Steaoa Dunărei, 1858 (Anul 3, nr. 69-107)
1858-11-22 / nr. 83
242 STRUDGA ONAPGI, propriu, jicnitu de purtarea colegiloru sei? Daru să nu uite D-lui că satisfacerea cea mai eclatantă, dachiar dau streinii la care au alergatu, aceasta nu poate fi de cătu cu calcarea autonomiei țerei, pe care noi înțelegemu a o păstra și a o apara. Să nu uite D-lui că or ce satisfacere de la străini, a cărora amestacare convenția oprește, va fi condemnată de opinia publică, și, alăture cu mulțumirea de a fi vingătoriu, va întălni degetul Romănilor care ălu voru însămna ca cel întăiu brieru din țară care au spărțuitu autonomia, cerăndu intervenția turcească. D. Catargiu au uitatu atătea acte ce s'au iscălitu, în capul cărora autonomia legutu. Au uitatu numele seu care aru trebui să fie ecsemplu de moderație de patriotismu; au uitate că autonomia nu este proprietate numai a D-sale, ci a tuturora, că are să fie chiematu a da samă înaintea opiniunei publice; că curăndu vomu ave o cameră legislativă, cătră care va fi datoriu a da samă de purtarea sa, în care potu fi și alți deputați afară de acii ce lau datu consiliul fatalu de a alerga la streini; și de bună samă voru condemna actul său antinaționalu. Au uitatu D. Catargiu că, din momentul promulgării convențiunei țera au întratu iarăși în ecsercțiul autonomiei noastre, că de la streini nu trebuie a așepta binele nostru, că istoria noastră este martură de multe rele ce amu suferitu din pricina boeriloru carii, la toată ocazia, trimitia plăngere la Poarta Otomană, sau înaltul Dorletu, după cumu ziceau D-lor atunce. Cine merge la giuldecata streinului și cere punere la cale, eclabu se face și se supune a asculta hotărârea ca fort și chiamă pe care aru ai. O alta, o nenorocire mică, pate să producă el mare și prin urmare complicații și calamități în țară. În fine au uitatu D-lui că autonomia este a noastră a și călcăndue în picioare, ne calcă pe noi toți; au uitatu D-lui relele disposiciuni a cabinetului austriacu a ne recunoe nici titlu de principate unite, și caută unu protecsiv pentru a ne svărli înapoi în acel statu c va arăta de iubitu de reacționari. Nu, Domnul Catargiu, cu neputință este a crede, că va remăne pănă în fine pe calea rătăcită în care au întratu într'un molume și va asculta. Căndu-sa au venitu la cărma statului, cel întăiu adu rău ce au făcutu au fostu oposițiea în contra libertăței presii la care D-lui au lucratu și pe care au pozato în Divanul Ad-hoc a Domnului Grigori Ghica, sub cuvăntu că scriitorii nu aru păzi regulile bunei cuviință și buzurile, lăsăndu țara lipsită de publicitate, prin care modu numai putemu a ne lumina și înțelege în starea de față a lucrurilor. O scrisoare vizibală, prin măna răpos. T. Balșu, au sdrobitu libertatea presii. D-lui la unu locu cu noi au protestatu; ear, căndu la putere au venitu, au voitu a o ținea în groapă. Așa au făcutu cu libertatea presii, productu a civilisației, a progresului și cel mai scumpu dictu a unui popur. Așa face astăzi cu autonomia țerei pe care majoritatea Căimăcămiei, cu căldură, dignitate și patriogizm o apără în contra D-sale, și va aparao pănă în ultima oară, săntemu bine încredințați.”cestu art. D. Grigoriu. GUNEAULSTENNU FRANȚIA. Girardin, renumitul literatoru Francesu și amicu alu Romăniloru, au publicatu în Revista îmbelOru lumi (vcena des acumu deph mondes) unu lungu art. asupra principatelor, în care se arată nemulțumitu venita din zicăndu că Romănii erau îndreptate să aștepte mai multu de la dreptatea Europei. În aD. Sen-Marc Girardin nu se arată mulțe mitu nici de purtarea guvernămăntului Francesu. În contra acestei scrieri s'au resculatu au trasu Romăniloru drumul jurnalele semi-oficiale, Constituționelul și Țara, care zicu că Franța spre a ajuunge la țelul doritu de ei. - Contele Montalamberg, pentru scrierea sa despre stăpănirea Angliei în Indiea și în care guvernămăntul Francesc s'au de tribunalul corecțional de Paris, la șase luni de închisore, mii de franci gloabă. - Vestitul emirgatu unguru, Mesaroe, de abia intorsu dintr'o călătorie în merica, alți vorbe au luatu c A- au muritu la Parisu. De mai multe zile circulează în salinele Parisului vorbe despre pugtință isbucnirei unui resbelu între Francia și Austria, din causa Italiei. Burea și industria au începutu a se îngriji despre asemene vorbe. Journalul Desbaterilor (opgnal des Debats) se rostește hotărătoriu contra resbelului cu Austria. Unu correspondentu alu Nordului cu data din ”, Noemvrie scrie că aceste consiegință de mare, în cătu contele Valevschi, la primirea corpului diplomaticu din trecutele zile, s'au socotitu datoria a declara că noutățile respăndite despre Italia și că politica nu se va schimba nici în vitoriu. Domnul de Touvenel au sositu în Parisu în ziua de 1, Noemvrie, și avea a se duce de îndată la castelul de Compiegne unde se află acumu Imperatorul. RUSIA. Independința Belgică și Ga- ADr zeta austriacă publică următoriul ticlu despre cele ce se petrecu în Rusia în privirea emancipației țăraniloru. Noi lăsămu toată respunderea jurnalelor citate: - Desvoltarea Rusiei au întratu vederatu în nouă periodă. Sistemul Imperatorului Neculai s'au părăsitu cu desevărșire. Netoleranța, apăsarea cea aspră care zăcea asupra tuturora acelora ce nu făceau parte de Biserica ortodocsă, s'au îmblănzitu. Presa s'au pusu în posiție de a pute vorbi. Emancipariea țăraniloru era încă în ideile Împăratului Neculai, care în parte au și fostu puso în lucrare pe moșiile Coronei. Numai calea răpi de care acumu s'au apucatu și care fitnețe acum atătu de multu pre aristocrație, elu n'au îndrăsnitu de a o întreprinde. Dar zidiul chinezescu, care încă încungiură pre Rusia, materialu și intelectualu, încă nu s'au dărmatu. Gazetele rusești săntu atătu de scumpe că prețul loru nu stă cu interesul ce ele însuflă în comparație.... Din corespondențile însă ce vinu din Rusia, precumu și din însuși cuvintele ținute de Împăratul Alecsandru în călătoriea sa în lăuntrul imperiului, rezultă însă că emanciparea țăraniloru întălnește în Rusia o împotrivire îndestul de mare. Mai multe comitete provinciale, și'au și isprăvitu lucrările, și ele s'au și trimisu spre revizie comitetului central Despre chipul cum acestu comitetu, compusu de cei mai însemnați din boieri rusești, își împlinește misia. Independința citează următoriul facru. Acestu comitetu, deși numără în finul său mai mulți oameni intelegenți precum generalii Rostovțov, Muravievu, secretariul de Statu, Buftcov, care este secretariu, și Contele Orlof ce este presidentu, însăi nu este pentru o radicală emancipație. Acești Domni mai toți au moșii foarte întinse și împoporate cu șerbi; și de aceea se temu de o criză ce aru putea aduce o prea grabnică reformă. Purtarea loru țintește car de a face din actul de emancipație numai o formalitate, ear în faptă de a'l slăbi într'atăta, în cătu țăranul totu să rămăe legatu cătră proprietariu ca și pănă acumu. Spre aceasta s'au hotărâtu a se întrebuința redacție iscusită a propuneriloru, și frase care se conducă la țelul doritu. Unu tănăru, secretariu al consilierului de Statu, numitu Colovevici, fusese însărcinatu să redigeze lucrările comitetului; chipul puținu lealu ce se întrebuință spre a înșiri, intențiile Imperatorului însă ăl repoltă; elu se hotărm dar să aducă adevărul la urechile Imperatorului, lucru ce pănă acumu nu se făcea fără primezudie De aceea elu dedu demieia sa, mși îndămănă o somă bunișoară, spre a nu fi fără mijloace la cazu de latu sau trimisu în Sipiria. a fi ecsi După acea s'au intervenție voește mentu de nesocotință, inima generală îndată ce va scoate moderației, sau altu felu care săntu prevăzute și Romănu va fi de abuzu, mișcată au voitu tuturora care nu D-sale de urechia în de reprobația condemnate apentru a suprima o lege afiamă în „.. „- „...--..............4...----- --- - frangese arătu urmată pănă Dan Sen-Marc criticatu 1, Avgustu, osănditu, și trii fi neîntemeiate, cu conaculu de Napoleon III,