Steaoa Dunărei, 1856 (Anul 2, nr. 1-68)
1856-06-12 / nr. 32
DMămși G. 2 Pengvii Agsentsi Pagnaisn esi in folio magtia, ioia si simbata Deressele teleggafise se imragtprghin bntetine stgaogdinate. Abonamenși se fase inlassi la tote pibgatgiite-in tinptșgi la somisioneghi. In Vnepghessti la liogagți Ioanidi. N 22. Rrgetinilnenatniiți re pna anp este ftanso 3 valbteni, si reșii fani 30lei. Cînd aldeinssi in tiage se rlatesse pnp lep. Santoga gedastiei si a esreditiei este la Ti rogpgafia i Adolf Vegmann stgada Raspgagi N' 36. IPAPUMICI ȘCNAPII RPITI, ȘPPRAHI UI SOPENCIMU Ip(ONMIATMIJIMELUA.. Pne soputtirtion eut optegte ap Sonsșat de Eganse a lasug, ap rgofit deu hvistimes des inondationu gii ont degaste ripuieștu Deragtementu de Eganse, danu lesrghemiegu loștu de Luin soșgant, et Gon ; gheseuga ates ghesonnaiuulnse les oPgandes de topteu leu regsonnes gii coudgont bien u'assosieg a sette ronne OSȘITE. CONSUMIUL FRAMPI ÎN M. O subscrișie s'au deschisu la Consulatul Franției în Iași, în folosul celoru nenorociți prin înnecările care au cotropitu mai multe Depărtămente ale Franciei, în cele dintăiu zile ale curgătorei luni luni, și se priimesc acolo cu recunoșință ceea ce voru da toți acei ce voru binevoi a se asocia la această fastă bună. PRINCIPATELE IAȘI II: 111UNI. O răstriște mare au căzutu în veara aceasta asupra unei părți însemnătoare a Franciei: apele cele mari au revărsatu ca ne altă dată și au înecatu mănoase cămpii acoperite de semănături îmbelșugate, sate și orașe împoporate cu cei mai harnici lucrători de pămăntu, cu cei mai iscusiți lucrători la fabrici. Orașe industriale și avute, precumu Sionul, Turul, și altele, înfățoșează astăzi o întristătoare priveliște. Sate numeroase s'au potopitu de totu sub cursa inundării Ronului, a Lonei și a Loarei. Nu este în toagă Moldova noastră arăta număru de tărguri pe căte orașe mari s'au văzutu înecate de ape în cele 13 despărțăminte ale Franciei ce au suferitu înnecare. Ce are a face Iașii și Bucureștii, cu toate avuțiile boierești și neguțitorești laolaltă, pe lăngă o singură poliție franceză, cumu e bunăoară Sionul care este ca a doua capitală a împărăției -ca unu al doile Parisu! Se înțelege că chiar alăturarea aceasta o face nu numai în privirea numărului împoporimiei și a scumpetei mijloaceloru vieței noastră dacă deodată ar fi căzutu asupra În ce sărăcie n'ar fi gemuiu țeara ei o urgie a stihiiloru ca aceea ce au bătutu mai o a 7-a parte și cea mai îndustrioasă a Franciei. La noi nici potu să'și închipuească cei mai mulți feliurimea și mulțimea nenorociriloru private și a perderiloru publice de care este simțitoriu amenințată a suferi întreaga acea țeară mare și vitează. Bine încă nu se întorseseră acasă ficiorii cei bravi ai Franciei ce'și vărsară cu dărnicie unu sănge preciosu pentru măntuirea creștiniloru din Răsăritu; bine încă nu'și făcuse țeara socoteala milioaneloru ce se vărsară într'unu resboiu fără interesu pentru dănsa și numai altora folositoriu, și eată cade asupra ei o urgie așa de neașteptată! ȚPerile noastre simțescu așa și acumu binefacerile isbăndeloru căștigate de Francesi asupra Rusiei; în curăndu vomu vede în sinul nostru unu trimisu anume al împăratului ca să întrebe țeara ce voiește să i se facă pentru fericirea ei viitore. Așa, cine poate să spuie durerea inimiloru voastre pentru cele ce auzimu că sufere o întreagă poporime nenorocită prin înnecările apeloru? Noi amu pusu de alaltaieri în fruntea foaiei noastre înștiințarea că la consulatul francesu s'au deschisu subscripații în folosul săraciloru ce suferu în urma înnecăriloru. Mai înainte încă redacțiile foiloru celoru mai răspăndite în capitală luaseră inițiativa unei asemine fapte bune. Și încă mai de nainte, la cea dintâi știre sosită la noi, o mulțime de persoane private simțiră aceeași îmboldire a inimei. Știmu că seara noastră nu este avută, știmu că Francia n'au rămasu la ajutorul străinu; înse știmu că sărăcimea la noi nu moare de foame, știmu că anul acesta așa de olopsu și pe la noi va aduce săcerișuri îmbelșugate, și așteptămu, deci, multu de la contribuirea compatrioțiloru noștri la împlerea foiloru de subscripție. Pentru noi este o datorie de recunoștință de a arăta o efectivă simpatie cătră poporul francesu: bănuțul țerei noastre va fi ca darul văduvei în visteria bisericei; căci țerile romăne sântu văduve acumu întru adevăru. Francia însele făgăduește unu mire care să le facă fericite; cătră Francia putemu fi oare vre odată nerecunoscători? „Măria Sa Sultanul se făgăduește de a conchiema numai decătu, în fieșicare din amăndoue provințiile, unu Divanu arhoc, compusu într'așa chipu în cătu să fie ca pe prESENtațil cel micii replină interesuloru tuturoru claseloru soșetăței., Acele Divanuri voru fi chiemate de a rosti dorințile poporului în ce se atinge de organisarea definitivă a principateloru.” Așa este rostul articlului 24 din tratatul generalu de pace, închise lu la săntu acumu aproape trei luni (la 18 Marti). Acea zi supremă în care ambele noastre Parisu, în capătu, țeri au să se rostească asupra viitoarei loru forte nu este departe., Dingr unu minutu într'altul firmanele pentru conchiemarea Divanuriloru potu să ne sosească. Cumu au a fi alcătuite acele Divanuri? Care va fi baza alegerii deputațiloru? Care va fi chipul alegerei loru? Care va fi numerul alegătoriloru și al aleșiloru? șci.Nimene nu o știe încă. Pănă în minutul de față unu secretu toate acestea remastătră NEDNĂ- trunsu; chiar parlamentul englesu n'au pututu isbuti de a rădica macar unu capătu al vălului care înbrobodește, întrebările acestea. Noi știmu unu singuru lucru: sterevivmv tutuloru claseloru societății nu fi representate. Dar care săntu aceste interese? Care săntu clasele într'o societate, atătu de puținu organisată, ca a noastră? De vomu căuta la fărimăturile din care este compusă, săntemu siliți a mărturisi, că, sau avemu atătea clase pe căte familii, sau că n'avemu nici decumu. Clasa boierimei începe de la magnatul din palatu, și încetează cu priviligietul în opinci; neguțitorul se face boieriu, boieri săntu și slugile de prin case. Fie cine se întreabă: unde su clasele? Care săntu interesele ce le ar pute representa mulțimea aceasta în comunu? De vomu trage cu urechiea să ascultămu ceea ce șoptescu unii din acei ce aleargă după Domnii și din acei ce vănează ministerii, apoi interesele unora săntu: „să nu ajun