Steaoa Dunărei, 1856 (Anul 2, nr. 1-68)
1856-01-14 / nr. 5
Asesta Ingnai esa in folio magna, ioia si sambata. Deressele telegrafise se intrag targin vatetine signogdinate. Abonamenaii se Ttase in lassi la tote pingătite, in inpigi la somisioneghi. In Vasagessei la Pogagui Ioanidi. Noibmbiitei PA. Gmaili V56. Rretini Engnamhinsi re punpanp este franson galbeni, si retin lani 30 lei. Cand plole iissi in tiage se riatesse punp lep. Santoga gedastiei si a ebreditiei este la Tiroggafia lni Adoif Vegmann utgada Raspgagi N. 36. ȘCIALI RAPITII, GIPRAHII SI COMPCMHI sui ghedastia Șși M. Covașiseanț. Vv DDe.5..-L--------- ----r---55-- -Dp---uie- (IBDDDG) Lista. dpeclarațiiloru de renunciare la despăgubirea fostiloru eclavi. tormare la N. 3) I. Unu micu numeru de robi ce amu, parte dați de maica mea și parte remași ca clironomie de la reposatul meu părinte, Logofătul Scarlatu Miclescu, după împărțeala dintre frați, astăzi convinu de înțălesul Inaltului Ofisu, urmatu spre emanciparea tuturoru robiloru, își declaru și îi lasu elobozi de sub rușinosul giugu, a aduce la știința Onorat. Departe deN. Miclesecu. P. Privindu cu plăcere principul de umanitate proclamatu prin Înaltul Ofis, pentru desființarea sclăviei din acestu principatu, cu mulțămire mă grăbescu dărăndu prin aceasta, că cinci țigani robi ce iamu avutu de la reposata me maică Vorniceasa Maria Drăghici, care țigani de mai înainte săntu învoiți de mine a sluji unde voru voi, de astăzi înainte săntu liberi cu totul și nu pretindu nici o despăgubire numele însămnezu în dosul Elena Drăgici, pentru ei, a cărora aceștia. Ș. Potrivitu Olisului Pre Înălțatului Domnu, prin care dierobește sclăvia țiganiloru din principatu, jos iecălitul pătrunsu de o așa înaltă și umană faltă, găsește de a sa datorie creștinească a nu pretenta o rușinoasă dispăgubire pentru suflete omenești ci ai declara liberi pe toți ai sei robi în N. de 18 suflete ce i amu de la părinți clironomie, și a mijloci o singură condiție ca ei să fie scutiți pe timpu de 10 ani de plata birului, și a tuturoru haraleleloru pentru mai multă a loru ușurință. Alecu Curt. IV. Prin aceasta aducu la știința onorat. Departe că numărul sclaviloru însemnatu cu lămurirea cuvenită în dosul acestia, ce'mi au remasu de la reposatul meu părinte Spataru Costache Lupu, renunciezu la aloru despăgubire din partea guverde a fi scutiți de dare pe ter Lestenantul Gheorghie Lupunului, cu condiție minu de zece ani. ană folosi de dreptul disc. Nevoindu păgubirei ce mi se cuvine pentru 20 indivizi, care cumparați de mai multu timpu, au purtatu după obiceiul pămăntului numele rușinosu de robi; nevoindu zicu a mă folosi de unu asemine dreptu, în primire că numiții prin munca loru și au rescumpăratu prețul, și în primire că sufletul omenescu să'l mă datu omului ca prefăluească, nu este rogu În voastre să încuviințați, ca suma de bani ce mi s'ar cuveni dispăgubire acestoru indivizi, (după lista ce alăturezu) să se treacă în folosul ospitalului săraciloru de la Galata, carele după frumoasa sa destinație merită a fi încă agiutoratu de cătră totu adevăratul patriotu spre mărirea și înflorirea lui Paharnicu Ioniță Sion. N Mai remăindumi 10 suflete sclavi afară de acei 20, ce prin suplica din 18 a următoarei amu rugatu pe Înălțimea voastră să poronciți, ca despăgubirea ce s'ar cubeni pe acei 20 sclavi să se dea ospițului de săraci înființatu de Înălțimea voastră, hărăzescu și despăgubirea acestora 10 sclavi arătați în alăturatul isvodu, pentru care mă rogu să binevoiți a pune la cale după cumu veți găsi de cuviință. Paharnicu Ioniță Sion. Vinu arătu din partea frațiloru mei, EmaVIInoil, Vasile și Profira Romalo, precumu și a mea, a declara că sclavii în numeru de treizeci și trei, nouă clironomie de la părinți, îi emanci remași pămu, renundiăndu la dispăgubirea hotărită de înnalta ocărmuire, și fiindu că de astăzi înainte fi considerezu de oameni liberi, le amu și datu voe de a se statornici pe unde interesele 'iaru povățui. Frații Ramalo. VIP. Avăndu trii țigani, din care pe unul 'iamu eliberatu de la 1851, după actul ce iamu datu, iar aceștia doi ce eliberămu astăzi, fără să ne oprimu vreunu dreptu asupra loru, sau să mai pretindemu vre o dispăgubire pentru ei, a căroru acturi le vomu depune onor. Departe de finane. Frații cheruz. Iassuf 14. Ianțarghi. Steaoa Dunării în N. 33 anul trecutu au reprodusu din Gazeta de Transilvania apologia Ardeleniloru emeriți, ce luminează principatele cu flacărea limbei manualului de filosofie, de care Romănica Literară au vorbitu in N. 10, și citează totu odată opiniunea corespondentului Gazetei din Șerpești, despre națiunele lumei alergăndu toate după uniune, iar numai națiunea romănă, și ce parte din națiunea romănă?.. Unu milionaru de Moldoveni, prin Romănica Literară, prin Steaoa Dunării și prin Zimbrul se impotrivescu misiunei, ce destinul a împărțitu Romăniloru. Romănica Literară, pentru odihna pedanțiloru au încetatu, dar principurile literare și limbistice, dar colaboratorii ei totu trăiescu, și astăzi ei revandică partea loru în hula gazetei, și se mîndrescu de truda ce șiau datu în cercetarea titluriloru Ardeleniloru noi a regenta înțălepciunea noastră cu pensumuri latinești. Romăniea Literară au zisu: Petru Maioru, Clain, Șincai, Maiorescu, Costineștii, Urechi, Mihai Viteazul, Stefanu celu săntu Romăni, Dl. Vizirari au fostu Romănu.. Ear gramerianii de astăzi săntu numai Munteni, Moldoveni, Blăjeni, Brașoveni și Ardeleni, mare, cutu o carte latinească moartă, principatele săntu și au fostu vietatea romănă. Romăniea Literară au zisu: Ardealul pe lăngă o mare erudiție, nu are nici cumu filosofia lucruriloru lumei, nu are, sau au prăpăditu conștiința tradiției istorice, nu are, nici au avutu ispita educației neamului; de aceia erudiția Ardelului este seacă, stilul seu o repetiție desatorită de retorica știută și înoită din respectabila, dar moarta vechime, și rodul o secătură pedantă, ce au născutu barbarismul latinescu al scoaleloru. Romăniea Literară au zisu: Ardealul nu au înțălesu pre reformatorii veacului trecutu, și Petru Maioru nu au visatu comedia politico-limbistică de la 1848, Maiu în 15.Domnul B. I. vorbia o limbă, domnul B. P. vorbia altă limbă, domnii B.Șși Mete, etc, vorbiau limba manualului, domnul Ț, limba Organului, domnii ceilalți vorbiau limba foiei pentru minte, animă și etc. Romăniea au zisu. Limba scrisă au începutu la Romănu cu reforma religioasă, și căndu limba se găsia formată și înfășurată cu limbele megieșiloru Slavoni. Romăniea după Petru Maioru au zisu: Limba romănă e de viță romană iar nu latină, și este mai multu decătu o greșeală a predica latinirea, este unu anahronismu; prelungitu anahronismul este unu pedantismu ridiculu, și predicatorii anahronismului se chiamă pedanți. Romăniea au zisu: De căndu latinirea limbei, s'au lățitu și dispărțrea religioasă a Romăniloru, și toate ideile mari ale Romăniloru au isvoritu din principate.. precumu de a adopta limba romănă în trebile statului și ale Bisericei, fără a strămuta legea.. Prin ea s'au măntuitu naționalitatea: limba în Biserică ne au depărtatu de slavonismu, credința neclintită ne au dispărțtu de puterile amenințătoare de atuncea. Ce au a face cu chestiile aceste de căpitenie mnicele umbre de mici dascalași?.. Ori din ce un ghieriu a Romăniei ar veni unu dascalașu, chiematu sau nechiematu, prețuiau ostenelele și meritul, dacă iși dă osteneală și are meritu. Dar ceia ce nu se prețuiește în Moldova mai cu seamă, săntu sistemele pedantice și eronate, anahronismele care se împunu în numele științei. Dacă dascalașii predică pedanterila și anahronismele, vina este oare a Moldoveniloru? da pu Romăni.. Romăniea Literară au venitu din Ardealu, au zisu: Păsăreasca și Ardealul s'au fă