Steaua Roşie, octombrie 1958 (Anul 7, nr. 638-646)

1958-10-25 / nr. 645

Cîntece de masă - de un înalt nivel artistic! Timp de milenii oamenii își exte­riorizează sentimentele, își revarsă dragostea sau ura, patima sau pasiu­nea— în cîntec. De milenii, cei ce făuresc instrumente muzicale se stră­duiesc să găsească acel instrument care să semene măcar cu minunata voce omenească. Negăsindu-i, unii s-au mărginit să creeze instrumente care imită sunete scoase de păsări, triluri frumoase şi atrăgătoare, care însă nu pot reda sentimentele complexe, măreţe care-1 stăpînesc pe OM. Iată gînduri care ne-au cuprins zile­le trecute, cînd am ascultat concertul de cîntece de masă şi cantate, prezen­tat de corul mixt al Ansamblului se­cuiesc de stat de cîntece şi dansuri. Acest spectacol a satisfăcut într-o măsură profundă simţul artistic şi exi­genţele publicului, aspiraţiile oameni­lor faţă de satisfacţia artistică şi bo­gatul conţinut de idei înaintate. Cau­za: şiragul de nestemate strînse în programul de cîntece de masă şi can­tate: oratoriul „Cîntarea pădurii“ şi „Cîntecul păcii“ de Şostacovici, „Stea­gul partidului“ de Matei Socor, „Slu­­jeşte-ţi patria“ a lui Hu­besz Walter, „Mar­şul tineretului sovietic“ de Tuli­ov, „Noi te cîntăm tinereţe“ de George Klein, „Cantata despre patrie“ a lui Aram Haciaturian, „E frumoasă viaţa“ de Molnár Tibor. Merită toată stima conducerea An­samblului pentru selecţionarea bucăţi­lor muzicale din program, dirijorii Szalmán Lóránt şi Birtalan József pentru pregătirea concertului, orchestra Filarmonicii de stat a­ Regiunii Au­tone Maghiare şi Ansamblul pion­ie­rilor, pentru concursul dat la acest spectacol reuşit. ★ Dincolo însă de­ satisfacţia artistici pe care a oferit-o concertul auditoriului organizatorii au mai urmărit un scor nespus de lăudabil: oferirea unui prile de schimb de experienţă pentru com­­pozitori, poeţi, dirijorii corurilor de amatori din regiune şi cîntăreţii, diri­jorii, instrumentiştii Ansamblului. Fi­indcă toţi aceştia au participat nu nu­mai la concertul de luni seara, ci şi la consfătuirea de marţi dimineaţa or­ganizată de Comitetul executiv al Sfa­tului popular al Regiunii Autonome Maghiare din iniţiativa Comitetului re­gional de partid. Nu avem de gînd să redăm proce­sul verbal al consfătuirii, care oricît de edificator ar fi pentru specialişti — ar fi totuşi în afară sferei de inte­rese a marelui public. Ceea ce interesează însă pe toţi oa­menii muncii din regiunea noastră, — este spiritul de înaltă răspundere cu care au fost discutate problemele crea­ţiei cîntecelor de masă în prizma ame­liorării repertoriului formaţiilor corale profesionale de amatori din Regiunea Autonomă Maghiară, în scopul ridică­rii contribuţiei acestor cîntece — gen muzical de o imperioasă actualitate — la educarea oamenilor muncii din re­giune, în spiritul patriotismului socia­list şi al internaţionalismului proletar. In numele Comitetului executiv al Sfatului popular al Regiunii Autono­me Maghiare consfătuirea a fost des­chisă şi salutată de tovarăşa Szilágyi Margareta, vicepreşedinta comitetu­lui executiv regional. Ea a arătat sco­pul întrunirii compozitorilor, poeţilor, dirijorilor, a activiştilor culturali. — Tov. Forró László, secretar artistic al Ansamblului secuiesc de stat a susţi­nut un scurt referat despre rolul şi locul cîntecelor de masă în repertoriul co­rurilor şi educaţia maselor din regiu­nea noastră. Poetul Hajdú Zoltán, Laureat al Premiului de Stat, directo­rul Ansamblului secuiesc de stat, deşi bolnav, constrîns să fie departe de consfătuire, a adresat un cald apel pă­truns de spiritul de răspundere faţă de­ educaţia patriotică a oamenilor mun­cii­­ către participanţi, subliniind ne­cesitatea creării unor cîntece de masă de un înalt nivel artistic, cu un bogat conţinut socialist, capabile să mobili­zeze şi sa însufleţească constructorii socialismului la fapte noi măreţe Participanţii la discuţii — compozi­­orii Trózner József, Zoltán Aladár, Mózes István şi Balogh Samu diri­on ai unor coruri săteşti, Vasile To­­nescu — redactor-şef adjunct al­e re­­vistei „Muzica“, Szalmán Lóránt, diri­­orul Ansamblului secuiesc de stat — ;i mulţi alţii, formulînd în cuvinte cli­ente, analizînd aspecte variate, au exprimat aceleaşi gînduri. In cursul anilor de după eliberare ,orurile din regiune, urmînd experienţa naintată a formaţiilor de amatori din Uniunea Sovietică, au interpretat nu­­meroase cîntece de masă sovietice, ro­­mîneşti şi maghiare autohtone, care au contribuit la educaţia patriotică şi internaţionalistă a oamenilor muncii, însufleţiţi de exemplul compozitorilor sovietici şi romîni, compozitorii ma­ghiari din ţara noastră au creat un număr însemnat de cîntece de masă de actualitate, pe versurile poeţilor maghiari ardeleni. Au fost traduse cîn­tecele de masă compuse de talentaţii nuzicieni romîni, precum şi ale altor compozitori din numeroase ţări de demo­craţie populară. Totuşi repertoriul co­­■urilor nu este încă destul de bogat, numai o parte din cîntecele de masă maghiare autohtone corespund nivelu­lui artistic la care a ajuns mişcarea corală, interesul oamenilor muncii faţă de acest gen muzical accesibil şi mo­bilizator. Mai sînt cîntece de masă care nu au melodii atrăgătoare; unii p­eoeţi scriu texte schematice, cărora le c­orespund apoi melodii plate, inconsis­­tente. Acestea sînt cîntecele pe care coriş­­ii Ie învaţă greu, iar cel care le ascultă, uită melodiile deîndată ce părăsesc sălile de spectacole. Părerile au deve­nit unanime cînd s-a tras concluzia: corurile, masele de oamenii ai muncii din regiune, cer compozitorilor, poe­ţilor melodii şi texte însufleţitoare, me­nite să mobilizeze tineri şi vîrstnici la fapte eroice, demne de constructorii socialismului. Cuvîntările compozitorilor şi poeţi­lor pot fi considerate făgăduinţe ferme şi hotărîte de a crea asemenea opere muzicale de actualitate. Nu le putem ura decît un spor la muncă, din inimă. Posibilităţi şi chiar şi stimulente au din belşug. Fiindcă în încheierea consfătuirii a fost anun­ţat concursul de creaţie al Sfatului po­pular al Regiunii Autonome Maghiare pentru cele mai valoroase cîntece de masă. Sîntem­ convinşi că acest con­curs va stimula creaţia compozitorilor, ca de altfel întregul conţinut al pre­ţioasei consfătuiri de la Tg. Mureş. V. KONYA In ghimpir Gurile -rele spun că nu de mult, Dă­nilă Prepeleac, eroul îndrăgitului po­vestitor Ion Creangă, s-a abătut pe la nişte rubedenii de-ale sale din Batoş. Cum le-o fi dibuit pripăşite tocmai la Batoş, nu se ştie. Destul că aflînd de starea lor, tare s-a mai întristat. Şi văzînd el că în comună există cămin cultural şi artişti amatori destoinici, şi-a îndreptat paşii într-acolo. —­ Măi oameni buni — li s-a adre­sat Dănilă — de bună seamă că-mi cunoaşteţi păţania care m-a făcut de rîsu­l lumii, aceea cu negoţul boureni­lor pe-o pungă goală. Dar văz că azi altfel îs orânduite treburile pe la voi Aveţi o gospodărie colectivă de toată frumuseţea şi trainică, ba şi întovără­şire. Pe voi nu vă mai pasc păţanii buclucaşe care să vă ducă la sapă de lemn, ca pe pline. Da-s supărat foc pe neamurile mele, ăi de mai stau încă pe dinafară. De aceea m-am gîn­­dit să-ţi pregătiţi o întîlnire cu ele, de să le meargă vestea. — Fii bine venit printre noi, Dă­nilă Firepeleac — ,­au răspuns cei cîţiva artişti amatori cărora li se adresase. Vedem că ai gînduri bu­ne şi cum n-avem vreme de pierdut, ne om şi apuca de treabă. Şi-aşa, cei de faţă: Radu Dumitru, Damian Ludovica, Paşcan Ilie, Bor­­şan Fira, Iusara Teodor, Rusu Nasta­­sia şi alţi colectivişti şi întovărăşiţi, îndrumaţi de Togan Traian, directo­rul căminului cultural, au înjghebat o brigadă artistică de agitaţie, în a cărui program i-au dat un rol şi lui Dănilă Prepeleac. Apoi, întâlnirea cu rubedeniile a fost aranjată la că­minul cultural. Vestea a umplut tot satul și cu mic cu mare oamenii s-au adunat la căminul cultural. Cînd­ cortina fu ridicată, pe scenă au apărut Dănilă Prepeleac, neamurile lui și unul care își luase sarcina să i le prezinte. — Uite frate cîte neamuri ai căci la noi în sat: Asta a lelea Măriuca. Geaba vrei să-i spui bădie Că-i bine-n gospodărie Că-ntovărăşirea noastră Ce de-un an s-a înfiinţat Muncind pămîntul la-olaltă Am dobîndit şi rod bogat Şi că s-au înscris aicea Primii gospodari din sat. Uimit de ce aude, i se adresează şi Prepeleac: — Rău faci lele Mărioară Că mai stai pe­ dinafară Dar nici lelea Mărioară nu se lasă.­­ — Asta frate nu contează. C-am s-ajung mai rău sau bine ! Mă priveşte doar pe mine Şi eu ţin ce- am apucat. Uite, eu de bunăoară Pentru iarnă n-am habar C-am cules în astă vară I • Două sute la hectar. I I Nu intru-n gospodărie Că acolo-i sărăcie. , Că mănîncă pune albă? Asta o fac din fudulie. C-au şi radio în casă Şi maşină de cusut? Mi­e de-asta nici nu-mi pasă Şi nici nu vreau ca s-aud. Radio îmi trebuie mie Ca să-mi facă gălăgie? Ce să-mi zuruie maşina Cînd pot coase şi cu mina? Cel puţin la­­mine-n casă Ştiu că eu port pălăria. Uite aşa i-a cunoscut Dănilă Pre­­peleac pe toţi acei ce se codeau să păşească alături de ceilalţi în unită­ţile agricole socialiste. Şi fiindu-i ru­şine îşi luă rămas bun de la cei prezenţi şi se duse spre­ alte melea­guri. Cei rămaşi pe scenă au încins o horă şi au început aşa a chiui: Măi bădiţă negricios Ce te ţii aşa fălos Că ţi-i rodul mărunţel Şi hambarul tot la fel. Foaie verde foi mohor Colectiva e cu spor Pentru omul muncitor. Uluiu şi iacă iacă Cin­ se prinde să mă-ntreacâ ici la sîrbă uite-aşa Şi-n brigadă pe tarla. La Batoş ca-n orice sat Sirba saltă ne-ncetat. Munca merge mai cu spor Pe ogorul tuturor. Veniţi şi voi Ungă noi Pe făgaşul lumii noi. Să-mplinim ogorul mare Cit­­i ţara-ntre hotare. Să tot fie două luni de cînd’ zice­­se c-a fost Prepeleac la Batoş. In vremea asta cei care i-au fost atunci prezentaţi au chibzuit adînc, şi unul cîte unul şi-au făcut cereri de în­scriere în gospodăria colectivă ori în întovărăşire. Nu pentru că s-ar feri să mai dea ochi cu Prepeleacul brigăzii artistice de agitaţie, ci fiindcă s-au convins şi ei că acolo îi mai bine, că munca în comun le a­­sigură un trai mai îmbelşugat, o viaţă mai tihnită. Azi, întregul Batoş este cooperati­­vizat. H. Oi S-a deschis cercul de Istoria P.M.R. In seara zilei de 8 octombrie, la oficiul poştal raional Reghin, a avut loc deschiderea cercului de Istoria P.M.R. la care sînt înscrişi 10 cursanţi, membri de partid, candidaţi şi salariaţi fără de partid. Tovarăşul Sălăgean Gheorghe, se­cretarul organizaţiei de bază a arătat importanţa şi necesitatea frecventării şi studierii materialelor predate, ce­­rînd celor prezenţi să frecventeze cu regularitate cercul şi să lupte pentru înlăturarea lipsurilor avute în anul trecut. Printre cei care­­ au accentuat im­portanţa­ urmării cursurilor, fără lip­suri au fost şi tovarăşii Suciu Ioan, Biriş Vasile, Crişan Simion şi alţii. Tovarăşul Crăciun Zaharie propa­gandistul cercului s-a angajat să ajute pe cursanţi pregătindu-se din timp cu materialul necesar invăţămîn­­tului. Paralel cu aceasta, la poştă s-a fă­cut și deschiderea învățămîntului po­litic în cadrul organizației U.T.M. BACIU ALEXANDRU coresp. * Curs de perfecţionare pentru bibliotecari la Tg.Mureş La Tg. Mureş a luat sfi­rşit cursul de perfecţionare al bibliotecarilor cu limba de predare maghiară la care au participat 64 cursanţi din regiunile Baia Mare, Cluj, Oradea, Stalin şi Re­giunea Autonomă Maghiară. Pe lîngă materialul pur profesional cursanţilor li s-au predat şi lecţii po­litice, pedagogice, noţiuni de agroteh­nică, importante îndrumări pe tărâm literar şi în alte domenii. Pentru verificarea stadiului lor de pregătire, bibliotecarii au făcut prac­tică în cadrul bibliotecilor săteşti şi ale căminelor culturale din localităţile Sovata, Praid, Torba, Sirea Nirajului (raionul Sîngeorgiu de Pădure), Ere­mitu (raionul lg. mureş), magnetuş (raionul Topliţa) şi în alte localităţi, unde au contribuit la punerea la punct a bibliotecilor respective. Timpul liber bibliotecarii l-au petre­cut vizionînd piese de teatru, filme, expoziţii sau îacinci excursii. Astfel, cursanţii bibliotecari au vizitat, în ex­cursiile lor, locurile cele mai piflo­­reşti din Regiunea Autonomă Ma­ghiară, ca de exemplu: iTorsec, Lacul Roşu, Cheile Bicazului, Salina de la Praid, stîncile de la vîrful Sam­ul, sta­ţiunile balneare Sovata, Sîngeorgiu de Mureş etc. PAUL IRMA toamna de aur la Pilea Loamna, acest mcintator anotimp, ar putea fi asemuit cu o balanţă uriaşă. Pe­ un talger munca de un an, iar pe celălalt, fructul­­ei. Nu-i nevoie să ne afundăm in negura anilor pentru a ne aminti spre care talger înclina mai mult, an­i de an, cumpăna balanţei, pentru acei ce munceau pămîntul, mai multă era truda şi mai puţină şi mai chioară ciorba în blide. Rodul şi-l însuşeau exploatatorii. Iată de ce ne bucurăm azi cînd pentru muncă mai puţină carele-s mai pline de rod, podurile caselor (fie chiar noi) nu mai susţin greu­tatea bucatelor, coşteile-s prea mici şi-n casele ţăranilor cîntă radioul, găseşti mobilă nouă iar în locul lutului, podeaua ii, de scindură aco­perită cu covoare. Această schim­bare a raportului dintre cele două talgere are o adincă semnificaţie: trezirea conştiinţei ţărănimii munci­toare, încrederea ei în politica justă a partidului nostru de transformare socialistă a agriculturii — chezăşia­­ asigurării unei vieţi din ce In ce­­ mai îmbelşugate. Şi toamnă de toamnă, această­ balanţă imparţială îşi înclină cumpăna spre talgerul bunei stări. Mi-am­ format această imagine căzînd chipurile vesele, pline de prospeţime şi încredere în viitor, pe care le-am întîlnit în satul Filea din raionul Topliţa, într-una din zilele acestei toamne de aur. Şi nu numai asta. In pridvoare şi tîrna­­ţuri, munţi întregi de ciucalăi de cucuruz îşi aşteaptă desfăcătorii îi­ seri tîrzii de clacă; în coteţe, porc la îngrăşat îşi trăiesc văleata pen­tru a ajunge în curînd afumături, pomii roditori îşi dăruiesc fructele coapte celor ce i-au îngrijit. Iar oamenii, ei cumpănesc să-şi schimbe felul de a munci. Văd şi ei că lao­laltă munca îi mai cu spor şi roa­dele mai mari. De aceea, mereu alţ, şi alţi ţărani muncitori din Filea îşi fac cereri de înscriere în întovără­şirea zootehnică din sat. Văzîndu-i azi pe fileni, vizitîndu-ta casele în­destulate, nu-ţi vine a crede că au fost şi vremuri, nu prea îndepărta­te, cînd trei feciori dintr-o casă­ umblau pe rînd cu aceeaşi pereche de cioareci, cînd copiii lui Sava loan, care nu de mult şi-a construit casă nouă, umblau la şcoală tot a patra zi pentru că n-aveau decît o singură pereche de opinci. Dacă stai de vorbă cu Dindilă loan, das­călul satului, vei afla că in locul celor peste 350 de analfabeţi ci fi erau înainte in Filca, poţi întilni astăzi cam tot atlţia abonaţi la di­ferite ziare şi reviste. Dar transformările în viaţa filo­­nilor se împlinesc şi în alte privin­ţe. Odată cu îndestularea, în casele oamenilor pătrunde şi frumosul, gustul pentru cultură şi artă. Minunatele cusături naţionale şi broderii, in care filencele îs meştere neîntrecute, împodobesc în culori vii îmbrăcămintea şi obiectele orna­mentale din case. In ele, cei care au alungat sărăcia, îşi oglindesc optimismul şi încrederea în viitor, bucuria de-a trăi viaţă de om. Şi ţi-e mai mare dragul să vezi la repetiţii, nu 14 perechi, cite for­mează renumita echipă de jocuri­ populare romîneşti, ci încă odată pe " atîtea, ori şi mai multe, întrecîndu se să înveţe care de care mai bine învîrlita", „De-a lungul", „Strba" ori „Căluşarii". Intr-o vreme scurtă, echipa de teatru a prezentat piesele într-un act „Zestrea Ilonuţei", „Ră­fuiala" şi acum pregăteşte „Noapte albă" — toate reliefînd frînturi din viaţa celor ce au păşit pe drumul agriculturii socialiste. Toamna îşi lasă din nou ampren­tele ruginii peste dealuri şi livezi, dăruindu-şi roadele de pesta,­an ce­lor ce-au muncit cu hărnicie. Cinte­­cul şi voia bună răsună iar printre filoni la şezători şi-n serile de cla­că, şi-i plină lunca cînd la joc se adună întregul sat. S. P. Bîndilă Gheorgh­e a lui Iosif de la numărul 17, înconjurat de soţie şi fiică, alături de directorul şcolii din sat,­a Bîndița Ioan, semnând gereceado­ -ifltrare în înta­rânire.

Next