Steaua Roşie, martie 1970 (Anul 21, nr. 49-74)

1970-03-26 / nr. 70

Instalaţie pentru vopsirea ciorchinelor de ceară La turnătoria de precizie a întreprinde­rii „Metalotehnica“ a fost executată şi pusă în funcţiune o instala­ţie pentru vopsirea ciorchinelor de ceară. Inovaţia aparţine maistrului Ştefan Lau­­renţiu, înainte, toate operaţiile necesare vopsirii ciorchinelor, începînd de la intro­ducerea şi scoaterea lor din bazinul cu so­luţii, amestecarea vop­selelor, agitarea solu­ţiei se efectuau ma­nual de către lucră­tori. Noua instalaţie in funcţiune asigură în­locuirea muncii ma­nuale la o serie de operaţii care se repe­tă des, precum şi creşterea randamentu­lui muncii lucrătorilor. In afară de introduce­rea în bazin şi scoate­rea ciorchinelor pen­tru uscare toate ope­raţiile se efectuează automat. Preluind o parte din efortul lu­crătorilor instalaţia dă acestora posibilita­tea să execute în tim­pul programului de lucru un volum mai mare de operații, asi­­gurînd creșterea gra­dului de folosire productivă a timpului de lucru. DUMITRESCU N„ BOICIUC M„ ANDRIANO D. USCAREA LEMNULUI Lucrarea sintetizează expe­rienţa acumulată în domeniul practicii, al cercetării şi proiec­tării instalaţiilor de uscare a lemnului atît în ţară cît şi în străinătate. In prima parte lucrarea cu­prinde bazele teoretice ale us­cării, apoi uscarea lemnului la aer, uscarea artificială a che­restelei, instalaţii de uscare, e­­lementele componente ale us­cării, tehnologia uscării cheres­­telei­ care \tă cuprinde şi ta­be­le cu­ regimuri de uscar­e şi contro­­lul uscării, bazele proiectării instalaţiilor de uscare. In continuare lucrarea cuprin­de uscarea artificială a altor produse din lemn: furnire, mo­bilă curbată, fibre de lemn şi aşchii pentru plăci etc. Sunt descrise în încheiere pro­cedee noi de uscare, aparatele şi instalaţiile pentru controlul şi reglarea proceselor de uscare. Lucrarea se adresează spe­cialiştilor din toate sectoarele de prelucrare a lemnului, pre­cum şi din cercetare, proiectare şi învăţămînt. (624 pag., 38 lei). Chiar dacă nu sunt subordonate comerţului, cantinele reprezintă un important sector al alimentaţiei pu­blice, deservind zilnic mii de oa­meni. In judeţul nostru funcţionea­ză multe cantine, unele în între­prinderile industriale, altele în în­treprinderile agricole, şcoli, institu­te de învăţămînt superior etc. Cum sînt gospodărite aceste cantine? Ce se face şi ce ar trebui să se facă pentru îmbunătăţirea deservi­rii şi, in primul rînd, pentru asigu­rarea unor mese consistente, varia­te şi la preţuri convenabile? Iată întrebări la care am încercat să aflăm răspunsuri cu prilejul anche­tei întreprinse zilele trecute prin cîteva cantine. Sîntem la cantina I.M.F. din Tg.­­Mureş, una din cele mai moderne din judeţ. Aici servesc masa de prînz 1.400—1.500 de persoane. Socotind şi micul dejun şi cina, rezultă că această cantină pregă­teşte zilnic, în medie 3.500 de me­se. Ni se prezintă meniul pentru masa de prînz din ziua respectivă (14 martie). Sunt două meniuri în fiecare zi, la alegere. S-a pregătit ciorbă de ouă, supă de fasole ver­de, friptură cu garnitură de orez şi mazăre, şniţel cu usturoi cu pi­reu de cartofi, iar felul trei, biscuiţi şi compot. Meniul din ziua respec­tivă conţinea 3.960 de calorii. Ana Ghica, bucătăreasa şefă a canti­nei, ne-a declarat că în unele zile masa de prînz are şi 4.000—4.200 de calorii. Da, aici se pregăteşte în fiecare zi mîncare gustoasă, consistentă şi la preţ convenabil. Cu numai 5,25 lei în medie la zi. Iată deci, de ce această cantină în întrecerea ce s-a desfăşurat anul trecut între cantinele studenţeşti din ţară, s-a clasat pe primul loc. Căutăm să a­­flăm secretul. Deosebit de amabil, tovarăşul Todoran, administratorul cantinei, ne spune că nu există nici un secret. Cantină constituie, după opinia interlocutorului nostru, un cadru care oferă celor ce o administrează un cîmp larg de ac­ţiune, de manifestare a iniţiativei. „Noi, de exemplu, pentru a asigu­ra mese cît mai bogate, variate, consistente, fără a depăşi alocaţia, creştem porci, obţinînd astfel kilo­gramul de carne cu 2­3 lei . Din discuţiile purtate cu tovară­şul Todoran aflăm că anul trecut cantina a crescut şi a tăiat 126 de porci, fiecare avînd o greutate de 120 kg. In ianuarie s-au tăiat alţi 52 de porci, cîntărind între 120— 160 kg fiecare. In prezent cantina dispune de 46 de porci, a peste 100 kg fiecare, ei urmînd să fie tăiaţi în perioada următoare. Mai dispune, de asemenea, de 10 scroafe, toate urmînd ca pînă în luna iulie să aibă purcei. Purceii rezultaţi de la scroafe, plus cei 50 de porci în greutate de 60—70 kg fiecare, ce urmează a fi cumpă­raţi, vor constitui baza asigurării cărnii pentru anul viitor. — Vreau să subliniez — remarcă tovarăşul Todoran — că noi nu a­­vem gospodărie anexă. Porcii ii creştem pe lingă cantină, fără a dispune de salariaţi in plus. Nu cumpărăm nici furaje pentru porci, li întreţinem şi îi îngrăşăm numai cu resturile de la cantină, pe care le calculăm la 10 bani kilogramul. Pe lingă acestea, folosim cojile re­zultate de la curăţarea cartofilor, resturile de la varză şi de la alte verdeţuri. Mai greu este vara, în timpul vacanţei, cind numărul ce­lor care servesc masa la cantină este redus. Dar ne formăm rezerve din timpul iernii, în special pîine uscată. In prezent avem o rezervă de peste 2 tone de pîine uscată. Iată-ne la Şcoala profesională „Nicovala" din Sighişoara. Aflînd că ne interesăm de modul de gos­podărire a resurselor şi mijloacelor de care dispune cantina şcolară, tovarăşul Constantin Beldiman, di­rectorul şcolii, ne informează că cei 730 de elevi care iau masa la cantină au la dispoziţie zilnic o hrană gustoasă şi consistentă. „ Ne-am aprovizionat din timp cu legume, fructe, conserve. Aceas­ta ne permite să asigurăm dimi­neaţa, la prînz şi seara, un me­niu variat şi consistent. N-avem probleme nici la carne. Pe lingă cantităţile de carne pe care le pri­mim prin comerţ, avem o crescăto­rie de porci proprie. In prezent a­vem 63 de porci, dintre care 26 la îngrăşat. Practic, nu există zi ca elevii să nu aibă la masă carne de vită sau de porc. — Este rentabilă crescătoria de porci? Nu întîmpinaţi greutăţi în asigurarea furajelor — mai ales în timpul vacanţelor, cînd nu sînt resturi de la bucătărie? — Crescătoria de porci este foarte rentabilă. Un kilogram de carne de porc ne costă cel mult 3—4 lei. Practic, reziduurile de la cantină reprezintă principala noas­tră sursă furajeră — chiar şi în perioada vacanțelor. E suficient dacă vă spun, de exemplu, că dis­punem de o cantitate considerabi­lă de pîine uscată. Am vizitat crescătoria de porci de pe lîngă cantina şcolii profe­sionale. Intr-adevăr, din efectivul de 63 de porcine, cel puţin 20—25 au depăşit greutatea de 120—140 kg. Iată un exemplu de bună gos­podărire a resurselor, de folosire raţională a mijloacelor alocate pentru hrana elevilor. La cantina Şcolii de mecanici a­­gricoli din aceeaşi localitate, ser­vesc masa, de trei ori pe zi, 180 de elevi. întrebările pe care le-am adresat administratorului Ioan Nagy privind buna gospodărire a cantinei l-au cam încurcat. Noroc cu tovarăşa directoare adjunctă, o femeie energică, descurcăreaţă ca­re completa „intervalele" de tăcere ale administratorului. Mina bunului gospodar se vede de la o poştă. Aici însă buna gospodărire cam la­să de dorit. Elocvent este faptul că faţă de celelalte cantine pe care le-am vizitat, costul mesei la aceas­tă şcoală se ridică la 10,75 lei, cu toate că meniurile sunt mai săra­ce. Este şi normal. Administratorii de la celelalte cantine şcolare, buni gospodari, cresc un număr mare de porci, pe care îi hrănesc cu rămăşiţele menajere, obţinînd carnea de porc la un preţ foarte redus. „Cu resturile menajere de la cantină, ne spunea tovarăşul admi­nistrator, hrănim cei trei porci pe care-i avem". Dar cu trei porci poţi hrăni oare 180 de tineri un an de zile? La asta nu s-a gîndit adminis­tratorul, pentru că s-a obişnuit să ia carne din comerţ, fără bătaie de cap. La cantina Consiliului popular din Sighişoara toate meniurile sunt cu carne. In luna martie, numai în ziua de 12 s-a servit salam. Tre­buie să remarcăm însă şi faptul că responsabilul cantinei, tov. Ionuţ Vasile, este un om descurcăreţ. Cu toate acestea şi la cantina pe care o conduce mai sînt unele lucruri de făcut în ceea ce priveşte aar­v vizionarea cu carne. Cei tre porci, buni de tăiat, avînd o medie 170 kg fiecare, de care dispune canti­na, nu pot satisface cerinţele celor 400 de abonaţi decît pe o perioadă foarte scurtă. Ceilalţi 10 purceluşi de circa 30 kg fiecare, trebuie să mai crească. Peste 3—4 luni vor fi şi ei buni de sacrificat. Pînă atunci însă . .. Ce e drept, nu sînt create nici condiţiile necesare pentru creşte­rea unui număr mai mare de por­cine. Deocamdată! Am fost informaţi că pe un teren aparţinînd Consiliului popular Si­ghişoara, un particular şi-a înjghe­bat o crescătorie. Anual îngraşă 100 de porci. Oare administraţia cantinei consiliului popular n-ar putea organiza o îngrăşătorie? Credem că responsabilul Ionuţ Vasile este bine să se gîndeas­­că la cantităţile de carne pe care le ia din comerţ, în loc să dispună de ele din gospodăria cantinei. Organele locale ne-au asigurat că se vor lua măsurile necesare. Aş­teptăm să vedem rezultatele, dar nu prea tîrziu... La Şcoala profesională de meca­nici agricoli din Dumbrăvioara am aflat că, în ciuda greutăţilor ivite în cursul anului trecut, cantina a fost bine aprovizionată cu legume, fructe, conserve. Pînă în prezent, cei peste 250 de elevi care iau m­i­ca cantină, au avut la dispoziție, săc­ăminal, 56 kg carne de vită preluată de la organizaţiile comerciale, precum şi „resursele proprii" ale cantinei. — De la 15 septembrie 1969, ne spune inginerul Emil Ungureanu, directorul şcolii, am tăiat 25 porci proveniţi de la mica noastră cres­cătorie de porcine. Din păcate, în momentul de faţă, deşi avem 50 de porci, nu putem sacrifica nici unul. Doar 18 au ajuns la 70—90 kg, ceilalţi sunt mai mici. Pentru a pu­tea face faţă, va trebui să ingră­­şăm cel puţin 60 de porci anual. Posibilităţi avem. Va trebui să fo­losim mai raţional reziduurile me­najere, precum şi resursele de fu­raje provenite de la lotul nostru şcolar. Aproximativ 300 de elevi iau ma­sa, de trei ori pe zi, şi la cantina Şcolii profesionale de chimie din Tîrnăveni, împreună cu tovarăşii Teodor Blenche, directorul şcolii, şi administratorul Bartu, am vizitat noua sală de mese — curată, spa­ţioasă — tocmai cînd elevii se pre­găteau să ia cina. Ne-am interesat de sursele de aprovizionare cu car­ne, mai ales cu carne de porc. — In această săptămînă, ne in­formează administratorul, am pri­mit 152 de kg carne de vită. In ge­neral, aproape zilnic asigurăm carne. Avem un meniu destul de variat. Ne interesăm de sursele de aprovizionare cu carne, dacă au posibilităţi şi resurse proprii de a oferi mai frecvent elevilor carne de porc, la un preţ mai redus decît cel din comerţ. — N-avem crescătorie de porci, ne spune administratorul. Rezi­duurile menajere le-am valorificat prin crescătoria de porci aparţină­toare de cantina combinatului chi­mic. De la această crescătorie nu am primit, pînă in prezent, nici un porc. Ce-i drept, ni s-a promis că vom primi — dacă vom avea ne­voie — o anumită cantitate de carne de la crescătoria combina­tului. — N-ar fi mai bine dacă ați va­lorifica, direct, reziduurile de la cantină printr-o crescătorie pro­prie? — Ne-am şi gîndit la asta. în orice caz, ne-ar trebui, anual, cel puţin 25 de porci, ne spune direc­torul şcolii. Cred că vom organiza creşterea porcilor, pe lingă canti­nă, cit mai curînd posibil. . . Prea greu se gîndesc administratorii, prea greu acţionează conducerile. Raidul nostru prin cîteva cantine a scos în evidenţă cît se poate de clar că acolo unde administratorii sînt buni gospodari se pot asigura meniuri variate, mîncăruri gustoase şi consistente, la un preţ accepta­bil. Considerăm că experienţa pozi­tivă a cantinelor fruntaşe va trebui să fie generalizată, potrivit condi­ţiilor specifice din fiecare unitate, şi la cantinele obişnuite să pri­mească totul „de-a gata"; este vor­ba, mai ales, de valorificarea su­perioară a reziduurilor menajere în cadrul unor îngrăşătorii de porci proprii, ceea ce creează posibilităţi multiple pentru pregătirea unor meniuri variate, gustoase şi ieftine. In unele cantine, după cum a reieşit cu prilejul raidului nostru, spiritul gospodăresc ... s-a cam a­­trofiat. Desigur, a creşte porci pe lîngă cantină presupune griji şi răspunderi în plus, dar avantajele — mai ales posibilitatea de a servi mai frecvent carne proaspătă, în cantităţi şi la preţuri convenabile — compensează înzecit aceste griji şi eforturi suplimentare. Practic, an­cheta noastră, observaţiile critice pe care le-am făcut, trebuie consi­derate ca o invitaţie pentru mai buna gospodărire a multiplelor po­sibilităţi de care dispun cantinele din judeţul nostru, în vederea îm­bunătăţirii deservirii celor ce iau masa la ele. Nu, administratorii să nu aştepte să li se servească totul pe tavă, din comerţ. Este necesar să depună muncă pentru înjgheba­rea unor crescătorii pe lîngă can­tinele cu condiţii favorabile. P. POPȘOR ŞT. NECANIICHI T. TĂNASESCU Raid-anchetă prin cantine Femeia, cetăţeancă, şefie, mamă Luni, 23 martie, Clubul de la I.R.U.M. din Reghin a găzduit o reuşită seară tematică, sugestiv intitulată: „ Femeia, cetâţeancă, soţie, mamă". Organizată de Co­mitetul orăşenesc al femeilor în colaborare cu Casa de cultură, seara tematică a cuprins un jur­nal vorbit, un recital de poezie şi un film documentar. In­ cadrul jurnalului vorbit, tova-­­ răşa Gălpar Susana, preşedinta Comitetului judeţean al femeilor, a prezentat un articol de fond cu- ‘ prinzind o sinteză a temei mani­festării. Profesoara Elena Pescaru a vorbit în reportajul său, despre participarea entuziastă a femeilor la înfrumuseţarea oraşului, iar e­­ducatoarea Olga Curticăpeanu a prezentat patru portrete de femei fruntaşe. Jurnalul vorbit a mai cu­prins o anchetă realizată în rindu­­rile femeilor muncitoare din cîteva întreprinderi şi o rubrică de satiră şi umor. Manifestarea s-a bucurat de aprecierea unanimă a celor peste 200 de participante. AUREL LUPU O nouă lucrare importantă la Combinatul siderurgic din Galaţi Pe şantierul laminorului de benzi la cald, de pe platforma Combinatului siderurgic din Ga­laţi, au început lucrările la pri­mul cuptor cu propulsie, care, datorită capacităţii sale va fi cel mai mare agregat de acest fel din ţară. Cuptorul este pre­văzut cu vatră mobilă, automat dirijată, în funcţie de regimul tehnologic programat, cu sistem de încălzire care asigură o dis­tribuţie uniformă a căldurii, cu mijloace moderne de apropiere şi preluare a materiilor prime. Paralel, aici se lucrează la montarea cajelor de laminare a căilor de role şi instalaţiilor electrice de comandă şi control. Potrivit proiectului, laminorul va intra în funcţiune anul viitor. (Agerpres) ŞTIRI SPORTIVE MÜNCHEN 25 (Agerpres).­­ Se confirmă că partida de fot­bal dintre selecţionatele R.F. a Germaniei şi României (progra­mată la 8 aprilie la Stuttgart) va fi condusă de cunoscutul arbitru maghiar Gyula Emsberger. După cum se ştie, Emsberger face parte dintre cei 30 de arbitri selecţio­naţi pentru a conduce meciurile turneului final al campionatului mondial din Mexic. BELGHAD 25 (Agerpres). 1­08 de concurenţi din 10 ţări europene şi-au disputat întîieta­­tea în concursul internaţional de sărituri desfăşurat pe trambulina de la Planica (Iugoslavia). Victo­ria a revenit sportivului sovietic Smirnov, care a totalizat 228,6 puncte (90,5 şi 91 m), urmat de compatriotul său Ivanikov — 226,3 puncte, Bachler (Austria) — 219,4 puncte şi Raska (Ceho­slovacia) — 213,4 puncte, LISABONA 25 (Agerpres). — In ziua a doua a turneului in­ternaţional de handbal masculin (tineret) dotat cu „Cupa ţărilor latine“ de la Lisabona, echipa Franţei a învins cu scorul de 17—16 (9—8) selecţionata Spaniei. Intr-un alt joc, reprezentativa Portugaliei a dispus cu 22—15 (12—9) de formaţia Marocului. CARACAS 25 (Agerpres). — La Caracas, în cadrul „Cupei Davis“ (zona americană), echipa Braziliei a învins cu scorul de 4—1 selecţionata Venezuelei. In urma acestei victorii, tenis­­manii brazilieni s-au calificat pentru turul următor al competi­ţiei. BELGRAD 25 (Agerpres). — Numai două partide s-au în­cheiat în runda a 13-a a turneu­lui internaţional feminin de şah de la Belgrad. Gaprindaşvili (cu piesele albe) a cîştigat în 45 de mutări la Ferrer, iar Malipetrova a remizat cu Katia Jovanovici. In clasament continuă să con­ducă Gaprindaşvili (U.R.S.S.) cu 10 puncte (2) şi două partide în­trerupte. Alexandra Nicolau o­­cupă locul cinci cu 6,5 puncte şi o partidă întreruptă, iar Elisa­­beta Polihroniade se află pe locul nouă cu 5,5 puncte şi două par­tide întrerupte. LONDRA 25 (Agerpres).­­ O performanţă aproape unică în analele boxului britanic a rea­lizat Henry Cooper care, la vîrsta de 36 de ani, a recucerit titlul de campion naţional la categoria grea, dispunînd la puncte în 15 reprize de Jack Bodell, mai tînăr cu zece ani decît el. Cooper, de mai multe ori campion al ţării sale şi campion european în 1968, boxează de aproape 17 ani ca profesionist. STOCKHOLM 25 (Agerpres). — După cum anunţă agenţia TASS, Congresul Ligii Internaţio­nale de hochei pe gheaţă, întrunită la Stockholm, a hotărît ca între­cerile campionatului mondial de­ hochei pe gheaţă din anul 1973 să se desfăşoare la Moscova. Dreptul de a organiza campiona­tele lumii în anul 1974 a fost a­­cordat Finlandei. De asemenea, s-a stabilit ca în anul 1972, în afara turneului olimpic de la Sapporo, să se organizeze campio­natele european şi mondial în Cehoslovacia. După cum se ştie în 1971 cam­pionatul mondial de hochei pe gheaţă (grupele A şi B) va avea loc în Elveţia. STEAUA ROȘIE PAGINA 3 ! De-a lungul drumului de fier, o­­chiul ceferistului este treaz; ve­ghează la siguranţa circulaţiei tre­nurilor. Mulţi, foarte mulţi feroviari sunt pătrunşi de simţul datoriei, stînd de strajă la „glasul roţilor de tren", la cabinele macazelor, în faţa barierelor, în biroul de miş­care, la pupitrul de comandă al L.D.E., la buna funcţionare a mij­loacelor de telecomunicaţie şi de semnalizare. Zeci şi sute de feroviari — de diverse funcţii din exploatare — prin munca lor atentă, devotată, sunt exemple de vigilenţă. La sec­ţia de electrificare, centralizare şi telecomandă (E.C.T. 4) din Tîrgu- Mureş există numeroşi ceferişti ca­re înţeleg această datorie a lor. Exemplul lor constituie astfel un permanent izvor de conduită pen­tru ceilalţi şi îndeosebi pentru tinerii feroviari. Dar pentru a-i cu­noaşte mai bine pe feroviarii eco­­tişti, să poposim în mijlocul lor. Pe inginerul Teodor Moldovan, şeful secţiei E.C.T. 4, l-am găsit în biroul său gata de plecare pe te­ren. Deşi grăbit de cerinţele pro­ducţiei care-i reclamau prezenţa în zeci de locuri, amabil ca întot­deauna, ne-a vorbit cu entuzias­mul caracteristic ceferiştilor, des­pre blocul de linie automat, des­pre staţii electromecanic, despre co­municaţii dispecer cu regulatoare de circulaţie şi despre rezultatele bune obţinute de către colectivul secţiei pe care-l conduce cu mul­tă competenţă de aproape două decenii. — Cîmpul de lucru al secţiei noastre — ne spune interlocuto­rul — este larg. El se întinde pe o rază de cîteva sute de kilometri. (Războieni—Ciceu, Tîrgu-Mureş— Praid, Tîrgu-Mureş — Band — Le­­chinţa, Luduş—Măgheruş—Şieu). Secţia noastră are 3 sectoare de bază: T.T.R., S.C.B. şi E.L.F. Pri­mele două îşi au sediul în locali­tăţile Tirgu-Mureş, Luduş şi Gheor­­ghieni, iar sectorul E.L.F. la Tîrgu- Mureş. Obiectivul principal al uni­tăţii noastre este: asigurarea func­ţionării în condiţii tehnice, instruc­­ţionale, fără întrerupere, a instala­ţiilor de semnalizare, a instalaţiilor telefonice C.F.R. şi a iluminatului din staţii, haite şi cantoane. Ca­litatea muncii, pentru noi, constitu­ie obiectivul nr. 1.O defecţiune,cit­­ de mică la un semnal sau la o in­stalaţie de manipulare a macare­­i­lor, poate duce la o catastrofă de­­ cale ferată. Tocmai de aceea, oa­menii secţiei, electromecanici, mon­­tatori, liniori, electricieni, lăcătuşi etc., indiferent de condiţiile ano­timpurilor din timpul anului, ve­ghează permanent la siguranţa transportului feroviar. Dovedind aceste calităţi, în anul 1969 colectivul nostru a asigurat o bună funcţionare a instalaţiilor E.C.T., fără nici o defecţiune care să fi pus în pericol circulaţia tre­nurilor. Numărul deranjamentelor apărute din alte cauze, faţă de a­nul precedent, a fost redus cu 26 la sută, iar durata medie de res­tabilire, cu 15 la sută. Pe lingă sarcinile de plan, au fost executa­te numeroase lucrări de investiţii şi R. K d­in staţiile Izvorul Oltului, Voşlobeni, Sovata-Băi, Reghin, Tîr­gu-Mureş. Din resurse locale s-au realizat numeroase instalaţii, cir­cuite telefonice, recentralizări de macaze, în total peste 50 de lu­crări, realizîndu-se economii în va­loare de 658.000 de lei. Ceea ce am obţinut pînă acum se datoreşte întregului colectiv şi in primul rînd dorinţei fiecăruia ca secţia noastră să se menţină prin­tre unităţile E.C.T. fruntaşe de pe regionala C.F.R. Braşov. Graficele întrecerii au avut rolul unui adevărat barometru, sensibil la cele mai mici schimbări în re­zultatele activităţii pe fiecare loc de muncă. Au fost declaraţi un număr mare de fruntaşi în între­cerea socialistă. Intre aceştia se numără: Gheorghe Şipoş, electro­mecanic, declarat fruntaş în între­cere cinci ani consecutiv, pe piep­tul căruia străluceşte de multă vreme insigna „Merit ceferist", Şte­fan şi Nicolae Frăteanu, şef de sector T.T.R., şi respectiv electro­mecanic, Alecu Bocăneală, Simion Bahmacenco, Nicolae Şuş, Ştefan Szăcs, Radu Ionel Marcu, Ioan Ol­­teanu, electromecanici; loan Mo­­raru, Francisc Berekméri, şefi de sectoare E.L.F. şi respectiv S.C.B . Arpad Puskas şi Geza Soos, elec­tricieni şi lista ar mai putea conti­nua .. . Pentru a afla şi alte amănunte in ceea ce priveşte activitatea sec­ţiei, tov. Moldovan ne invită să vizităm sectoarele T.T.R. şi S.C.R., precizînd totodată că oamenii îşi desfăşoară activitatea prin staţii, halte şi cantoane, sau de-a lungul liniei ferate şi rareori se află la reşedinţa sectorului . . . SEMAFORUL INDICA CULOAREA VERDE începem călătoria. Trecem de staţiile Reghin, Deda, Topliţa şi a­­jungem la Gheorghieni. Coborîm. La sectorul S.C.B. nimeni. Dăm o raită prin staţie. Urmărim cum Funcţionează instalaţiile E.C.T. Ni­­­mic deosebit. La cabina 1, în mij­locul oamenilor, l-am întîlnit pe Ioan Rusu, şeful sectorului S.C.B., verificînd funcţionarea macazelor. — Munca noastră nu e tocmai uşoară. Complexitatea aparatelor de semnalizare şi de centralizare electromecanice impune colectivu­lui nostru un înalt simţ al datoriei şi o conştiinciozitate profesională deosebită. Avem însă oameni de nădejde, ca Fülöp Iosif, Kastel Martin, Cîmpean Gheorghe, Szai­­bert Nicolae şi alţii, care se achi­tă cu cinste de sarcinile încredin­ţate. Anul trecut am reuşit să exe­cutăm pe lingă sarcinile de servi­ciu şi o serie de lucrări peste plaţ. Este vorba de montarea a 4 bariere în staţia Izvorul Oltului a două macaze în staţia Topliţa etc., realizînd o economie de circa 28.000 lei. Ne continuăm drumul spre casă: Topliţa, Deda, Reghin şi Tg.-Mu­­reş. Din fuga trenului urmărim cum funcţionează aparatele E.C.T. din staţii: semafoarele de intrare, semafoarele de ieşire, semnalele prevestitoare, starea iluminatului electric şi starea traseului de te­lecomunicaţii. Toate instalaţiile au funcţionat normal. NERVUL TELECOMUNICAŢIILOR FEROVIARE Zăbovim cîteva ore şi la sectorul T.T.R. Tîrgu-Mureş. De la Ştefan Frăteanu, şef de sector, am aflat multe lucruri interesante. In anul trecut, colectivul de aici a executat o serie de lucrări. Printre acestea se numără întinderea unei linii te­lefonice înzestrată cu telefoane descentralizate, cu ajutorul cărora se poate vorbi de pe oricare punct al căii ferate. Pe distanţa Tîrgu- Mureş—Praid s-a dat în exploata­re o altă linie telefonică R. C. cu posturi. In cadrul lucrărilor pe care le execută, secţia — intervine ing. Au­gustin Ungur, şef adjunct al sec­ţiei, are tangenţă cu toate celelal­te unităţi a ramurilor de cale fe­rată. Şi este absolut necesară o strînsă colaborare între reorgani­zarea limitelor de funcţionare a regulatoarelor de circulaţie din complexul Tîrgu-Mureş. Astfel sec­ţia noastră, înţelegînd greutăţile ramurei mişcare, a făcut o redis­tribuire a reţelei de regulatoare de circulaţie pentru ca munca opera­torilor R. C. să fie proporţională şi cu perioade suficiente pentru urmărirea îndeaproape a fiecărui tren din graficul de circulaţie. Vizităm instalaţiile E.C.T. Intr-o sală găsim pe mai multe rame o sumedenie de fire , cu ajutorul cărora se realizează dirijarea atît a circulaţiei trenurilor cît şi a con­vorbirilor telefonice. Ceva mai în­colo se află centrala telefonică automată, cu aproape 300 de nu­mere. Aici îşi desfăşoară activita­tea electromecanicul Alecu Bocă­neală, care supraveghează şi în­drumă întreaga activitate­­privind folosirea instalaţiilor telefonice.­­ Din apropiere auzim vocea tele­fonistei Marcela Mihăilescu, şefă de tură, pe care am surprins-o în panou . . . Intercepţia a fost scurtă, legătura cu abonatul făcîndu-se imediat, specific muncii de la C.F.R. în ramura de telecomunica­ţii, unde fiecare minut este preţios. Simţul datoriei care caracteri­zează munca ceferiştilor constituie o garanţie a desfăşurării circula­ţiei în condiţii de deplină siguran­ţă. SIMION POPA

Next