Steaoa Dunărei, 1858 (Anul 3, nr. 69-107)

1858-11-22 / nr. 83

Această foaie esă în toate zilele, afară steloru. sinistrația - În București la librarul C. A. NTG0A DIMA de Duminică. Roseti. -ppțli­ag75--- se face în Iași la Biurouti Stelei Dunărei. ulița Sf. Spiridon; -În­­ Abonamentul - Prețul pe unu anu este de trei galbini, și pe trei luni 30 lei, posta ținuturi la D.D. espeditori și espediția sănt la biuroul Stelei Dunărei. Știrile comunicate anomimu nu se primescu. -Cerănd autorul, numele seu va rămănea știutu numai Redacției. Nr. 83. IASSI, SAMVATA 22 NOEMVREI. 185u. ai po­­franco. -Răndul de înștiințare se plătește un leu.­­AD­­AM­I III. fe. ------­-----------­­ Aste aficiate, DEPARTAMENTUL DE FINAHNSF. Stat prin Secretariatul de adresa sub No. 5437, comunică știință că Consiliul Ad­­ministrativ prin închierea făcută asupra re­­feratului acestui Departament sub No. 10,851 încuviințănd jurnalul închiet de Sfatul Mu­­nicipal a Capitaliei în unire cu bancherii și neguțitorii orașului, pentru scăderea prețu­­lui a unora din creițarii Austrieaci anume a­­rătați prin acel jurnal care, după lămuri­­rile luate, în efaturile Austriei s'au desfiin­­țat cu totul, și oprirea lor de a se mai în­­troduce în țară, au hotărăt a se pune în a­­plicație citatul jurnal de la 15 a curentei luni Noemvrie 1858. Departamentul pe de o parte au dat ordinile cuvenite autorităților competente, iar pe de alta aduce la cunoștin­­ța publică sub­ citatul jurnal a Sfatului Municipal. (iscălit) Pentru Șef Depart. D. Balaiș. Samiș Viet. Albineț. Iașii, No. 11076, 1858, Noemv. II. JURNAL. AÎnul una mie opt sute cincizeci și opt lu­­na Noemvrie în 12 zile, spre deplinirea or­­dinului onoratului Ministeriu de Finanț, dat Sfatului Municipal a Capitaliei sub No 10706 după și potrivit invitației ce ni s'au făcut aceasta, iecăliții bancheri, și starostii deosebitelor din Capitală, adunăndune să nu să astăzi comersianei camera Sfatului, unde înfățoșindu­i se atăt pomeni­­tul ordin, precum și cel cu data de asalta­­eri Noemvrie 10, No. 10827, însoțit cu de­­peșa în original a Administrației district Su­­cevei din an­curentei luni cu No. 9493, din care lămurindune despre aducere în țară în cătime nemărginită a­­ vechi d­eființați în Imperiul Austrian de la 1-iu Noemv. următoriu calendariul nou, și a­­nume acei de dou­ăs­prezece, de șasă de patrur de două, de cinci,zece și de cin­cie­preze­ce par, care pănă acum au circulatu în Principat cu aceste prețuri, și consultănd asupra acestui important caz, ce înfățoșază cu adevărat o îngrijire din ce­­le mai amenințătoare, prin umplerea țării nu­­mai cu acest soiu de monedă, și adunare cu dănsele a acelor de aur, și argint ce poartă valora nesignită. Dar tot o­dată avănd în videre și tre­­buință ce urmează în țară pentru mărun­­țișuri spre lesnirea poporului în daravere și cumpărături mici, au găsit de cuviință, ca creițarii pomeniți de și precum se zice sănt în adevăr desființați în staturile Austriei; însă pănă cănd țara va căpăta alt soiu de asemine mărunțișuri de aramă a cărora care se va statornici după valora lor, să rămăe aceștiea nedesființați din circulare, dar pen­­tru etavilarea aducerii lor, în căzime netre­­buitore, și ca dese prilej, specu­­următoarele cursuri socotite ca potrivite, cu prețul arămii lucrate în creițari, și anume: Parale. cel de cincispre­­zece parale. 5 cel de cinci numit în primvire că aceștiea un creițar argint­, nu suntu desființați în cel de zece numit Austriea, doi creițar argint pe prim­ire că de aceștieai 4 cel cu asemine curs nu sănt pre mulți în ța­­r cel cu asemini curu­ră și elujiesc și de les­­nire mai întinsă. Rămăind desființați și fără valoră numai acei vechi ce se zice creițari de argint, fiind de aceștiea puțini în țară și se află desfiin­­țați mai de înainte în Austriea, și chiar aice. Prin urmare s'au închiet acest jurnal, ca­­re va bine-voi Sfatul­­ Municipal al prezenta chiar astăzi onorabilului Ministeriu de Finane cu mij­locire pe de o­­parte de a regula cu trăbire încuviințarea lui și punerea în lu­­crare de la 15 a curentei, iar pe de alta a­ca­să nu se mai se da ordine pe la mărgini îngădite aducerea de ast­fel de monezi țară, fiind de agiune acele căte sănt astăzi. (Urmează isecăliturile Bancherilor și a ne­­guțitorilor) SFATUL MUNICIPALA CRIPTALIEI. Jurnalul de față încheinduse acestui Sfat, să adeverește cu mădulăritoru și punerea peceții. (iscăliții Prezident G.Cerăgici­ N. Tacu, Hristea Ioan. (L. P.) No. 1940, 1858, Noemvrie 12 zile. lanților zarafi­nezi de care se zice, corporații de aice mărginească în în a strănge cu dănșii alte mo­­să se 10 în în camera iscăliturile 10 cel de douăsprezece parale. 5 cel de șasă parale. M Mul 72100801 Conflictul iscatu între membrii Lo­­cotenenții noastre s'au aprețuitu de toate jurnalele noastre în aceeași privință ca și Stepa, adecă în favoarea majo­­rităței. Opinia publică este hotărătoru în contra purtării D­esale Ministrului din Lăuntru. Constituționaliil au publi­­catu în trecutele zile o corespondență de la Tecuci care arată că ținuturile privescu această nenorocită ne­înțelegere din același puntu de vedere ca și capi­­tala țerei. Unu amicii politicu ne împăr­­tășește acumu următoriul articolu asu­­pra aceluiași sugetu. Noi ăl publicămu cu o întreagă actesie din partea noastră:­­„Domnu St Catargiu, în conflictul re­­tretabil în care au întratu cu majo­­ritatea locotenenții prințiare, au întinsu tănguirile sale la Divanul turcescu. D-lui pănă acumu au fostu în capulu unei partide de progresu, purtăndu stin­­dartul m­irei; cu toții ne bucuramu a ve­­de pe unul din magnații țerei lucrăndu de a valma cu noi spre binele comunu, înălțindu strigătele sale de protestare în contra inichitățiloru guvernului tre­­cutu și iscălindu programe patriotice pe care era scrisă cu litere mari Autono- AUTNOMIEA ȚERII, de cuvinte teribile că nu încape vor­­bă, nu încape deliberație cănd urmează poroncă. l Ast­felu St. Catargiu, în persoana căruia mulți vedeau 'unu bunu patriotu și onestu cetă­­țeanu, au agiunsu a fi satelitul lui Afif­­bei și cel întăiu Moldovanu care au păl­­muitu autonomia țerei. D. Catargiu au uitatu, s'au n'au să înțeleagă, lămuritele art, venciune și de Parisu, după care Poarta Otomană nu are dictu a se amesteca în cele țerei, și tocmai în ce­le întăie ore, căndu se resădi pe pumăntul romănu autonomia, îndrăsnitu D-lui a avea recursu la Poarta Otomană pentru o nenorocită ches­­tie a vro cățiva administratori, pe care D-lui vrea a'i mănține de totu, au îndrăs­­nitu a cere intervenția turcească și prin urmare acea nemțască, căci fie­care din noi știmu că vecinii noștri, omnipotenți la Țarigradu, voiescu a pune măna în toate trebile noastre. O! Domnul Catargiu au o mare poznă. De aru fi fostu Dlui în țară unu Socratu, unu unu Brutusu, aste de pe urmă acte a dsale săntu de agiunsua ne face să uitămu totu ce au fostu și să'l desaprobămu. Unde ne duce D. Catargiu, ce face, ce găndește, ce voește să agonisească? Sa­­tisfacere ambiției și a amorfului min țerei. Autonomiea, acestu dritu a na­­ționalităței noastre, a suveranităței, a trecutului și a viitoriului, pe care nici odată de dritu n'amu perdut'o, ci numai prin calcare, silă și tradare, Autonomia, acestu luceafăru a coronei Moldovala­­he, Europa înscriinduo în convenția din „ Agugustu, au ficsato pe orizonu­l poli­­ticu a principateloru unite, pentru binele și înflorirea neamului nostru. D. Catar­­giu înse dintre Romăni cel intăiu au căl­­cato în picioare voindu a'i stinge lumina care strălucește pentru binele Romăniei. Pe toate trimbițile de la o margine a țerei la alta să resune veste, că celu iităiu Romănu, care au pusu în întrebare, poate și în pericol, autonomia țerei, este Logofătul St. Catargiu. D-lui, în ne'n­­țelegerea ce are cu ceielalți colegi ai sei au avutu recursu la Țarigradu, au scrisu, s'au tănguitu, au părâtu, au cerutu pune­­re la cale și satisfacere de la Divanul turcescu, ne căte odată, nu pentru ca să caute de trebile țerei, dar ca să asculte comuni­­cațiile ce vizirul transmite guvernului prin organul D. Afif-bei, în giurul că­­ruea se grupă părunșul cu puținii săi .­ La palatul administrativu ni­­mici, au Vine cu Beiul și cu toarnă, lăsănd făcutu tratatul elu se în­­să resune sala audiențiilor din din lăuntru a de unii văndută și de străini D. voitu con­­calcată, Catonu, său

Next