Steaua Roşie, iunie 1963 (Anul 12, nr. 127-152)

1963-06-01 / nr. 127

2 Inginerul gospodăriei De mic, natura cu frumuseţile ei, lanurile întinse cu griu, cu po­rumb l-au atras mai mult decît orice altceva. Aşa s-a întîmplat că Ioan Ordean, cînd a ajuns in pra­gul facultăţii, s-a îndreptat spre agronomie, aleglndu-şi ca specia­litate zootehnia. Acolo, în oraşul de pe Mureş, la Arad, unde şi-a făcut studiile, s-a străduit să-şi însuşească cit mai temeinic profesia aleasă. La cursuri, în bibliotecă, la laborator ca şi în practică şi-a ţesut multe planuri şi toate acestea, pentru a deveni cit mai folositor acolo unde urma să lucreze... Anii s-au scurs. Și iată-l pe Ioan Ordeanu inginer zootehnist la gos­podăria agricolă colectivă din Ce­tatea de Baltă, raionul Tîrnăveni. Cînd a venit aici semănatul era în toi. Zile de-a rîndul Ordeanu n-a fost văzut prin sat, pe la sediul gospodăriei colective. Ziua contro­la și îndruma pe tractorişti şi pe colectivişti pentru a face lucrări de calitate. Noaptea supraveghea felul cum schimbul din brigada a VII-a de tractorişti pregătea te­­renul pentru semănat şi executa arăturile adinei de toamnă. Tare s-au mai minunat colecti­viştii de priceperea inginerului, de voinţa sa de lucru. După ce s-au terminat însămînţările, Ioan Or­deanu s-a apucat de organizarea muncii in sectorul zootehnic al gos­podăriei colective. Pentru a obişnui îngrijitorii de vaci cu furajarea raţională a animalelor, inginerul gospodăriei a întocmit raţii. Mai întli a explicat colectiviştilor im­portanţa şi rostul raţiilor şi le-a cerut să le respecte. De acum fu­rajele trebuiau cintărite. La înce­put unii se mai codeau, dar pînă la urmă s-au obişnuit cu toţii. Rînduiala adusă a fost bună. Ast­fel gospodăria colectivă a avut furaje suficiente pe toată perioada de stabulaţie a animalelor. Tînărul inginer nu se putea îm­păca cu ideea că gospodăria co­lectivă nu are nici oi, nici porci şi nici păsări. S-a gîndit să lărgeas­că sectorul zootehnic. A început-o cu oile. Cu ţurcanele mai erau obişnuiţi colectiviştii. Dar despre oile merinos nici nu vroiau să au­dă. Chiar şi Lică Andrei, brigadie­rul zootehnic, era împotrivă. Zi­cea că asemenea oi sunt preten­ţioase. Pentru ele nu sunt furaje, adăposturi şi ciobani pricepuţi. Pină la urmă, planul inginerului de a creşte oi din rasa Merinos Transilvănean, a fost discutat în organizaţia de bază şi în consiliul de conducere... Şi iată-i pe colec­tivişti cu 180 de oi din această rasă în proprietate. Din timp a fost pregătit saivanul, iar Mihai Pârău — Luţa s-a dovedit a fi un cioban priceput. Acum cei din Cetatea de Baltă se mîndresc că ei ca ale lor nu se află prin ace­le părţi şi că obţin în medie de la o oaie între 3,5—4 kg de lină. Bri­­gadierul s-a convins şi el de juste­ţea sfaturilor date de inginer. El se străduieşte să înveţe şi să a­­plice în practică recomandările da­te de inginerul Ordeanu. Ce-ar fi să creştem în gospodă­rie şi cîteva mii de pui — le-a spus inginerul în iarnă colectiviş­tilor. N-avem experienţă, n-avem adăposturi şi acestea necesită prea multe cheltuieli dintr-o dată — au răspuns cei mai mulţi. Pînă la urmă s-a rezolvat şi această pro­blemă. Fără investiţii, colectiviştii au amenajat şi localul In care a fost adus primul lot de 3.000 de pui. Şi lucrurile merg bine. Pentru anul viitor se vor asigura condi­ţii pentru creşterea a 8.000 de pui... Văzîndu-l puterea de muncă, dragostea cu care lucrează pentru introducerea noului In gospodăria colectivă, Nicolaie Pârău, secreta­rul organizaţiei de bază, Ioan Cucui, preşedintele gospodăriei, l-au sprijinit pe inginer în acţiu­nile sale. Cînd a fost vorba de folosirea cit mai chibzuită a terenului, sub îndrumarea organizaţiei de par­tid, pe un teren slab productiv de 15 ha, colectiviştii au plantat meri, peri, caişi şi cireşi, iar printre dueluri­le de pomi au semănat sparcetă. De asemenea, au fost puse bazele unei alte ramuri de producţie noi în gospodăria colectivă şi anume legumicultura. Aşa cum astă-toamnă s-a pre­ocupat de asigurarea bazei fura­jere pentru perioada de stabulaţie, cu aceeaşi pasiune a muncit ingi­nerul Ordeanu şi în primăvara a­­ceasta, pentru ca păşunile să fie cit mai chibzuit folosite. In acest scop a făcut schiţe, iar împreună cu brigadierul şi cu­­îngrijitorii de vaci au marcat tarlalele, au stabi­lit încărcătura de animle pe păşu­ne. Pe păşunile unde pasc vacile şi tineretul bovin, s-au ame­najat din resurse locale şo­proane şi ocoale, iar îngri­jitorii fac păşunatul pe parcele, raţional, aşa cum i-a învăţat ingine­rul. Noutate este în hotarul Cetăţii de Baltă şi semănatul guliilor fu­rajere intercalate prin cultura vi­ţei de vie. Mare bătaie de cap a avut ingi­nerul şi cu unele obiceiuri locale. Colectiviştii erau obişnuiţi să ră­rească porumbul în aşa fel ca în­tre două plante să se poată culca un bou. Or, cu asemenea practici nu putea fi de acord inginerul. De aceea el a instruit şefii de echi­pă, a stat de vorbă cu colectiviştii arăttndu-le că răritul trebuie făcut la prima prăşită şi nu la a doua şi că densitatea de 40—45.000 plante la hectar este cea mai po­trivită. Inginerul a dat indicaţii colectiviştilor şi In ce priveşte den­sitatea sfeclei de zahăr, plantă ca­re se cultivă acum pentru prima dată în hotarul gospodăriei colec­tive. Preocupările Inginerului sunt multiple şi toate sunt legate de dezvoltarea şi întărirea economico­­organizatorică a gospodăriei co­lective. Pentru meritele sale, adu­narea generală a organizaţiei de bază l-a primit pe inginerul Or­deanu direct în rândurile membri­lor de partid. R. CIMPEAN Remus Moldovan, lăcătuş montor la întreprinderea „Encel Mauriciu“ din Tg. Mureş, datorită cunoştinţelor sale profesionale şi realizărilor în producţie se bucură de o mare popularitate în rîndul tovarăşilor de muncă. El se numără şi printre inovatorii întreprinderii. In foto­grafie , Remus Moldovan la locul de muncă. Uzina de prototipuri şi reparaţii de utilaj chimic din Făgăraş angajează urgent — un inginer constructor — trei ingineri mecanici — doi tehnicieni constructori — trei tehnicieni mecanici­­— trei tehnicieni proiectanţi — şase sudori electrici şi autogeni de categoriile 7—8 — cinci mecanici lăcătuşi de categoriile 6—7—8 — doi electricieni de categoriile 6—8 Informaţii detailate se pot obţine la servici­ul Personal al întreprinderii, telefon 819 Motoerolişti şi conducători auto, întreprinderea de industrie locală „Pa­r­t­iza­n­u I" din Gheorghieni, str. T. Vladimir­escu nr. 30 EXECUTA: Orice fel de reparaţii şi întreţineri la motociclete şi auto­­vehicule. Calitatea lucrărilor garantată. STEAUA ROȘIE 230——» Nepăsarea are umbre lungi Cartea de vizită a gospodarului este aspectul casei şi al curţii unde locuieşte. Dintr-o singură privire fugitivă prin curte îţi dai seama de simţul gospodăresc al celui pe care urmează să-l vizitezi. Acelaşi lucru se întîmplă cînd vi­zitezi satele sau oraşele noastre Prospeţimea şi curăţenia localităţii îţi vesteşte încă de la primul pas că ai de a face cu buni gospodari, cu oameni pricepuţi şi entuziaşti, iubitori ai frumosului. Şi, fiindcă sîntem atît de obişnuiţi să găsim peste tot ordine şi cură­ţenie, e firesc să ne surprindă unele nereguli care mai domnesc încă pe ici pe colo. O astfel de surpriză ne oferă oraşul Topliţa. Exact în centrul ora­şului, pe strada Republicii, de la ra­mificaţia cu strada Ştefan cel Mare, pînă la podul de peste Mureş, pre­domină un peisaj care umbreşte activitatea secţiei de gospodărie co­munală a Sfatului popular orăşe­­nesc. In toamna anului trecut strada a fost săpată pentru canalizare, în timpul iernii şanţurile au fost astu­pate, fără însă să se fi refăcut şi pavajul. Calupurile de granit au ră­mas de atunci îngrămădite de-a lun­gul străzii. Acum, în plin centrul oraşului domneşte acelaşi peisaj. Abia ju­mătate din lăţimea străzii este prac­ticabilă. lată că neglijenţa secţiei respective a Sfatului popular are două laturi: pe de o parte strică as­pectul oraşului iar pe de altă parte, ea împiedică circulaţia autovehi­culelor. Pe aceeaşi porţiune de stradă cir­culă acum zeci şi sute de autobuze care se îndreaptă spre Borsec, plus cele din oraş. Nu mai vorbim de faptul că pentru aprovizionarea di­feritelor magazine, maşinile care sînt încărcate cu mărfuri trec tot pe aici. «. . Din toamna lui 1962, strada are acelaşi aspect. Deseori se ivesc dificultăţi în desfăşurarea normală a circulaţiei, şi s-ar putea produce chiar accidente. Nepăsarea secţiei de gospodărie comunală a Sfatului popular orăşe­nesc Topliţa nu mai poate fi tolerată, are umbre prea lungi şi pătează cartea de vizită a oraşului, ai cărui locuitori sînt cunoscuţi ca buni gos­podari, ca oameni cu un dezvoltat simţ pentru frumos şi ordine. IOAN COTFAS Autobaza T.A. Topliţa MICII IMDEMÎNATICI Deşi proverbul spune că „toamna se numără bobocii", entuziaştii pionieri­­tin Tg. Mureş vor avea în curînd satisfacţia de a-şi vedea roadele muncii lor împlinite. Căci în zilele trecute, la Casa pionierilor era o animaţie caracteristică zilelor mari; se pregătea, în cinstea Zilei interna­ţionale a copilului, 1 Iunie, ex­poziţia care cuprinde cîte ceva din tot ce au lucrat tot timpul anului, cu sîrguinţă, cu perseve­renţă, membrii celor­­19 cercuri ce funcţionează aici. Peste 1.500 de pionieri au fost cuprinşi în această activitate, ale cărei roade se arată din belşug la această expoziţie. Dar să ni se permită ca, însoţiţi de micii noştri prieteni, să aruncăm o pri­vire anticipativă asupra acestor mărturii ale muncii asidue — ex­ponatele. GREUTATEA DE ZBOR: 0,75 GR. Nu e o eroare. Membrii cercu­lui de aere şi navomodele, con­dus de Otto Hints, maestru al sportului, se prezintă la expozi­ţie cu exponate de o asemenea greutate infimă. Este vorba des­pre aeromodelele cu care pio­nierii din Tg. Mureş au cîştigat recent, mai precis în zilele de 10 şi 12 mai a. c., campionatul republican de micromodele. Bă­ieţii vorbesc cu ochi sclipitori despre acest campionat: — Închipuiţi-vă, concursul a avut loc la 220 m sub pămînt. Sesizînd nedumerirea stîrnită, unul din micii noştri interlocu­tori continuă, zîmbind: — Da, la o asemenea adînci­­me. Căci totul s-a desfăşurat în mina de sare de la Slănic-Pra­­hova, într-o galerie înaltă de 86 m. In galerie se pot crea con­diţii atmosferice constante, fără fluctuaţii, şi astfel micile aparate de zbor, ultrasensibile, îşi pot demonstra nestingherit calităţile. — Şi astfel — ne explică ma­estrul Hints — palmaresul i-a re­venit lui Ladislau Csomos, al că­rui aparat s-a menţinut în aer timp de 15 minute şi 56 secunde. Pricepuţii „constructori" de ae­­romodele, pe care i-am întîlnit şi în aceste zile de sfîrşit de mai îndeletnicindu-se cu migală de fel şi fel de treburi în atelierul din Casa pionierilor, care a de­venit de-acuma cel de-al doilea Cămin al lor,ne-au dezvaluit tai­nele acestor păsări­ zburătoare în miniatură, care le reclamă multă iscusinţă, răbdare şi... pasiune. Scheletele acestor „păsări" se confecţionează din lemnul de balsă (arbore tropical) de 10 ori mai uşor decît cel de brad. Fu­­selajul se face dintr-un fir de pai de secară, bine şlefuit, iar împîn­­zirea cu cea mai subţire peliculă din lume, cu un microfilm, pre­parat chiar de către pionieri din nitroceluloză, acetonă, acetat de amină şi camfor. Mîini delicate modelează ma­terii delicate. Şi astfel iau naştere silfidele aeromodele. ... IMAGINI IMORTALIZATE Cîte emoţii, cîte bucurii n-au încercat pionierii în cursul anu­lui şcolar care a trecut. Vizita­rea unor mari şantiere de con­strucţii, excursiile făcute la Lu­duş, Reghin sau Sighişoara, ma­rea demonstraţie de 1 Mai, la care s-au prezentat cu un frumos car alegoric reprezentînd activi­tatea în cercuri... toate acestea vor rămîne evenimente de neui­tat în viaţa lor. Dar cele peste 200 de fetiţe, care frecventează cu regularitate cercul mîinilor în­­demînatice, imortalizează imagi­nile unora din aceste evenimente prin cusături-goblen, de o fru­museţe rară, iată înşirate pe un perete, cî­teva lucrări de acest gen: carul alegoric de 1 Mai, un tablou al muncii şi veseliei în acţiune, por­tretul unui tînăr cu privirea dîr­­ză, scrutînd orizontul, iar deasu­pra capului său o rachetă cos­mică ce-şi ia tocmai zborul spre eternul infinit, un şantier, pe care lucrează tineri înflăcăraţi — compoziţie ce-ţi inspiră mult elan şi optimism. Pioniere ca Magda Vintilă, Ma­ria Mureşan, Elena Nistor, Marta Glück sau Maria Szabó, sunt ade­vărate maestre neîntrecute la lu­crul de mînă. Ca un rod al sîr­guinţei lor şi a altora, cercul mîi­­nilor îndemînatice se va mai pre­zenta la expoziţie, în afară de lucrările în goblen, cu garnituri întregi de perdele, draperii, pere­­tare, feţe de masă, perne etc., în cusături populare specifice re­giunii. Şi încă o dovadă a faptului că arta populară constituie aici o sursă nesecată de studiu şi inspi­raţie: păpuşile îmbrăcate în cos­tume naţionale, expresii ale ine­puizabilei bogăţii sufleteşti şi ale avîntului creator al poporului nostru. MUNCĂ... FANTEZIE... PASIUNE La cercul foto ne-a întîmpinat, de asemenea, un grup vesel de pionieri, care se îndeletniceau tocmai cu alegerea celor mai reuşite lucrări ale lor, pentru ex­poziţie. Astfel, am avut prilejul să admirăm fotografia artistică „Sudorul" — o adevărată epopee a muncii, realizată de Alexandru Szakács, care e de 3 ani mem­bru al cercului; „Blocuri noi, lu­mini noi" de Ecaterina Moldo­van; „înfloreşte magnolia" de Ion Suciu; „La Lacul Roşu" de Alexandru Szakács — iată doar cîteva din numeroasele fotogra­fii realizate aici, care atît ca te­matică cît şi ca execuţie dau do­vadă de o bună pregătire tehni­că, de un simţ estetic dezvoltat şi de orientare sănătoasă în viaţă. Aceste calităţi sînt cultivate cu grijă la Casa pionierilor din Tg. Mureş, unde în cursul vizitei noastre am mai întîlnit copii ca­re se ocupă cu Apicultura, alţii care corespondează cu pionieri din ţări străine, alţii care îşi con­struiesc mici aparate de radio... Cîte îndeletniciri... Cîtă mun­că... fantezie... pasiune. Iar cînd aceşti copii vor deveni oa­meni maturi, nu numai că îşi vor reaminti cu drag minunatele zile petrecute la Casa pionieri­lor, dar vor purta mai departe în viaţă calităţile dobîndite aici, im­­primînd şi muncii lor cotidiene aceeaşi fantezie, aceeaşi pasiune. ŞTEFAN IZSÁK Maestru al sportului Otto Hints şi doi dintre micii constructori de aeromodele. Cîteva din membrele cercului mîinilor înde­minat­ite. Program artistic în limba rusă Elevii şcolilor elementare de 8 ani nr. 3 şi nr. 11 din Tg. Mureş au prezentat recent la Casa priete­niei româno-sovietice un frumos program artistic în limba rusă, după care s-a proiectat un film sovietic. Elevii de la Şcoala nr. 3 au fost pregătiţi de tov. profesoara de lim­ba rusă, Gabriella Csiky, iar cei de la Școala nr. 11 de tov. profesor Ede Patek. LUDOVIC SIPOŞ * corespondent voluntar Intrepritin imită Strada Gării nr. 24, telefon 30 iagafează imediat: — Un inginer silvic la Centrala I. F. — Un tehnician I. silvic, la Ocolul Lunca Bradului — Un contabil şef la sectorul mixt Lu­nca Bradului — Un tehnician I. C.T.C. la sectorul de industrializare Lunca Bradului Solicitanţii trebuie să îndeplinească condiţiile pre­văzute de H.C.M. nr. 1053/1960. De asemenea mai angajează prin concurs: — Doi maiştri mecanici pentru fabrica de cherestea —­ Un maistru lăzi — Trei maiştri pentru fabricarea cherestelei — Nouă maiştri de exploatare Maiştrii trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de H.C.M. 1061/1959. Cererile de înscriere și actele vor fi depuse la sediul întreprinderii, pînă la data de 15 iunie 1963. Concursul va avea loc la data de 25 iunie 1963. Actele sînt cele prevăzute în regulamentul aprobat prin H.C.M. nr. 875/1960. Dăruiți copiilor cărții In librarii bogat* sortiment­. A început conservarea fructelor şi legumelor In fabricile de prelucrarea fruc­telor a început zilele acestea cam­pania de fabricare a sortimentelor de dulceaţă de trandafiri şi prune verzi. Este în curs de pregătire şi prepararea altor sortimente de dul­ceţuri ca cele de nuci verzi, de ci­reşe, vişine etc. Sunt gata pentru începerea campaniei şi fabricile de prelucrare a legumelor. La Fabrica „Valea roşie" din raionul Olteniţa, de exemplu, au şi fost aduse pri­mele cantităţi de mazăre din noua recoltă. Industria conservelor care şi-a mă­rit considerabil capacitatea de pro­ducţie în primii ani ai sesenarului, cunoaşte şi în acest an o largă dez­voltare. Alături de cele opt linii teh­nologice de mazăre, de fasole, pas­te tomate şi suc de roşii puse în funcţiune în cursul anului trecut la Fabricile „Valea roşie" din regiu­nea Bucureşti şi Tecuci din regiu­nea Galaţi care vor lucra încă de la începutul acestei campanii cu în­treaga lor capacitate, la Ovidiu, re­giunea Dobrogea va începe în cu­rînd să producă o nouă unitate de prelucrare a roşiilor. Totodată, fabri­cile Zagna Vădeni din regiunea Ga­laţi, „Fructus" — Timişoara şi altele au fost reutilate. Mărirea capacităţi­lor de producţie in acest sector a creat posibilitatea ca fabricile de conserve să prelucreze în actuala campanie cu 15 la sută mai multe legume, cu 37 la sută mai multe paste tomate şi cu 13 la sută mai multe conserve de fructe decît în anul trecut. (Agerpres) NOTE De ce un leu şi nu cincizeci de bani ? In cartierul Mureşeni din oraşul Tg.Mureş poţi ajunge cu uşurinţă. Pină aici circulă mai multe aule,buze ale Întreprinderii comunale. Unele au un traseu mai lung şi merg pînă aproape în comuna Cristeşti, altele au capul de linie in cartierul Mure­şeni. Din centrul oraşului şi pină în faţa Fabricii de conserve ,,Mu­reşeni" autobuzele de pe liniile nr. 5 şi nr. 6 au traseu comun. Interesant este faptul că pentru acelaşi traseu parcurs cu un au­tobuz de pe o linie sau alta costul unui bilet diferă. Călătorul ca­re vrea să ajungă din staţia de autobuze ..Lázár Ödön“ pină la I.P.S. „Encel Mauriciu", dacă are ghinionul să călătorească cu autobuzul de pe linia nr. 5, plăteşte un bilet de­­1 leu, iar dacă tot pe acelaşi traseu parcurge aceeaşi distanţă cu autobuzul nr.6 plăteşte un bilet de cincizeci de bani. Aşa prevede tariful şi cei în situaţie n-au de­cît să se conformeze. Ce i drept, pot comenta a­­cest lucru şi în nenumărate rînduri îl şi fac. ■ Cu toate explicaţiile ce şi le dau călătorii de pe linia nr. 5, nu pot înţelege de ce cei care pleacă din aceeaşi staţie, cu cei ca­re se deplasează cu autobuzele de pe linia nr. 6 şi călătoresc cir­ca jumătate din traseul liniei nr. 6 (pină la LI­S. „Encel Mauri­ciu) plătesc bilete de un leu, iar cei ce călătoresc chiar pînă la capătul liniei nr. 6 plătesc bilete de cincizeci de bani. Poate e­­xistă vreun miracol la mijloc pe care nu-l înţeleg călătorii, nu-l ştiu taxatorii şi nu-l cunosc mei controlorii de bilete de pe auto­buze, căci şi ei la nedumerirea călătorilor ridică din umeri. Ar fi bine ca cei care au stabilit tarifele pentru autobuzele care circulă pe liniile nr. 5 şi 6 să le revizuiască, ca astfel să se pună capăt acestei situaţii ciudate. V. MEGHEŞ

Next