de a so­luționa corespunzător problemele conducerii și organizării producției ; ele au pornit însă și dintr-o anumită teamă a aparatului central că dacă se vor trece prea multe atribuțiuni la centrale se va vedea că nu se jus­tifică menținerea unui personal atît (Continuare în pagina a III-a) i vedere exterioară a secției de um­biiâ de la Complexul de prelucrare a lemnului din Comanești,­ Foto. C. BURSU.Q REZOLUȚIA Congresului al IX-lea al Uniunii Tineretului Comunist Congresul al IX-lea al Uniunii Ti­neretului Comunist a analizat acti­vitatea desfășurată de organizațiile de tineret de la ultimul Congres și a stabilit obiectivele și sarcinile ce revin ■ Uniunii Tineretului Comunist în perioada viitoare. Desfășurîndu-și lucrările în preaj­ma gloriosului jubileu — aniversa­rea a 50 de ani de la crearea Parti­dului Comunist Român, conducătorul încercat al poporului în lupta pentru realizarea idealurilor de libertate națională și socială, pentru înfăptui­rea revoluției și construcției socia­liste — Congresul al IX-lea al Uniu­nii Tineretului Comunist a constituit un nou prilej de afirmare a adeziu­nii unanime a tinerei generații la po­litica internă și externă a partidu­lui. I. — Aprobînd activitatea desfășu­rată de Comitetul Central în perioa­da la care se referă Raportul, Con­gresul apreciază că îndeplinirea mă­surilor adoptate de Plenara C.C. al P.C.R. din noiembrie—decembrie 1967 și Consfătuirea pe țară a U.T.C. au avut ca rezultat îmbunătățirea ge­nerală a activității politico-educative în rândul tineretului, îmbogățirea și diversificarea formelor și metodelor de muncă, creșterea inițiativei tine­rilor, a organizațiilor U.T.C., sporirea eficienței muncii acestora. Investirea Uniunii Tineretului Co­munist cu o sferă largă de preocu­pări, atribuții și răspunderi nemijlo­cite, în organizarea unor activități cultural-educative, sportive, turistice, de pregătire a tinerilor pentru apă­rarea patriei, participarea reprezen­tanților tineretului în consiliile de conducere ale unităților economice și ale instituțiilor de învățămînt, ale organismelor economice­ și ale admi­nistrației de stat a dus la îmbogăți­rea vieții și activității organizațiilor U.T.C., la creșterea influenței și pres­tigiului lor în rîndurile tineretului. Experiența ultimilor trei ani, rezul­tatele obținute confirmă pe deplin justețea orientării date de partid mun­cii Uniunii Tineretului Comunist, conducerea nemijlocită și îndrumarea permanentă a întregii activități de către partidul comunist constituind chezășia succeselor viitoare ale or­ganizației revoluționare a tineretului din România. Congresul constată însă existența unor deficiențe în munca organelor și organizațiilor U.T.C., în generali­zarea experienței pozitive, în cola­borarea cu ceilalți factori educativi, în conceperea și desfășurarea acțiu­nilor proprii. II. — Congresul stabilește ca sar­cină politică fundamentală a activi­tății de viitor a Uniunii Tineretului Co­munist participarea întregului ti­neret, de la orașe și sate, la activi­tatea economică, socială, politică și culturală a țării, la opera de edifi­care a societății socialiste multila­teral dezvoltate. " Dezvoltarea într-un ritm susținut a industriei și agriculturii noastre socialiste impun sporirea contribuției tuturor organizațiilor U.T.C. la înfăp­tuirea planurilor de dezvoltare eco­nomică, la activitatea productivă. Totodată, o preocupare mai susținu­tă vor trebui să manifeste organiza­țiile U.T.C. față de rezolvarea pro­blemelor de muncă și viață ale tine­rilor. Modernizarea și perfecționarea continuă a industriei necesită inten­sificarea activității organizațiilor U.T.C. pentru dezvoltarea la tineri a spiritului de răspundere față de pregătirea profesională, însușirea cunoștințelor teoretice și practice de specialitate. Se va extinde experiența pozitivă a organizării concursurilor și olimpiadelor pe meserii și profesii ale tinerilor din industrie, transpor­turi, construcții, comerț și cooperație. Organizațiilor U.T.C. din cooperati­vele agricole de producție și între­prinderile agricole de stat, din uni­tățile de mecanizare se revin îndato­riri deosebit de importante în mobi­lizarea tinerilor la realizarea sarcini­lor de producție ale unităților agri­cole, în stimularea și dezvoltarea spiritului de muncă în comun, a sim­țului gospodăresc. O atenție mare se va­ acorda pregătirii tinerilor pentru­­ meseriile și profesiile noi ale satu­lui. Se impune ca organizațiile U.T.C. din mediul rural, alături de ceilalți factori, să dea dovadă de solicitudine în asigurarea­­ condițiilor necesare manifestării plenare a capacității, priceperii și hărniciei tinerilor, pen­tru găsirea unor forme și modali­tăți specifice de activitate, în mod deosebit cu tinerele fete, contribuind astfel la formarea unor buni și pri­cepuți gospodari, care îndrăgesc sa­tul și munca pămîntului — cadre de nădejde ale agriculturii noastre mo­derne. Congresul consideră necesară creș­terea eficienței muncii Uniunii Tine­retului Comunist în școli și facultăți, pentru aprofundarea cunoștințelor și dezvoltarea deprinderilor de studiu individual, de gîndire independentă, pentru asigurarea unei mai strînse legături a procesului de învățămînt cu viața, cu instruirea practică. Se va acorda o atenție mai mare dezvol­tării concursurilor pe obiecte cercurilor pe meserii, cercurilor prac­și­tice și atelierelor de producție, socie­tăților tehnico-științifice, extinderii cercetării aplicative, a atelierelor de proiectare și unităților lucrative stu­dențești. Un accent deosebit se va pune pe asigurarea unor condiții op­time de desfășurare a practicii în producție în toate formele de învă­țămînt. Se va urmări pregătirea fie­cărui elev în vederea asimilării unei meserii. Congresul apreciază că este nece­sar ca organizațiile U.T.C. să dez­volte în rîndul tinerilor intelectuali din unitățile de producție, institutele de cercetări și proiectări interesul și pasiunea pentru cercetările funda­mentale și aplicative, orientate spre aspectele și necesitățile actuale ale producției. Organizațiile U.T.C. vor depune și în continuare eforturi pen­tru antrenarea unor mase largi de ti­neri muncitori, țărani, intelectuali, elevi și studenți la acțiunile de mun­că patriotică destinate înfăptuirii o­­biectivelor de investiții ale noului plan cincinal, executării la timp și în bune condiții a lucrărilor agrico­le, a unor construcții agrozootehnice, sisteme de irigații, de îmbunătățiri funciare și de apărare contra inun­dațiilor, a unor baze sportive și tu­ristice, simple, amenajarea unor clu­buri și spații pentru activități edu­cative, înfrumusețarea comunelor și orașelor patriei. Totodată, Uniunea Tineretului Comunist va extinde ex­periența pozitivă a organizării unor șantiere naționale și locale ale tine­retului. Congresul trasează Comitetului Central sarcina inițierii unei largi mișcări de masă pentru însușirea rea­lizărilor științei și tehnicii care să cu­prindă tineri din toate categoriile. ( III. — Viața social-politică a Ro­mâniei contemporane, importanța și complexitatea evenimentelor politi­ce, sarcinile majore la înfăptuirea (Continuare în pagina a II-a) PRIMA CONSFĂTUIRE PE TARA A LUCRATORILOR DIN ÎNTREPRINDERILE AGRICOLE DE STAT In Capitală au început miercuri dimineața lucrările primei Consfă­­turi pe țară a lucrătorilor din între­prinderile agricole de stat. Consfătuirea se înscrie pe linia promovată de conducerea partidului și statului de a organiza periodic consultarea largă a lucrătorilor și specialiștilor din diferite sectoare ale economiei naționale, în legătură cu activitatea desfășurată și căile prin care pot fi puse în valoare, cît mai chibzuit și deplin, rezervele de creș­tere a producției și a eficienței eco­nomice. La lucrările Consfătuirii participă aproape 2.600­ de delegați — munci­tori, tehnicieni, ingineri agronomi, și zootehniști, medici veterinari și eco­nomiști din întreprinderile agricole de stat — precum și numeroși invi­tați , activiști de partid, reprezentan­ți ai ministerelor și instituțiilor cen­trale, oameni de știință din institu­tele de cercetări și din învățămîntul superior agricol. Prima zi a lucrărilor Consfătuirii a fost consacrată dezbaterii pe secții de specialitate : culturi de cîmp; le­gume și cartofi; pomicultură; viti­cultură ; vaci pentru lapte; taurine pentru carne; ovine; porcine ; păsări și animale mici. De asemenea, s-au purtat discuții pe marginea celor mai moderne tehnologii și forme de orga­nizare a producției și a muncii care pot contribui la sporirea continuă și substanțială a aportului întreprinde­rilor agricole de stat, la dezvoltarea economiei noastre naționale. în cursul zilei de joi, lucrările Con­sfătuirii se vor desfășura în plen, ur­­mînd a fi prezentate concluziile dez­baterilor din secțiile de specialitate și a se stabili măsuri pentru perfec­ționarea activității viitoare, în spiri­tul directivelor adoptate de partid în vederea ridicării agriculturii noastre socialiste pe trec">m noi de progres. (Agerpres) In dezbatere publică Atribuțiile sindicatelor, la nivelul cerintelor etapei actuale ! Compentență în soluționarea problemelor economico-sociale Recenta Plenară a C.C. al P.C.R. conturează un document progr­a­­matic, de mare însemnătate, pen­tru ridicarea rolului și autorității sindicatelor la nivelul atribuții­lor deosebite ce se revin în etapa actuală. Ideile cuprinse în acest do­cument au găsit un viu ecou și în rîndul membrilor de sindicat de la Fabrica de confecții „Bacăul", aici unde perfecționarea activității sindicatului este o problemă per­manentă. Ca membră în Consiliul Central al U.G.S.R., în Consiliul ju­dețean al sindicatelor, fiecare ple­nară la care am participat a con­stituit un prilej de reflecții asupra muncii comitetului de sindicat în fruntea căruia mă aflu, de învăță­minte pentru sporirea participării acestuia la viața economico-socială a întreprinderii. Din păcate, plena­rele consiliilor sindicatelor nu mai constituiau în ultimul timp foruri de subliniere, prin prisma unei a­­titudini combative, exigente, neajunsurilor existente în această a direcție și de conturare a celor mai eficiente soluții practice pentru sporirea contribuției sindicatelor, a rolului lor de organizator în viața întreprinderii. Evident, acesta este tributul plătit compoziției și struc­turii organelor superioare de con­ducere a sindicatelor, faptului că Elena STAN, muncitoare la Fabrica de confecții „Bacăul“, președinta comitetului sindical (Continuare in pagina a Tl-a) întărirea rolului grupelor sindicale Cuvîntarea tovarășului Nicolae Ceaușescu la re­centa Plenară a C.C. al P.C.R. a fost primită cu însuflețire de către toa­te colectivele de muncă din secțiile și atelierele Fabricii de postav Bu­­huși. Bucuria tuturor iz­vorăște din modul cum se preconizează desfășu­rarea activității întregii munci sindicale în etapa actuală, faptul că se a­­firmă, în primul rînd, cu stringență, întărirea ro­lului sindicatului înce­­pînd de la nivelul gru­pelor sindicale, adică a­­colo unde se hotărăște de fapt soarta producției materiale. Și, de ce să nu spunem, ne-a bucu­rat în mod deosebit fap­tul că se vorbește în mod special despre preocupă­rile pe care trebuie să le aibă sindicatul față de condițiile de muncă și de viață ale salariaților. Mărturisesc cu toată sin­ceritatea că în cadrul grupei noastre sindicale s-au obținut multe suc­cese în muncă. Dar ra­­portîndu-i activitatea la viața de zi cu zi, la mo­dul cum se rezolvă sar­cinile de producție, pro­blemele ridicate de oa­meni, se observă uneori un fel de tergiversare tocmai din partea unor oameni care ar trebui să fie cei dintîi în a găsi soluțiile optime. La ce vreau să mă re­fer ? Sunt spre exemplu în secțiile și atelierele fabricii noastre oameni care absentează nemoti­vat de la lucru, sau co­mit diferite abateri de la disciplina tehnologi­că, cu repercusiuni gra­ve asupra îndeplinirii ritmice a planului de producție, asupra obține­rii unor produse de un înalt nivel calitativ. Se ocupă oare imediat de a­­semenea cazuri biroul grupei sindicale ? De la bun început trebuie să recunoaștem că deși sunt cunoscute aceste lucruri, biroul grupei sindicale nu a intervenit cu toată hotărîrea pentru înlătu­rarea neajunsurilor sem­nalate. S-a înrădăcinat în fabrica noastră o mentalitate greșită, și anume, atunci cînd un muncitor greșește, mais­trul este cel care intervi­ne aplicînd administrative, sancțiuni iar bi­roul grupei sindicale, care ar trebui să se se­sizeze și să ia măsuri i­­mediate, așteaptă să vi­nă sfîrșitul lunii, ca a­­tunci, în adunarea gru­pei sindicale, să se pre­zinte cu o listă a celor care au comis diferite .-Constantin IONESCU, muncitor, sala 700 țesătorie nord de la Fabrica de postav Buhuși (Continuare în pagina a Il-aJ Dezvoltarea edilitară a municipiului Bacău in cincinalul 1971-1975 Vineri, 26 februarie, la ora 16, în sala mică a Casei de cultură a sindicatelor din Bacău, Comitetul executiv al Consiliului popular municipal organizează o dezbatere cu privire la „Dezvoltarea cons­trucției de locuințe și a obiective­lor social-culturale, in municipiul Bacău, între anii 1971—1975“. Ce­tățenii, specialiștii, își vor spune părerea asupra configurației vii­toare a orașului în care muncesc și trăiesc. Organizarea ulterioară urbanistică devine astfel o operă colectivă, cetățenească.

Next