Steaoa Dunărei, 1855 (Anul 1, nr. 1-38)

1855-12-03 / nr. 28

­­­­ N 110 Chipzuința cărmuirii la valorele Statului sau a­le Visteriei,. fi în înțălepuiunea sa, de a cumpăni prețul despăgubirei ca unu capitalu sau ca venitu. Credemu că acestu principu, în­­trodusu în țeart, ne va înlesni alte chestii mari, care se vădu în zarea politicii.­­ Dăndu astăzi drumul discuției presii asupra modului o­­ote păgubirei, socotimu a fi de unu folosu obștescu, și înțălepciunile finanțiale a­le noastre aru trebui să se puie la muncă, a lumina creștia, și a pătrunde pe scări­­de cătu tați, că dreptul loru nu li se ia, se preface în altă proprietate, ce nu le va cere hrană, îmbrăcăminte, răspunderea cugetului, și îngrijirea de a o stringe de pe drumuri în cătumui, căndu fuge împinsă căte odată de ba­­taie, chinuri, ear de multe ori de glasul slobozeniei, ce'i strigă rușinea și degradația lui, și nedreptatea noastră.­­ A­ri. Impulsul este datu­ și generositatea privată, sîntemu siguri, că nu va lipsi de a veni în ajutorul inițiativei gu­­vernului, începutul­ sau făcutu S. S. Domnița Natalia Balș, născută Ghica, care și au emancipatu toți sclavii, fără a pretinde vre o despăgubire, precumu cetitorii noștri se potu încredința din comunicațiea sa cătră departamentul de finanțe, și pre care avemu de deosebită plăcere de a o publica: „Toți țiganii mei ca sași și de altă categorie, aflați pe moșiea mea Băseștii districtul Fălcii, poftescu pre o­­norabilul departamentu, să'i înscrie ca eliberați de sub robie, fără cerere din partea mea de vre o despăgubire bănească; ear însemnarea despre numele acestoru oameni liberi, o voiu comunicao în curăndu onorabilului departa­­mentu. 30 Noemvri.” Precătu știmu, numărul țiganiloru Domniței Natalia Balș, astăzi declarați de S. S. oameni liberi, se suie la mai multe sute. A fi tănără, a fi frumoasă și pe lăn­­gă aceasta, a da cea dintei pilda unei fapte atitu de ge­­neroasă și atitu de umanitară, este a fi demnă de toată lauda, este a augura bine despre emanciparea sclaviloru. De ce, pe lăngă unu actu de generositate, să ne vedemu siliți cita și o faptă mîrșavă, care însă prin însuși grozăviea ei dovedește chitu era de neapărată emancipați­­e a nenorocițiloru țigani, espuși căte odată la toată bru­­talitatea unoru stăpăni barbari și damă, fără inimă, de acele ce se zicu înalte, acăriea nu­­cita, me nu voimu însă al prin respectu cătră familia sa, care va fi cea întei a o stigmatisa, în noaptea căndu au aflatu despre emanciparea sclaviloru, au pusu de au des­­brăcatu pre toți țiganii sei, întocma Adimu, ca străbunul nostru și în asemine stare, pe unu geru de douăzeci și cinci graduri, spre batjocora omenirei sau asvărlitu goli in uliți. Cățiva megieși temători de Dumnezeu au strinsu de pe omătu pre acești penorociți jumătate­ inghiețați. Acestu actu de barbarie ni s'au asiguratu de adevăratu sub parolă de onore! Toaga Momânbeassăa. Gazeta P germană din București cuprinde următoarea pu­­blicație oficială, care se explică prin insuși tecstul ei:”) *) Traducerea acestei publicații fiindu făcătă din nemțește, noi nu garantuimu că ar fi din cupăntu în cupăntu confor- „Ministeriul din lăuntru aduce la cunoștința lăcuito­­riloru capitaliei, că încă la 28 Octomvri 1854 li s'au fă­­cutu știutu, ce este regulatu de a se da c. r. trupe au­­cu părere de reu însă Ministeriul au aflatu că chiar cei mai striace cantonate aice, de la sub­ofițeru în josu,­­ înstăriți refusă soldatului luminare și lemne de încăl­­zitu, și că ei îiși strică grajdurile, numai ca să nu primească cvartiru, care nu dovedește nici de cumu bună voință. Spre a se pune clar o margine a­­cestoru necuviințe, Ministeriul zice din nou cunoscutu, că fiecăruia soldatu i se cuvine unu patu curatu cu mindiriu cu paie, perină și o cergă de acoperitu,­­ luminare și lemne de încăllzitu împreună cu gasda, iar în grajdiu a­­șternutu de paie, luminare și celelalte unelte a graj­­diului. Ocărmuirea învită în general s­pre toată popula­­țiea de a se conforma în toiul acestoru disposiții, pen­­tru ca să nu se vadă silită de a lua măsuri mai aspre.” Stamra Straiia deszge­rghineizate. Noi ne prea grăbiserămu de a ne bucura. Unirea prin­­cipateloru, anunciată de Gazeta de Augsburgu ca unu factu săvirșitu, se vede amănată la închierea păcii. Celu puținu mai toate jurnalele străine, care ne au sositu cu posta de eri, pretindu că organisarea definitivă a principateloru nu se va lua în tratație, de cîtu după contenirea resbelului. Noi împărtășimu e stratele cele mai importante din a­­ceste jurnale.­­ Corespondinția autografă zice: Tote zicerile despre regularea principateloru danubiane săntu numai niște re­­miniecenții la conferințele de Viena. Noutatea despre unu protestu din partea Rusiei în contra acestei regulări nu a­­re nici unu temeiu. Comunicațiea, că unu principe austriacu s'au propusu pentru tronul principateloru este luată cu­­rata din aeru, și anume pentru că atitu Austriea cătu și puterile ocidentale și Sardiniea sîntu îndatorite prin tra­­taturi splanele, de a ocroti driturile de suzerenitate a­le Porții, și prin urmare nu ele aru putea a le ataca. A­­fară de aceasta se află, că cestiea regulării trebilori în ,­ s'au aminatu pănă după surăgivizei ze­­lului.­­­­ De altă parte se scrie din Viena foiei din Hamburg Voegsenwalte: Cele întâi convorbiri despre organisație a principatelor­ arată că deosebitele puteri interesate nu au tocmai ate­­leși priviri întru aceasta. Se crede că cabinetul de Vie­­na va cere ca Gospodaratul, care la desele înpotri­a Dom­­niloru, dă nesmintitu locu la intrigi și la neuniri civile, să fie desființatu, și că în locul Domniloru, Porta să nu­­mească unu regentu pe viață; dar în acestu casu lustre­­sele mari puteri aru avea unu dictu de esclusie întocmai ca acela ce au Austriea, Franciea șiIepanica în eleșțiile (Adecă de a nu se numi pre candidatul în contra căruia ar urma protestațiea pre unei puteri.) Acestu pro­­iectu care încă nu s'au înfățișatu oficialu, se pare a fi Se gindește că Fran­­acela care place mai multu Austriei, mă cu actul oficinalu. Amu fostu nepoții de a avea recurtu trimitemu reguli acesta pănă acumu pu Dină două luni de aștep­­ta gazeta germană, fiindu că de­și Sctupa redancției Vestitorului,­ ne au operatu cu reciprocitate. tare, ne va da voie să'i demu această lecție de o soștoiu ce se păzește intre toate redac­țiile, ce știu a se purta lume. Red. St.­­ fără umanitate. O PapPale.

Next