Steaua Romaniei, 1878 (Anul 2, nr. 144-260)
1878-11-22 / nr. 235
SERVICIUL TELEGRAFIC si celei noimii: Bucuresci. Deşi nici o inţelegere nu s’a stabilit intre majoritate şi minoritate, d-lui Rosetti (lupă invitarea deputatului Dimaneea, a ocupat azi fotoliul preşedinţial, majoritatea e decisă a merge înainte, camera a purces la alegerea vice preşedinţilor care vor fi şi din minoritate. Crisa ministerială continuă M. 235. In latf, unin...........................................24 . Trtf luni . .........................................1 . Pmtru străinătate se adaogă porfrnl. •—nrr-Red acțiunea, șl AxLminisrratiunea in Sfe.gmtzi. Strada Arcului Un exemplar 10 bani Mercuri 22 Noemvrie 1S7S. STEAUA ROMÂNIEI AKUNGINSI RendoLsati local în pagina IV . Inserțiunî şi reclame, rândul . . Scrisori pefrancate se refusă. Anul. II. . 16 bani . 25 . IanI. 21 Xoemvre 187H. In capitala României este cnsă ministerială. După ce mai mulţi miniştri depuseră succesiv demisiunile lor în mâna Dom... - • ‘ I . . . i 11 .. ■. * .■ . nului prim-ministru Brătianu, acesta depuse şi el în fine, la rândul seu, pre a sau mânile Alteţiei sale Regale. De unde să fi venind oare această rostogolire succesivă dar complectă a oamenilor noştri de la putere ? Este ea causată de nemulţumirile ce au avut ministerul de la ţară, sau ţara de la minister ? Este ea precum o susţin mulţi, şi însuşi glumeţiul nostru corespondinte din Bucureşti, resultatul desordinei produsă prin desbinările de idei ce au isbucnit în Camera deputaţilor de o dată cu întrunirea ei ; despre mine, dinaintea căria, nu mai pot direge nimic, nici fina mlădioşie a Domnului Ioan Brătianu, şi nici ghibăcia încă şi mai fină şi mai fecundă în espediente a Domnului Costaki Rosetti ? sau, poate, aceste cause nu sunt ele de cit motivele aparente, conse cinţele unor cause mai ascunse, a unei furtuni ce suflă de departe şi despre care au luat alarmă piloţii noştri de la cârmă şi matroşii ce manevrează subt ordinile lor. Crisa ministerială este ea produsă prin evenimente interiore, sau prin grave imprejurări venite de dinafară ? Această din urmă întrebare şi alternativele in care ea a putut pune pre oamenii noştri de la putere, explică, credem, cu mult mai bine crisa ministerială de estimp decât cestiunile de nemulţumiri interioare şi decât sgomotoasele desbinări ce se zice că ar fi eclatat în ambele camere ale paramentului nostru, desbinări care poate au fost înadins suscitate de ministerialii mai iniţiaţi, spre a se ascunde adeveratul mobil al crisei, spre a se procura o pasiune regimului de la putere de a face, in faţa gravelor împrejurări ce ar bate la uşile statului nostru, să treacă asupra altor umeri greutatea şi responsabilitate pre care ei sau că nu se mai simt în stare, sau că nu mai cred de cuviinţă de a se purta. Ne mai întrebăm dar, care poate fi acea furtună de care suntem iarăşi atât de serios ameninţaţi, şi ne vom permite a ne întreba mai la urmă pentru ce demisionaţi miniştriiu pun ţara, nici macar prin organele lor oficioase de a o cunoaşte. Se vede că ei sunt cu asupra de măsură determinaţi de a persista întru a conduce ţara cu orbire dupre ordine ce le se suflă. Suntem oare iarăşi ameninţaţi de sdruncinări cumplite . Era resbelului să nu se fi închis ; acea ramură de olmiar caria am prezis altă dată că nu va înverzi mult timp pre palatul areopagului din Berlin să se fi uscat aşa de curînd ? Fostau tratatul elaborat de congres numai un meteor anunţător de desastre şi mai cumplite de cit acele cărora avusese pretenţiunea de a le pune un termin . Şi intracest caz ce însemnează demisiunea ministerului şi încotro ne împing, pre ce cale nu precipită misterioasele ordine ale acelor pre care Pribidal Boş i-a deprins a ne conduce ca pre nişte orbi spre satisfacerea poftelor cerbicoase de care sunt în permanenţă cuprinşi ? Aceste intrebări şi aceste grave rescugetari ne sînt suggerate fără voia noastră de faţă cu demisiunea unui cabinet ce demisionează cu toate că se bucură în parlament de o imensă majoritate. Şi iată încă câteva consideraţiuni ce agravează incă temerea noastră şi care sînt de natură de a împinge la culme perplexităţile noastre. Este prea adevărat că în ultimile septemări totul pare a fi luat în Orient o atitudine pacifică. Comisiunea pentru organisarea Rumeliei Orientale duce înainte, în linişte şi în deplin acord, opera sa; Austria a parvenit a pacifica Bosnia şi Herzegovina; Serbia şi-a ocupat pământul ce i - a acordat de Europa; Bulgaria se organisaza şi ea în tăcere; Turcia a făcut paşi importanţi spre a împăca pre Grecia; noi înşine am luat în stăpînire Dobrogea; în fine, imperatul Alexandru a declarat Angliei în ventil şi în auzul Europei că este determinat de a îndeplini din cuvent în curent prescripţiunile tratatului de Berlin. Dar alte fapte nu venit a împuţina şi chiar a nimici însemnătatea acestor simtome pacifice. Nu fără scop, ne zicem cu anxietate, politica Rusiei a lucrat cu atîtă persistenţă şi a isbutit în fine de a încăera în resbel pre Anglia cu Emirul Afganistanului; nu, fără scop, a îngrămădit şi se prepară de a îngrămădi încă armate preste armate şi de a redica întărituri preste întăritori în Bulgaria şi în Rumelia ; nu fără scop a improvisat o armată bulgară de 150 mii oameni şi a făcut-o a fi comandată numai de ofiţerii ruşi. Rusia mai are incă de îndeplinit o operă de cea mai mare importanţă pentru ea, o operă care singură poate ar asigura fructul imenselor sacrificii ce a făcut în ultimul resbel. Ea trebue să capete un resultat, care, dacă nu se va realiza, va face să treacă în folosul Europei toate beneficiile acelor colosale sacrificii. Este cestiune despre tronul Bulgariei şi despre acela ce are a se sui pe acest tron. Importanţa acestei cestiuni a trecut pană acum cam nebăgată in sama şi cam neapreciată de publicitate in toată proporţiunea însemnataţiei sale. După părerea noastră ea ameninţă de a fi semnalul unei formidabile rupturi. Căci, dacă va fi un rus acest principe autonom ce se va sui pre tronul Bulgariei, această ţară va deveni din moment o provincie rusască ce se va rusifica complet în puţină vreme. Politica ei va fi acea a Rusiei. Armata ei comandată de sus pană jos de ofiţeri ruşi va fi neaparat avangardă fidelă şi devotată a armatei ruse in orient, şi acest orient visul de aur al Ruşiior va cădea in curînd intreg in mânile lor. Dacă insă acel prinţ al Bulgariei va fi Bulgar sau de gintă nerusă, Bulgarii vor lua o desvoltare naţională, ei vor tindea a se îndepărta de Rusia cu cit vor înainta mai mult in cultura naţională, politica lor