Steaoa Dunărei, 1856 (Anul 2, nr. 1-68)
1856-05-26 / nr. 25
LPiesci GI. Asestșu lngnain esa in fotio magtia, soia si simbata Deressele telegrafise se imragitprghin baletine stgnogdinage. Abonamensi se laseinlassi la tote lingăgiite,in tinupgi la semisioneghi n Vnepngessti la lingagii Ioanidi. Ucimăbruitei 28 Mevi 653G. IPAPUMICI LDĂ. Rretiși lu gna inițire ana anp este fganso 3 galbeni, s reșii fani 30 lei. Candaldenis si vitrage se rilatesse pșnp lep. Santoga gedastiei si a esreditiei este la Tirografia și Adolf Wegmann strada Raspgaghi N' 36. IUNIA PRINCIPATELE. Iașii. 26 Malu. După gazeta semi-oficială, Gaz. de Moldavia, reproducemu și noi următorul actu: „ÎNALTA POARTĂ „Cabinetuli Ministerului intereselor străine „înălțimei SALE Prințului grigori GICA voma țării nolvoviți. „Prințule! „Respunzindu la depeșa care de cătra timp D. Voastră mi'ați fost adresat, și în care ați fost rostit dorința, că pentru motive de sănătate, la încheierea terminului șapte anii a însărcinărei Voastre, să depuneți puterea Domniei, mă grăbesc a vă în cunoștiința, Prințul Meu, că aprețuind dovezile de devotament care în tot cursul administrației Voastre n'ați încetat a da Guvernului Maiestății Sale Augustului nostru Suveran și Domna, precum și serviciile însemnătoare care ați făcut pentru Seara Voastră cu un dezinteres vrednic de toată lauda, Guvernul Imperial să simte dator de a Vă rosti a Sa cea mai vie mulțămire. Socotindu-mă fericit de a fi organul acestor sentimente a Guvernului Imperial în a Voastră privire. Eu Vă poate scu tot odată se bine-voiți a urma tot cu acel zelu, ca și mai nainte, purtarea intereselor Principatului, care Vă este încredințată, pănă cănd împregiurările vor putea erta pe D. Poartă definitiv a se rosti asupra crestiei care au fost obiectul dzisei depeșe a Înălțimei Voastre. Priimiți, Prințul Meu, încredințarea a considerației Mele cel mai înalte. Al Vostru prea umilit șerb „11 (23) Mai 1856. (sauscris) Fond.” Dintr'o scrisoare privată de la Constantinopoli, reprodusă în Taimsul de 26 Maiu, aflămu că o asemene măsură s'au luatu de cătră Î. Poarta și în privirea prelungirei puteriloru Domnitorului Valahiei, nu însă fără vii desbateri în sinul Divanului, presa străină nu încetează a fi cu cea mai mare luare aminte asupra a totu ce se petrece în Principate. Cea mai mică dorință, celu mai neînsemnătoru actu de voință, ori care semnu de viață care'i dau Principatele, are unu resunetu simpaticu în organele cele mai puternice ale publicității. Causa noastră este pledată înaintea marelui tribunalu al opiniei publice cu o căldură așa precumu nu ar putea face mai bine, de ar fi însuși alpru. Jurnalul des Derbats, carele prin strălucitul seu redactoru St-Mage Sigagdin, au pusu mai multe articole despre Principate, demne de recunoștința noastră, acumu din nou, în Numerul seu din 26 Maiu, felicită pe Divanul adhoc pentru pobila sa purtare în privirea unirei Principateloru. „Cugetul, zice acelu jurnalu, de a întruni ambele Principate al Moldaviei și al Valahiei au fostu, precumu se știe, cu putere sprijinitu de către Franciea și de către Angliea și combătutu de către Austriea. Știrile ce primimu din acele țeri dovedescu că întru adevăru acesta este cugetul nacionalu. Divanul generalu din Moldaviea, încheindu la 24 Maiu sesiea sa, au felicitatu în unanimitate pe Principele Ghica pentru că au cerutu la congresu unirea Principateloru.” Lumea civilisată are ochii țintiți asupra noastră. Ea ne îmbărbătează la totu binele ce voimu să ne facemu și ne îndeamnă să pășimu înainte. Stavomu oare pe locu și ne vomu face înșine zeul, pe care nu'l va putea nime desface? Noi avemu prea multă încredere în poporul romănu pentru ca să ne îndoimu macar unu minutu că elu nu va urma patrioticului esemplu datu de principele Domnitoru și de Divanul general. Toți într'un glasu voru striga Unire! Tratatul din 30 Martie, prin care s'au legatu pacea între puterile purtătoare resboiului din Răsăritu, au trasu după sine închiderea unui nou tratatu, tratatul din 15 Aprilie. Prin acesta de pe urmă tratatu Puterile Apusului - Franția și Anglia, s'au legatu dimpreună cu Austria în scopul adeveritu de a garanta efectivu neatărnarea și Noul tratatu specialu, închieestu numai între cele întregitatea împărăției otomane, trei puteri mari ale Europei și așa de curăndu în urma tratatului generalu de pace la care au luatu parte șepte puteri euau datu ocasieropene, la o mulțime de comentarii și prepusuri. Opiniea publică în Europa au stătutu la mirare deodată, din sinul Parlamentului britanicu ca și prin organele publicității s'au produsu feliurite îngrijiri asupra urmăriloru mai multu au mai puținu apropiere ale lăgămintei făcute între cele trei Puteri. Unii s'au dusu păn'acolo de au rostitu prepusul că o nouă triplă alianță s'au închietu pentru unu scopu mai departe și ascunsu încă unu tratatu secretu, zice, trebuie să se fi închieetu odată cu tratatul patentu din 15 Aprilie. La întrebarea ce s'au pusu chiar în Camera Comuniloru primariului ministru al Guvernului Inglisescu, acesta au respunsu că dacă ar și fi unu tragatu secretu, elu n'ar pute comite indiscreția de a da lucrul pe față. Oricumu fie, o legătură mai strănsă se vede a se fi făcutu, prin tratatul din 15 Aprilie, pentru statornica urmare a tratatului din 30 Martie. Să se supere, ori să nu se supere Rusia, fapta există: Franța, Anglia și Austria au hotărit a da o garanție activă pentru viitoarea neatărnare a dominiiloru Sulganului; acesta e chiar înțelesul ce se dă tratatului din 15 Aprilie într'o corespondență din Viena cătră gazeta numită „Posta de Francfortu.”Unele din jurnalele ingrese, precum „Adheguse”, vorbindu de tratatul din 15 Aprilie, mai repetată și acumu unu vuetu surdu ce s'au mai fostu lățitu în timpul tratativeloru păcei-că adică Austria s'ar fi plecatu a schimba pentru principatele romăne pre provințele sale italiene. Însă atuncea ce ar fi de integritatea imperiului otomanu? Ce ar fi de garanția europeană întinsă asupra principateloru prin tratatul din 30 Martie? Parenise că și dacă ar fi adevăratu că contele Buo au rostitu la Paris părere de reu „căci n'avea instrucții ca să propune în congresu schimbul Moldo- Valahiei pentru Lombardo-Veneția” -totuși Guvernele cele prudente ale Angliei și Franției n'ar fi pututu lua asupra și de a dispusa numai căteșarele și în secretu despre doue țări care numai condiționalu facu parte și clar din integritatea Turciei. Cumu ar fi pututu Francia și Anglia să facă trampa aceasta cu Austria? Cumu Putearile ce au pusu înainte principiul că chiar „pentru organisarea Guvernului viitoriu al principateloru să se facă întrebarea tuturoru claseloru societăței”” -cumu ele înseși s'ar fi deszisu într'așa de scurtu timpu și fără celu mai micu interesu? Încă odată o zicemu: lucrul ni se pare de necrezutu. Acelora ce nu străbatu încă motivele traiului din 15 Aprilie le recomandămu reflecțiea următoare a unei corespondență din Viena (din 19 Maiu) cătră jurnalul inglisescu Timpurile:„Eu, zice corespondentul citatu, eu îmi închipuescu că guvernul acesta (al Austriei) au fostu nerăbdătoru să încheie tratatul din 15 Aprilie cu scopu ca să aibă aliați asupra cărora să se razime dacă Rusia ar mai căuta vreodată să înceapă a ataca.” Totu încă nu s'au sfărșitu, în presa din Apusu, comentariile asupra tratatului din 15 Aprilie. Acestu tratatu este înfățoșatu BIIINCII, SPERAPII SI COMENCIAII - O -