Steaua Romaniei, 1878 (Anul 2, nr. 144-260)

1878-11-22 / nr. 235

SERVICIUL TELEGRAFIC si celei noimii:­ Bucuresci. De­şi nici o inţelegere nu s’a stabi­lit intre majoritate şi minoritate, d-lui Rosetti (lu­pă invitarea deputatului Dimaneea, a ocupat azi fotoliul preşedinţial, majoritatea e decisă a merge înainte, camera a purces la alegerea vice preşedin­ţilor care vor fi şi din minoritate. Crisa ministe­rială continuă M. 235. In latf, un­in...........................................24 . Trtf luni . .........................................1 . Pmtru străinătate se adaogă porfrnl. •—nrr-Red acțiunea, șl AxLminisr­ratiunea in Sfe.gmtzi. Stra­da Arcului Un exemplar 10 bani Mercuri 22 Noemvrie 1S7S. STEAUA ROMÂNIEI AKUNGIN­SI RendoLsati local în pagina IV . Inserțiunî şi reclame, rândul . . Scrisori pefrancate se refusă. Anul. II. . 16 bani . 25 . IanI. 21 Xoemvre 187H. In capitala României este cnsă ministe­rială. După ce mai mulţi miniştri depu­­seră succesiv demisiunile lor în mâna Dom­... - • ‘ I . . . i 11 .. ■. * .■ . nului prim-ministru Brătianu, acesta de­puse şi el în fine, la rândul seu, pre a sa­­u mânile Alteţiei sale Regale. De unde să fi venind oare această ros­togolire succesivă dar complectă a oame­nilor noştri de la putere ? Este ea causată de nemulţumirile ce au avut ministerul de la ţară, sau ţara de la minister ? Este ea pre­cum o susţin mulţi, şi însuşi glumeţiul no­stru corespondinte din Bucureşti, resulta­­tul desordinei produsă prin desbinările de idei ce au isbucnit în Camera deputaţilor de o dată cu întrunirea ei ; despre mine, di­naintea căria, nu mai pot direge nimic, nici fina mlădioşie a Domnului Ioan Bră­tianu, şi nici ghibăcia încă şi mai fină şi mai fecundă în espediente a Domnului Cos­­taki Rosetti ? sau, poate, aceste cause nu sunt ele de cit motivele aparente, conse­ cinţele unor cause mai ascunse, a unei fur­tuni ce suflă de departe şi despre care au luat alarmă piloţii noştri de la cârmă şi m­atroşii ce manevrează subt ordinile lor. Crisa ministerială este ea produsă prin e­­venimente interiore, sau prin grave impre­­jurări venite de dinafară ? Această din urmă întrebare şi alternati­vele in care ea a putut pune pre oamenii noştri de la putere, explică, credem, cu mult mai bine crisa ministerială de estimp decât cestiunile de nemulţumiri interioare şi decât sgomotoasele desbinări ce se zice că ar fi eclatat în ambele camere ale par­­amentului nostru, desbinări care poate au fost înadins suscitate de ministerialii mai iniţiaţi, spre a se ascunde adeveratul mo­bil al crisei, spre a se procura o pasiune re­gimului de la putere de a face, in faţa gra­velor împrejurări ce ar bate la uşile sta­tului nostru, să treacă asupra altor umeri greutatea şi responsabilitate pre care ei sau că nu se mai simt în stare, sau că nu mai cred de cuviinţă de a se purta. Ne mai întrebăm dar, care poate fi acea furtună de care suntem iarăşi atât de se­rios ameninţaţi, şi ne vom permite a ne întreba mai la urmă pentru ce demisionaţi miniştri­­iu pun ţara, nici macar prin or­ganele lor oficioase de a o cunoaşte. Se vede că ei sunt cu asupra de măsură determi­­naţi de a persista întru a conduce ţara cu orbire dupre ordine ce le se suflă. Suntem oare iarăşi ameninţaţi de sdruncinări cum­plite . Era resbelului să nu se fi închis ; acea ramură de olm­iar caria am prezis altă dată că nu va înverzi mult timp pre pa­latul areopagului din Berlin să se fi uscat aşa de curînd ? Fostau tratatul elaborat de congres numai un meteor anunţător de desastre şi mai cumplite de cit acele că­rora avusese pretenţiunea de a le pune un termin . Şi intracest caz ce însemnează de­­misiunea ministerului şi încotro ne împing, pre ce cale nu precipită misterioasele ordine ale acelor pre care Pribidal Boş i-a de­prins a ne conduce ca pre nişte orbi spre satisfacerea poftelor cerbicoase de care sunt în permanenţă cuprinşi ? Aceste intrebări şi aceste grave rescu­­getari ne sînt suggerate fără voia noastră de faţă cu demisiunea unui cabinet ce de­misionează cu toate că se bucură în par­lament de o imensă majoritate. Şi iată încă câteva consideraţiuni ce a­­gravează incă temerea noastră şi care sînt de natură de a împinge la culme perple­xităţile noastre. Este prea adevărat că în ultimile sep­­temări totul pare a fi luat în Orient o a­­titudine pacifică. Comisiunea pentru orga­­nisarea Rumeliei Orientale duce înainte, în linişte şi în deplin acord, opera sa; Austria a parvenit a pacifica Bosnia şi Herzego­­vina; Serbia şi-a ocupat pământul ce i - a acordat de Europa; Bulgaria se organisaza şi ea în tăcere; Turcia a făcut paşi impor­tanţi spre a împăca pre Grecia; noi înşine am luat în stăpînire Dobrogea; în fine, im­­peratul Alexandru a declarat Angliei în ve­ntil şi în auzul Europei că este de­termi­nat de a îndeplini din cuvent în­­ curent prescripţiunile tratatului de Berlin. Dar alte fapte nu venit a împuţina şi chiar a nimici însemnătatea acestor simtome pacifice. Nu fără scop, ne zicem cu anxietate, politica Rusiei a lucrat cu atîtă persistenţă şi a isbutit în fine de a încăera în resbel pre Anglia cu Emirul Afganistanului; nu, fără scop, a îngrămădit şi se prepară de a îngrămădi încă armate preste armate şi de a redica întărituri preste întăritori în Bul­garia şi în Rumelia ; nu fără scop a im­provisat o armată bulgară de 150 mii oa­meni şi a făcut-o a fi comandată numai de ofiţerii ruşi. Rusia mai are incă de îndeplinit o o­­peră de cea mai mare importanţă pentru ea, o operă care singură poate ar asigura fructul imenselor sacrificii ce a făcut în ul­timul resbel. Ea trebue să capete un re­sultat, care, dacă nu se va realiza, va face să treacă în folosul Europei toate beneficiile acelor colosale sacrificii. Este cestiune despre tronul Bulgariei şi despre acela ce are a se sui pe acest tron. Importanţa acestei cesti­uni a trecut pană acum c­am nebăgată in sama şi c­am nea­preciată de publicitate in toată proporţi­­unea însemna­ta­ţi­ei sale. După părerea noastră ea ameninţă de a fi semnalul unei formidabile rupturi. Căci, dacă va fi un rus acest principe autonom ce se va sui pre tronul Bulgariei, această ţară va deveni din moment o pro­­vincie rusască ce se va rusifica complet în puţină vreme. Politica ei va fi acea a Rusiei. Armata ei comandată de sus pană jos de ofiţeri ruşi va fi neaparat avan­gardă fidelă şi devotată a armatei ruse in orient, şi acest orient visul de aur al Ruşiior va cădea in curînd intreg in mânile lor. Dacă insă acel prinţ al Bulgariei va fi Bulgar sau de gintă nerusă, Bulgarii vor lua o desvoltare naţională, ei vor tinde­a a se îndepărta de Rusia cu cit vor înainta mai mult in cultura naţională, politica lor

Next