Steaoa Dunărei, 1856 (Anul 2, nr. 1-68)
1856-08-04 / nr. 54
126 STEOA DUNAVEI, povăstească pre guvernarea celorlalte venituri le municipalitățiloru. Ei vine, noi întreba condiție viitore a tru, în pe pre consiliu statornică, ța, de trii nu a și îndemnatu pre departamentu vinua reorganisației țerii” luirea veniului viitoru, îndrepta lucrarea ani nu la orăndălui”în sprele sgatului să robească ca, și a ne luămu îndrăspeală de e pre D. Ministrul trebiloru din lărice anume lege s'au întemeilatu spre a orăndălui eri, pe terminu de trei ani, veniturile municipaltații de Iașiu căndu mai alesu, cu două zile mai înainte, și anume mercurea trecută, ele fuseseră adjiudecate numai pe unu anu? Care considerații legale, patele de cătr acele care au povățuit țniturile municipalității pe terminu ani? Au socoate că viitorea organizație nu se va atinge și de condițiile și veniturile municipalitățiloru? Au doară prin de dispăgubiri și alte încurcături? Pentru ce dari la ueveniturile municipalității de Iași” n'au presidatu aceeași idee privire dupre la ”ocnele statului?” Consecuinsocotința noastră, este însă o care nici pe scena politică, cumu care s'au strică într'o ocărmuire. Să sperămu că înaltul guvernu va pripită a departamentului din lăuntru, lucrare care, va compromite multu interesele le capitalei nostre, avutu Noi vomu reveni asupra acestii chestii de mare importență. Numirea principelui Alecsandru D. Ghica la cimăcămiea Valahiei se pare că au ușuratu forte multu resuflarea politică a frațiloru nostri de piste Milcovu. Dupre știrile ce ne sosescu de la București, amorțiala, în care oblăduirea căzută au fostu știutu a acufunda instinctele politice în Valahia, au făcutu acumu locu unei resfățări mai depublice,șteptate și mai vesele a opiniei Schimbarea ideiloru, la apropierea sosirei comisariloru, s'au învioșatu multu mai deschisu; jurnaluri politice au să iasă din toate părțile; toți simțescu că noua administrație muntenească nu voește a strimtori libera espresie a opiniei, că ea nu se sperie de aceasta, că ea chiar, poate, simpatisează cu niște dorinți, care, multu timpu înădușite, confuse, spu nestatornice pănă acumu, astăzi au ajupsu a se formula într'unu chipu lămuritu și nevariabilu, și vădescu așa simtimentul generalu și viu ce predomnează în prințipate, în anii tuturor satelora ce poiescu a'l înțălege. Principele A. Ghiclaru este unuomu nou în în întăia sa domnie, pintre numerosele greutăți ce-i stărnise vecin din somație rusească, în mijlocul doleanțeloru unei oposiții compusă de oameni cu bună credință cei mai mulți, aceasta o știmu, dar carii fără să vree, erau insistenți prin țeluri străine, încungiurati adesu de miniștri carii nu se îngricini de demnitatea guvernămintului seu,pu fostu totuiși cu î neputință de a nu cunoște în fostul Domnitoriu, pl Valahiei tendințe adevăratu ”romănești, unu viu interesu pentru clasele împilate, și însușirea bunătăței care caracterisează în general. Aceste suveni pre membri ce nu s'au stersu încă la lăcuitorii din Valahia; populațiile au păstrează memoria binelui ce li se voiește. De aceea noi nu credemu că o prefatere să fi fostu mai cu vucarie urâtă de cătră frații noștri, de cătu aceea care pusu pe unu timpu pre acestu Domnu în capul oblăduirii muntenești, într'unu momentu arătu de hotăritoru pentru sorta îmbelerui principate. Noi sântemu încredințați că principele Valahiei, Elu nu va împedeca sborul aspirațiiloru legiuite a le Romăniloru, spre scutire Elu personală, se viitoru, va încungiura de bărbați integri și devotați intereseloru țerii, de bărbați de de bărbați cadorințiloru celoru mai scumpe ale Romăniloru, și care i s'aru fi ”anume însemnatu, ca însușiți de a face să isbutească, cu orce prețu, dorinți cu totul opuse. Arlatu mai nemijlocitu sub ochii Europii, a căriia representanți încurăndu au a se întruni în București, noul caimacamu va căuta a le înfățișa spectacolul unei nații solidare și unită cu guvernul seu, care'și cunoște interesele și driturile, și știe a apăra causa sa cu liniște și demnitate, dar asemine și cu acea tărie care'i o învoiește conștiința dritului seu și încrederea sa în dreptatea tribunalului chiematu de a se rosti asupra soartei sale. Elu se va mărgini, celu puținu, a regula libera espresie a trebuințiloru și a dorințiloru compatrioțiloru sei, a o înmuri într'unu simțu sau în altul, fără a se strădănui de a o fără a căuta falsifia în adevărata sa esință. Elu va căuta a ține echilibrul între deosebitele influinți care voru voi a predomni în această ocasie, spre paguba autonomiei nóstre, și nu se va lăsa a fi stănănitu, sau înspăimăntatu e prin nici una din ele”; în sfărșitu, respectăndu legăturile de suzeranitate care, de seculi, lipescu principatele cu Porta și au scăpatu și voru scăpa încă, o sperămu, esistința loru politică,legături pre care principatele nu voiescu ale elălei, dar a le”botări, elu se va păzi patrioticește de a se pleca în simțul doctrineloru Jurnalului de Constantinopoli, și va prefera a se lepăda de unu rolu viitoru cei de cătu de a cumpăra sar putința isbutirei cu prețul împuținării dinpute promite, turiloru țerii. Noi sântem siguri că principele Ghica le va face gote aceste; trecutul ne închizășluește pentru viitoru. Dacă astăzi, pericolul pote veni din altă parte, interesul țerei nu remăne mai puținu totu acelașu. De aceea, noi n'avemu pretenție de a face lice pre o lecție Caimacamului de Valahia; noi înfățoșămu numai simplu unu programu, pre care, amu li aorte neporociți, dacă nu lemu presupune, și pănă acumu, trasu și hotăritul dincolo, ca și dincole de Milcovu. ConSiDERAȚII Airosofici ASUPRA UNIREI PRINCIPATELORU. (urmare la N. 50.) MVI. Relațiile între Suzeranu și vasalui se întemeiază pe unu pactu, (alcătuire) care slujește de legătură între ocrotitoru și ocrotitu; acestu pactu se înființează: 1. Prin hărăzire cătră o persoană a unui feudu, (moșie, ocolu, provinție, sau țeară) ce face parte de sfaturile Suzeranului, cu condiții însă de a fi vasalul credinciosu dătătoriului și să împlinească orecare îndatoriri cătră dănsul anume statornicite, Al. Căndu, după cucerirea unei provincii și după ocuparea acesteia prin armii, biruitorul îi păstrează tote driturile autonomice și o legislație neatărnată; provincia biruită, prin aceasta, se întrupiază, de faste, în staturile Suzeranului, însă, de unghe, ea remăne îndrituită de a se cărmui după legile și obiceiuirile ce au avutu mai înaintea ocupărei. Între aceste două cazuri, inițiativa fiindu luată de Suzeranu pentru statornicirea relațiiloru, se înțălege că, după espirarea pactului hărăzitu, Suzeranul este îndrituitu de a schimba condițiile pactului. Al 3. Vasalitatea încă poate naște din supunerea, de bună voie, a unei țeri sunt ocrotirea unui mai puternicu vecinu. În casul acesta de pe urmă, condițiile închinării se propunu firește de celu ce se supune, și, odată primite de Suzeranul, ele au toată tăria, și nu se potu preface de cătră ocrotitorul fără de a se cere anume o schimbare de cătră ocrotitul; că actul supunerei de bună voie împlică în relațiile vasalului cu Suzeranul unu dritu de iniciativă pentru țeara ce s'au supusu fără silnicie. Acestu dritu, mai vărtosu, remăne puternicu și ne strămutatu căndu țeara ce s'au închinatu și au păstratu anume toate driturile unei esistinți naționale și o autonomie nemărginită în nimică, și căndu supunerea făcută se vădiază numai prin o dare în forma mai înainte stipulată. Oricumu s'ar fi înființatu legătura între Suzeranu și vasalui, cuvăntul de vasalitate nu se poate altu feliu tălmăci decătu prin ideea unei atărnări politice de unu statu în privirea altuia, și or cumu aru fi stipulațiile primite, nu este îndoială că din pactul ce unește pe suzeranu cu vasalu isvorescu drituri reciproce, care trebuie să fie păzite cu scumpătate de o parte precumu și de alta. Căci împrejurările urmate asupra unui dritu căștigatu nu potu desființa puterea dritului, și aceste împrejurări cadu firește, la celu dintăiu prileju, de la sine. Țeara nostră este în casul celu de pe urnă. Pogte nu va fi de prisosu ca să aducemu astăzi aminte că, la 1511, Bogdanu VV., ascultăndu sfătuirile părintelui seu Sghefanu, au trimisu pe Logofătul Tăutul ca să închine supremației Sultaniloru domniea Moldaviei în numele țării și a Domnului. Înalta Portă, obosită de luptele crunte ce au susținutu cu Ștefanu celu mare, au primitu cu bucurie această vestire, și, prin formalu tratatu, au sfințitu, fără desbatere, tote condițiile ce-i propusesă trimisul Moldaviei. Aceste condiții cetărescu ca legile și obiceiurile de la orăndăluirea ocneloru, i se pregătește au vede trii orăndăse leagă mările cucereri de va remănea. familiei Ghica. Ghica este la înălțimea încredințatu complă ceticulare, în rii n'au luatu încă givnică misiei ce i s'au aclamațiile locuitoriloru o coloare vederatu proaunoru oreșcare pretenții și a'și păstra oreșcare căi de ia par