Steaoa Dunărei, 1856 (Anul 2, nr. 1-68)

1856-08-04 / nr. 54

dosei Academiei in spitele N' 54. NIROA DUMAMIP ---------Du­- - Stera Canargei săe de pei­oghi­re sertemana, Magptia, Lola si Sambăta. Deressele telegrafse se imrag ta­rghin Valetine sgaoghinate. Asonamentul se fase in Lassi Ia tite Șugăghiile, in geros. Rrofesogș'i Sipmati - LASSI, SAMVATA 4 AVSUST 1856. lea. - Administgatia si esreditia sunt în gra­gemenea sfinta numai Redasnei. ANUI P. tinnișgi Ia somisionegi. In Vnengessi Ia PGeugagni Ioanidi. - Rrevini Pacmatiniși re­vin­ina este de pghei galeni, ui­re­șii suni 30 lei, rosta­­ranso. - Candel de vissi viliage se plătesse șuin Ssighile sempnispte anongmi nn bse rghiimessu, Segandi antogini numele sen PRINCIPATELE. -­­ ACTE OFICIALE. „Gazeta de Moldavia” publică următorele: Secretariatul de Stat, prin adresa cu No. 2540, aduce la cunoștința publică, următoarea depeșă a Eds. Sale Feldmarșal-leitenant Conte Coroni­­ni, adresată Ece. S.Caimacanului. „În plinindumise misia, mă retrag după poronca M. S. Împăratului, Augustului meu stăpăn în Gu­­vernul meu civil și militar a Banatului și a Serviei. Leitenantul General de Marțiani va lua coman­­da trupelor Austriene pentru căt timpu vor pe­­trece ele încă în Principate. Generalul Gableni, va fi sub poroncile sale. V­ă rog, să bine­voiți a în cunoștința despre hotărărea M. S. pe autoritățile civile și militare a țărei, pentru ca Generalul de Marțiani să poa­­tă afla ca și eu, aceeași lesuitoare cooperare din partea loru. Mă folosesc de acest prilej, pentru a vă ruga să le arătați, pentru ce de pe urmă oară, mul­­țămirea me de toate bunele lor serviții. Priimiți, Ecselenție, încredințarea a înaltei mele considerații. (subscris) Coronini. București 5 August 1856. IANUȘII, 4 AVGustu. Ieri, dimineață, populația francesă și mol­­dovinească a orașului nostru era în mare veselie. Era zioa de”, Augustu. Zioa îm­­păratului Francesiloru s'au serbatu în Iași de colonia francesă în mijlocul demon­­strațiiloru celora mai simpatice din partea tuturoru Moldoveniloru. Ceremoniea ireli­­gioasă s'au făcutu la biserica catolică la 11 oare dimineața. Autoritățile civile și mili­­tare, avăndu în capul loru pre Eeselenția Sa Caimacamul Ierii, au asistatu la Te­deumu. Unu detașamentu de trupe naționale, cu mu­­sica în frunte, la eșirea din biserică, au obcutu onoarele militare representantului Imperatorului Napoleon. Mai mulți tineri au presen­tatu bucheturi de flori consulului Fran­­ciei, D. Plase, care le au primitu cu mul­­țămirile cele mai pline de curtesie. Sara, otelul consulatului Franciei din Ulița­ mare, precumu și mai multe case particulare, au fostu frumosu illuminate. Cu tote aceste, nimică nu se asemăluia, din cele de afară, cu serbarea cu totul intimă, serbarea recu­­noștinții, sinul mai multoru familii moldovinești, în celebrată, cu această ocazie, în care numele Imperatorului Napoleon au și ajunsu a fi amestecatu cu numele lariloru nostri (zeiloru) naționali. N'au fostu vese­­lii publice oficialu comandate, dar juni­­mea patriotică au improvisatu, seara, o fru­­moasă serenadă care au ținutu pănă tărziu în noapte. Strigătele de Vivatu Imperatorul Napoleon, bivatu UnIREA, pu au resunatu cu ”sgomotu" prin stradele noastre, dar ziua de 15 Augustu nu s'au trecutu, fără ca urări­­pentru prosperitatea nației francese, să nu se fi înălțatu la ceru din fundul atătoru inimi romăne, care ado­­rează pre această nație nobilă și generosă. E. S. Generalul Contele Paar, Coman­­dantu­l trupeloru austriace de ocupație în Moldova, au părăsitu orașul nostru în 31 iuli, îndreptănduse spre Viena pe Dunărea. E. S. lasă în societatea noastră o frumo­­să suvenire, manierele sale perfecte, dre­­ptatea sa, sirguința sa de a feri, precutu iau fostu cu putință, conflictele 'iau atrasu estima generală. Scrisoarea sa de ziua bu­­nă, adresată Logofătului Ștefan Catargiu, fostul presidentu al celui de pe urmă Con­­siliu administrativu al Î. S. Principelui Ghi­­ca, și pre care amu reproduso în N. 37 al Stelii au fostu făcutu o foarte bună im­­presie asupra opiniei publice, intărtată prin limbagiul protivnicu și amenințătoru al Ga­­zetei de Viena. Scrisoarea de ziua bună a E. S. Contelui Coronini,­Cromberg, notificăndu E. S. Cai­­macamului nostru reintrarea sa în guvernă­­mântul de Banatu, și pre care noi amu pu­­blicatu în capul jurnalului, n'au produsu o zi­­cemu în deplină francheță, cetirea acestei din nenorocire același bunu efectu, împărtășiri ne au miratu și ne au întri­­statu totu­ odată. Tonul acestei scrisori este aspru, acru și peste măsură de mân­­dru. E. S. tratează autoritățile civile și militare a­le Moldaviei ca autorități au­­striace, ca autorități din guvernământul seu al Banatului. E. S. se mărginește de a ru­­ga pre Caimacamul ca să le mărturisească sa­­tisfacția sa pentru bunele loru servicii. Noi credem­, noi, că aceste espresii nu s'aru putea întrebuința de cineva, ori cătu de susu aru fi, de cătu adresănduse la niște autorități care iaru fi subordinate. Noi nu știmu însă că convenția din­­ iunie 1854, care au deschisu marginile noastre armiei de ocupație austriacă, să fi pusu pre autorită­­țile moldovenești în atărnarea E. S. ge­­neralului Comandantu al acestii armii. Din potrivă, această convenție însemnăndu anu­­me scopul ocupației, care n'au trebuitu să fie de căzu de a apăra principatele în con­­tra unei noue apăvăliri rusești, au lăsatu ocărmuirii locale toată neatârnarea sa. Du­­pre socotința noastră dar, autoritățile noa­­stre fiindu neatărnate de Contele Coroni­­ni, nu satisfacția, dar recunoștin­­ța sa sau cel puținu mulțămirile sa­­le, E. S. au trebuitu să le mărturisească, și aciasta nu pentru bunele loru ser­­vicii, ci pentru binevoitorul loru con­­cursu. Această scrisore mai are apoi o mare metehnă. Ea nu cuprinde unu singuru cu­­vântu adresatu țerii, cătră acea țeară ca­­re de doi ani au datu armiei de ocupație austriacă ospitalitatea cea mai largă, și să o zicemu, și cea mai neinteresată. Căndu însă cineva esă dintr'o casă un­­de au fostu bine primitu, simpla politeță cere ca să se zică gazdei macaru unu mul­­țămimu. „Gazeta de Moldavia” publică următoarele: Se aduce la obștească știință, că ocnile a­­cestui Principat să dau în antrepriză pe vreme de un an, începător de la 1­ iu Ianuarie a anului viitoriu 1857 și că doritorii ce vor fi a le an­­treprezei, să se înfățoșeză în camera Visteriei. Noi știmu că guvernul trecutu se hotă­­rise de a renuncia la sistemul păgubitoru de a da în întreprindere espluatațiea ocneloru, adoptăndu regula, astăzi generală în Europa, de a întroduce în acestu ramu importentu al venituriloru noastre, de­scoperirile știin­­ței. Spre aceasta se și închiase unu contractu cu Pu­­blicarea de mai susu ne arată că această mă­­și de a le căuta pe sama Statului, unu iscusitu ingineru de mine francesu, sură s'au desființatu, și că s'au făcutu o reîntoarcere la vechiul sistemu al ”prăndă­­luiri” După informațiile ce amu luatu, amu aflatu că consiliul administrativu s'au aflatu redusu la această ”nevoie­' prin doue considerații: 1. că espluatar­ea științifică cerea o cheltuieală prealabilă de celu puținu­­ ”zece mii galbeni, și Visteria, în starea de deficitu în care se află, nu ar pute face unu asemine avansa de bani; 2, că reglemen­­tul organici prescrie modul farăndăluirii prin licitație publică”, și prin urmare, gu­­vernul de față, care se află în neputință de a modifica legiuirile de față, în­spre ziua organisației definitive a principateloru, n'au pututu lua asupră­ și de a adopta, prin ”închiare administrativă, o măsură ce are trebuință de hotărirea corpului legislativu ce astăzi nu ecsistă. De aceea guvernul, voindu a se ține de ”legalitate, au preferatu a anuncia orăn­­dăluirea ocneloru după exemplul vechiu; în­­să numai pe ”unu anu de zile” Cu aceasta elu nu împresoară asupra viitorului, și nu leagă mănile ocărmuirei definitive viitoare. Ori­cumu, amu fi doritu a vede, că tu mai curăndu, îngroducerea unui sistemu raționalu în esploatarea ocneloru noastre, astăzi rui­­nănduse, din multu în mai multu, prin nești­­ința și nepăsarea întreprinzătoriloru, noi înțălegemu temeiul motiveloru care au în­­demnatu pre guvernu de a urma conformu disposițiiloru reglementului. Însă sântemu de idee că considerațiile ”legale­ ce au pre­­sidatu la prăndăluirea ocnelor, trebuie să le cele mai sincere

Next