Steaua Roşie, noiembrie 1966 (Anul 18, nr. 257-282)
1966-11-01 / nr. 257
Anul XVIII. Nr. 257 (2.682) Marţi, 1 noiembrie 1966 Proletari din toate ţările, uniţi-văi Organ al Comitetului regional de partid Mureş-Autonoma Maghiară şi al Sfatului popular regional 4pagini 25 bani CUVÎNTUL SPECIALISTULUI Eficienţa controlului financiar intern Controlul financiar intern în economie, reprezintă una din pîrghiile de bază pentru îmbunătăţirea activităţii economico-financiare şi de gospodărire a unităţilor. Din analiza activităţii desfăşurate de controlul financiar intern şi revizorii de gestiuni, ca verigă de bază a controlului financiar în economie, rezultă că aparatul, prin munca ce o desfăşoară, a obţinut rezultate pozitive în direcţia identificării tuturor cazurilor de risipă, neglienţă şi proastă gospodărire a vaciilor materiale şi băneşti şi a unei fermităţi continue în tragerea la răspundere a celor ce nesocotesc legile statului. In unele unităţi din regiunea noastă au fost şi mai sînt însă cazuri ,cînd nu se iau măsuri care să asigure îndeplinirea sarcinilor de control. Ca urmare a acestui fapt, din sarcinile ce au revenit revizorilor contabili în primul semestru, cuprinderea în control a unităţilor cu contabilitate proprie, s-a realizat numai în proporţie de 48,8 la sută şi de 49 la sută a gestiunilor. In aceeaşi perioadă, revizorii de gestiuni au efectuat numai 43 la sută din numărul verificărilor ce le revin ca sarcină pe anul în curs. Nerealizarea ritmică a sarcinilor legale de control în unele unităţi şi sectoare de activitate a fost cauzată şi de faptul că nu a existat suficientă preocupare pentru completarea posturilor vacante, iar uneori organele de C.F.I. a au fost utilizate în alte munci, care nu au legătură cu activitatea lor. Aşa, de exemplu, la finele semestrului I a. c., erau vacante posturi de revizori contabili în unele unităţi din sistemul Sfatului popular regional, I.C.I.L Tg.-Mureş, întreprinderea minieră Bălan, I.U.I.U. Tg.-Mureş, Fabrica de piele şi mănuşi şi I.R.U.A. Tg.-Mureş, situaţie care parţial se menţine şi în prezent. Cu toate că s-a combătut procedeul nelegal practicat de unele conduceri de unităţi, de a utiliza organele de control financiar intern pentru realizarea unor sarcini ce nu le revin, totuşi asemenea cazuri au mai fost constatate la unele unităţi din sistemul Sfatului popular regional, Direcţia comercială regională, Direcţia regională de transporturi auto şi altele. Pornind de la rezultatele bune pe care le-a obţinut aparatul C.F.I. din regiune şi de la noile sarcini ce ne stau în faţă, considerăm că este necesară o mai mare exigenţă în aprofundarea controlului gestionar. Pentru a trage concluzii întemeiate privind modul cum au fost administrate bunurile materiale, este necesar să se asigure un control cît mai cuprinzător. Sub acest aspect mai există situaţii cînd, cu prilejul verificărilor gestionare, unele organe de control din regiune nu se orientează asupra celor mai importante obiective, cuprind un procent redus de repere, nu verifică operaţiunile de mişcare şi utilizarea acestora, realizînd astfel o verificare îngustă şi fără eficienţă. Asemenea verificări nu contribuie la întărirea simţului de răspundere al gestionarilor şi al altor salariaţi pentru buna gospodărire a valorilor materiale, iar unităţile nu sînt sprijinite în respectarea legalităţii şi a disciplinei financiare şi de plan. Prin controalele efectuate, se urmăreşte în mică măsură cum este organizată şi cum funcţionează evidenţa tehnico-operativă şi contabilă în unităţi, circuitul documentelor primare, modul de organizare şi exercitare a controlului preventiv, al efectuării inventarierilor periodice şi al valorificării diferenţelor constatate. Deşi în unele unităţi din regiune continuă să se producă pagube şi există încă debite nelichidate sau a căror lichidare întîrzie perioade îndelungate, uneori organele de control financiar intern se ocupă insuficient de descoperirea cauzelor producerii acestor lipsuri şi de recuperarea lor. Exigenţa şi fermitatea în activitatea de control trebuie să se manifeste şi în faza de valorificare a re-10AN CALUŞERIU controlor revizor din Direcţia de control şi revizie (Continuare în pag. a 3-a) Alexandru Biro și Dominic Kovács sunt doi lăcătuși de la „Tehnoutilaj“ Odorhei. Ei excecută lucrările de montaj la comptesoariile reparate în întreprindere. .... . . . . . • Pe harta industrială a Văii Jiului... DEVA. — Pe harta industrială a Văii Jiului a apărut un nou centru de extracţie a cărbunelui: mina Paroşeni, important obiectiv prevăzut de Congresul al IX- lea al P.C.R. Primele tone de cărbuni, din cele 20.000 cit sînt prevăzute a se realiza pînă la sfîrşitul acestui an, au și fost scoase la suprafață. îngrăşăminte care nu sunt valorificate După cum este cunoscut de către specialişti şi in general de toţi lucrătorii de pe ogoare, gunoiul de grajd, fiind un îngrăşămînt complet, are un mare rol în creşterea fertilităţii şi îmbunătăţirii structurii fizice a solului. Ţinînd cont de acest lucru, majoritatea cooperativelor agricole preţuiesc această sursă de îngrăşămînt. II adună cu grijă, îl transportă şi îl depozitează din timp în platforme pe cîmp şi apoi, la timpul oportun, o dată cu efectuarea arăturilor, fertilizează mari suprafeţe de teren. Unele cooperative adună cu grijă şi transportă pe cîmp şi gunoiul rezultat de la animalele membrilor cooperatori şi chiar de la unele îngrăşătorii de animale. Un exemplu în această direcţie îl constituie C.A.P. Nazna şi altele, care în fiecare an transportă mari cantităţi de gunoi de grajd de la îngrăşătoria de bovine din Tg.-Mureş. La recoltele mari de 2.500 kg griu, 4.000 kg porumb şi 35.000 kg sfeclă ce se obţin aici în medie la hectar, a contribuit în mare măsură şi fertilizarea solului cu gunoi de grajd. Vorbind despre fertilizarea solului trebuie să arătăm că nu peste tot se valorifică din plin îngrăşămintele naturale existente. La Luduş de pildă, există o îngrăşătorie de animale (aparţinînd de I.R.I.C.) care numără aproape 2.500 capete bovine. De aici rezultă anual însemnate cantităţi de îngrăşăminte naturale, care nu sunt valorificate. Deşi în luna februarie, conducerea îngrăşătoriei a oferit unităţilor agricole din raion 25.000 tone de gunoi de grajd, acestea n-au primit oferta, cu toate că atunci au fost perioade cînd atelajele puteau fi folosite pentru transportul acestui important îngrăşămînt. Iată că a sosit şi toamna şi la îngrăşătorie s-a adunat o cantitate de circa 40.000 tone gunoi de grajd, cu care s-ar putea îngrăşa peste 1.300 de ha. Ţinînd cont de faptul că gunoiul de grajd este un îngrăşămînt complet şi are o eficienţă în fertilizare pe o perioadă de cel puţin 3 ani, ne putem uşor da seama de sporurile de recoltă ce s-ar putea obţine cu asemenea cantităţi de îngrăşăminte, care sunt în prezent neutilizate. Făcînd un calcul sumar privind avantajele ce le-ar putea aduce folosirea acestor îngrăşăminte, rezultă, că sporul de producţie obţinut ca urmare a fertilizării solului cu cantitatea de gunoi arătat mai sus s-ar ridica la circa 3,5 milioane de lei. Dacă din valoarea sporului de producţie se scade costul gunoiului şi a lucrărilor efectuate cu transportul şi încorporarea lui, venitul net s-ar ridica la peste 2,7 milioane Iei. Acestea sunt însă deocamdată numai calcule. Pentru a se realiza sporul de producţie respectiv, unităţile agricole din jurul oraşului Luduş, ar trebui să treacă la fapte, să ia măsuri pentru valorificarea acestui important îngrăşămînt, care umple în prezent curtea îngrăşătoriei. Costul gunoiului este foarte mic, iar transportul lui se poate asigura cu mijloacele de transport pe care le posedă unităţile. De aceea se impune ca imediat după terminarea însămînţărilor şi recoltărilor sau chiar şi înainte de aceasta, unde există condiţii, să se treacă la transportul şi la încorporarea lui sub brazdă, o dată cu executarea arăturii de toamnă. In această direcţie se cere bineînţeles şi sprijinul Uniunii raionale a cooperativelor agricole, care în mod organizat trebuie să îndrume cooperativele pentru valorificarea eficientă a acestei rezerve de îngrășămînt. T. GABOR ipă o scrisoa trimisă de I. HASASIU Vizita primului ministru iranian la Cluj CLUJ 31. — De la trimişii speciali M. Moarcăş şi N. Popovici. In continuarea vizitei pe care o fac prin ţară, primul ministru al Iranului, Amir Abbas Hoveida, şi soţia, împreună cu persoanele care îi însoţesc au sosit luni dimineaţa la Cluj. In gara oraşului, oaspeţii au fost salutaţi cordial de preşedintele Sfatului popular regional Cluj, Clement Rusu, de preşedintele Sfatului popular orăşenesc, Gh. Lăpădean, şi alte persoane oficiale locale. In cursul dimineţii a avut loc în aula Universităţii ,,Babeş-Bolyai" solemnitatea conferirii titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii clujene premierului Amir Abbas Hoveida. La ceremonie au luat parte acad. Ştefan Bălan, ministrul învăţămîntului, Vasile Gliga, adjunct al ministrului afacerilor externe, acad. Şerban Ţiţeica, vicepreşedinte al Academiei, membrii Consiliului ştiinţific al universităţii, decani, profesori universitari şi alţi membri ai corpului didactic, studenţi, reprezentanţi ai presei. Au participat, de asemenea, persoanele oficiale care însoţec pe înaltul oaspete. Salutînd pe premierul iranian, acad. C. Daicoviciu, rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai" a relevat personalitatea omului de stat iranian, căruia Consiliul ştiinţific al acestui important for de învăţămînt superior al ţării noaste i-a conferit înaltul titlu de Doctor Honoris Causa. Prof. univ. Ioan Gliga, decanul Facultăţii de drept din Cluj, a prezentat apoi Raportul Consiliului, în care este evidenţiată activitatea multilaterală desfăşurată de primul ministru al Iranului, ca om de stat şi specialist în ştiinţe economice şi politice, precum şi contribuţia sa deosebită la dezvoltarea bunelor relaţii dintre România şi Iran. In aplauzele asistenţei, rectorul universităţii clujene a înmînat oaspetelui documentul care atestă înaltul titlu universitar. A luat apoi cuvîntul primul ministru al Iranului, Amir Abbas Hoveida, care a făcut o expunere urmărită cu atenţie de cei prezenţi. Mă simt deosebit de onorat primind astăzi diploma de Doctor Honoris Causa a Universităţii din Cluj — a spus premierul iranian. Pot să vă asigur că sunt deplin conştient de importanţa titlului pe care aţi binevoit să mi-l acordaţi şi îl voi purta cu multă bucurie. Aceasta, cu atît mai mult cu cît prin mine aţi vrut, desigur, să cinstiţi Iranul şi poporul său. In continuare, primul ministru Hoveida a relevat tradiţiile şi prosperitatea universităţii clujene şi a numeroaselor institute superioare de învăţămînt din localitate. Apoi, şeful guvernului iranian a subliniat că astăzi mai mult ca oricînd, educaţia apare ca o cheie de boltă a progresului şi a înţelegerii între popoare. In zilele noastre, a spus oaspetele — nu mai este permis de a ignora acest adevăr primordial că cea mai bună şi singura şansă pentru un popor ca să se dezvolte şi o trage din el însuşi. Iniţiativa, dinamismul şi într-o mare măsură succesul tuturor experienţelor naţionale apar ca legate nu de imitarea precedentelor străine, ci de construcţia modelelor proprii, care ţin seama de condiţiile şi de aspiraţiile comunităţii naţionale. In acest sens, vorbitorul a subliniat că, după părerea sa, un principiu esenţial care stă la baza dreptului modern este dreptul popoarelor de a dispune de ele însele. Oaspetele a arătat apoi că ţara sa a pornit spre o dezvoltare economică şi socială rapidă, în baza unor planuri potrivite condiţiilor şi nevoilor poporului iranian. Diversitatea sistemelor naţionale nu împiedică de loc colaborarea între ţări, a spus oaspetele în continuarea cuvîntării sale. Dimpotrivă, ea cheamă la această colaborare într-un mod cît se poate de urgent. Problema păcii şi relaţiilor armonioase între popoare nu mai este monopolul unora, a devenit o problemă a tuturor. Stabilind relaţii strînse de colaborare, ţările oricâte ar fi calea pe care au ales-o pe plan intern, ajută la dezvoltarea lor reciprocă şi la realizarea unei comunităţi internaţionale armonioase. Colaborarea internaţională este consecinţa însăşi a independenţei şi iniţiativei naţionale. In încheiere, oaspetele şi-a exprimat încă o dată întreaga recunoştinţă pentru titlul acordat. După ceremonie, premierul iranian s-a întreţinut cordial cu conducătorii instituţiilor de învăţămînt superior din Cluj.. La amiază, rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai” a oferit un dejun in onoarea Doctorului Honoris Causa al universităţii clujene, Amir Abbas Hoveida. In timpul dejunului, acad. C. Daicoviciu şi premierul Hoveida au rostit toasturi. In cursul după-amiezii, oaspeţii iranieni au făcut o vizită cu maşinile prin Cluj, poposind la Grădina botanică, la unele din căminele complexului studenţesc şi la Sala sporturilor. Numeroşi locuitori ai oraşului au făcut oaspeţilor o caldă manifestaţie de simpatie. Seara, primul ministru al Iranului şi persoanele care îl însoţesc au plecat cu trenul special spre Bucureşti. (Agerpres) Filarmonica din Tg.-Mureş la Odorhei Duminică seara a avut loc, în oraşul Odorhei, în prezenţa unui numeros public, deschiderea stagiunii permanente, pe care Filarmonica de stat din Tg.-Mureş o va susţine, în actuala stagiune, în localitatea amintită. Programul inaugural a cuprins Festivalul Vivaldi, concert-maistru Hamza Iuliu. De remarcat că stagiunea s-a deschis cu 537 de abonaţi permanenţi. Acest lucru se datoreşte muncii de organizare desfăşurate de colectivul de conducere al Filarmonicii din Tg.-Mureş şi ajutorului acordat de către organele locale de partid și de stat din orașul Odorhei. ■ Cronica meciului Vagonul Arad A.S.A. Mureșul ■ Campionatul regional de fotbal ■ Categoria C la fotbal ■ Baschet, lupte etc. A. In cumpăna apelor repezi... O toamnă atît de frumoasă n-a mai fost de mult pe Valea Sălardului. loan Mălureanu cunoaşte bine pădurea şi o cutreieră de vreo 20 de ani în lung şi-n lat. Unde a fost nevoie de el, acolo s-a dus. Niciodată n-a stat pe gînduri cînd a fost vorba de un sector sau altul, mai greu. De cînd se ştie i-a plăcut să fie cît mai apropiat de oameni, să se lupte cu asprimea munţilor şi să asculte vuietul pădurii în prag de furtună. De fapt nu numai Mălureanu, ci toţi cei din brigada lui sînt aşa. Sînt oameni puternici, care ştiu să învingă în bătălia cu anotimpurile şi să îndrăgească tot ce au locurile mai încîntător. Mereu împreună, cînd într-o parte cînd în alta a Mureşului, oamenii din brigadă n-au lăsat să scurgă vremea fără ca numele lor să nu devină tot mai cunoscut. Aşa au trecut zece ani de cînd această brigadă fruntaşă trimite buşteni la vale, cînd din Călimani, cînd din Munţii Curghiului. In acest răstimp experienţa a căpătat dimensiuni noi, iar în viaţa micului colectiv s-au petrecut nenumărate evenimente. Cel mai preţios lucru însă rămîne prietenia trainică, frăţească, dintre aceşti forestieri, care acţionează întotdeauna ca un singur om. Treizeci de oameni lucrează în aceeaşi brigadă, de zece ani. Nici Gheorghe Manta nici Gheorghe sau Andrei Szász sau Zaharia Man, Ioan Pop, Petre Pepénél, Ioan Ungureanu sau oricare altul, nu-şi aduce aminte ca în brigadă să se fi ivit vreun caz cu totul ieşit din comun. Fiecare vorbeşte însă cu stimă de întreaga formaţie de lucru, de pasiunea oamenilor şi mai ales de dorinţa lor comună de a se menţine fruntaşi. In această toamnă tîrzie şi atît de frumoasă, brigada lui Mălureanu lucrează sus, pe Valea Sălardului, în parchetul Tiba Mare. Se dă bătălia fagului. Şi, cum frunzişul a poposit mai mult ca de obicei pe ramurile prelungi ale bogatelor coronamente, decorul văii se scaldă în sute şi sute de nuanţe arămii. Aşadar, la Tiba Mare, frunza toamnei măsoară paşii apăsaţi şi siguri ai oamenilor din brigada lui Mălureanu. Fagul e greu ca sarea şi tehnica tăierii lui e o cumpănă între dibăcie şi iscusinţă. Mînuitorii ferăstraielor trebuie să cunoască bine lemnul, să-l măsoare dintr-o privire, să minuiască cu agerime lama cu dinţii de oţel. In cădere, coronamentul fagului se sprijină pe ramurile arborilor vecini şi cînd ajunge la pămînt răsună împrejurimile. O dată căzut, arborele se gospodăreşte cu meşteşug. In parchetul Tiba Mare, din tăieri, rezultă vreo zece sortimente. Una după alta remorcile fac naveta pe Valea Sălardului. Aşa se menţine legătura neîntreruptă dintre brigadă şi gaterele hodoşene sau de culoarele din Gălăuţaş. In fiecare lună, gospodarii fagului trimit la vale aproape 1.000 de mc de buşteni. O bună parte dintre ei sînt trecuţi prin mîna lui Gheorghe Manu, unul dintre cei mai iscusiţi tăietori din sectorul Lunca Bradului. E un meşter neîntrecut în tehnica tăierii. Indemînatic, calculat în mişcări, el dirijează căderea arborelui chiar din lama de oţel. Alături de el, în practică, tînărul Ştefan Nagy, proaspăt absolvent al şcolii de mecanici ferăstraie. Cite şi cîte nu are de învățat tînărul de la acest prieten al fagului! Și în clipele de răgaz, proaspătul absolvent continuă să rămînă mereu alături de Mani. Are multă căldură și prietenie în cuvînt și e întotdeauna vesel. Intr-o zi, Mani i-a povestit tînărului o întîmplare curioasă: — Era în vară. Nici astăzi nu ştiu ce mi-a venit aşa, dintr-o dată, să mă las de meserie şi să mă fac drumar. I-am spus gîndul lui Mălureanu. M-a privit mirat şi nu-i venea să creadă. Eu nici una nici două, gata, plec. De abia cînd am dat în primire ferăstrăul mi-am dat seama ce-am făcut. Am simţit aşa o durere în suflet că-mi jucau ochii în lacrimi ca la un copil. Strîngeam ferăstrăul în braţe cu amîndouă mîinile şi m-am oprit în faţa magaziei. Nu ştiam ce să fac. înapoi nu mă puteam întoarce. Ar fi rîs cu toţii de mine. Mergeam apoi prin pădure şi aşa de singur nu m-am simţit niciodată în viaţa mea. M-am făcut drumar însă nu-mi găseam deloc astîmpăr. Intr-o bună zi, ce crezi? Din senin, Mălureanu. Eu, cu roaba cu pietriş, în mijlocul drumului. Am îngheţat. Simţeam că vine pădurea pe mine, nu alta. El a observat şi n-a zis nimic. Mă privea drept în faţă. Nu ştiu nici acum ce i-a venit în gînd, dar a plecat fără să-mi spună măcar o vorbă. A doua zi, cînd s-a crăpat de ziuă, m-am prezentat în brigadă. N-am mai putut rezista. Mălureanu m-a prins frăţeşte de umăr şi a venit cu mine printre fagii ăştia înalţi şi frumoşi. Eram din nou în mijlocul prietenilor mei dragi... In timp ce Mani povestea curioasa întîmplare, viitorul mînuitor al pînzei cu dinţi de oţel, privea pe furiş ferăstrăul de alături. El nu a bănuit că tocmai aici, în cumpăna apelor repezi de munte, în mijlocul codrilor ruginii va pătrunde atît de adînc în farmecul meseriei şi că în vibraţia metalică a ferăstrăului cu motor se poate ascunde atîta căldură. P. GIURGIU ILUSTRATA DIN PIATRA NEAMT. (Fotó : C. SZÁSZ)