Steagul Roşu, februarie 1971 (Anul 23, nr. 6715-6738)

1971-02-25 / nr. 6735

ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN ILFOV AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN . .............................I . .................... 1 1 — I . 1 . ... -V ... v 1__________________ . Anul XXIII — Nr. 6735 Joi 25 februarie 1971 4 pagini 30 bani Cuvintarea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU la Consfătuirea de lucru a conducătorilor centralelor industriale şi ai celorlalte unităţi cu statut de centrală Stimaţi tovarăşi, Aş dori să încep prin a adresa tuturor participanţilor la această consfătuire de lucru, un salut din partea Comitetului Central, al partidului. (Aplauze puternice, prelungite). La consfătuire participă cadre de conducere ale unităților economice cu statut de centrală, directori ai unor institute de cercetare, conducerile ministerelor, secretarii cuproblemele economice de la comitetele judeţene şi alţi activişti de partid, de sindicat şi de stat. Prin caracterul său, consfătuirea reprezintă un adevărat forum de dezbatere largă a celor mai importante probleme ale activităţii economice din ţara noastră, în discuţiile care au avut loc la ministere cit şi în plenul consfătuirii s-a relevat justeţea hotărârilor Conferinţei Naţionale a partidului privind îmbunătăţirea organizării şi conducerii activităţii economice. Deşi centralele industriale ■îşi desfăşoară activitatea doar de un an şi jumătate, putem spune că ele şi-au dovedit pe deplin eficienţa, în timpul lucrărilor consfătuirii s-au subliniat pe larg aspectele pozitive şi, în acelaşi timp, s-au adus unele critici îndreptăţite, atît cu privire la organizarea centralelor cît şi în legătură cu metodele şi stilul lor de lucru. Au fost formulate multe propuneri privind sporirea drepturilor centralelor, îndeosebi în ce priveşte problemele de finanţare. Nu însă în aceeaşi măsură tovarăşii care au luat cuvîntul s-au preocupat de unele deficienţe din activitatea proprie, de felul cum trebuie acţionat pentru a spori eficienţa activităţii unităţilor noastre economice. Din acest punct de vedere, aş putea spune că, dezbaterile din consfătuirea noastră au avut un anumit minus. De asemenea, in cadrul consfătuirii au fost făcute o serie de critici şi propuneri — in cea mai mare parte juste — cu privire la proiectele de legi supuse discuţiilor. Putem aprecia deci că dezbaterile s-au desfăşurat într-un spirit de lucru ; ele au oglindit creşterea nivelului general al cadrelor noastre din economie, competenţa profesională şi înaltul lor spirit de răspundere pentru bunul mers al întregii activităţi economice. Problemele ridicate în consfătuire vor trebui să fie analizate temeinic, ţinîndu-se seama de ele atît la definitivarea proiectelor de legi, cît şi la stabilirea măsurilor de îmbunătăţire în continuare a organizării, planificării şi conducerii activităţii economice. Consfătuirea noastră are loc într-o perioadă deosebit de importantă pentru dezvoltarea economică şi social-culturală a ţării, marcată prin încheierea cu succes a cincinalului 1966—1970 şi trecerea la realizarea noului plan de cinci ani. După cum cunoaşteţi cu toţii, prevederile cincinalului trecut au fost îndeplinite cu succes. Producţia industrială a continuat să se dezvolte în ritmuri înalte, superioare celor prevăzute în plan ; s-au construit şi dat în funcţiune numeroase obiective în industrie, agricultură şi în celelalte ramuri, s-au obţinut noi progrese însemnate în repartizarea raţională, armonioasă a forţelor de producţie pe întreg teritoriul ţării. România a făcut în această perioadă noi paşi înainte pe drumul creşterii forţei sale economice, al valorificării tot mai intense a potenţialului material şi uman. Ca urmare a rezultatelor obţinute în dezvoltarea producţiei, în mai buna gospodărire a resurselor ţării, venitul naţional a crescut într-un ritm mediu de 7,7 la sută. Pe această bază au fost luate importante măsuri privind creşterea nivelului de trai al populaţiei , au sporit veniturile tuturor oamenilor muncii de la oraşe şi sate, au fost majorate în această perioadă toate categoriile de salarii şi îndensebor salariile mici, au crescut pensiile şi alocaţiile pentru copii, s-a realizat un important program de construcţii de locuinţe. Toate aceste realizări au fost posibile datorită muncii pline de abnegaţie desfăşurate de întregul popor pentru înfăptuirea politicii partidului privind devoltarea economică şi socială a patriei noastre socialiste. Analizînd aceste rezultate, recenta plenară a Comitetului Central al partidului a dat o înaltă apreciere muncii desfăşurate în perioada cincinalului 1966—1970 de clasa noastră muncitoare, de ţărănime, intelectualitate, de toţi oamenii muncii şi le-a adresat tuturor calde felicitări pentru succesele obţinute. Cincinalul care a trecut a însemnat totodată pentru ţara noastră perioada aplicării unor importante măsuri menite să asigure o îmbunătăţire a organizării şi conducerii economiei, a întregii vieţi sociale. S-au creat condiţii pentru apropierea conducerii de activitatea concretă, pentru rezolvarea mai operativă a problemelor producţiei şi vieţii social-culturale. In cadrul acestor măsuri, stabilite pe baza hotărârilor Conferinţei Naţionale a partidului, se numără şi crearea centralelor industriale, care a însemnat un pas important pe calea perfecţionării conducerii şi planificării activităţii economice. O deosebită importanţă a avut crearea consiliilor de administraţie şi a comitetelor de direcţie, instituţionalizarea adunărilor generale ale salariaţilor, care au contribuit la promovarea largă a principiului conducerii colective, la atragerea mai intensă a maselor de oameni ai muncii la organizarea şi conducerea producţiei, la adîncirea democratismului socialist în economie şi în întreaga viaţă socială, îmbunătăţirea muncii de planificare, dezvoltarea relaţiilor contractuale din economie, organizarea mai bună a activităţii de investiţii, perfecţionarea comerţului exterior şi a sistemului financiar şi de credit, îmbunătăţirea cadrului legislativ al activităţii economice şi alte măsuri luate în această perioadă au creat condiţii ca centralele industriale să se afirme tot mai mult ca organisme principale în viaţa economică a ţării, în înfăptuirea politicii partidului şi statului în acest domeniu hotărâtor pentru progresul întregii noastre societăţi. Tovarăşi. Doresc să mă refer, în continuare, la cîteva probleme pe care le consider mai importante. In primul rînd, în legătură cu organizarea şi funcţionarea centralelor şi a celorlalte unităţi cu statut de centrală. Putem spune că activitatea desfăşurată de aceste unităţi în cursul anului 1970 a demonstrat că modul de organizare a producţiei pe care l-am adoptat corespunde pe deplin stadiului actual de dezvoltare a economiei noastre socialiste. Ţinînd seama de cerinţele pe care le ridică desfăşurarea revoluţiei tehnico-ştiinţifice contemporane, de procesul initens de dezvoltare şi diversificare a economiei noastre, a apărut ca o necesitate obiectivă concentrarea producţiei în unităţi mari în stare să asigure o conducere superioară din toate punctele de vedere a activităţii economice. Faptele demonstrează că era greu să se asigure o bună conducere a producţiei materiale, perfecţionarea proceselor de muncă şi, în general, dezvoltarea forţelor de producţie ale societăţii noastre socialiste menţinîndu-se un număr mare de unităţi dispersate ; aceasta presupunea atît risipirea cadrelor — care constituie problema cea mai importantă , cît şi dispersarea mijloacelor economice, financiare. De altfel, rezultatele pozitive obţinute de centralele industriale, contribuţia pe care ele au adus-o la realizarea planului de dezvoltare a economiei naţionale vin să adeverească pe deplin ceea ce am spus mai înainte. Consider pozitiv faptul că majoritatea centralelor s-au constituit pe baza conducerilor unor întreprinderi existente. De altfel, aşa cum s-a arătat aici, aceste unităţi au obţinut şi cele mai bune rezultate. După cum se ştie, la adoptarea hotărârii privind organizarea centralelor industriale s-a pornit de la ideea ca ele să devină unităţi de producţie şi nu organisme de coordonare. Este vorba deci, de unirea, de concentrarea producţiei în unităţi mari şi nu de crearea unor organisme de îndrumare, lăsîndu-se însă ca activitatea de producţie să se desfăşoare mai departe în vechea formă. Se pare însă că nu toate centralele — şi nici chiar toate ministerele — au înţeles acest lucru. Mai există unele centrale ce funcţionează mai mult ca organisme de coordonare şi care, în mare parte, nu fac decât să reediteze, cu mici modificări, activitatea fostelor direcții generale din ministere. Desigur, trebuie să avem in vedere diversitatea mare a sectoarelor economiei noastre, deci și a formelor organizatorice , dar această diversitate nu trebuie să ducă la concluzia că trebuie să adoptăm principii deosebite în organizarea acestor unităţi economice. Putem să avem forme organizatorice foarte diverse, structuri sau organigrame foarte diferite — şi în această privinţă sunt de acord să lăsăm o libertate desăvîrşită ministerelor, centralelor şi organizaţiilor economice cu statut de centrală , dar toate trebuie să se încadreze în spiritul general de care am vorbit, să devină unităţi economice integrate care răspund de conducerea întregii activităţi de producţie, cu tot ce implică aceasta pentru unităţile respective. De asemenea, diversitatea de organizare, corespunzătoare specificului fiecărui sector şi fiecărei ramuri de activitate, nu trebuie să transforme aceste unităţi în mini ministere — aşa cum s-a întîmplat cu unele centrale. Există centrale industriale care, pe lîngă faptul că au o organizare şi atribuţiuni asemănătoare cu cele ale fostelor direcţii generale, şi-au creat şi un aparat numeros, unele depăşind cu mult personalul unor ministere economice. Acest lucru s-a realizat nu pe seama aparatului din ministere, pentru că aceasta tot ar fi fost un lucru pozitiv, ci, în special, pe seama cadrelor tehnice din întreprinderi. Aceasta a dus la slăbirea încadrării întreprinderilor cu personal de execuţie şi de conducere a producţiei ceea ce a avut urmări negative în acest domeniu. N-aş putea să nu menţionez, de asemenea, faptul că în organizarea unităţilor economice cu statut de centrală nu s-au aplicat pînă la capăt hotărârile de partid şi de stat privind trimiterea spre producţie a cadrelor din ministere. Fiecare minister a căutat să procedeze în aşa fel încît, pînă la urmă, toţi oamenii, cu mici excepţii, să rămînă în Bucureşti. Din toate aşa-zisele reduceri de personal care s-au realizat în ce priveşte aparatul ministerelor, nici 10 la sută nu au mers în unităţile de producţie în provincie, deşi ştim cu toţii că astăzi aproape 85 la sută din producţia ţării se realizează acolo, nu în Bucureşti. Insist asupra acestor aspecte pentru că trebuie să le avem în vedere la definitivarea măsurilor pe care urmează să le luăm în continuare în scopul asigurării cu cadre corespunzătoare a unităţilor productive. Pe bună dreptate au arătat aici mai mulţi tovarăşi că s-a observat o oarecare încetineală în preluarea de către centrale a activităţilor pe care acestea trebuiau să le îndeplinească. Desigur, cauzele pot fi mai multe. Sîntem la început şi, ca atare, a fost nevoie ca lucrurile să mai fie clarificate, dar se pare că a existat şi o oarecare reţinere, în primul rînd din partea centralelor. Acestea nu s-au dovedit destul de hotărâte în a prelua cît mai operativ atribuţiunile ce li s-au încredinţat şi a trece la realizarea tuturor sarcinilor ce le reveneau. Această reţinere este legată, desigur, şi de faptul că noua formă de organizare implică o creştere serioasă a răspunderilor cadrelor respective ; am întîlnit cazuri cînd unii tovarăşi aveau părerea că centralele nu trebuie să preia, totuşi, prea multe atribuţiuni şi sarcini de la ministere. Au existat reţineri şi la ministere — fireşte, din alte motive. In parte asemenea reţineri s-au născut dintr-o oarecare neîncredere în posibilităţile noilor organisme economice de a soluţiona corespunzător problemele conducerii şi organizării producţiei ; ele au pornit însă şi dintr-o anumită teamă a aparatului central, că dacă se vor trece prea multe atribuţiuni la centrale se va vedea că nu se justifică menţinerea unui personal atît de numeros la ministere şi că va fi necesar să se meargă mai ferm pe linia deplasării de sus în jos a cadrelor şi a forţelor noastre, a îndreptării lor spre procesul de producţie, acolo unde se hotărăşte pînă la urmă buna calitate a produselor. Cred însă că am ajuns acum în situaţia de a depăşi aceste reţineri. Consfătuirea de astăzi ne-a dat posibilitatea să clarificăm o serie de probleme în această privinţă şi va trebui să trecem cu hotărâre la realizarea, într-un timp cît mai scurt şi în condiţii cît mai bune, a sarcinilor puse de conducerea de partid şi de stat în acest domeniu. Aş dori să mă opresc, de asemenea, pe scurt, asupra unor probleme mai importante care trebuie să stea în faţa unităţilor economice cu statut de centrală, înainte de toate doresc să subliniez necesitatea ca aceste întreprinderi cu statut de centrală să asigure o integrare completă economico-financiară a unităţilor care s-au reunit în cadrul lor, să devină în mod real organisme de conducere a activităţii de producţie, de bună gospodărire a mijloacelor materiale şi financiare. In acest sens însăşi legea şi proiectul de statut pun în centrul preocupărilor această latură a activităţii centralelor industriale. Pornind de aici este necesar să acţionăm cu mai multă fermitate pentru profilarea şi specializarea producţiei. Aceasta, desigur, este valabil pentru toate unităţile noastre economice, ţinînd seama de specificul şi caracterul fiecărei activităţi. Doresc însă să mă refer îndeosebi la sectorul construcţiilor de maşini, unde această problemă este de o necesitate imediată. Pentru a realiza importantul program pe care acest sector îl are de îndeplinit în cadrul planului cincinal actual, şi pentru a face ca ramura construcţiilor de maşini să realizeze produse de înaltă tehnicitate atît pentru înzestrarea economiei naţionale cu maşini şi utilaje cu parametri de nivel mondial, cît şi pentru realizarea prevederilor mari de export, este necesar să lichidăm cît mai repede fărâmiţarea actuală din acest sector şi să asigurăm o bună profilare şi specializare a producţiei. Nu mai este admisibil ca în fiecare din cele cîteva sute de unităţi ale industriei construcţiilor de maşini să se facă de toate. Cît timp vom avea, de exemplu, în fiecare unitate, mai mare saumai mică, sectoare calde şi nu le vom concentra, cît timp nu vom reuni forţele de specialişti şi de cercetare şi nu vom asigura o îndrumare unitară a acestor sectoare, nu vom lichida rebuturile. Şi, se ştie că rebuturile reprezintă una din lipsurile mari ale acestui domeniu de activitate. Dacă vom menţine actualul fel de a lucra, continuînd să fabricăm în zeci de unităţi motoare şi subansamble şi nu vom profila întreprinderi speciale pe familii, pe grupe sau chiar pe produse specifice, nu vom avea producţie bună, de serie, nu vom avea o eficienţă economică corespunzătoare. Se pare însă că această problemă nu este bine înţeleasă în întreaga ramură a construcţiilor de maşini. Cînd s-au creat centralele s-a avut de la început în vedere — şi s-a trasat ca sarcină — ca unităţile din acest sector să treacă rapid la specializare. Nu doresc să mă refer în mod concret la nici un fel de centrale, deşi am vizitat în ultimele luni multe întreprinderi şi am discutat cu mulţi dintre dumneavoastră. Trebuie să spun însă că ne mişcăm destul de încet în această privinţă, că există încă reţineri ; fiecare conducător de întreprindere vrea să dovedească că poate face mai bine în unitatea sa anumite piese sau subansamble, şi că nu este nevoie să aştepte să i le livreze o centrală sau alta specializată in realizarea unor asemenea produse. Or, a continua în felul acesta, înseamnă a lucra meşteşugăreşte ! Şi nu se poate merge aşa mai departe ! Construcţia de maşini trebuie să fie, prin excelenţă, modern organizată din toate punctele de vedere. Specializarea în construcțiile de maşini Continuare in pag. a 3-a) Electrificarea unei noi magistrale feroviare: Filiaşi-Simeria-Mintia Au Început lucrările de electrificare a unei noi magistrale feroviare a ţării : Filiaşi-Simeria-Mintia. Din ce aproape 220 km, cit măsoară linia de cale ferată, sectorul cuprins intre Filiaşi şi Tg. Jiu urmează să fie dat in exploatare anul viitor. Electrificarea acestei linii, însoţită de lucrări de sistematizare, de modernizare şi centralizare electrodinamică a staţiilor, de creare a unui sistem de protecţie şi consolidarea terasamentului, vor crea condiţii pentru sporirea cu circa 70 la sută a capacităţii de tranzit in sectorul Fitiaşi — Tg. Jiu şi cu 30 la sută intre Tg. Jiu şi Petroşani. De asemenea, vor fi diminuate cu peste o zecime actualele cheltuieli de transport şi intreţinere. (Agerpres) Întîlnirea tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu tovarăşul Santiago Carrillo Miercuri, 24 februarie, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, a avut o întîlnire cu tovarăşul Santiago Carrillo, secretar general al Partidului Comunist din Spania, care face o vizită în ţara noastră. In cadrul convorbirii care a avut loc cu acest prilej cei doi conducători de partid s-au informat reciproc asupra activităţii Partidului Comunist Român şi Partidului Comunist din Spania, au făcut un schimb de păreri privind probleme ale mişcării comuniste şi muncitoreşti, ale situaţiei internaţionale. Convorbirea s-a desfăşurat într-o atmosferă de prietenie, caldă, tovărăşească. (Agerpres) Expoziţia produselor cooperaţiei meşteşugăreşti din judeţul Ilfov Miercuri 24 februarie, a avut loc deschiderea Expoziţiei produselor cooperativelor meşteşugăreşti din judeţul Ilfov. La inaugurare au participat tovarăşii Gheorghe Necula , prim secretar al Comitetului judeţean Ilfov al P.C.R., Constantin Răchitan — secretar al Comitetului judeţean de partid, Ilie Alexe, preşedintele UCECOM, Udrea Stan şi Desideriu Naghi — Vicepreşedinţi ai UCECOM, preşedinţi ai unor cooperative meşteşugăreşti din judeţul Ilfov, numeroşi invitaţi. Expoziţia care a trezit un viu interes în rândurile participanţilor, prezintă circa 3.000 de exponate, din care peste 1.000 de produse noi, toate reprezentînd eforturile şi talentul membrilor cooperatori din judeţul nostru. Se remarcă îndeosebi produsele deosebit de atrăgătoare ale cooperativei „Artizanatul“, ale cooperativelor din Buftea, Giurgiu şi Urziceni care expun numeroase produse de mobilă, sticlă metalizată, împletituri, covoare, articole de artizanat şi altele. Invitaţii s-au oprit îndelung în faţa exponatelor, dînd frumoase aprecieri inventivităţii şi hărniciei cooperatorilor. Tovarăşii Gheorghe Necula şi Ilie Alexe au dat indicaţii privind activitatea de viitor a cooperativelor, realizarea unor noi produse mult solicitate de beneficiarii de peste hotare „Urmărim , a spus tovarăşul Ion Balaban, preşedintele Uniunii judeţene a cooperativelor meşteşugăreşti din judeţul Ilfov — să facem cunoscut prin intermediul acestei expoziţii, strădania, priceperea, talentul şi hărnicia membrilor cooperatori şi meşteşugari din judeţul nostru. De asemenea, dorim să primim sugestiile şi indicaţiile organelor noastre superioare, în vederea creşterii nivelului calitativ al produselor ce le prezentăm, sugestii în ce priveşte diversificarea sortimentală a acestora, îmbinarea utilului cu frumosul“. Incepînd de vineri 26 februarie a.c., în incinta expoziţiei vor avea loc contractări între U.J.C.M. Ilfov şi oficiile de aprovizionare şi desfacere ale cooperaţiei meşteşugăreşti din întreaga ţară. Aspect din expoziţie Foto : N. SCARLET CONSILIUL INTERCOOPERATIST - FORMĂ EFICIENTĂ DE CONCENTRARE ŞI SPECIALIZARE A PRODUCŢIEI AGRICOLE Fiecare acţiune-o sinteză a gindirii colective Circuitul fluxului informaţional in dublu sens şi neîntrerupt Ing. Georgeta Guinea, preşedinta Consiliului intercooperatist Ghimpaţi, tin specialist cu multă experienţă, a răspuns cu amabilitate la cîteva întrebări privind formele de muncă şi sistemul informaţional practicate de consiliul intercooperatist. „ Referindu-ne la temă, munca ce se desfăşoară in cooperativele de producţie este prin excelenţă colectivă. Fiecare adunare, fie ea generală, pe brigadă sau pe fermă, constituie pentru organul de conducere un izvor nesecat de idei, de forme şi metode de muncă ce aşteaptă doar să fie adunate, prelucrate şi redate maselor, împletite cu realizările ştiinţei. Cu alte cuvinte, dintre propuneri, consiliul de conducere al C.A.P. reţine esenţa, îi dă forma ce permite generalizarea experienţei unei echipe sau ferme şi în alte domenii de activitate sau în alte formaţiuni de muncă. Adunările generale au evidenţiat un volum apreciabil de propuneri, au solicitat chiar luarea unor măsuri, iniţierea unor acţiuni importante. Ce aţi reţinut pentru consiliul intercooperatist din toate acestea şi cu ce anume doriţi să treceţi direct la fapte? — Consiliul intercooperatist, format din 19 membri, îşi desfăşoară activitatea în 7 cooperative agricole de producţie. Dintre aceştia peste o treime sunt specialişti cu studii superioare, oameni care pot oricînd să reţină tot ce e valoros in unităţile în care lucrează concret, să supună discuţiei orice problemă de interes comun şi, în felul acesta, să cerem asentimentul adunărilor generale pentru a pune în valoare deplină potenţialul forţelor şi mijloacelor de producţie de care dispunem. In adunările generale, ca şi cu alte prilejuri, membrii cooperatori au criticat consiliile de conducere pentru că nu au urmărit cu destulă perseverenţă punerea imediată în valoare a suprafeţelor de teren aflate în apropierea unor surse de apă. Studiind această problemă, consiliul intercooperatist a ajuns la concluzia că în actualul cincinal, prin ridicarea a patru baraje pe albia rîurilor Cîlniştea şi Milcovăţ se asigură o rezervă de apă din care se vor putea iriga anual mai bine de 1500 ha. de teren agricol. Ideea ne-a interesat în mod deosebit. Am făcut şi calcule şi am ajuns la concluzia că investind o sumă de aproximativ 500.000 lei în construcţia barajelor şi a încă unui milion de lei, pentru amenajarea suprafeţei şi procurarea utilajelor de irigat se poate asigura un spor de producţie anual de peste 1,5 milioane lei, adică fiecare leu învestit se poate recupera în maximum un an. Acest rezultat concret, care de acum s-a conturat precis, nu e singurul care a pornit pe fluxul invers al informaticii ? — Desigur că nu. Vorbind însă despre sistemul informaţional trebuie să vă spun că acest nou organism, care este consiliul intercooperatist, dinamizează fluxul informaţional, îi adaugă noi valenţe. Voi încerca să susţin ideea tot cu un exemplu concret , zona noastră e renumită în cultura tutunului. Această plantă a adus anual membrilor cooperatori între 4 şi 8 milioane lei venituri. In urma colectării şi studierii propunerilor făcute de ţăranii cooperatori din cele 7 unităţi, consiliul a ajuns la C. CARTARESCU (Continuare in pag. a 2-a) Pentru înfrumuseţarea comunei In aceste zile, cînd iarna îşi mai face de lucru, pe drumul care ne poartă spre Dunăre, la Daia, oamenii se pregătesc de primăvară. Au fost repicate pînă la această dată 40 000 de penseluţe. Pentru sistematizarea traseului turistic în sensul măririi vizibilităţii pe drumul naţional, locuitorii comunei Daia fac lucrări de defrişări şi excavari de pămint pe o distanţă de 2,5 km. Lucrarea va fi gata pînă la data de 1 Mai. In satul Plopşoru, cooperatorii se preocupă de construirea unui trotuar. Din cariera proprie s-au extras 300 m n. c. balast pentru așezarea dalelor.