Steaua Romaniei, 1878 (Anul 2, nr. 144-260)

1878-10-10 / nr. 203

M. 203. Marti 10 Octomvre 187S. Anul II* STEAUA ROMÂNIE! ABCHARS3Î2 In Iasi, on an.........................................24 lei Trei Ioni.................................................7 # Pentru străinătate se adaogă portul. Redacția ut« şi Administratianea in d*» Europa, Strada lApusnenu. Un eseinplar 10 bani ANÜNCIÜRI Rondul saft locul în pagina IV . . . ,15 bani Inserţiile­ şi reclame, rondul.................25 „ Scrisori nefrancate se refu­să Iasi, 9 Octomvre 1878. Vom fi laconici pentru asta-eri in re­vista noastra, căci guvernul care ştie ce­ei şi pintre linii va putea înţelege du­rerea amara de care sintem­ cuprinşi. Corespondentul nostru din Bucuresci îți comunică că puterile cele mari eu­ropene nici pană astă-d­i n’au numit in­­că miniştrii lor plenipotenţiari pe lînga guvernul nostru. M­­­ai mult de cît, atî­­ta, chiar baronul Stuart, care cel din­­tăiu au fost numit ministru rezident in Bucureşci, nu s’au prezentat incă scri­sorile sale de acreditare şi nici au fost ■condus la palatul domnesc, după obi­ceiul ce se păzesce, in trăsura domnes­­că şi cu ceremonialul cuvenit, spre a înfăţişa capului Statului Român scriso­rile sale de ereanţă. Neindeplinirea acestor formalităţi de rigoire ce sînt strict observate in tdte statele independente, la ce cauze să o a­­tribui în care, şi cum putem numi noi situaţiunea acesta anormală a reprezen­tantului cabinetului de Neva pe lingă cabinetul de Dîmboviţa? Ştim de asemine că d. baron Stuart au adresat o circulară agenţilor puteri­lor streine din ţcară, prin care făcea cunoscut noul seu titlu diplomatic cu care este investit, dar aci s’au mărginit tote demarşele, căci ştim că nici vizitele sa­le oficiale in atare calitate nu şi le-au făcut incă. Am pute face multe comentarii şi am putea deschide cărţile de drept in­ternaţional cari vorbesc despre nişte a­­semine formalităţi ce au ajuns alfabe­tul ceremonialului diplomatic. Dar nu voim să adăogim un cuvînt mai mult de teama ca observaţiunile noistre ino­cente să nu fie reu interpretate de li­beralii naţionali din capitală cari se grăbesc de a califica cu provigalitate de trădători intereselor naţionale pe toţi aceia cari nu împărtăşesc vederile lor. Ne vom permite cu tote aceste o sin­gură reflecţiune. Guvernul nostru au declarat ca se supune tractatului de Berlin, au convo­cat apoi corpurile legiuitore ca ele să înregistreze spre neuitare acesta solem­nă declarare a guvernului. Forma con­stituțională, într’un cuvînt, au fost strict păzită Despre fond nu zicem nimica, căci de mult s’au zis că forma bate fondul. Scurt, mai plecaţi şi mai blajini ce am fost puterilor celor mari, nici că s'au putut. . . . Să nu ne fie deci permis de a în­treba astăzi pentru ce macar în formă nu sînt iacă numiţi reprezentanţii pu­terilor streine, conform nouei nostre si­­tuaţiuni politice de stat liber şi indepen­dent ? Aci, la întrebarea acesta, nu putem respunde alta de­cît că şi pe tărimul concesiunilor încă este o limita, şi acea limită este conservarea naţionalitatei ro­mâne. . . . Guvernul nostru nu pote să zică nici un cuvînt, nu pote face nici­ o declara­re, în chestiunea Evreilor. Şi dacă el este siluit de dinafară, el n'are să dee alt respuns de­cît că el, putere execu­tivă a­veni o linie trasă de ţeară, prin Constituţiune, nu se pote abate de la acea linie de cît c­înd ţeara va veni să-i indice o altă pe care să păşească. Cu alte cuvinte, politicei faptelor îndepli­nite, să bine­voiasca guvernul de a-i pune un capăt, şi să nu creda că va putea ca şuruburi constituţionale să es­camoteze şi chestiunile de conservare naţională. Corespondenţa „Stelei României* Bucureşci, 7 Octomvrie. Citesc cu luare aminte tote numerele din stimabilul D-vostre ziar. Sînt de feliul meu om pacinic şi şi puţin vorbitoriu, dar acesta nu ine împedecă de a observa cele ce se pi trec în afacerile publice a­le ţerei mele. Aveţi forte mare dreptate cînd prin No. . din ziarul ce redactaţi, spuneţi că nici­o­­da­tă biata Moldovă n’a fost mai mult pă­răsită şi urgisită ca sub regimul guvernu­lui Ooalatiunei de la Mazar-Paşa. Eu voiu cuteza de a zice ca nici o data Moldova n’a fost mai mult insultată ca sub guver­nul din care face parte ministrul moldovan cel mai capabil ce ţara posedă. Dar să las prieambulul şi să vin la che­stiunea de care ’mi propun să vă vorbesc. Districtele care n’au fericirea să poseadă o tipografie sau un ziar, sunt cele mai ur­gisite. In numerul acelor judeţe se poate numera şi frumosul şi mănosul judeţ Su­­ceava. Intrigele meschine din localitate, lu­pta dintre vechii liberali şi parveniţii libe­rali — după mine şi unii şi alţii libe­rali de ocasiune—au adus ca în fruntea judeţului Suceava sa stee un vechiu cinovnic, care dacă nu posede proprietăţi în judeţul nostru, n'are nici inteligenţa, nici cunostin­­ţile veacului in care trăim. Pentru ce deci, a fost el numit în ca­pul judeţului ? Are eî legături aşa de puternice in acest judeţ îneît necesitatea lucrurilor sa'i ii a­­dus în fruntea trebilor ? Nu! O simplă căpătuire ! Iată adeverata ra­ţiune a numirei sale, ca ei, eu, care am ce­tit şi citesc zilnic t6te gazetele şi tote ba­zaconiile politice ce se fac în ţară, nu Tara vezut să fi fost printre aderenţii macar ascunşi ai programului de la Mazar-Paşa, pentru ca astfel nu să potă invoca macar considerentul a­cesta că este unul din mar­tiri de la Mazar-Paşa. Un asemine con­siderent dacă d. Latif­far invoca, i-am face complimente, căci i-am zice că este în bună companie alăturea cu d. d. Ion Ghica, Iepureanu, Costică Grădişteanu, Mi­tică S­curza, Vernescu, şi alţi bărbaţi tre­cuţi astăzi­­ de ziarul „Românul“ între

Next