Steaua Roşie, iunie 1963 (Anul 12, nr. 127-152)
1963-06-01 / nr. 127
2 Inginerul gospodăriei De mic, natura cu frumuseţile ei, lanurile întinse cu griu, cu porumb l-au atras mai mult decît orice altceva. Aşa s-a întîmplat că Ioan Ordean, cînd a ajuns in pragul facultăţii, s-a îndreptat spre agronomie, aleglndu-şi ca specialitate zootehnia. Acolo, în oraşul de pe Mureş, la Arad, unde şi-a făcut studiile, s-a străduit să-şi însuşească cit mai temeinic profesia aleasă. La cursuri, în bibliotecă, la laborator ca şi în practică şi-a ţesut multe planuri şi toate acestea, pentru a deveni cit mai folositor acolo unde urma să lucreze... Anii s-au scurs. Și iată-l pe Ioan Ordeanu inginer zootehnist la gospodăria agricolă colectivă din Cetatea de Baltă, raionul Tîrnăveni. Cînd a venit aici semănatul era în toi. Zile de-a rîndul Ordeanu n-a fost văzut prin sat, pe la sediul gospodăriei colective. Ziua controla și îndruma pe tractorişti şi pe colectivişti pentru a face lucrări de calitate. Noaptea supraveghea felul cum schimbul din brigada a VII-a de tractorişti pregătea terenul pentru semănat şi executa arăturile adinei de toamnă. Tare s-au mai minunat colectiviştii de priceperea inginerului, de voinţa sa de lucru. După ce s-au terminat însămînţările, Ioan Ordeanu s-a apucat de organizarea muncii in sectorul zootehnic al gospodăriei colective. Pentru a obişnui îngrijitorii de vaci cu furajarea raţională a animalelor, inginerul gospodăriei a întocmit raţii. Mai întli a explicat colectiviştilor importanţa şi rostul raţiilor şi le-a cerut să le respecte. De acum furajele trebuiau cintărite. La început unii se mai codeau, dar pînă la urmă s-au obişnuit cu toţii. Rînduiala adusă a fost bună. Astfel gospodăria colectivă a avut furaje suficiente pe toată perioada de stabulaţie a animalelor. Tînărul inginer nu se putea împăca cu ideea că gospodăria colectivă nu are nici oi, nici porci şi nici păsări. S-a gîndit să lărgească sectorul zootehnic. A început-o cu oile. Cu ţurcanele mai erau obişnuiţi colectiviştii. Dar despre oile merinos nici nu vroiau să audă. Chiar şi Lică Andrei, brigadierul zootehnic, era împotrivă. Zicea că asemenea oi sunt pretenţioase. Pentru ele nu sunt furaje, adăposturi şi ciobani pricepuţi. Pină la urmă, planul inginerului de a creşte oi din rasa Merinos Transilvănean, a fost discutat în organizaţia de bază şi în consiliul de conducere... Şi iată-i pe colectivişti cu 180 de oi din această rasă în proprietate. Din timp a fost pregătit saivanul, iar Mihai Pârău — Luţa s-a dovedit a fi un cioban priceput. Acum cei din Cetatea de Baltă se mîndresc că ei ca ale lor nu se află prin acele părţi şi că obţin în medie de la o oaie între 3,5—4 kg de lină. Brigadierul s-a convins şi el de justeţea sfaturilor date de inginer. El se străduieşte să înveţe şi să aplice în practică recomandările date de inginerul Ordeanu. Ce-ar fi să creştem în gospodărie şi cîteva mii de pui — le-a spus inginerul în iarnă colectiviştilor. N-avem experienţă, n-avem adăposturi şi acestea necesită prea multe cheltuieli dintr-o dată — au răspuns cei mai mulţi. Pînă la urmă s-a rezolvat şi această problemă. Fără investiţii, colectiviştii au amenajat şi localul In care a fost adus primul lot de 3.000 de pui. Şi lucrurile merg bine. Pentru anul viitor se vor asigura condiţii pentru creşterea a 8.000 de pui... Văzîndu-l puterea de muncă, dragostea cu care lucrează pentru introducerea noului In gospodăria colectivă, Nicolaie Pârău, secretarul organizaţiei de bază, Ioan Cucui, preşedintele gospodăriei, l-au sprijinit pe inginer în acţiunile sale. Cînd a fost vorba de folosirea cit mai chibzuită a terenului, sub îndrumarea organizaţiei de partid, pe un teren slab productiv de 15 ha, colectiviştii au plantat meri, peri, caişi şi cireşi, iar printre duelurile de pomi au semănat sparcetă. De asemenea, au fost puse bazele unei alte ramuri de producţie noi în gospodăria colectivă şi anume legumicultura. Aşa cum astă-toamnă s-a preocupat de asigurarea bazei furajere pentru perioada de stabulaţie, cu aceeaşi pasiune a muncit inginerul Ordeanu şi în primăvara aceasta, pentru ca păşunile să fie cit mai chibzuit folosite. In acest scop a făcut schiţe, iar împreună cu brigadierul şi cuîngrijitorii de vaci au marcat tarlalele, au stabilit încărcătura de animle pe păşune. Pe păşunile unde pasc vacile şi tineretul bovin, s-au amenajat din resurse locale şoproane şi ocoale, iar îngrijitorii fac păşunatul pe parcele, raţional, aşa cum i-a învăţat inginerul. Noutate este în hotarul Cetăţii de Baltă şi semănatul guliilor furajere intercalate prin cultura viţei de vie. Mare bătaie de cap a avut inginerul şi cu unele obiceiuri locale. Colectiviştii erau obişnuiţi să rărească porumbul în aşa fel ca între două plante să se poată culca un bou. Or, cu asemenea practici nu putea fi de acord inginerul. De aceea el a instruit şefii de echipă, a stat de vorbă cu colectiviştii arăttndu-le că răritul trebuie făcut la prima prăşită şi nu la a doua şi că densitatea de 40—45.000 plante la hectar este cea mai potrivită. Inginerul a dat indicaţii colectiviştilor şi In ce priveşte densitatea sfeclei de zahăr, plantă care se cultivă acum pentru prima dată în hotarul gospodăriei colective. Preocupările Inginerului sunt multiple şi toate sunt legate de dezvoltarea şi întărirea economicoorganizatorică a gospodăriei colective. Pentru meritele sale, adunarea generală a organizaţiei de bază l-a primit pe inginerul Ordeanu direct în rândurile membrilor de partid. R. CIMPEAN Remus Moldovan, lăcătuş montor la întreprinderea „Encel Mauriciu“ din Tg. Mureş, datorită cunoştinţelor sale profesionale şi realizărilor în producţie se bucură de o mare popularitate în rîndul tovarăşilor de muncă. El se numără şi printre inovatorii întreprinderii. In fotografie , Remus Moldovan la locul de muncă. Uzina de prototipuri şi reparaţii de utilaj chimic din Făgăraş angajează urgent — un inginer constructor — trei ingineri mecanici — doi tehnicieni constructori — trei tehnicieni mecanici— trei tehnicieni proiectanţi — şase sudori electrici şi autogeni de categoriile 7—8 — cinci mecanici lăcătuşi de categoriile 6—7—8 — doi electricieni de categoriile 6—8 Informaţii detailate se pot obţine la serviciul Personal al întreprinderii, telefon 819 Motoerolişti şi conducători auto, întreprinderea de industrie locală „Partizanu I" din Gheorghieni, str. T. Vladimirescu nr. 30 EXECUTA: Orice fel de reparaţii şi întreţineri la motociclete şi autovehicule. Calitatea lucrărilor garantată. STEAUA ROȘIE 230——» Nepăsarea are umbre lungi Cartea de vizită a gospodarului este aspectul casei şi al curţii unde locuieşte. Dintr-o singură privire fugitivă prin curte îţi dai seama de simţul gospodăresc al celui pe care urmează să-l vizitezi. Acelaşi lucru se întîmplă cînd vizitezi satele sau oraşele noastre Prospeţimea şi curăţenia localităţii îţi vesteşte încă de la primul pas că ai de a face cu buni gospodari, cu oameni pricepuţi şi entuziaşti, iubitori ai frumosului. Şi, fiindcă sîntem atît de obişnuiţi să găsim peste tot ordine şi curăţenie, e firesc să ne surprindă unele nereguli care mai domnesc încă pe ici pe colo. O astfel de surpriză ne oferă oraşul Topliţa. Exact în centrul oraşului, pe strada Republicii, de la ramificaţia cu strada Ştefan cel Mare, pînă la podul de peste Mureş, predomină un peisaj care umbreşte activitatea secţiei de gospodărie comunală a Sfatului popular orăşenesc. In toamna anului trecut strada a fost săpată pentru canalizare, în timpul iernii şanţurile au fost astupate, fără însă să se fi refăcut şi pavajul. Calupurile de granit au rămas de atunci îngrămădite de-a lungul străzii. Acum, în plin centrul oraşului domneşte acelaşi peisaj. Abia jumătate din lăţimea străzii este practicabilă. lată că neglijenţa secţiei respective a Sfatului popular are două laturi: pe de o parte strică aspectul oraşului iar pe de altă parte, ea împiedică circulaţia autovehiculelor. Pe aceeaşi porţiune de stradă circulă acum zeci şi sute de autobuze care se îndreaptă spre Borsec, plus cele din oraş. Nu mai vorbim de faptul că pentru aprovizionarea diferitelor magazine, maşinile care sînt încărcate cu mărfuri trec tot pe aici. «. . Din toamna lui 1962, strada are acelaşi aspect. Deseori se ivesc dificultăţi în desfăşurarea normală a circulaţiei, şi s-ar putea produce chiar accidente. Nepăsarea secţiei de gospodărie comunală a Sfatului popular orăşenesc Topliţa nu mai poate fi tolerată, are umbre prea lungi şi pătează cartea de vizită a oraşului, ai cărui locuitori sînt cunoscuţi ca buni gospodari, ca oameni cu un dezvoltat simţ pentru frumos şi ordine. IOAN COTFAS Autobaza T.A. Topliţa MICII IMDEMÎNATICI Deşi proverbul spune că „toamna se numără bobocii", entuziaştii pionieritin Tg. Mureş vor avea în curînd satisfacţia de a-şi vedea roadele muncii lor împlinite. Căci în zilele trecute, la Casa pionierilor era o animaţie caracteristică zilelor mari; se pregătea, în cinstea Zilei internaţionale a copilului, 1 Iunie, expoziţia care cuprinde cîte ceva din tot ce au lucrat tot timpul anului, cu sîrguinţă, cu perseverenţă, membrii celor19 cercuri ce funcţionează aici. Peste 1.500 de pionieri au fost cuprinşi în această activitate, ale cărei roade se arată din belşug la această expoziţie. Dar să ni se permită ca, însoţiţi de micii noştri prieteni, să aruncăm o privire anticipativă asupra acestor mărturii ale muncii asidue — exponatele. GREUTATEA DE ZBOR: 0,75 GR. Nu e o eroare. Membrii cercului de aere şi navomodele, condus de Otto Hints, maestru al sportului, se prezintă la expoziţie cu exponate de o asemenea greutate infimă. Este vorba despre aeromodelele cu care pionierii din Tg. Mureş au cîştigat recent, mai precis în zilele de 10 şi 12 mai a. c., campionatul republican de micromodele. Băieţii vorbesc cu ochi sclipitori despre acest campionat: — Închipuiţi-vă, concursul a avut loc la 220 m sub pămînt. Sesizînd nedumerirea stîrnită, unul din micii noştri interlocutori continuă, zîmbind: — Da, la o asemenea adîncime. Căci totul s-a desfăşurat în mina de sare de la Slănic-Prahova, într-o galerie înaltă de 86 m. In galerie se pot crea condiţii atmosferice constante, fără fluctuaţii, şi astfel micile aparate de zbor, ultrasensibile, îşi pot demonstra nestingherit calităţile. — Şi astfel — ne explică maestrul Hints — palmaresul i-a revenit lui Ladislau Csomos, al cărui aparat s-a menţinut în aer timp de 15 minute şi 56 secunde. Pricepuţii „constructori" de aeromodele, pe care i-am întîlnit şi în aceste zile de sfîrşit de mai îndeletnicindu-se cu migală de fel şi fel de treburi în atelierul din Casa pionierilor, care a devenit de-acuma cel de-al doilea Cămin al lor,ne-au dezvaluit tainele acestor păsări zburătoare în miniatură, care le reclamă multă iscusinţă, răbdare şi... pasiune. Scheletele acestor „păsări" se confecţionează din lemnul de balsă (arbore tropical) de 10 ori mai uşor decît cel de brad. Fuselajul se face dintr-un fir de pai de secară, bine şlefuit, iar împînzirea cu cea mai subţire peliculă din lume, cu un microfilm, preparat chiar de către pionieri din nitroceluloză, acetonă, acetat de amină şi camfor. Mîini delicate modelează materii delicate. Şi astfel iau naştere silfidele aeromodele. ... IMAGINI IMORTALIZATE Cîte emoţii, cîte bucurii n-au încercat pionierii în cursul anului şcolar care a trecut. Vizitarea unor mari şantiere de construcţii, excursiile făcute la Luduş, Reghin sau Sighişoara, marea demonstraţie de 1 Mai, la care s-au prezentat cu un frumos car alegoric reprezentînd activitatea în cercuri... toate acestea vor rămîne evenimente de neuitat în viaţa lor. Dar cele peste 200 de fetiţe, care frecventează cu regularitate cercul mîinilor îndemînatice, imortalizează imaginile unora din aceste evenimente prin cusături-goblen, de o frumuseţe rară, iată înşirate pe un perete, cîteva lucrări de acest gen: carul alegoric de 1 Mai, un tablou al muncii şi veseliei în acţiune, portretul unui tînăr cu privirea dîrză, scrutînd orizontul, iar deasupra capului său o rachetă cosmică ce-şi ia tocmai zborul spre eternul infinit, un şantier, pe care lucrează tineri înflăcăraţi — compoziţie ce-ţi inspiră mult elan şi optimism. Pioniere ca Magda Vintilă, Maria Mureşan, Elena Nistor, Marta Glück sau Maria Szabó, sunt adevărate maestre neîntrecute la lucrul de mînă. Ca un rod al sîrguinţei lor şi a altora, cercul mîinilor îndemînatice se va mai prezenta la expoziţie, în afară de lucrările în goblen, cu garnituri întregi de perdele, draperii, peretare, feţe de masă, perne etc., în cusături populare specifice regiunii. Şi încă o dovadă a faptului că arta populară constituie aici o sursă nesecată de studiu şi inspiraţie: păpuşile îmbrăcate în costume naţionale, expresii ale inepuizabilei bogăţii sufleteşti şi ale avîntului creator al poporului nostru. MUNCĂ... FANTEZIE... PASIUNE La cercul foto ne-a întîmpinat, de asemenea, un grup vesel de pionieri, care se îndeletniceau tocmai cu alegerea celor mai reuşite lucrări ale lor, pentru expoziţie. Astfel, am avut prilejul să admirăm fotografia artistică „Sudorul" — o adevărată epopee a muncii, realizată de Alexandru Szakács, care e de 3 ani membru al cercului; „Blocuri noi, lumini noi" de Ecaterina Moldovan; „înfloreşte magnolia" de Ion Suciu; „La Lacul Roşu" de Alexandru Szakács — iată doar cîteva din numeroasele fotografii realizate aici, care atît ca tematică cît şi ca execuţie dau dovadă de o bună pregătire tehnică, de un simţ estetic dezvoltat şi de orientare sănătoasă în viaţă. Aceste calităţi sînt cultivate cu grijă la Casa pionierilor din Tg. Mureş, unde în cursul vizitei noastre am mai întîlnit copii care se ocupă cu Apicultura, alţii care corespondează cu pionieri din ţări străine, alţii care îşi construiesc mici aparate de radio... Cîte îndeletniciri... Cîtă muncă... fantezie... pasiune. Iar cînd aceşti copii vor deveni oameni maturi, nu numai că îşi vor reaminti cu drag minunatele zile petrecute la Casa pionierilor, dar vor purta mai departe în viaţă calităţile dobîndite aici, imprimînd şi muncii lor cotidiene aceeaşi fantezie, aceeaşi pasiune. ŞTEFAN IZSÁK Maestru al sportului Otto Hints şi doi dintre micii constructori de aeromodele. Cîteva din membrele cercului mîinilor îndeminatite. Program artistic în limba rusă Elevii şcolilor elementare de 8 ani nr. 3 şi nr. 11 din Tg. Mureş au prezentat recent la Casa prieteniei româno-sovietice un frumos program artistic în limba rusă, după care s-a proiectat un film sovietic. Elevii de la Şcoala nr. 3 au fost pregătiţi de tov. profesoara de limba rusă, Gabriella Csiky, iar cei de la Școala nr. 11 de tov. profesor Ede Patek. LUDOVIC SIPOŞ * corespondent voluntar Intrepritin imită Strada Gării nr. 24, telefon 30 iagafează imediat: — Un inginer silvic la Centrala I. F. — Un tehnician I. silvic, la Ocolul Lunca Bradului — Un contabil şef la sectorul mixt Lunca Bradului — Un tehnician I. C.T.C. la sectorul de industrializare Lunca Bradului Solicitanţii trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de H.C.M. nr. 1053/1960. De asemenea mai angajează prin concurs: — Doi maiştri mecanici pentru fabrica de cherestea — Un maistru lăzi — Trei maiştri pentru fabricarea cherestelei — Nouă maiştri de exploatare Maiştrii trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de H.C.M. 1061/1959. Cererile de înscriere și actele vor fi depuse la sediul întreprinderii, pînă la data de 15 iunie 1963. Concursul va avea loc la data de 25 iunie 1963. Actele sînt cele prevăzute în regulamentul aprobat prin H.C.M. nr. 875/1960. Dăruiți copiilor cărții In librarii bogat* sortiment. A început conservarea fructelor şi legumelor In fabricile de prelucrarea fructelor a început zilele acestea campania de fabricare a sortimentelor de dulceaţă de trandafiri şi prune verzi. Este în curs de pregătire şi prepararea altor sortimente de dulceţuri ca cele de nuci verzi, de cireşe, vişine etc. Sunt gata pentru începerea campaniei şi fabricile de prelucrare a legumelor. La Fabrica „Valea roşie" din raionul Olteniţa, de exemplu, au şi fost aduse primele cantităţi de mazăre din noua recoltă. Industria conservelor care şi-a mărit considerabil capacitatea de producţie în primii ani ai sesenarului, cunoaşte şi în acest an o largă dezvoltare. Alături de cele opt linii tehnologice de mazăre, de fasole, paste tomate şi suc de roşii puse în funcţiune în cursul anului trecut la Fabricile „Valea roşie" din regiunea Bucureşti şi Tecuci din regiunea Galaţi care vor lucra încă de la începutul acestei campanii cu întreaga lor capacitate, la Ovidiu, regiunea Dobrogea va începe în curînd să producă o nouă unitate de prelucrare a roşiilor. Totodată, fabricile Zagna Vădeni din regiunea Galaţi, „Fructus" — Timişoara şi altele au fost reutilate. Mărirea capacităţilor de producţie in acest sector a creat posibilitatea ca fabricile de conserve să prelucreze în actuala campanie cu 15 la sută mai multe legume, cu 37 la sută mai multe paste tomate şi cu 13 la sută mai multe conserve de fructe decît în anul trecut. (Agerpres) NOTE De ce un leu şi nu cincizeci de bani ? In cartierul Mureşeni din oraşul Tg.Mureş poţi ajunge cu uşurinţă. Pină aici circulă mai multe aule,buze ale Întreprinderii comunale. Unele au un traseu mai lung şi merg pînă aproape în comuna Cristeşti, altele au capul de linie in cartierul Mureşeni. Din centrul oraşului şi pină în faţa Fabricii de conserve ,,Mureşeni" autobuzele de pe liniile nr. 5 şi nr. 6 au traseu comun. Interesant este faptul că pentru acelaşi traseu parcurs cu un autobuz de pe o linie sau alta costul unui bilet diferă. Călătorul care vrea să ajungă din staţia de autobuze ..Lázár Ödön“ pină la I.P.S. „Encel Mauriciu", dacă are ghinionul să călătorească cu autobuzul de pe linia nr. 5, plăteşte un bilet de1 leu, iar dacă tot pe acelaşi traseu parcurge aceeaşi distanţă cu autobuzul nr.6 plăteşte un bilet de cincizeci de bani. Aşa prevede tariful şi cei în situaţie n-au decît să se conformeze. Ce i drept, pot comenta acest lucru şi în nenumărate rînduri îl şi fac. ■ Cu toate explicaţiile ce şi le dau călătorii de pe linia nr. 5, nu pot înţelege de ce cei care pleacă din aceeaşi staţie, cu cei care se deplasează cu autobuzele de pe linia nr. 6 şi călătoresc circa jumătate din traseul liniei nr. 6 (pină la LIS. „Encel Mauriciu) plătesc bilete de un leu, iar cei ce călătoresc chiar pînă la capătul liniei nr. 6 plătesc bilete de cincizeci de bani. Poate există vreun miracol la mijloc pe care nu-l înţeleg călătorii, nu-l ştiu taxatorii şi nu-l cunosc mei controlorii de bilete de pe autobuze, căci şi ei la nedumerirea călătorilor ridică din umeri. Ar fi bine ca cei care au stabilit tarifele pentru autobuzele care circulă pe liniile nr. 5 şi 6 să le revizuiască, ca astfel să se pună capăt acestei situaţii ciudate. V. MEGHEŞ